Romantismul

Romantismul (numit și Perioada Romantică) a fost o mișcare artistică, literară și

intelectuală apărută în Europa pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atingând
apogeul pe la începutul anilor 1800. În mare parte, romantismul a fost o reacție
atât împotriva Revoluției Industriale, cât și împotriva normelor politice și
sociale ale Iluminismului. Romantismul a influențat artele vizuale, literatura și
muzica, dar de asemenea a avut un impact și asupra istoriografiei, educației și
istoriei naturale (științele naturii).
VICTOR HUGO este teoreticianul romantismului European. Alți reprenzentanți
ai romantismului European sunt: Byron, Heine, Keats, Shelley etc.
În literatura română, romantismul se face simțit prin intermediul scriitorilor
pașoptiști (Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu
Russo ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în
culturile vest-europene, atingând punctul culminant în opera lui Mihai
Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.
Literatura romantica este produsul fanteziei si al sentimentului. Se remarca
aspiratia spre originalitatea si libertatea formelor; spargerea barierelor
tematice si formale. Predomina tiparul eroului exceptional in situatii
exceptionale: conditia geniului este abordata si din perspectiva filosofica. In
romantism, sentimentele cultivate sunt melancolia, tristețea, reveria,
singurătatea etc. De asemenea, antiteza este un procedeu artistic predominat.