Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cepul – este formațiunea lemnoasă scurtă, ce rezultă din scurtarea coardei (ramurii) de 1 an la 1-3 ochi
(muguri de iarnă). Pentru tăieri, cel mai important este cepul de rod, dar pe butuc mai se întâlnește și
cepul de siguranță – în apropierea solului, cu rol în refacerea butucului în cazul distrugerii la îngheț.
Cordița – este formațiunea lemnoasă de mărime mijlocie ce provine din scurtarea coardei de 1 an la 4-7
ochi . Cordița este purtătoare de muguri de rod și este elmentul cel mai des pătrat la tăierile de rodire, la
majoritatea soiurilor de viță de vie.
Coarda de rod – provine din scurtarea ramurii de 1 an la coardă scurtă (se lasă 8-10 ochi, soiuri precum
Chardonany, Cardinal sau Pinot Noir), coardă mijlocie (se lasă 10-12 ochi, soiuri precum Muscat de
Hamburg, Riesling italian, Cardinal) și coarda lungă (se lasă 12-16 ochi, soiuri precum Cabernet
Sauvignon, Fetească Neagră, Fetească Albă)
Veriga de rod – este cuplul format din cepul de înlocuire sau de rod și cordița sau coarda de rod.
Tăierile la vița de vie pot fi de mai multe feluri, în funcție de vârsta plantației, a butucilor, și de ceea ce
doriți să obțineți.
Iată care sunt cele mai frecvente lucrări de tăiere la vița de vie:
Tăieri de rodire sau de fructificare. Au rolul de a asigura o producție bună de struguri și sunt cele mai
frecvente lucrări în vie.
Tăieri de formare a viței de vie. Se execută în primii ani de la plantarea viei și urmăresc să dea o
anumită formă butucilor.
Tăieri de regenerare la vița de vie. Aceste lucrări sunt specifice plantațiilor îmbătrânite, cu randament
scăzut, și au rolul de a reda productivitatea butucilor.
Tăieri de regenerare. Sunt acele tăieri impuse de evenimente deosebite precum îngheț, căderi de
grindină sau secetă.
Înainte de a tăia vița de vie aveți nevoie de minim o foarfecă un ferăstrău și dezinfectant. Veți avea nevoie
și de un cosor.
Ca și regulă, scurtarea coardelor de un an se face deasupra ultimului mugure. La tăiere, lama ascuțită a
foarfecei trebuie să fie poziționată către partea tăieturii care rămane pe butuc pentru a feri zdrobirea
lemnului. Tăietura totdeauna trebuie să rămână netedă.
Pentru tăierea părților lemnoase mai bătrâne se va folosi fierăstrăul, netezind rana cu cosorul. Se pot
utiliza și foarfece de buturugi.
Tăierile la vița de vie în plantații clasice unde butucii sunt plantați des, la distanțe de 1,5-2 metri, cu
susținere pe araci sau spalier, au un anumit specific. Aici se practică tăierea ”în verigi de rod”. Veriga de
rod este alcătuită din cuplul cep + coardă. La un butuc în plin rod (vârsta 5-6 ani) se lasă 2-3 cepi cu câte
2-3 ochi fiecare și 3-4 coarde cu cate 10-12 ochi viabili fiecare. Cepii se lasă din lemnul tânăr, crescut
direct din butuc. Acești cepi trebuie să fie situați cât mai jos și, dacă se poate, orientați pe direcția
rândului.
Dacă vița de vie este condusă pe spalier, sub formă înaltă, se fac tăieri mai scurte. Pe fiecare cordon se
lasă verigi de rod alcătuite din cepi la 1-2 ochi și cordite la 5-6 ochi. Sarcina de rod se apreciază în funcție
de vigoarea butucului și poate fi de 50-60 ochi pe butuc.
O tăietură aparte se execută la vița de vie pe bolte sau cea pe casă. Aici se recomandă tăieri scurte care
să lase verigile de rod alcătuite din cepi la 1-2 ochi și cordițe la 4-5 ochi viabili, iar sarcina de rod poate
ajunge la peste o sută de ochi la un butuc viguros și bine susținut de îngrăsăminte organice și chimice.
După terminarea tăieturilor, imediat se adună coardele tăiate, iar cele rămase se leagă cu rafie sau sfoară
rezistentă de sistemul de susținere.
Informaţiile publicate de Agrointeligența – AGROINTEL.RO pot fi preluate doar în limita a 500 de
caractere şi cu citarea în PRIMUL PARAGRAF a sursei cu LINK ACTIV. Orice abatere de la această
regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor, ca atare vom acționa în consecință.
Tăierea de formare
La cordonul Cazenave, elementele de rod sunt verigile de rod formate din cordiță (4-6 ochi) și cepul de
înlocuire.
În anul al III-lea de la plantare se proiectează tulpină semiinaltă, scurtându-se sub prima sârmă a
spalierului sau se realizează și un cordon, dacă grosimea coardei depășește 8 mm (în diametru). Cu
excepția a doi ochi din vârful tulpinii, restul se orbesc, că și ochii de pe partea inferioară a cordonului,
dacă s-a realizat.
În anul al IV-lea se formează ele două – cordoane sau, în cazul când s-a format deja un cordon în anul
anterior pe acesta, coardele se scurtează la cepi de 2-3 ochi.
În anul al V-lea coardele crescute din cordoanele proiectate în anul anterior se scurtează la cepi de 2-3
ochi. În cazul cordonului pe care anul trecut au fost lăsați cepi, în acest an se formează primele verigi de
rod. De pe fiecare cep coarda cu poziție superioară se scurtează la 4-6 ochi (cordița), iar cea cu poziție
inferioară la 2-3 ochi (cep).
În anul al Vl-lea se poate consideră, încheiată formarea prin lăsarea pe ambele cordoane a corditelor și
cepilor de înlocuire.
Tăierea de fructificare
În fiecare an, la tăiere se va avea în vedere lăsarea elementelor de rod cât mai aproape de nivelul
cordonului și, în măsură posibilităților, reîntinerirea formațiilor de rod prin cepii lăsați direct pe cordon.
Tăierile de formare pot fi reduse cu 1-2 ani, dacă plantele sunt uniforme că vigoare, cu creșteri normale,
încât să fie tratate toate în mod asemănător. În această situație, tulpinile – că și o parte a cordoanelor –
pot fi realizate încă din anul al II-lea, iar în anul al III-lea să se formeze complet cordoanele.
În cazul când se practică cultură semi-protejată (mușuroind butucii), la baza tulpinilor se formează câte un
cep de siguranță de 2 ochi, iar coardele rezultate din acesta se protejează toamna, prin acoperire cu
pământ.
Tăierea de formare
În anul al II-lea de la plantare se lasă o cordiță de 5-6 ochi. în vara se aleg 2-3 lăstari, cînd au 8-10 cm
lungime și se palisează pe tutore. Restul lăstarilor se îndepărtează, că și copilii de pe lăstarii palisați.
În anul al III-lea de la plantare se proiectează tulpină din coarda cea mai de jos, mai viguroasă, și se taie
sub nivelul sârmei. Cu excepția a 3-4 ochi din vârf, restul ochilor de pe tulpină se orbesc sau în timpul
verii se suprimă lăstarii porniți din aceștia.
În anul al IV-lea se formează primele verigi pe rod (2). Se aleg 2 coarde din vârful tulpinii, cu poziție
opusă și se scurtează la 8-10 ochi, fiecăruia revenindu-i și câte un cep de 2 ochi. Coardele lăsate la
tăiere se leagă de prima sârmă a spalierului.
În anul al V-lea se încheie în mod obișnuit formarea butucului, lăsîndu-se 4 verigi de rod, respectiv 4
coarde a 12 ochi, în medie, și 4 cepi a 2-3 ochi. Pentru dirijarea coardelor lăsate se recomandă dublarea
primei șine a spalierului.
Tăierea de fructificare
În fiecare an se lasă pe butuc câte 4 verigi de rod, rareori mai multe, avînd grijă că prin cepii lăsăți sa se
mențină elemente de rod cât mai aproape de tulpină.
Tăierea de formare
La cordonul speronat, (în cepi) elementele de rod sânt cepii de rod, amplasați pe cordoane, uni sau
bilaterale.
În anul al II-lea de la plantare se lasă o singură cordiță de 3-4 ochi. În vară se aleg 2-3 lăstari care se
palisează de tutori, restul suprimâdu-se.
În anul al III-lea se proiectează tulpină, scurtându-se coarda cea mai viguroasă, dreapta, sub prima
sârmă. Restul coardelor se taie. În cazul când coarda rezervată pentru proiectarea tulpinii are grosime de
peste 8 mm (în diametru) pe o porțiune mai lungă decât lungimea necesară formării tulpinii, se
procedează la formarea cordonului, coarda scurtându-se fie la lungimea egală cu 1/2 din distanță între
butuci sau acolo unde diametrul ei este mai mic de 8 mm.
În anul al IV-lea, din două coarde cu poziție superioară se formează cele două cordoane, scurtându-se
fiecare la lungimea egală cu 1/2 din distanță dintre butuci pe rând. în cazul când în anul anterior s-a
format un cordon, pe acesta se vor scurta coardele la 3 ochi, realizându-se cepii de rod și se va formă și
cel de-al doilea cordon.
În anul al V-lea se încheie formarea butucilor, lăsându-se pe ambele cordoane cepi de rod de 3 ochi.
Tăierea de fructificare
În următorii ani tăierea se face numai în cepi de rod, având grijă că aceștia să fie amplasați cât mai
aproape de cordon pentru a evita degarnisirea cordoanelor.
Un proces necesar, tăierea viței de vie poate ridica o mulțime de întrebări. Explicăm, mai jos, câteva
dintre noțiunile de bază pe care ar trebui să le cunoaștem cu privire la tăierea viței de vie.
Cepul – este formațiunea lemnoasă scurtă, ce rezultă din scurtarea coardei la 2-3 ochi. Poate fi cep de
rod, înlocuire, siguranță sau de rezervă
Cordița – este formațiunea lemnoasă de mărime mijlocie ce rezultă din scurtarea coardei la 4-7 ochi
Coarda de rod – este formațiunea lemnoasă de bază și poate fi scurtă (cu 8-10 ochi), mijlocie (cu 10-15
ochi), lungă (cu 15 - 18 ochi)
Veriga de rod – este cuplul format din cepul de înlocuire sau de rod și cordița sau coarda de rod.
Călărașul – este formațiunea lemnoasă pe care o întâlnim de regulă la vițele conduse în forme joase și
se recurge la această formațiune doar când butucul nu are brațe suficiente
Biciul – este formațiunea lemnoasă multianuală lungă care se termină în capăt cu o coardă de rod, se
întâlnește la vițele în forme joase.
Sistem de tăiere scurt – Lăstarii pentru recoltă se taie la 2-3 ochi în fiecare an. În felul acesta,
punțile de rod se lungesc anual cu un internod. De regulă, acest sistem este utilizat pe plantații
unde butucii au creștere slabă.
Sistem de tăiere lung, cu arcuirea ulterioară a coardelor - Se lasă corzi de rod de 6-12 ochi,
care apoi se arcuiesc la legat.
Sistemul de tăiere mixt cu formarea verigii de rod - Include elemente și din sistemul scurt și
din sistemul lung.
Tăierea de rodire se execută în perioada de repaus fiziologic al plantei, așadar de la căderea frunzelor
toamna, până la dezmuguritul din primăvară.
Dacă tăierea se face iarna, este recomandat să se lase o încărcătură pe rod mai mare, urmând să fie
corectată în primăvară în funcție de pierderile de muguri provocate de temperaturile din timpul iernii.
E ușor de intuit că tăierea presupune retezarea, cu foarfeca, a unor lăstari, însă asta nu înseamnă că ea
poate fi făcută oricum. Câteva aspecte de care trebuie să ținem cont la tăierea viței de vie sunt:
La tăiere, elementele de rod să provină din coarde de un an formate pe lemn de doi ani
Tăietura trebuie să fie netedă, astfel încât foarfeca trebuie să fie poziționată cu lama spre butuc.
Lemnul nu trebuie zdrobit, ci retezat.
Tăietura se face perpendicular
Dacă elementele tăiate au o grosime de peste 1 cm, ar putea fi necesare tratamente cu fungicide
.
Pentru o bună execuție a acestei lucrări, trebuie să ținem seamă de câteva reguli extrem de importante:
Cepul de înlocuire trebuie să fie în poziție inferioară față de coarda de rod, cât mai aproape de
lemnul multianual
Suprafața tăiată să fie cât mai mică și fiecare butuc necesită o tăietură specifică