ROMANTISMUL

Privire generală
 Etimologie:
• Cuvântul „romantic” derivă din zona literaturii secolelor 17, 18. Noțiunile
romance sau romant în franceză, Roman în germană, romaunt în engleză
descriu poemul sau povestirea aventuroasă, plină de imaginație, în care
accentul cade pe opusul raționalității, și anume pe sentiment, sensibilitate,
reverie.
• Adjectivul romantic apare în Anglia încă din 1659, dar de-abia în secolul al XIX-
lea semnificația sa e captată în mișcarea artistică desemnată prin romantism.
• Prima apariție a termenului romantic în muzică nu a putut fi stabilită cu
precizie.
• Termenul romanesque, asociat cu semnificația de straniu, apare la Luigi
Cherubini, în opera Eliza (1794).
• Conceptul de Romantik se răspândește în Germania după utilizarea sa de către
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann care, într-un eseu din 1810, descrie
romantismul lui Ludwig van Beethoven.
 Definiri:
• Se impun două axe semantice: 1) temporală (istorică)
2) tipologică

• 1) Romantismul (ca perioadă) = mișcare cultural-artistică, manifestată în

literatură, arte vizuale, muzică, pe parcursul secolului al XIX-lea (cu
anticipări/prelungiri în secolele vecine, XVIII/XX). A avut, de asemenea, un
impact major în științele naturale, educație (sistemul educațional al lui
Johann Pestalozzi), istoriografie (tendința de a prezenta istoria într-o lumină
ideologizată, de a mitiza eroi și de a glorifica libertatea).

• 2) Romantismul poate fi înțeles și ca o structură permanentă a spiritului

uman, posibil de identificat în toate epocile și domeniile culturii. Clasicul și
romanticul sunt două tipuri ideale, inexistente în stare pură. (De exemplu,
anumite trăsături romantice pot fi identificate și la Haydn, Mozart și, mai
ales la Beethoven; la unii compozitori romantici (Brahms), există tendințe
clasicizante.
Factori
• Care sunt factorii care au menținut predominanța acestei constante a
spiritului uman timp de peste un secol?
• Condiționările sunt multiple:
• -psihologice: reevaluarea intuiției, sensibilității și a imaginației după
supremația raționalismului; afirmația controversată a lui Goethe „romantic
este ceea ce-i bolnav” conturează de fapt contrastul categorial față de
normalul, canonicul clasic.
• - sociale: ideologia elitei egalitariste;
• - economice: Revoluția Industrială, schimbarea mijloacelor de producție;
• - politice: impactul Revoluției Franceze (1789) asupra conștiinței naționale
a popoarelor europene; Revoluția de la 1848;
• - artistice.
Teme predilecte (1)
• - natura: este o temă comună și stilului clasic, și celui romantic, dar
diferă tratarea, accentele; din perspectivă clasică, natura e abordată
pe un ton detașat, obiectivat, (eventual) străbătut de un discret umor
afectuos; din perspectivă romantică, nu este surprins doar obiectul
(peisajul), ci și stările subiective în fața lui (vezi moto-ul Simfoniei nr.6,
„Pastorala”, de Beethoven: „mai mult sentiment decât descriere
picturală”)
• - istoria: înclinația spre un anumit trecut, Evul Mediu, unde spiritul
orașului este înlocuit de cel al castelului, al mânăstirii, aflate în
mijlocul naturii; gustul pentru gotic; magnetismul ruinelor;
• - genezele: preocupările romanticilor privind începuturile nu au
condus ca în cazul clasicismului, la mitologia greco-latină; în orizontul
romantic se cristalizează mitul naturii, al trecutului și al poeziei;
Teme predilecte (2)
• - folclorul: devine în secolul al XIX-lea unul dintre argumentele
emancipării naționale; influența sa asupra creatorilor se manifestă
predilect în centrul, estul și sud-estul Europei.
• Acest interes pentru folclor conduce și la unul dintre paradoxurile
romantice: aspirația creatorilor spre individualitate, unicitate și
totodată cultivarea de către aceștia a unui dat colectiv, căutarea cu
obstinație a unui „specific național”.
• - iubirea: iubirea romantică e îndreptată către ființa depărtată,
absentă, de unde și nevoia mesagerilor simbolici (vântul, norii
călători, scrisoarea romantică, romanul sentimental în scrisori).
Romantismul în literatură. Germania
• Mișcarea Sturm und Drang (Furtună și Avânt) este considerată
precursoarea romantismului în Germania. Cel mai important
reprezentant al acesteia a fost Johann Wolfgang von Goethe, autor,
printre altele, al romanului epistolar Suferințele tânărului Werther
(1774).
• Romantismul literar apare în Germania pe la sfârșitul secolului al
XVIII-lea, prin scrierile fraților Karl Wilhelm Friedrich și August
Wilhelm Schlegel. Împreună cu Novalis, Ludwig Tieck ș.a., aceștia au
înființat Cercul romanticilor de la Jena.
• Poeți și prozatori germani romantici care au avut un impact asupra
creației muzicale a epocii: Heinrich Heine, Adelbert von Chamisso,
Joseph von Eichendorff, Achim von Arnim, Clemens Brentano etc.
 Principalii reprezentanți ai romantismului literar englez:
• William Wordsworth și Samuel Taylor Coleridge au pus bazele mișcării
romantice în Anglia.
• Lord Byron (George Gordon Byron) – opere literare care au stat la baza
unor creații muzicale romantice: Manfred (Simfonia Manfred de
Ceaikovski), Tânguirea lui Tasso (Anii de pelerinaj de Liszt), Pelerinajul lui
Childe Harold (Harold în Italia de Hector Berlioz), Mazeppa (poemul
simfonic Mazeppa și Studiul transcendental nr. 4, Mazeppa, de Liszt; opera
Mazeppa de Ceaikovski), Cei doi Foscari (Verdi) ș.a.
• Walter Scott – opere literare care au stat la baza unor creații muzicale
romantice: Mireasa din Lammermoor (Lucia di Lammermoor de Donizetti),
Doamna Lacului (Rossini), Frumoasa fată din Perth (Bizet) ș.a.
• Alte nume importante ale romantismului literar englez: Jane Austen,
Charlotte și Emily Brontë.
 Romantismul literar în Franța și în Rusia:
• François René de Chateaubriand este considerat fondatorul romantismului
francez în literatură.
• Victor Hugo – opere celebre: Mizerabilii, Cocoșatul de la Notre-Dame;
opere literare care au stat la baza unor creații muzicale romantice: Hernani
(Verdi), Ruy Blas (uvertura de concert Ruy Blas de Felix Mendelssohn-
Bartholdy), Lucrezia Borgia (Donizetti), Regele se amuză (Rigoletto, Verdi);
multe alte adaptări (cca. 50), unele ale unor compozitori mai puțin
cunoscuți (ex. La Esmeralda de Louise Bertin după Cocoșatul de la Notre-
Dame).
• Alte nume importante ale romantismului literar francez: Alphonse de
Lamartine, Alfred de Musset, Alexandre Dumas, George Sand.
• Cel mai important reprezentant al romantismului în Rusia este Alexandr
Pușkin, a cărui creație a reprezentat, de asemenea, o sursă a muzicii
romantice (Ruslan și Ludmila, Evgheni Oneghin).
Romantismul în artele vizuale

• Eugène Delacroix –
pictor romantic
(francez) prin
excelență; tabloul
său Libertatea
conducând poporul
rămâne una dintre
cele mai
importante picturi
romantice franceze;
tema – revoluția
din iulie 1830.
Eugène Delacroix,
Portret al lui
Chopin(1838)
Théodore Géricault, Pluta Meduzei (1819)
Joseph Mallord William Turner (peisagist romantic englez):
Pescari pe mare
Joseph Mallord William Turner, The Dogana and Madonna de la
Salute, Venice (1843)
Caspar David
Friedrich, considerat
cel mai important
pictor romantic
german,
Wanderer above the
Sea of Fog (1818)
Bibliografie
• Călinescu, George; Călinescu, Matei; Marino, Adrian, Vianu, Tudor.
Clasicism, baroc, romantism. Cluj: Editura Dacia, 1971.
• Mayer, Leonard B. Style and Music. Theory, History and Ideology.
Philadelphia: University of Pennsylvania Press, 1989.
• Papu, Edgar. Despre stiluri. București, Editura Eminescu, 1986.
• Rosen, Charles. The Romantic Generation. Cambridge, Massachusetts:
Harvard University Press, 1995.
• Sandu-Dediu, Valentina. Ipostaze stilistice și simbolice ale
manierismului în muzică. București: Editura Muzicală, 1997.