1.

Introducere

Inventarul de personalitate E.P.I. a fost elaborat de către Hans J. Eysenck şi măsoară personalitatea
umană prin două dimensiuni generale, independente una faţă de alta:
Extraversiune - Introversiune (E)
Nevrozism - Stabilitate (N)
Fiecare dintre aceste trăsături este măsurată cu ajutorul a 24 de întrebări alese după analiza itemilor şi
analiza factorială, itemi la care subiectul va răspunde prin “Da” sau “Nu”. În probă este inclusă şi o scară de
minciună (L) cu scopul de a detecta tendinţele de falsificare a răspunsurilor. Inventarul de personalitate E.P.I.
este compus din două forme paralele (A şi B) pentru cazurile în care se doreşte să se facă un retest. Fiecare
formă este foarte scurtă, fiind compusă dintr-un număr de 57 de itemi care pot fi uşor rezolvaţi în cca. 10
minute, iar fidelitatea este suficientă pentru ca fiecare formă să poată fi utilizată separat.
Suportul teoretic şi validarea experimentală a conceptelor de extraversiune, introversiune şi nevrozism a
fost prezentat detaliat în numeroase lucrări ale lui Eysenck, drept pentru care nu este cazul să mai insistăm aici.
Totuşi vom reaminti unele noţiuni elementare care trebuie să fie cunoscute pentru o înţelegere clară a scopului
acestui inventar.
Pe scurt, extraversiunea în opoziţie cu introversiunea desemnează tendinţele de exteriorizare, de
noninhibiţie, tendinţele impulsive şi sociale ale unui subiect.
Nevrozismul desemnează hiperreacţia emoţională generală şi predispoziţia spre depresie nervoasă
sub efectul unui stres.
Aceste două dimensiuni ale personalităţii sunt concepute ca fiind complementar independente, iar unele
cercetări au dovedit acest lucru (Bludig, Burt, Farby).
Inventarul de personalitate E.P.I. este o nouă dezvoltare în evaluarea dimensiunilor de personalitate
măsurate prin precedentul M.P.I. (Maudsley Personality Inventory).
Jensen a făcut o analiză a celor două inventare. Inventarul E.P.I. este destul de asemănător cu M.P.I. şi
suficient corelat cu el; în plus, prezintă o serie de avantaje:
1. E.P.I. constă în două forme paralele, dând astfel posibilitatea de retestare după un tratament
experimental, fără a interveni interferenţa factorilor de memorie;
2. Itemii de la E.P.I. sunt uşor reformulaţi astfel încât sunt înţeleşi şi de către subiecţii cu un nivel şcolar
şi intelectual mai redus; itemii de la M.P.I. erau mai dificil de înţeles de către aceştia;
3. Corelaţia între extraversiune şi nevrozism la M.P.I. era mai scăzută, având semnificaţie la limită.
4. E.P.I. are o scară de minciună care poate fi utilizată pentru depistarea subiecţilor care răspund la
întâmplare;
5. Fidelitatea dintre test - retest la E.P.I. este mai ridicată decât la M.P.I. iar după mai multe luni de
interval creşte la 85
 2. Dezvoltarea inventarului

2.1. Fundamentul teoretic general

Importanţa descrierii principiilor modale de conduită a persoanelor a fost recunoscută de către
psihologi, iar analiza principalelor dimensiuni ale personalităţii a fost urmată de numeroase cercetări
experimentale.
O revistă bibliografică realizată de către Eysenck a relevat soliditatea conceptuală adusă de
recunoaşterea existenţei a două dimensiuni bine marcate şi particular importante: extraversiune - introversiune
şi stabilitate - nevrozism (emotivitate sau anxietate).
În momentul în care Eysenck a propus această viziune, eficienţa schemei de analiză a personalităţii a
fost foarte discutată, însă alte numeroase scheme precum cea a lui Cattell sau Guilford au dat naştere la
concluzii asemănătoare. Atât Eysenck cât şi Cattell au găsit factorii superiori de ordinul II. Dacă Eysenck le-a
denumit cu terminologia din această lucrare, Cattell extrăgea factorii de ordinul II din cei 16 factori primari ai
personalităţii şi-i identifica sub numele de “factor general de integrare” (stabilitate emoţională) şi “factor
introversiune - extraversiune”. În practică trebuie să înţelegem poziţia subiectului în raport cu factorii
superiori, analizând-o în opoziţie cu trăsăturile de ordin intern. Fără a vrea să negăm importanţa factorilor
“E” şi “N”, considerăm că ei contribuie la îmbunătăţirea unei descrieri a personalităţii.

2.2. Personalitate şi psihologie experimentală

Unul dintre postulatele de bază în dezvoltarea sistemului prezentat este că analiza factorială reprezintă o
metodă necesară dar nu suficientă pentru a izola dimensiunile principale ale personalităţii şi pentru a construi
instrumente destinate măsurării ei.
Analiza corelaţiilor este importantă dar nu dă decât indicaţii brute care nu sunt suficiente; după cum
spune Thurstone “o corelaţie este o măsură de ignoranţă. Ea poate prezenta relaţiile observate între trăsături
în maniere diferite, foarte echivalente între ele din punct de vedere matematic, însă atât de diferite din punct
de vedere psihologic”
Deci, este esenţială depăşirea simplei apropieri statistice şi trecerea în domeniul confruntărilor şi a
relevării dimensiunilor personalităţii sub aspect experimental şi practic (Eysenck).
Lucrul astfel condus tinde a confirma opinia după care factorul “N” este în strânsă legătură cu gradul de
labilitate a sistemului nervos autonom, iar factorul “E” este în strânsă legătură cu gradul de excitaţie şi de
inhibiţie a sistemului nervos central. Acest echilibru este legat în mare parte de ereditate şi poate avea ca
intermediar formaţiunea reticulată ascendentă. Se consideră un lucru cunoscut faptul că subiecţii introvertiţi se
caracterizează printr-un mare potenţial de excitaţie şi un slab potenţial de inhibiţie, iar subiecţii extravertiţi se
caracterizează printr-un slab potenţial de excitaţie şi un mare potenţial de inhibiţie (Eysenck).
Marea influenţă a eredităţii pe factorii “E” şi “N” este demonstrată în numeroase studii, cel mai clar
fiind studiul lui Ghields care găseşte o corelaţie foarte ridicată arătată în extraversiune şi nevrozism între
gemenii identici (univitelini) crescuţi separat, demonstrând că este mai bine ca aceşti gemeni să fie crescuţi
separaţi decât împreună.
O altă legătură cu ştiinţa biologică este demonstrată de faptul că poziţia unui subiect pe dimensiunea
extra - introversiune poate fi schimbată prin droguri.
Ipoteza după care introvertiţii se condiţionează mai uşor decât extravertiţii, verificată de Vogel după
primul studiu al lui Franks are o mare importanţă pentru studiile de condiţionare şi anume, introvertiţii au mai
mari performanţe la testele de inteligenţă, prezintă imagini consecutive mai durabile, susţin mai bine fixarea

2
vizuală, prezintă mai puţină saturaţie, adică au efecte consecutive figurative mai uşoare, au o mare toleranţă la
descrierea fizică.
Studiile psiho-farmaceutice care se interesează de legăturile dintre diferite droguri în efectele
comportamentului şi dimensiunile personalităţii, reprezintă un câmp experimental foarte interesant pentru
explicarea valorii probei E.P.I.
O altă utilizare a inventarului E.P.I. este în hipnoză şi sugestibilitatea din studiile lui Furneaux şi
Pribren.

2.3. Construcţia scărilor

Primele scări construite pe baza acestui ansamblu de teorii au fost “Maudsley Medical Questionnaire”
şi “Maudsley Personality Inventary”. Toate au fost bazate pe analize factoriale lungi şi repetate cu diferite
serii de întretăieri. De asemenea s-a acordat atenţie studiilor publicate şi de alţi autori, care sunt analizate în cea
mai mare parte în lucrarea lui Eysenck “Structura personalităţii umane”. Plecând de la studenţi, s-au utilizat
diverse grupe de clase mijlocii şi de muncitori, variabile din punct de vedere al vârstei şi sexului.
Numărul total al subiecţilor a depăşit peste 30.000 iar raporturile publicate se găsesc în lucrarea lui
Eysenck “Structura personalităţii şi măsurarea ei”.

2.4. Fidelitatea scărilor

Există două forme de fidelitate a chestionarelor: stabilitatea în repetiţie (test - retest) şi fidelitatea prin
primaţii (constanţa internă). Prima este mai importantă şi în acest caz, la E.P.I. a fost studiată pe două grupuri
de subiecţi englezi normali. Timpul trecut între test şi retest a fost de aproximativ un an pentru primul grup şi
nouă luni pentru cel de-al doilea grup. Fidelitatea este de 84-94 pentru testul complet şi 90-97 pentru formele
separate. Fidelităţile interne ale scărilor A şi B (corelaţii între A şi B) au fost obţinute utilizând 1955 de subiecţi
normali, 210 nevrotici şi 90 psihotici, cu formula de corelaţie Spearman. Rezultatele sunt, în cazul scărilor
combinate, cuprinse între 74 şi 91.

2.5. Relaţii între scări

Corelaţiile între factorii “E” şi “N” sunt mici corelaţii negative cuprinse între -1 şi -2 pentru grupele
normale şi se pot ridica până la -4 cu grupele de nevroză.

3
 3. Utilizare şi notare

Instrucţiunile de administrare a inventarului E.P.I. sunt scrise în întregime pe fiecare caiet de întrebări.
Ele trebuie să fie citite cu glas tare de către examinator în cazul aplicării probei în grup. În cazul aplicării
individuale a inventarului E.P.I. instrucţiunile vor fi citite în linişte de către subiect. Instrucţiunile de
administrare vor fi citite aşa cum sunt ele notate, fără a fi în vreun fel amplificate sau modificate. Când se
termină proba, trebuie să se verifice dacă subiecţii au răspuns la toate întrebările iar acolo unde lipseşte
răspunsul se va atrage atenţia că este absolut necesară rezolvarea tuturor întrebărilor.
Cu subiecţii orbi sau cu subiecţii fără carte se poate proceda la citirea întrebărilor şi la notarea
răspunsurilor. În această situaţie este interzisă prezenţa oricărei alte persoane în sala de examinare cu excepţia
examinatorului. În nici un caz examinatorul nu trebuie să modifice sensul întrebării, să amplifice, să
interpreteze sau să-şi dea sfatul cu privire la modul de a răspunde.
Există trei grile care permit corectarea celor trei scări pentru ambele forme ale inventarului. În
aplicarea grilei pe foaia de răspuns trebuie să se urmărească coincidenţa simbolului de pe grilă cu scara
diagnosticată (E, N sau L). Se consideră un punct situaţia în care “X” de pe foaia de răspuns apare în cerculeţul
de pe grilă. Se însumează punctele astfel obţinute pentru fiecare factor, iar rezultatul brut va fi trecut pe foaia
de răspuns în locul destinat factorului de personalitate respectiv.

4
 4. Consemne

“Acest chestionar cuprinde întrebări referitoare la modul în care acţionaţi, vă comportaţi sau la
anumite sentimente ale dumneavoastră.
Pentru fiecare întrebare, pe foaia de răspuns, există un spaţiu rezervat pentru a răspunde cu “Da”
sau “Nu”. Încercaţi să vă hotărâţi dacă răspunsul “Da” sau “Nu” reprezintă felul dumneavoastră obişnuit
de a acţiona sau de a simţi. După aceasta, faceţi un “X” în căsuţa de sub răspunsul care vi se potriveşte.
Lucraţi repede şi nu pierdeţi mult timp cu nici o întrebare; noi dorim să obţinem prima
dumneavoastră reacţie şi nu un proces îndelungat de gândire. Întregul chestionar nu trebuie să dureze mai
mult de câteva minute.
Fiţi atenţi pentru a nu omite nici una din aceste întrebări. În cazul în care aţi greşit, încercuiţi
răspunsul greşit şi faceţi un nou “X” sub răspunsul corect.
Nu există răspunsuri bune sau rele, prezentul chestionar nefiind un test de inteligenţă sau de
aptitudini, ci doar o măsură a felului în care dumneavoastră acţionaţi şi simţiţi.
Acum, începeţi să lucraţi repede. Reţineţi că trebuie să răspundeţi la fiecare întrebare.
Vă dorim succes !”

5
 5. Natura scărilor şi interpretarea rezultatelor

Într-un mod descriptiv, studiile factoriale ale extraversiunii au dus la un tablou care poate fi asemănător
dar nu identic cu cel oferit de către Jung. În continuare vom găsi descrierea unui “extravertit” tipic şi a unui
“introvertit” tipic; aceste descrieri pot fi considerate ca puncte extrem idealizate ale unui continuu, de care
indivizii reali se apropie mai mult sau mai puţin.

5.1. Factorul “E” Extraversiune - Introversiune

Notele ridicate la factorul “E” sunt semnificative pentru extraversiune. Indivizii care obţin note ridicate
au tendinţa de a fi expresivi, impulsivi şi noninhibaţi, de a avea numeroase contacte sociale şi de a lua parte la
activităţile grupului.
Extravertitul tipic - este sociabil, îi plac reuniunile, are mulţi prieteni, are nevoie de persoane cu care să
vorbească, nu-i place să citească sau să lucreze de unul singur. El caută emoţii tari, îi place riscul, face proiecte,
acţionează sub impulsul momentului şi este în general un individ impulsiv. Îi plac foarte mult glumele, are o
replică uşoară şi iubeşte în general viaţa. Este lipsit de griji, puţin exigent, optimist şi iubeşte veselia. Preferă să
rămână în mişcare, are tendinţa de a fi agresiv şi de a-şi pierde rapid “sângele rece”. Nu posedă un mare
control al sentimentelor sale şi nu este mereu o persoană pe care se poate conta.
Introvertitul tipic - este în general un individ liniştit, rezervat, introspectiv, mai mult amator de cărţi
decât de oameni; este rezervat şi distant chiar şi cu prietenii apropiaţi, intimi. Are tendinţa de a prevedea, nu se
angajează cu uşurinţă, se abţine de la impulsurile de moment.
Nu-i plac senzaţiile tari, este ordonat, calculat şi-i place să aibă o viaţă bine reglată. Îşi controlează
sentimentele, rareori acţionează într-un mod agresiv şi nu se supără prea uşor. Este demn de confidenţă, puţin
pesimist şi acordă o mare valoare criteriilor etice.

5.2. Factorul “L” Scara de minciună

În inventarul de personalitate E.P.I. a fost inclusă şi o scară de minciună de 18 întrebări, având rolul de
a depista tendinţele de faţadă sau de a identifica subiecţii care răspund la întâmplare. Această scară a fost mai
târziu modificată şi utilizată în inventarul de personalitate M.M.P.I.
Scara, după studiile lui Eysenck este “validă, fidelă şi utilă pentru a detecta indivizii care truchează
răspunsurile în sensul dorit”.
Nu putem da o regulă universal valabilă de utilizare a acestei scări, dar se poate afirma că o notă mai
mare de 3 la această scară indică un bun trucaj al factorilor “E” şi “N”. Rezultatele obţinute la acest inventar
cu un scor la scara “L” sub 3 trebuie privite cu mare scepticism, iar notele de 4 maxim 5 sunt considerate o
limită a acceptării rezultatelor “E” şi “N”.

5.3. Factorul “N" Nevrozismul - Stabilitatea

Notele ridicate la scara “N” sunt indici ai labilităţii emoţionale şi hiperreactivităţii. Indivizii care au
note “N” ridicate au tendinţa de a fi emotivi, hiperreactivi, hipersensibili, au dificultăţi în a regăsi un nivel
normal după sarcini emoţionale. Astfel de subiecţi se plâng adesea de dereglări somatice difuze ca: dureri de
cap, tulburări digestive, insomnie, dureri dorsale. De asemenea, sunt persoane care-şi fac numeroase griji, sunt
anxioase şi prezintă o stare generală dezagreabilă.
Astfel de indivizi au predispoziţii către tulburări nevrotice sub aspectul stresului, însă nu trebuie să
confundăm aceste predispoziţii cu veritabila depresie nervoasă; un subiect poate să aibă o notă ridicată la acest
factor şi totuşi se adaptează adecvat la muncă, viaţa socială, sexuală, familie. Trebuie insistat pe faptul că aceste

6
scheme descriptive se referă la personalitate sub aspectul său fenotipic, în timp ce testele experimentale din
subcapitolul “Personalitate şi psihologie experimentală” se referă la aspectul genotipic al personalităţii. Această
diferenţă între aspectul comportamental (cel care apare în activităţile cotidiene) şi aspectul constituţional
(fundamentat genetic) al personalităţii a făcut obiectul unor discuţii detaliate ale lui Eysenck.
Factorul “E” se raportează la influenţele mediului înconjurător, remarcându-se că la nivelul
fundamental se găseşte conceptul constituţional al echilibrului “excitaţie-inhibiţie” care poate bascula într-o
direcţie sau alta, pentru a da naştere la direcţii constituţionale, genotipice, către extra sau introversiune.
Comportamentul observat în funcţie de aceste diferenţe constituţionale arată că în interacţiunea cu
mediul apar diferenţe descriptive, fenotipice de extra sau introversiune, diferenţe care se pot măsura cu
chestionare de tipul probei “E.P.I.”
Această diferenţă între testele de laborator şi inventarele de personalitate, mai ascuţită în raport cu
aspectele genotipice şi fenotipice ale personalităţii nu are un caracter absolut, însă poate fi utilă în diferenţierea
categoriilor de instrumente psihologice.

7
 6. Etaloanele americane şi etaloanele româneşti

Etaloanele pentru E.P.I. au fost iniţial efectuate pe studenţii de la colegiile americane, grupe
profesionale şi grupe clinice. Etaloanele pentru studenţi (în centile) sunt prezentate în etalonul I, separat pentru
formele A şi B. Normele pentru forma A sunt fondate pe 1003 cazuri, iar cele pentru forma B pe 239 de
studenţi examinaţi în diverse colegii şi universităţi din S.U.A. Etalonul II prezintă etaloanele provizorii
fondate pe 236 de cazuri pentru formele A şi B combinate.
Nota în centile a unui individ arată poziţia sa relativă pe scară în raport cu alţi membri din grupul de
referinţă. De exemplu, un individ situat la 76 de centile pe o scară dată este plasat mai sus decât 76% din grupa
considerată. Nota sa nu este depăşită decât de 24% din indivizii acestei grupe. În general, se poate considera
mijlocul grupei situat între centilele 31 şi 70. Indivizii cu note superioare sau inferioare acestor limite vor fi
consideraţi ca fiind deasupra sau dedesubtul mediei pentru trăsătura considerată. Oricum, etaloanele prezentate
trebuie utilizate cu destulă precauţie şi chiar se recomandă (având în vedere uşurinţa acestui fapt) stabilirea de
etaloane proprii.
Studiile proprii de adaptare şi reetalonare a probei E.P.I. pentru populaţia românească au fost efectuate
de către noi în principal în cadrul laboratoarelor de psihologie a muncii, permiţând constituirea de etaloane
perfect adecvate populaţiei noastre şi respectând totodată specificul statistic al etalonării americane. Etalonul
final este prezentat în continuarea acestui manual sub forma etalonului III, care poate fi considerat suficient de
valid spre a fi utilizat în absenţa unor etaloane specifice diferitelor domenii de activitate.

6.1. Structura eşantionului investigat

Din cei 385 de subiecţi examinaţi, 334 (88,05%) sunt de sex masculin şi doar 46 (11,95%) au fost de
sex feminin. Disproporţia distribuţiei subiecţilor după sex se datorează specificului profesiunii, activitatea de
exploatare a mijloacelor de transport fiind specifică mai mult bărbaţilor.

REPREZENTAREA GRAFICĂ A REPARTIŢIEI SUBIECŢILOR DUPĂ SEX

8
 100

80

60

40

20
Percent

0
f m

SEX

În ceea ce priveşte repartiţia după vârstă, cei 385 de subiecţi au vârsta cuprinsă între 23 şi 59 de ani cu o
medie de 38,68 ani şi o abatere standard de 7,68 ani.
REPREZENTAREA GRAFICĂ A REPARTIŢIEI SUBIECŢILOR DUPĂ VÂRSTĂ
7

2
Percent

0
23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57

VIRSTA

Se observă că din acest punct de vedere repartiţia subiecţilor acoperă o mare varietate de vârste,
distribuite după o curbă normală în structura eşantionului investigat.
În ceea ce priveşte pregătirea şcolară, 200 de subiecţi (51,95%), au doar studii generale, 117 subiecţi
(30,39%), au pregătire profesională, iar 68 de subiecţi (17,66%) sunt absolvenţi de liceu.

9
 REPREZENTAREA GRAFICĂ A REPARTIŢIEI SUBIECŢILOR DUPĂ PREGĂTIREA
ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ
60

50

40

30

20

10
Percent

0
gen med prof

STUD

Din punct de vedere profesional eşantionul investigat a fost compus din 183 conducători de tramvai
(47,53%), 109 conducători de troleibuz (28,32%) şi 93 de conducători de autobuz (24,15%).

REPREZENTAREA GRAFICĂ A REPARTIŢIEI SUBIECŢILOR ÎN FUNCŢIE DE PROFESIE

50

40

30

20

10
Percent

0
ca ct tr

PROF

Direcţiile moderne de cercetare abordate de către noi în simularea computerizată a probelor de

psihodiagnostic atrag atenţia asupra posibilităţii de realizare a unor instrumente autoetalonabile, fapt care
elimină aproape complet riscul utilizării în procedeele de examinare psihologică a unor etaloane inadecvate.

10
 7. Etaloanele grupelor de referinţă

Cercetarea în domeniul educaţiei a arătat importanţa dimensiunilor extraversiunii şi nevrozismului în

rezultatele şcolare. În general, în interiorul unor grupuri universitare date, se poate observa că indivizii care au
note mai ridicate la nevrozism şi apropiate de polul introversiei la factorul “E”, obţin cele mai bune rezultate.
Această constatare poate face din inventarul de personalitate E.P.I. un instrument foarte util în cabinetele de
orientare şcolară şi profesională.
Pentru uzul clinic şi în situaţiile în care chestionarul este utilizat în scop diagnostic, poate să se refere la
datele normative obţinute plecând de la cadrul clinic şi de la populaţia de referinţă. Plecând de la datele
prezente s-a demonstrat că bolnavii cu nevroze dinamice (cei ce suferă de anxietate, depresie reacţională,
obsesii, fobii) au note ridicate la nevrozism şi note scăzute la extraversiune (se apropie de polul introversiunii).
Psihopaţii au note ridicate la nevrozism şi la extraversiune.

11
 Etalonul I
Clasa Factorii de personalitate testaţi Procentajul
“E” “E” “E” “N” “N” “N”
Forma Forma Total Forma Forma Total Teoretc Cumulat
A B A B
10. 18 - 24 19 - 24 35 - 48 19 - 24 18 - 24 36 - 48 3,6 100,0
9. 16 - 17 18 33 - 34 17 - 18 16 - 17 32 - 35 4,5 96,4
8. 15 17 31 - 32 15 - 16 14 - 15 28 - 31 7,7 91,9
7. 14 16 29 - 30 13 - 14 12 - 13 24 - 27 11,6 84,2
6. 12 - 13 14 - 15 26 - 28 10 - 12 10 - 11 19 - 23 14,6 72,6
5. 10 - 11 13 23 - 25 8-9 8-9 16 - 18 16,0 58,0
4. 9 11 - 12 20 - 22 6-7 6-7 12 - 15 14,6 42,0
3. 8 10 17 - 19 5 5 10 - 11 11,6 27,4
2. 6-7 8-9 15 - 16 4 3-4 7-9 7,7 15,8
1. 5 6-7 13 - 14 2-3 2 5-6 4,5 8,1
0. 0-4 0-5 0 - 12 0-1 0-1 0-4 3,6 3,6

Etalonul II
Clasa Factorul de personalitate “N” Factorul de personalitate “E”
Masculin Feminin Masculin Feminin
0. 0-4 0-6 0 - 12 0 - 11
1. 5-6 7-9 13 - 14 12 - 14
2. 7-9 10 - 12 15 - 16 15 - 16
3. 10 - 11 13 - 15 17 - 19 17 - 18
4. 12 - 15 16 - 19 20 - 22 19 - 20
5. 16 - 18 20 - 23 23 - 25 21 - 23
6. 19 - 23 24 - 27 26 - 28 24 - 25
7. 24 - 27 28 - 30 29 - 30 26 - 29
8. 28 - 31 31 - 34 31 - 32 30 - 31
9. 32 - 35 35 - 38 33 - 34 32 - 35
10. 36 - 48 39 - 48 35 - 48 36 - 48

Etalonul III
Clase Factorul "E" Factorul "N" Factorul "L"
I 4 - 12 24 - 26 15 - 16
II 13 - 15 19 - 23 13 - 14
III 16 - 18 16 - 18 11 - 12
IV 19 - 20 13 - 15 9 - 10
V 21 - 22 8 - 12 6-8

12
 Pe scurt, nevroticul introvertit se poate caracteriza ca fiind “deasupra” socializării, iar cel extravertit
“în” socializare.
Istericii tind să se situeze între dinamici şi normali pe ambele scări. Sunt consideraţi ca fiind mai puţin
nevrotici şi mai extravertiţi.
Poziţia istericilor în aceste două dimensiuni a fost dezbătută de Segal, Star, Franks şi Eysenck. Într-un
studiu al lui Hildebrand, notele la extraversiune au fost comparate pe mai multe grupe de normali şi nevrotici.
Studiul său demonstrează că subiecţii normali erau mai extravertiţi, urmaţi în ordine de isterici, apoi de către
nevroticii cu simptomatologie mixtă şi în final dinamicii. Mai mari diferenţe semnificative au fost obţinute
între istericii de conversiune şi anxioşi decât între isterici şi dinamici. Un alt studiu, al lui Eysenck şi Claridge
a confirmat opinia diferenţei dintre isterici (nevrotici şi extravertiţi) şi dinamici (nevrotici şi introvertiţi).
Rezumând, putem spune că un echilibru de mijloc pare a fi asociat cu notele scăzute la nevrozism şi
notele de mijloc şi deasupra mediei la extraversiune.

13
 8. Anexa 1

Interpretarea testului Eysenck

Forma “A”
1. Factorul “E” : - până la 10 = introvertiţi
- între 11 şi 16 = ambiverţi
- peste 17 = extravertiţi

2. Factorul “N”: - între 0 şi 12 = stabilitate

- între 12 şi 24 = nevrozism

3. Factorul “L”: - până la 2 = probă validă

- între 3 şi 4 = rezervă
- peste 5 = probă trucată

Factorul “E” are 24 de itemi pentru fiecare formă;

Factorul “L” are 9 itemi pentru fiecare formă;
Factorul “N” are 24 de itemi pentru fiecare forma.

14
 9. Cuprinsul
1. INTRODUCERE........................................................................................................

2. DEZVOLTAREA INVENTARULUI.......................................................................
2.1. FUNDAMENTUL TEORETIC GENERAL...................................................................
2.2. PERSONALITATE ŞI PSIHOLOGIE EXPERIMENTALĂ...............................................
2.3. CONSTRUCŢIA SCĂRILOR....................................................................................
2.4. FIDELITATEA SCĂRILOR......................................................................................
2.5. RELAŢII ÎNTRE SCĂRI..........................................................................................
3. UTILIZARE ŞI NOTARE.........................................................................................

4. CONSEMNE...............................................................................................................

5. NATURA SCĂRILOR ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR....................

5.1. FACTORUL “E” EXTRAVERSIUNE - INTROVERSIUNE.........................................
5.2. FACTORUL “L” SCARA DE MINCIUNĂ...............................................................
5.3. FACTORUL “N" NEVROZISMUL - STABILITATEA...............................................
6. ETALOANELE AMERICANE ŞI ETALOANELE ROMÂNEŞTI.....................
6.1. STRUCTURA EŞANTIONULUI INVESTIGAT............................................................
7. ETALOANELE GRUPELOR DE REFERINŢĂ....................................................

8. ANEXA........................................................................................................................

10. CUPRINSUL.............................................................................................................

15