Tăierile în uscat la vița de vie.

Când și cum se efectuează

Tăierea viței de vie este importantă pentru calitatea și cantitatea

producției de struguri. Există câteva reguli de aur și informații de care
trebuie să țineți cont atunci când efectuați tăierile în uscat la vița de vie,
scrie Agrointel.ro.

Când se fac tăierile la vița de vie

Tăierile viței de vie în uscat se efectuează în perioada de repaus vegetativ.

Perioada în care se poate tăia via este: toamna târziu până primăvara
devreme, mai exact până la dezmuguritul viței de vie.
Dacă plantația este amplasată într-o zonă cu risc de îngheț sau dacă
soiurile sunt sensibile la temperaturi scăzute, atunci tăierile se recomandă
a fi realizate primăvara. Doar așa poate fi apreciată cantitatea de muguri
de rod viabili la ieșirea din iarnă.

Importanța tăierilor la vița de vie

Tăierile la vița de vie sunt importante, acestea influențează dezvoltarea

lăstarilor, cât și cantitatea și calitatea producției de struguri.

Dacă nu este tăiată, via va avea creștere mai ales în lungime, va forma
frunze și mai puțin struguri. Din cauză că planta se va concentra pe
dezvoltarea de frunze și tulpini, strugurii vor fi mai mici, mai puțin dulci.
Astfel, tăierile au rol în normarea rodului cu accent pe soi și destinația
producției.

Tăierile permit întărirea butucului, făcându-l mai rezistent împotriva

bolilor, dăunătorilor și a condițiilor meteo nefavorabile.

Principii ale tăierilor la vița de vie

Cepul – este formațiunea lemnoasă scurtă, ce rezultă din scurtarea

coardei (ramurii) de un an la 1-3 ochi (muguri de iarnă). Pentru tăieri, cel
mai important este cepul de rod, dar pe butuc se mai întâlnește și cepul
de siguranță – în apropierea solului, cu rol în refacerea butucului în cazul
distrugerii la îngheț.

Cordița – este formațiunea lemnoasă de mărime mijlocie ce provine din

scurtarea coardei de 1 an la 4-7 ochi. Cordița este purtătoare de muguri
de rod și este elementul cel mai des pătrat la tăierile de rodire, la
majoritatea soiurilor de viță de vie.

Coarda de rod – provine din scurtarea ramurii de un an la coardă scurtă

(se lasă 8-10 ochi, soiuri precum Chardonnay, Cardinal sau Pinot Noir),
coardă mijlocie (se lasă 10-12 ochi, soiuri precum Muscat de Hamburg,
Riesling italian, Cardinal) și coarda lungă (se lasă 12-16 ochi, soiuri
precum Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, Fetească Albă)

Veriga de rod – este cuplul format din cepul de înlocuire sau de rod și
cordița sau coarda de rod.

Cele mai frecvente lucrări de tăiere la vița de vie:

Tăierile la vița de vie pot fi de mai multe feluri, în funcție de vârsta

plantației, a butucilor, și de destinația plantației.

Tăierile de rodire sau de fructificare – au rolul de a asigura o

producție bună de struguri și sunt cele mai frecvente lucrări în vie.

Tăieri de formare a viței de vie – se execută în primii ani de la

plantarea viei și urmăresc să dea o anumită formă butucilor.

Tăieri de regenerare la vița de vie – aceste lucrări sunt specifice

plantațiilor îmbătrânite, cu randament scăzut, și au rolul de a reda
productivitatea butucilor.

Tăieri de regenerare – sunt acele tăieri impuse de evenimente

deosebite precum îngheț, căderi de grindină sau secetă.
Cum se taie efectiv vița de vie

Cea mai importantă tăiere la vița de vie este cea de rodire, care se
execută anual. Se face în uscat, până la umflarea mugurilor, în perioada
de repaus vegetativ. Înainte de a tăia vița de vie aveți nevoie de minim o
foarfecă, un ferăstrău și dezinfectant. Veți avea nevoie și de un cosor.

Ca regulă, scurtarea coardelor de un an se face deasupra ultimului

mugure. La tăiere, lama ascuțită a foarfecei trebuie să fie poziționată către
partea tăieturii care rămâne pe butuc pentru a evita zdrobirea lemnului.
Tăietura trebuie să rămână netedă.

Pentru tăierea părților lemnoase mai bătrâne se va folosi ferăstrăul,

netezând rana cu cosorul. Se pot utiliza și foarfece de buturugi.

Tăierea viței de vie cu butuci plantați des

Tăierile la vița de vie în plantații clasice, unde butucii sunt plantați des – la
distanțe de 1,5-2 metri, cu susținere pe araci sau spalier, au un anumit
specific. Aici se practică tăierea „în verigi de rod”. Veriga de rod este
alcătuită din cuplul cep + coardă. La un butuc în plin rod (vârsta 5-6 ani)
se lasă 2-3 cepi cu câte 2-3 ochi fiecare și 3-4 coarde cu câte 10-12 ochi
viabili. Cepii se lasă din lemnul tânăr, crescut direct din butuc. Acești cepi
trebuie să fie situați cât mai jos și, dacă se poate, orientați pe direcția
rândului.

Tăierea viței de vie pe spalier

Dacă vița de vie este condusă pe spalier, sub formă înaltă, se fac tăieri
mai scurte. Pe fiecare cordon se lasă verigi de rod alcătuite din cepi la 1-2
ochi și cordite la 5-6 ochi. Sarcina de rod se apreciază în funcție de
vigoarea butucului și poate fi de 50-60 ochi pe butuc.

Tăierea viței de vie pe boltă

O tăietură aparte se execută la vița de vie pe bolte sau cea pe casă. Aici
se recomandă tăieri scurte care să lase verigile de rod alcătuite din cepi la
1-2 ochi și cordițe la 4-5 ochi viabili, iar sarcina de rod poate ajunge la
peste o sută de ochi la un butuc viguros și bine susținut de îngrășăminte
organice și chimice.

După terminarea tăieturilor, imediat se adună coardele tăiate, iar cele

rămase se leagă cu rafie sau sfoară rezistentă de sistemul de susținere.

Alte tipuri de tăieri și fructificare

Tăieri la vița de vie: Cordonul Cazenave

Tăierea de formare

La cordonul Cazenave, elementele de rod sunt verigile de rod formate din

cordiță (4-6 ochi) și cepul de înlocuire.
În anul al II-lea de la plantare, la tăiere se lasă o cordiță de 5-6 ochi. În
anul al III-lea de la plantare se proiectează tulpină semiînaltă, scurtându-
se sub prima sârmă a spalierului sau se realizează și un cordon, dacă
grosimea coardei depășește 8 mm (în diametru). Cu excepția a doi ochi
din vârful tulpinii, restul se orbesc, ca și ochii de pe partea inferioară a
cordonului, dacă s-a realizat. În anul al IV-lea se formează două cordoane
sau, în cazul când s-a format deja un cordon în anul anterior pe acesta,
coardele se scurtează la cepi de 2-3 ochi.

În anul al V-lea coardele crescute din cordoanele proiectate în anul

anterior se scurtează la cepi de 2-3 ochi. În cazul cordonului pe care anul
trecut au fost lăsați cepi, în acest an se formează primele verigi de rod. De
pe fiecare cep coarda cu poziție superioară se scurtează la 4-6 ochi
(cordița), iar cea cu poziție inferioară la 2-3 ochi (cep). În anul al Vl-lea se
pot considera încheiate tăierile de formare, prin lăsarea pe ambele
cordoane a cordițelor și cepilor de înlocuire.

Tăierile de fructificare

În fiecare an, la tăiere se va avea în vedere lăsarea elementelor de rod cât

mai aproape de nivelul cordonului și, în măsură posibilităților, reîntinerirea
formațiunilor de rod prin cepii lăsați direct pe cordon.
Tăierile de formare pot fi reduse cu 1-2 ani, dacă plantele sunt uniforme
ca vigoare, cu creșteri normale, încât să fie tratate toate în mod
asemănător. În această situație, tulpinile – ca și o parte a cordoanelor –
pot fi realizate încă din anul al II-lea, iar în anul al III-lea să se formeze
complet cordoanele.

În cazul când se practică cultura semi-protejată (mușuroind butucii), la

baza tulpinilor se formează câte un cep de siguranță de 2 ochi, iar
coardele rezultate din acesta se protejează toamna, prin acoperire cu
pământ.
Tipuri de tăieri la vița de vie: Tăierea Guyot pe semitulpină

Tăierile de formare

În anul al II-lea de la plantare se lasă o cordiță de 5-6 ochi. În vară se

aleg 2-3 lăstari, când au 8-10 cm lungime și se palisează pe tutore. Restul
lăstarilor se îndepărtează, ca și copilii de pe lăstarii palisați.
În anul al III-lea de la plantare se proiectează tulpina din coarda cea mai
de jos, mai viguroasă, și se taie sub nivelul sârmei. Cu excepția a 3-4 ochi
din vârf, restul ochilor de pe tulpină se orbesc sau în timpul verii se
suprimă lăstarii porniți din aceștia.

În anul al IV-lea se formează primele verigi pe rod (2). Se aleg 2 coarde

din vârful tulpinii, cu poziție opusă și se scurtează la 8-10 ochi, fiecăruia
revenindu-i și câte un cep de 2 ochi. Coardele lăsate la tăiere se leagă de
prima sârmă a spalierului.

În anul al V-lea se încheie în mod obișnuit formarea butucului, lăsându-se

4 verigi de rod, respectiv 4 coarde cu a câte 12 ochi, în medie, și 4 cepi a
câte 2-3 ochi. Pentru dirijarea coardelor lăsate se recomandă dublarea
primei șine a spalierului.

Tăierile de fructificare

În fiecare an se lasă pe butuc câte 4 verigi de rod, rareori mai multe,

având grijă ca prin cepii lăsați să se mențină elementele de rod cât mai
aproape de tulpină.
Tipuri de tăieri la vița de vie: Cordonul speroliat

Tăierile de formare

La cordonul speronat, (în cepi) elementele de rod sunt cepii de rod,

amplasați pe cordoane, uni sau bilaterale. În anul al II-lea de la plantare
se lasă o singură cordiță de 3-4 ochi. În vară se aleg 2-3 lăstari care se
palisează de tutori, restul suprimâdu-se.

În anul al III-lea se proiectează tulpină, scurtându-se coarda cea mai

viguroasă, dreaptă, sub prima sârmă. Restul coardelor se taie. În cazul
când coarda rezervată pentru proiectarea tulpinii are grosime de peste 8
mm (în diametru) pe o porțiune mai lungă decât lungimea necesară
formării tulpinii, se procedează la formarea cordonului, coarda scurtându-
se fie la lungimea egală cu 1/2 din distanță între butuci sau acolo unde
diametrul ei este mai mic de 8 mm.

În anul al IV-lea, din două coarde cu poziție superioară se formează cele

două cordoane, scurtându-se fiecare la lungimea egală cu 1/2 din distanță
dintre butuci pe rând. în cazul când în anul anterior s-a format un cordon,
pe acesta se vor scurta coardele la 3 ochi, realizându-se cepi de rod și se
va forma și cel de-al doilea cordon. În anul al V-lea se încheie formarea
butucilor, lăsându-se pe ambele cordoane cepi de rod de 3 ochi.

Tăierile de fructificare

În următorii ani, tăierea se face numai în cepi de rod, având grijă că

aceștia să fie amplasați cât mai aproape de cordon pentru a evita
degarnisirea cordoanelor.