Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Test Nr.1
Aminoacid - derivaţii acizilor carboxilici, în molecula cărora un atom de hidrogen este substituit cu gruparea
amino.
Legătura peptidică- este o legătură chimică care se formează între două molecule când grupa carboxil a
uneia reacționează cu grupa amino a celeilalte, eliberând o moleculă de apă (H2O).
Structura terţiară a proteinei - se referă la structura tridimensională creată de o singură moleculă
proteică (un singur lanț polipeptidic)
Peptide - sunt substanţe naturale, care se găsesc în stare liberă şi ca produşi intermediari în procesul de
hidroliză a proteinelor.
Structura primară a proteinei -este dată de aminoacizii care intră în lantul proteic prin formarea
legăturilor peptidice.
Aminoacizi esenţiali -Aa, care NU POT fi sintetizaţi de către organismul animal, dar care sunt absolut
necesari pentru creşterea şi dezvoltarea organismului.
Conformaţie - Formă exterioară; aspect general; configuraţie; constituţie
Sructura secundară a proteinei -se referă la forma și la lungimea lanțurilor polipeptidice, proprietăți
induse de legăturile de hidrogen.
Proteine simple – sunt alcatuite numai din aminoacizi si nu contin alte grupari chimice
Proteine complexe sunt substanțe cu două componente,include o proteină simplă (lanțuri peptidice) și o substanță
non-proteică (grup protetic).
15p.
A. 1. venin de şarpe a. peptida 1. →c
2. tripsina b. proteină de rezervă 2. →e
3. carnozina c. toxină 3 →a
4. cazeina d. proteină de protecţie 4. →d
5. fibrinogen e. enzimă 5. →b
B. 1. glutationul a. enzimă 1. →c
2. actina b. proteină de rezervă 2. →e
3. amilaza c. peptidă 3 →a
4. ovalbumina d. viermele de matase 4. →b
5. fibroina e. contractarea muşchilor 5. →d
9. Proteinele de rezervă:
a. elastina; b. zeina; c. ovalbumina;
d. feritina; d. fibroina; e. cazeina.
10. Structura secundară a proteinei prezintă:
a. aranjamentul lanţului polipeptidic într-o structură ordonată;
b. e stabilizată de legături de hidrogen;
c. e stabilizată de interacţiuni hidrofobe şi legături ionice;
d. graţie formării de legături numai în limitele unui singur lanţ;
e. graţie formării de legături între lanţurile polipepţidice adiacente;
f. graţie formării de legături atât în limitele unui singur lanţ cât şi între lanţurile adiacente.
11. Proteine cu funcţii hormonale:
a. fibroina b. insulina c. hemoglobina
d. α-keratina d. feritina e. somatotropina.
12. Structura cuaternară a proteinelor este:
a. reprezintă organizarea lanţurilor polipeptidice (subunităţi) într-o moleculă proteică unică din punct de vedere
funcţional;
b. stabilitatea structurii cuaternare este determinată de forţe necovalente dintre suprafeţele de contact ale domenelor;
c. este simetrică bilateral;
d. posedă o anumită rigiditate şi este stabilă;
e. moleculele de proteină posedă mobilitate şi suferă fluctuaţii;
A F 13. Proteinele alcătuite dintr-o singură catenă polipeptidică posedă numai structură secundară.
6. Scrieţi denumirile, formulele de structură, simbolurile cu trei litere a aminoacizilor din categoria aminoacizilor
apolari. 16p.
7. Construiţi structura moleculară a tripeptidei constituite din aminoacizii: Phe, Asp, Lys. 8p.
Albumina se referă la o formă simplă de proteine care se găsește în albusul de ou, laptele și (în special) serul din
sânge, în timp ce globulina se referă la orice grup de proteine simple solubile în soluții de sare, formând o
fracțiune mare din proteinele serice din sânge.
Niveluri originale
Nivelul albuminei serice este de 3, 5-5, 0 g / dL, în timp ce nivelul globulinei serice este de 2, 5-4, 5 g / dL.
Tipuri
Albumina este o proteină unică, în timp ce globulina este un grup de proteine serice.
Masa moleculara
Masa moleculară a albuminei este de 66, 5 kDa în timp ce masa moleculară a globulinei este
comparativ mai mare decât albumină.
Solubilitate
Albumina este solubilă în apă, în timp ce globulina este solubilă numai în sulfat de amoniu.
Rol
Albumina este importantă în creșterea presiunii osmotice a sângelui, în timp ce globulina poate fi
enzime, proteine purtătoare, proteine complementare sau imunoglobuline. Aceasta este o
diferență importantă între albumină și globulină.
Proteina complexă, în plus față de componenta proteică proprie, conține un grup suplimentar de natură diferită
(protetică). Deoarece această componentă este carbohidrații, lipidele, metalele, reziduurile de fosfor acizi, acizi
nucleici.
c) oligopeptide şi polipeptide.
Oligopeptidele și polipeptidele sunt două categorii diferite de proteine. Acestea diferă între ele în funcție de
numărul de reziduuri de aminoacizi prezente în moleculele de proteine. Prin urmare, diferența cheie între
oligopeptidă și polipeptidă este că oligopeptidele conțin puține resturi de aminoacizi, în timp ce polipeptidele
conțin un număr mare de resturi de aminoacizi.