În afară de poziția bipedă, oamenii diferă de cimpanzei, mai ales în ceea ce privește 

mirosul, auzul,
digestia proteinelor, mărimea creierului și capacitatea limbajului. Creierul oamenilor este de
aproximativ trei ori mai mare decât la cimpanzei. Mai important, raportul creier-corp este mult mai
mare la om decât la cimpanzei, iar oamenii au un cortex cerebral semnificativ mai dezvoltat, cu un
număr mai mare de neuroni. Abilitățile mentale ale oamenilor sunt remarcabile în comparație cu alte
maimuțe. Capacitatea de vorbire a oamenilor este unică printre primate. Oamenii sunt capabili să
creeze idei noi și complexe, și să dezvolte tehnologie, lucru fără precedent printre alte organisme de
pe Pământ.[110]

Elementele componente ale corpului uman

La o persoană care cântărește 60 kg

Element Masă[112] Procentul de atomi[112]

Oxigen 38,8 kg 25,5%

Carbon 10,9 kg 9,5%

Hidrogen 6,0 kg 63,0%

Azot 1,9 kg 1,4%

Altele 2,4 kg 0,6%

Se estimează că înălțimea medie la nivel mondial pentru un bărbat adult este de aproximativ 171
cm, în timp ce pentru o femeie adultă este de aproximativ 159 cm.[113] Reducerea staturii poate
începe la vârsta mijlocie la unii indivizi, dar tinde să fie tipică la persoanele extrem de bătrâne.
[114]
 De-a lungul istoriei, populațiile umane au devenit universal mai înalte, probabil ca o consecință a
unei mai bune nutriții, asistență medicală și condiții de viață. [115] Masa medie a unui om adult este de
59 kg pentru femei și 77 kg pentru bărbați.[116][117] La fel ca multe alte afecțiuni, greutatea corporală și
tipul corpului sunt influențate atât de susceptibilitatea genetică, cât și de mediul înconjurător și
variază foarte mult între indivizi. [118][119]
Oamenii au o densitate a foliculilor de păr comparabilă cu alte maimuțe. Cu toate acestea, părul
corpului uman este păr scurt, subțire, de culoare deschisă și abia vizibil. În contrast (și neobișnuit
între specii), un folicul de păr terminal pe scalpul uman poate crește mulți ani înainte de a cădea. [120]
[121]

Oamenii au aproximativ 2 milioane de glande sudoripare răspândite pe întregul lor corp, mult mai
multe decât cimpanzeii, ale căror glande sudoripare sunt rare și sunt situate în principal pe palma
mâinii și pe tălpile picioarelor.[122] Oamenii au cel mai mare număr de glande sudoripare ecrine dintre
specii.
Formula dentară a oamenilor este: 2.1.2.32.1.2.3  Oamenii au un palat (palatum) proporțional mai
scurt și dinți mult mai mici decât alte primate. Oamenii au dinții înghesuiți în mod caracteristic,
golurile dinților pierduți închizându-se obicei rapid la persoanele tinere. Treptat, oamenii își pierd
molarii, la unii indivizi aceștia lipsind congenital.[123]

Genetică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Genetică umană.
Reprezentarea grafică a cariotipului uman normal

La fel ca majoritatea animalelor, oamenii sunt o specie eucariotă diploidă. Fiecare celulă somatică
are două seturi de 23 de cromozomi, fiecare set primit de la un părinte; gameții au un singur set de
cromozomi, care este un amestec al celor două seturi parentale. Dintre cele 23 de perechi de
cromozomi există 22 de perechi de autozomi și o pereche de cromozomi sexuali. La fel ca alte
mamifere, oamenii au un sistem de determinare a sexului XY, femeile având cromozomi sexuali XX
și bărbații XY.[124]
Nu pot exista doi oameni identici genetic – nici măcar gemenii monozigoți. Genele și mediul
înconjurător influențează variația biologică umană în caracteristici vizibile, fiziologie, susceptibilitatea
bolii și abilitățile mentale. Influența exactă a genelor și a mediului asupra anumitor trăsături nu este
bine înțeleasă.[125][126] Comparativ cu maimuțele mari, secvențele genetice umane – chiar și în rândul
populațiilor africane – sunt remarcabil de omogene. [127] În medie, similitudinea genetică între oricare
doi oameni este de 99,5%-99,9%.[128][129][130][131][132][133] Există aproximativ de 2-3 ori mai multă
diversitate genetică în populația de cimpanzei sălbatici decât în întregul fond de gene umane. [134][135]
[136]

Conform estimărilor actuale, oamenii au aproximativ 22.000 de gene. [137] Variația ADN-ului uman

este foarte mică în comparație cu alte specii, sugerând o posibilă „gâtuire genetică” în
timpul Pleistocenului târziu (acum aproximativ 100.000 de ani), când populația umană a fost redusă
la un număr mic de perechi reproducătoare.[138][139] Prin compararea ADN-ului mitocondrial, care este
moștenit doar pe linie maternă, geneticienii au ajuns la concluzia că ultimul strămoș comun al cărui
marker genetic se găsește la toți oamenii moderni, așa-numita Eva mitocondrială, trebuie să fi trăit
cu aproximativ 90.000-200.000 de ani în urmă. [140][141][142]
Forța selecției naturale a continuat să funcționeze asupra populațiilor umane, cu dovezi că anumite
regiuni ale genomului prezintă selecție direcțională în ultimii 15.000 de ani. [143]

Ciclul de viață[modificare | modificare sursă]

 Copii

Adolescenți

Adulți
Bătrâni

Vezi și: Naștere#Nașterea_la_om și Speranța de viață.

Speranța de viață a omului este mai lungă decât a oricărui alt mamifer, aproximativ 80 de ani în
țările dezvoltate. În cele mai vechi timpuri (și chiar și astăzi în multe țări în curs de dezvoltare),
speranța de viață era mult mai mică, dar acest lucru se datora în principal ratei ridicate de
mortalitate infantilă[144] Oamenii care ajungeau la vârsta adultă puteau atinge vârste similare cu cele
ale oamenilor de astăzi. Cea mai longevivă vârstă umană înregistrată cu certitudine este de 122 de
ani.
Sarcina la om durează în medie 9 luni. Ca și în cazul altor mamifere placentare, fătul primește
alimente și oxigen din sângele mamei prin placentă și cordonul ombilical. De obicei se naște un
singur copil, dar se nasc câteva zeci de gemeni, iar nașterile de tripleți, cvadrupleți și chiar
quintupleți au loc însă foate rar. Comparativ cu alte specii de mamifere, nașterea umană este mai
dificilă și prelungită și uneori chiar periculoasă, deoarece capul relativ mare al fătului are dificultăți în
trecerea prin canalul de naștere dintre oasele pelvine ale mamei. [145][146][147] Riscul nașterii a scăzut
semnificativ în secolele XX și XXI, datorită inovațiilor medicale, cum ar fi dezinfectarea,
operația cezariană, examinarea cu ultrasunete a sarcinii și amniocenteza.
Copilul este neajutorat la naștere și complet dependent de părinții săi. Atât mama, cât și tatăl
asigură îngrijirea descendenților umani, spre deosebire de alte primate, unde îngrijirea părintească
este în mare parte limitată la mame.[148] Un proces unic pentru copii este învățarea limbii vorbite în
mediul lor imediat.