Romantismul

Romantismul (numit și Perioada Romantică) a fost o mișcare artistică,

literară și intelectuală apărută în Europa pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea,
atingând apogeul pe la începutul anilor 1800. În mare parte, romantismul a
fost o reacție împotriva Revoluției Industriale, cât și împotriva normelor
politice și sociale ale Iluminismului. Romantismul a influențat artele vizuale,
literatura și muzica, dar de asemenea a avut un impact și asupra
istoriografiei, educației și istoriei naturale (științele naturii).
Anumiți autori neoclasici alimentaseră deja un sentiment așa-zis romantic înainte
de răspândirea sa efectivă, fiind numiți de aceea pre-romantici. Printre aceștia se
află Francisco Goya și Manuel Maria Barbosa du Bocage.

Romantismul apare inițial în zona care va fi mai târziu Germania (mișcarea a avut
și ea o importanță fundamentală în unificarea germană prin mișcarea Sturm und
Drang) și în Anglia.

Romantismul s-a manifestat în forme diferite în diferitele arte și a marcat în special

literatura și muzica (deși romantismul s-a manifestat în aceste arte mai târziu
decât în altele). Când curentul a ajuns în școli, au apărut critici împotriva idealizării
de către acesta a realității. Datorită acestor critici a apărut mișcarea care va da
naștere realismului.
 Romantismul (1827-cca.1910)

Romantismul (1827-cca.1910)
Romantismul (1827-cca.1910)

La sfârsitul secolului al XVIII-lea, în Europa de Vest, apare o nouã miscare în literaturã, numitã Romantism. La
început de secol XIX aceastã miscare apare treptat si în muzicã, însusi Beethoven fiind considerat de unii ca fiind
primul compozitor romantic, având în vedere cã multe dintre compozitiile sale marcheazã trecerea spre acest
curent, existând si în zilele noastre controverse privind perioada din istoria muzicii europene în cadrul cãreia
muzicianul se încadreazã. Însã, ca punct de reper, de multe ori se ia anul 1827 (care este si anul mortii lui
Beethoven) pentru o delimitare aproximativã între clasicismul si romantismul în muzicã.

Acest curent muzical se întinde pe o perioadã de aproximativ un secol si reprezintã perioada de apogeu a muzicii
culte din spatiul european. Romantismul muzical este opus clasicismului încorsetat de reguli, în care compozitorii
trebuiau sa urmeze un tipar foarte strict si sã compunã piese cu formã fixã. În perioada romantismului muzical,
accentul nu se mai pune pe reguli stricte de compozitie, ci pe transmiterea sentimentelor si trãirilor prin
intermediul muzicii, existând o mai mare libertate de expresie a muzicienilor prin intermediul acestei arte.

Forme muzicale ale muzicii romantice instrumentale Balada;Rapsodiainstrumentala, bazata predilect pe melodii
populare; Liedulmuzical vocal construit pe un text liric sau un poem literar, acompaniat de pian.; Impromptuliber
compusa, pentru pian.;Elegie

Nocturnamuzical instrumental foarte popular in perioada romantica.;Baracolacântec venetian al

gondolierilor.;Balet;Uverturaã orchestralã care precedã o lucrare muzicalã de mari proporþii sau care constituie o
lucrare independentã. Piesã instrumentalã constituind partea introductivã a suitelor preclasice.