NORMĂ din 26 iulie 2006

privind structura funcţională a compartimentelor şi serviciilor din spital

EMITENT MINISTERUL SĂNĂTĂŢII PUBLICE

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 695 din 15 august 2006

Data intrării în vigoare 15-08-2006

Formă consolidată valabilă la data 16-11-2017
Prezenta formă consolidată este valabilă începând cu data de 07-10-2016 până la data de 16-11-2017

Notă
*) Aprobate prin Ordinul nr. 914/2006, publicat în Monitorul Oficial nr. 695 din 15 august 2006.
Notă CTCE
*) Forma consolidată a Normelor din 26 iulie 2006, publicate în Monitorul Oficial nr. 695 din 15 august 2006, la data
de 16 Noiembrie 2017 este realizată prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către: ORDINUL
nr. 1.144 din 15 septembrie 2006; ORDINUL nr. 1.030 din 20 august 2009; ORDINUL nr. 1.096 din 30 septembrie
2016.
Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un
document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.
Capitolul I
Organizarea secţiilor medicale
Secţia medicală de spitalizare
Articolul 1
Secţiile medicale de spitalizare asigură cazarea şi îngrijirea curentă a bolnavilor pe perioada internării în spital.
Indiferent de profilul medical, secţiile de spitalizare au o structură funcţională asemănătoare, cu excepţia celei de
pediatrie (compartimentele pentru prematuri, sugari şi copii mici) şi a celei de obstetrică-ginecologie
(compartimentul obstetrică fiziologică şi nou-născuţi).
Articolul 2
Secţia medicală de spitalizare va fi amplasată de preferinţă pe un singur nivel. Se acceptă amplasarea pe două
niveluri a secţiilor mari, care au în componenţă compartimente relativ autonome.
Articolul 3
În componenţa unei secţii medicale de spitalizare intră următoarele categorii de spaţii:
a) saloanele pacienţilor şi dotările sanitare aferente;
b) încăperi pentru asistenţa medicală;
c) încăperi pentru deservirea pacienţilor;
d) cameră de gardă cu grup sanitar şi duş;
e) diverse spaţii pentru activităţile gospodăreşti ale secţiei.
Articolul 4
În spitalele clinice pot fi amenajate spaţii suplimentare, destinate activităţilor didactice (studenţilor şi cursanţilor care
îşi desfăşoară practica medicală sau specializarea la patul bolnavului).
Articolul 5
Salonul pentru pacienţi adulţi se va conforma următoarelor cerinţe:
a) capacitate maximă de 6 paturi în saloane curente şi maximum două paturi în rezerve;
b) arie utilă minimă de 7 mp/pat în saloane curente, 8 mp/pat în rezervă;
c) cubaj de 20 mc/pat de aer, în caz de ventilaţie naturală.
Articolul 6
(1) Dotarea minimă sanitară aferentă salonului va include:
a) la saloanele cu 1-2 paturi: grup sanitar propriu/comun (duş, WC, lavoar);
b) la saloanele cu 3-4 paturi: grup sanitar propriu, comun la două saloane (duş, WC, lavoar);
c) la saloanele cu 5-6 paturi: grup sanitar propriu (WC, lavoar);
d) un duş la 15 asistaţi când saloanele nu sunt prevăzute cu duşuri. Sălile de duşuri pot fi grupate pe unităţi de
îngrijire.

Pagina 1 din 25
 (2) Pentru grupa de vârstă 3-6 ani, secţia pediatrie, se prevăd grupuri sanitare comune.
Articolul 7
Următoarele dotări minime sunt obligatorii în salon:
a) priză de oxigen la două paturi;
b) corp de iluminat, priză şi sonerie la fiecare pat;
c) pat şi noptieră cu dulap la fiecare pat;
d) o masă cu scaune la fiecare salon.
Articolul 8
(1) Orientarea ferestrelor salonului ventilat natural va fi după cum urmează:
a) favorabilă sau acceptabilă: sud-est, sud, nord-vest;
b) se va evita orientarea ferestrelor spre nord şi nord-est (vânturi dominante reci);
c) se poate accepta orientarea spre vest şi sud-vest, în cazul asigurării unei protecţii corespunzătoare a
ferestrelor faţă de excesul de însorire.
(2) Condiţionările privind orientarea ferestrelor nu mai sunt imperative la secţiile de spitalizare de bolnavi acuţi
(durata mică de spitalizare: 10-12 zile) şi la saloanele la care se face tratarea aerului (climatizare).
Articolul 9
(1) La amenajarea salonului se vor avea în vedere şi următoarele criterii:
a) paturile vor fi aşezate paralel cu frontul ferestrei şi vor fi accesibile pe ambele laturi lungi;
b) distanţa dintre două paturi nu va fi mai mică de 0,70 m;
c) distanţa dintre pat şi peretele exterior va fi de cel puţin 0,80 m;
d) distanţa dintre pat şi peretele paralel pe care se află lavoarul va fi de minimum 1,30 m.
(2) Pentru cel puţin un pat dintr-un salon, circulaţia liberă aferentă va permite staţionarea şi deplasarea în cărucior
pentru persoanele cu handicap.
Articolul 10
În mod curent pentru activităţi medicale din secţie se vor prevedea următoarele spaţii:
a) săli pentru tratamente-pansamente, fiecare cu suprafaţa de 16-18 mp;
b) cabinete de consultaţii, fiecare cabinet cu suprafaţa de 12-14 mp, amplasate numai la intrarea în secţie;
c) spaţii de lucru pentru asistenţi medicali (oficiu medical), cu posturi de supraveghere a bolnavilor (monitorizare,
dacă este cazul), cu anexe pentru depozitarea instrumentarului şi medicamentelor;
d) încăperi pentru conducerea medicală a secţiei: medic-şef, asistent-şef, raport de gardă, secretariat;
e) grupuri sanitare şi vestiare pentru personal;
f) pentru unele dintre profilurile medicale, în cadrul secţiei se mai pot prevedea şi alte spaţii pentru activităţi
medicale: camere pentru investigaţii, tratamente speciale, săli de intervenţie chirurgicală cu anexele respective şi
alte dotări în funcţie de specificul specialităţii.
Articolul 11
Încăperile necesare pentru deservirea pacienţilor din componenţa secţiei:
a) oficiul alimentar cu anexele sale şi sala de mese;
b) camera pentru activităţi de zi şi primirea vizitatorilor, în funcţie de spaţiile disponibile;
c) camera de baie (după caz şi grupul de duşuri, dacă sunt soluţionate centralizat).
Articolul 12
Obligatoriu, în componenţa secţiei vor intra următoarele spaţii pentru activităţile gospodăreşti:
a) camera de spălare-sterilizare a ploştilor şi a altor recipiente ("ploscar"): un ploscar la 25-30 de paturi;
b) spaţiu de colectare a rufelor murdare şi boxă de curăţenie;
c) depozit de lenjerie curată.
Articolul 13
(1) În fiecare secţie de spitalizare se desemnează o subzonă septică care la nevoie să permită izolarea şi
cohortarea pacienţilor contagioşi şi dependenţi de echipamentele secţiei sau imunodeficienţi, cu respectarea
precauţiilor de izolare.
(2) La spitalele clinice se recomandă diferenţierea pe circulaţie separată a zonei spaţiilor destinate învăţământului
şi conducerii medicale a secţiei de zona saloanelor pentru bolnavi.
Articolul 14
(1) Secţiile medicale pot fi organizate în sistemul unităţilor de îngrijire.

Pagina 2 din 25
 (2) O secţie de spital poate cuprinde 2-4 unităţi de îngrijire, din care cel puţin una va fi destinată izolării pacienţilor
cu risc septic.
(3) Unitatea de îngrijire include o grupare de saloane şi/sau de rezerve pentru bolnavi, cu un număr constant de
paturi, pentru care asistenţa medicală este acordată de o echipă compusă din 5-6 asistenţi medicali, 2-3
îngrijitoare, repartizate pe ture, echipa fiind coordonată de un medic. În funcţie de profilul medical al spitalului,
capacitatea unei unităţi de îngrijire poate varia între 20 şi 35 de paturi.
Articolul 15
În sistemul de organizare a secţiilor pe unităţi de îngrijire, anexele medicale şi gospodăreşti ale secţiei vor fi
repartizate pe unităţi de îngrijire (câte un cabinet medical, o sală de tratamente-pansamente, un post pentru
asistenţi medicali, un spaţiu de igienizare, o cameră de zi etc.), rămânând comune spaţiile conducerii secţiei, oficiul
alimentar, 1-2 încăperi destinate investigaţiilor şi tratamentelor speciale.
Capitolul II
Organizarea secţiei de pediatrie
Articolul 16
(1) Îngrijirea pacienţilor copii se face obligatoriu în compartimente distincte în funcţie de vârstă: grupa sugari şi
copii de 1-3 ani, grupa copii preşcolari (3-6 ani) şi grupa copii şcolari (6-14 ani).
(2) Compartimentul destinat unei grupe de vârstă constituie o unitate de îngrijire relativ autonomă, în cadrul căreia
pe lângă spaţiile de spitalizare, conformate după specificul vârstei, se mai prevăd:
a) o parte din spaţiile de asistenţă medicală (cele de supraveghere şi tratament specific);
b) o parte din spaţiile de deservire a bolnavilor (individualizate după vârsta pacienţilor);
c) un spaţiu de curăţenie.
Articolul 17
(1) Compartimentul pentru copii şcolari va fi organizat în mod asemănător cu unitatea de îngrijire pentru bolnavii
adulţi, astfel încât saloanele, cu grupurile sanitare aferente (separate pe sexe), vor fi identic conformate,
dimensionate şi mobilate şi vor fi prevăzute cu anexe medicale şi gospodăreşti.
(2) În cadrul compartimentului va fi desemnat un sector septic incluzând 1-2 saloane sau rezerve (fiecare cu grup
sanitar propriu) care să permită izolarea şi cohortarea pacienţilor.
(3) În plus, compartimentele pentru copii şcolari vor fi dotate cu o cameră de zi, care se va amenaja pentru
activităţi şcolare.
Articolul 18
(1) Compartimentul pentru copii preşcolari (3-6 ani) va cuprinde sistemul de cazare, care va fi adaptat vârstei, în
grupări de 3-4 saloane de 2-4 copii, prevăzute cu grup sanitar comun sau separat pe sexe, cărora li se afectează
un post de supraveghere pentru asistenţi medicali.
(2) În cadrul compartimentului, 1-2 saloane (cu grupuri sanitare distincte) se vor specializa pentru cazurile care
necesită izolare şi cohortare epidemiologică.
(3) În amenajarea saloanelor pentru această grupă de vârstă se va ţine seama de următoarele criterii:
a) suprafaţa utilă/pat în salon va fi de minimum 6 mp;
b) peretele salonului orientat spre postul asistentului medical va fi parţial vitrat securizat;
c) dimensiunile mobilierului şi ale obiectelor sanitare vor fi adaptate vârstei.
(4) În cadrul compartimentului se vor mai prevedea: o cameră de tratamente-pansamente proprie, un spaţiu de
lucru pentru personalul mediu (oficiu) şi un număr de rezerve pentru copiii care se internează cu mamele.
(5) Dacă mărimea compartimentului o justifică, se poate amenaja un spaţiu de joacă pentru copiii necontagioşi.
Articolul 19
Compartimentul pentru sugari şi copii de 1-3 ani va fi organizat astfel:
a) se va organiza în sistemul nucleelor cu 2-3 camere (compartimentate în boxe) de 4-6 paturi, prevăzute cu un
grup sanitar de igienizare şi grupate la un post de supraveghere al asistenţilor medicali;
b) unul din nuclee va fi destinat cazurilor care necesită izolare şi cohortare epidemiologică;
c) suprafaţa utilă/pat în cameră va fi de 4-5 mp;
d) toţi pereţii vor fi vitraţi în partea superioară, pentru control vizual;
e) în fiecare cameră se va prevedea o cadă cu duş de mână pentru îmbăiere;
f) pentru copiii care se internează cu mamele se prevăd rezerve având dotări sanitare specializate pentru mamă
şi pentru copil;
g) se acceptă amplasarea în afara compartimentului, dar în cadrul secţiei, a unor saloane pentru mamele care îşi
alăptează copiii.

Pagina 3 din 25
 Articolul 20
Compartimentul pentru sugari şi copii mici (0-3 ani) va fi izolat pe un circuit distinct de restul grupelor de vârstă, va
avea anexe medicale şi gospodăreşti proprii, iar accesul dinspre exterior va fi soluţionat în sistem filtru.
Articolul 21
În cadrul secţiei de pediatrie se mai amplasează următoarele categorii de spaţii pentru asistenţa medicală:
a) unitate specializată (nucleu) de terapie intensivă, cu configuraţia prevăzută la art. 27;
b) unitate specializată pentru îngrijirea prematurilor (după caz), având în componenţă saloane separate pentru
cazurile cu potenţial septic şi pentru cele fără potenţial septic;
c) încăperi pentru consultaţii, investigaţii şi tratamente speciale;
d) cabinete pentru medici şi anexe pentru personalul medical auxiliar;
e) spaţii pentru conducerea secţiei (după caz).
Articolul 22
(1) Pentru hrănirea sugarilor şi a copiilor de 1-3 ani, în secţiile de pediatrie se amenajează o bucătărie specializată
("biberonerie" sau "bucătărie de lapte"), organizată şi conformată adecvat capacităţii secţiei.
(2) Spaţiile componente ale bucătăriei de lapte se dimensionează ţinând seama de echipamente; alcătuirea lor
urmăreşte fluxul tehnologic:
a) primirea, spălarea şi sterilizarea biberoanelor, căniţelor, linguriţelor;
b) prepararea alimentelor: paste, piureuri, lichide dietetice, lapte;
c) umplerea biberoanelor, răcirea, distribuţia acestora;
d) anexe pentru depozitare;
e) camera asistentei dieteticiene.
(3) Biberoneria va avea dotările sanitare specifice activităţilor desfăşurate (autoclavă, chiuvetă, frigider, aragaz,
masă destinată biberoanelor murdare, masă destinată biberoanelor sterile, casolete de transport etc.).
Secţia (subsecţia) de obstetrică fiziologică şi nou-născuţi (maternitate)
Articolul 23
(1) Secţiile de obstetrică-ginecologie din spitalele generale mici şi mijlocii se organizează pe subsecţii complet
separate, de obstetrică şi, respectiv, de ginecologie, pentru care se prevăd anexe medicale, de deservire a
pacienţilor şi gospodăreşti distincte.
(2) În spitalele mari sau în cele de specialitate, pentru cele două profiluri se constituie secţii diferite.
Articolul 24
Funcţionarea secţiei poate fi organizată în oricare dintre următoarele 3 moduri:
a) compartimente medicale distincte pentru mame şi nou-născuţi, în care asistenţa pentru mame se face similar
cu cea pentru celelalte categorii de pacienţi adulţi, iar pentru nou-născuţi se soluţionează în sistemul de pediatrie
la compartimentul sugari. Cele două compartimente vor avea propriile anexe medicale, de deservire şi
gospodăreşti specializate. Între cele două compartimente se amplasează spaţiile pentru alăptare, utilizate în
comun;
b) sistemul nucleelor (respectiv al unităţilor de îngrijire) mixte pentru mame şi nou-născuţii acestora; un nucleu
este compus din două saloane pentru mame (cu câte 3-5 paturi), cu dotările sanitare aferente, care flanchează
două saloane (dotate corespunzător) pentru nou-născuţi şi un spaţiu de lucru pentru asistenţi medicali (care,
dimensionat ca atare, este utilizat în unele variante de organizare ca spaţiu de alăptare);
c) sistemul "rooming-în" sau de cazare a mamei şi nou-născutului în acelaşi salon (fie în rezerve individuale, fie
în saloane pentru două mame cu copiii lor), cu spaţii corespunzător dimensionate şi dotări sanitare specializate;
d) în sistemele prevăzute la lit. b) şi c), anexele medicale şi de deservire, specializate pentru cele două categorii
de pacienţi, se amplasează grupat în cadrul unităţii de îngrijire.
Articolul 25
(1) Indiferent de sistemul de cazare adoptat, pentru cazurile cu risc se vor diferenţia compartimente (nuclee)
distincte, atât pentru mame, cât şi pentru nou-născuţi.
(2) Pentru cazurile de obstetrică patologică se amenajează saloane distincte, grupate, atât în compartimentul
aseptic, cât şi în cel septic.
(3) Uneori cazurile de obstetrică patologică se pot amplasa în secţia/subsecţia de ginecologie.
Articolul 26
(1) Secţia de obstetrică va fi amplasată la acelaşi nivel şi în legătură directă cu blocul de naşteri şi sala de operaţii
pentru cezariene, recomandat fiind ca circuitul respectiv să fie distinct de căile de circulaţie comune ale spitalului.

Pagina 4 din 25
 (2) La spitalele generale mici şi mijlocii, blocul de naşteri se poate amplasa chiar în secţia (subsecţia) de
obstetrică.
Serviciul de primire-internare a bolnavilor
Articolul 27
Acest serviciu se organizează ca serviciu unic pe spital şi are rolul de a asigura:
a) efectuarea formelor de internare;
b) examinarea medicală şi trierea epidemiologică a bolnavilor pentru internare;
c) prelucrarea sanitară a bolnavilor în funcţie de starea lor fizică; şi
d) echiparea bolnavilor în îmbrăcămintea de spital.
Articolul 28
Amplasarea serviciului de primire-internare se face în legătură directă cu accesul principal în spital, serviciul de
urgenţă şi, după caz, serviciile de spitalizare de o zi, epurare renală, chimioterapie, întreruperi de sarcină.
Articolul 29
Componentele funcţionale ale serviciului de primire-internare sunt:
a) unitatea de întocmire a documentelor medicale de internare;
b) compartimentul de examinări medicale, care include cabinete de consultaţie specializate;
c) unitatea de igienizare sanitară;
d) unitatea de gestiune a hainelor şi efectelor de spital;
e) unitatea de externare.
Articolul 30
Unitatea de întocmire a documentelor medicale de internare cuprinde în structură:
a) spaţiul de aşteptare prevăzut cu grupuri sanitare, cu zone separate pentru pacienţi adulţi şi pacienţi copii;
b) 2-3 birouri conexate între ele şi prevăzute cu amenajări pentru relaţia cu publicul (ghişee sau tejghea cu boxe).
Articolul 31
(1) Compartimentul de examinări medicale cuprinde cabinetele de consultaţie, specializate după profiluri medicale,
cu spaţiile de aşteptare şi grupurile sanitare aferente.
(2) În spitalele generale este obligatoriu cel puţin câte un cabinet medical pentru următoarele profiluri medicale:
pediatrie, obstetrică-ginecologie şi adulţi.
Articolul 32
(1) Necesarul de cabinete pentru spitalele generale mari şi spitalele de specialitate se determină în funcţie de
capacitatea secţiilor cărora li se adresează.
(2) Pentru specialitatea pediatrie, numărul de cabinete nu va fi mai mic de:
a) până la 150 de paturi: 1 cabinet;
b) peste 150 de paturi: 2 cabinete;
c) peste 300 de paturi: 3 cabinete.
(3) Pentru specialitatea obstetrică-ginecologie, numărul de cabinete nu va fi mai mic de:
a) până la 50 de paturi: 1 cabinet cu două boxe;
b) până la 200 de paturi: 2 cabinete;
c) peste 200 de paturi: 3 cabinete.
(4) Pentru secţiile de adulţi, numărul de cabinete nu va fi mai mic de:
a) până la 200 de paturi: 1 cabinet;
b) până la 400 de paturi: 2 cabinete;
c) peste 400 de paturi: 3 cabinete.
Articolul 33
(1) Spaţiul de aşteptare pentru pediatrie:
a) va fi separat de spaţiul de aşteptare pentru adulţi;
b) va fi prevăzut cu următoarele amenajări:
– filtru de triaj epidemiologic;
– boxă de izolare destinată pacienţilor copii depistaţi cu afecţiuni contagioase - fiecare boxă de izolare va avea
grup sanitar propriu şi acces direct în exteriorul spitalului.
(2) La spitalele mari de pediatrie se vor amenaja 2-3 boxe de izolare.
Articolul 34
Unitatea de igienizare sanitară:

Pagina 5 din 25
 1. va cuprinde filtre de prelucrare sanitară cu grupuri sanitare aferente (prevăzute cu duş sau baie, după caz),
separate pe sexe şi pe cele trei categorii de pacienţi: copii, parturiente/ginecopate, adulţi;
2. la pediatrie spaţiul de igienizare se compartimentează: pentru grupa 0-2 ani şi pentru grupa 2-14 ani, accesul
făcându-se direct din cabinetele de consultaţii;
3. în filtrele de igienizare se prevăd boxe pentru lenjerie şi efecte curate de spital.
Articolul 35
(1) Păstrarea hainelor bolnavilor pe perioada internării se face într-un depozit de efecte compartimentat, bine
ventilat, legat direct de spaţiile de igienizare, dar şi de unitatea de externare.
(2) Depozitul de efecte va avea dotările corespunzătoare.
Unitatea de externare
Articolul 36
(1) Unitatea de externare se compune dintr-un spaţiu prevăzut cu boxe de îmbrăcare, separate pe sexe şi
distincte pentru copii şi nou-născuţi.
(2) Dacă externarea se face centralizat, unitatea se amplasează în afara circuitului de internare, dar în legătură cu
depozitul de haine de oraş şi cu biroul de întocmire a documentelor de spitalizare.
Serviciul de urgenţă
Articolul 37
În funcţie de tipul de spitale, serviciul de urgenţă va fi organizat sub formă de unităţi de primire urgenţe (UPU) sau
compartimente de primire urgenţe (CPU).
a) Unitatea de primire urgenţe reprezintă o structură unică, cu personal propriu, destinată primirii, triajului clinic,
investigaţiilor, diagnosticului şi tratamentului urgenţelor critice şi necritice sosite cu mijloacele de transport ale
serviciului de ambulanţă sau cu alte mijloace de transport. Unitatea de primire urgenţe se va organiza în cadrul
spitalelor regionale, judeţene şi clinice de urgenţă.
Structura minimă va avea următoarele componente funcţionale:
– spaţiu de triaj clinic la intrarea în UPU;
– spaţiu pentru primirea, stabilizarea şi monitorizarea pacienţilor aflaţi în stare critică;
– spaţiu/spaţii destinate primirii, investigării, tratamentului şi monitorizării pacienţilor care nu se află în stare critică;
– spaţiu/spaţii destinate internării de scurtă durată a pacienţilor;
– depozit pentru materiale şi medicamente;
– anexe social-sanitare;
– spaţii pentru personal (medici, asistenţi medicali).
b) Compartimentul de primire urgenţe este o structură unică, cu personal propriu sau cu personal component al
liniilor de gardă, destinată primirii, triajului clinic, investigaţiilor, diagnosticului şi tratamentului urgenţelor critice şi
necritice sosite cu mijloacele de transport ale serviciului de ambulanţă sau cu alte mijloace de transport.
Compartimentul de primire urgenţe se va organiza în cadrul spitalelor municipale, orăşeneşti, precum şi în cadrul
spitalelor clinice sau de specialitate.
Structura minimă va avea următoarele componente funcţionale:
– spaţiu pentru triaj clinic la intrare în CPU;
– spaţiu pentru primirea, stabilizarea şi monitorizarea a cel puţin unui pacient în stare critică;
– spaţiu/spaţii destinate primirii, investigării şi tratamentului pacienţilor;
– anexe social-sanitare.
-----------
Art. 37 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 1.144 din 15 septembrie 2006 publicat în MONITORUL
OFICIAL nr. 800 din 22 septembrie 2006.
Articolul 38
Amplasarea serviciului în cadrul spitalului va permite colaborarea directă cu serviciul de internări, precum şi legături
rapide cu blocul operator, serviciul de terapie intensivă, serviciile de roentgendiagnostic şi explorări funcţionale,
laboratorul de analize medicale.
Structura de spitalizare de zi

La data de 07-10-2016 sintagma: Compartimentul de spitalizare de o zi a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul I

ORDINUL nr. 1.096 din 30 septembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 791 din 07 octombrie 2016

Articolul 39
(1) Spitalizarea de zi este o formă de internare prin care se asigură asistenţa medicală de specialitate, curativă şi
de recuperare, concentrând într-un număr maxim de 12 ore, în timpul zilei, efectuarea de examinări, investigaţii,

Pagina 6 din 25
 acte terapeutice realizate sub supraveghere medicală. La nivelul acestor structuri se pot furniza servicii
programabile de diagnostic, tratament şi monitorizare pentru pacienţii care nu necesită internare în regim continuu
şi care nu se pot rezolva în ambulatoriu.
(2) La nivelul spitalelor, structura de spitalizare de zi se organizează de regulă unitar şi/sau pe grupe de
specialităţi, medicale şi chirurgicale, având sau nu corespondenţă cu secţiile/compartimentele cu spitalizare
continuă, după cum urmează:
a) separat faţă de zona de spitalizare continuă, cu acces facil la ambulatoriu, serviciul de urgenţă, laboratoarele
de investigaţii şi tratament, cu respectarea criteriilor de organizare spaţial-funcţionale prevăzute de prezentele
norme;
b) cu asigurarea unei zone de aşteptare pentru pacienţi şi însoţitori.
(3) În situaţia în care spitalul este pavilionar, structura de spitalizare de zi se poate organiza la parterul sau la
etajul 1 al clădirilor în care funcţionează secţiile/compartimentele respective, separat de zona de spitalizare
continuă.

La data de 07-10-2016 Articolul 39 din Capitolul II a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din ORDINUL nr. 1.096
din 30 septembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 791 din 07 octombrie 2016

Articolul 40
(1) În structura de spitalizare de zi, internarea pacienţilor se face în saloane şi/sau rezerve, cu respectarea
condiţiilor menţionate la art. 5, 6 şi 9 din prezenta anexă.
(2) Structura de spitalizare de zi va cuprinde următoarele:
a) cabinet/cabinete consultaţii medicale;
b) săli de aşteptare separate pentru adulţi şi pentru copii;
c) post de lucru pentru asistenţi medicali;
d) saloane şi rezerve;
e) sala de tratamente/pansamente;
f) sală mici intervenţii/operaţii, după caz;
g) salon ATI (SPA), după caz, organizat cu respectarea reglementărilor specifice în vigoare;
h) structuri paraclinice proprii sau acces facil la astfel de structuri;
i) punct de recoltare probe biologice;
j) spaţii prevăzute cu hotă cu flux laminar pentru unităţi sanitare care oferă servicii în specialitatea oncologie
medicală;
k) mic oficiu alimentar;
l) grupuri sanitare pacienţi;
m) grupuri sanitare personal;
n) spaţii pentru materiale sanitare şi consumabile;
o) spaţii pentru depozitare lenjerie curată/lenjerie murdară;
p) spaţiu pentru depozitarea temporară a deşeurilor periculoase;
q) spaţiu pentru ustensile de curăţenie;
r) vestiare, dacă saloanele nu sunt prevăzute cu spaţiu cu această destinaţie;
s) serviciul de internare-externare al pacientului;
t) farmacie proprie sau contract cu o farmacie autorizată, în funcţie de serviciile oferite;
u) dotare minimă, pentru acordarea serviciilor de urgenţă pentru situaţiile neprevăzute, precum şi contract
încheiat cu o unitate de profil, după caz, conform anexei nr. 2 la prezentul ordin.
(3) În situaţia în care structura de spitalizare de zi face parte din structura unei unităţi sanitare cu paturi de
spitalizare continuă, structurile prevăzute la alin. (2) lit. e), g), i), k), n), o) şi t) pot fi comune cu ale unităţii sanitare
cu paturi.

La data de 07-10-2016 Articolul 40 din Capitolul II a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din ORDINUL nr. 1.096
din 30 septembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 791 din 07 octombrie 2016

Articolul 41
Sectorul ambulatoriu propriu spitalului acordă servicii medicale, în specialităţile pe care este profilat, pentru pacienţi
a căror condiţie nu impune sau nu mai impune internarea.
Articolul 42
În structura funcţională a ambulatorului de spital se amenajează:
a) cabinete de consultaţie (în specialităţi din profilul spitalului şi în specialităţi conexe cu acestea);

Pagina 7 din 25
 b) camere pentru pansamente şi tratamente curente;
c) spaţii de aşteptare aferente cabinetelor;
d) birou de programare şi evidenţă a pacienţilor;
e) trusă pentru medicamente specifice (după caz);
f) anexe pentru personalul medical;
g) grupuri sanitare şi boxă pentru curăţenie.
Articolul 43
(1) Dimensiunea pentru cabinetele de consultaţie sau camerele de tratamente curente este cuprinsă între 16 şi 24
mp şi va fi diferenţiată după activităţile specifice.
(2) Numărul de cabinete şi anexele acestora sunt determinate de numărul de consultaţii ce se preconizează a se
acordă pentru fiecare specialitate.
(3) Pentru dimensionarea spaţiilor de aşteptare se ia în calcul încărcarea la orele de vârf, considerând o arie utilă
de 1,00-1,50 mp/pacient adult şi, respectiv, 1,50-2,00 mp/pacient copil cu un însoţitor.
(4) Spaţiile de aşteptare şi grupurile sanitare pentru copii se izolează de cele ale adulţilor.
Articolul 44
Sectorul ambulatoriu poate fi accesibil după cum urmează:
a) direct din exterior, situaţie în care va fi dotat cu anexe specifice (garderobă, punct de informaţii şi control
acces, cabine telefonice);
b) din holul intrării principale a spitalului, caz în care pacienţii vor beneficia de toate serviciile şi anexele
prevăzute pentru vizitatori şi însoţitori.
Articolul 45
Amplasarea sectorului ambulatoriu în cadrul spitalului va permite legături uşor accesibile cu serviciile de investigaţii-
explorări şi tratamente, precum şi cu structura de spitalizare de zi.

La data de 07-10-2016 sintagma: compartimentul de spitalizare de o zi a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul I

ORDINUL nr. 1.096 din 30 septembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 791 din 07 octombrie 2016

Blocul operator
Articolul 46
Blocul operator grupează toate sălile de operaţii necesare diverselor specialităţi (profiluri) medicale. În spitalele
generale, profilurile medicale care utilizează blocul operator sunt: chirurgia generală, ortopedia, traumatologia şi
arşii, cardiologia, gastroenterologia, urologia, obstetrica, ginecologia, oftalmologia, ORL, pediatria, oncologia şi
serviciul de urgenţă.
Articolul 47
În funcţie de numărul de paturi chirurgicale şi ţinând seama de specificul activităţilor medicale, pentru unele secţii
(compartimente) se pot prevedea săli de operaţii proprii în afara blocului operator centralizat, cum este cazul pentru
secţia de obstetrică-ginecologie, secţia de oftalmologie, secţia de ORL, compartimentul de arşi, serviciul de urgenţă.
Articolul 48
Dimensionarea blocului operator, respectiv determinarea numărului necesar de săli de operaţie, se face prin
raportare la numărul de paturi din secţiile şi compartimentele cu profil chirurgical care îl utilizează:
a) o sală de operaţie pentru 30-35 de paturi chirurgicale;
b) o sală de operaţie pentru 25 de paturi pentru specialităţi chirurgicale (transplant, arşi).
Articolul 49
În funcţie de mărimea şi structura medicală a spitalului, blocul operator centralizat poate grupa 2-10 săli de operaţie.
Articolul 50
La proiectarea/amenajarea blocurilor operatorii se vor lua în considerare următoarele recomandări:
a) pentru spitalele mici şi mijlocii se recomandă gruparea sălilor de operaţie într-un singur bloc operator;
b) în spitalele mari şi foarte mari, mai ales în cele multiprofilate, se recomandă amenajarea de 2-3 blocuri
operatorii distincte şi specializate, amplasate mai aproape de secţiile respective de spitalizare.
Articolul 51
(1) Blocul operator poate fi sectorizat, chiar şi în spitalele de mărime mijlocie, prin separarea în bloc septic şi bloc
aseptic, cu tratare diferenţiată a sălilor de operaţie şi a anexelor medicale în ceea ce priveşte măsurile de asepsie.
(2) În cazul blocurilor operatorii cu o singură sală de operaţie, se vor aplica prescripţiile normelor Ministerului
Sănătăţii Publice privind ordinea de efectuare a operaţiilor septice şi, respectiv, aseptice.

Pagina 8 din 25
 Articolul 52
Amenajarea spaţial-funcţională pentru blocurile operatorii diferă după mărimea acestora. Sunt considerate blocuri
operatorii mici cele cu 2-4 săli de operaţie, iar blocuri operatorii mari cele cu mai mult de 6 săli de operaţie.
Articolul 53
Un bloc operator mic se compune din următoarele categorii de spaţii:
a) spaţii medicale: 2-4 săli de operaţie cu anexele aferente:
– spălător-filtru pentru chirurgi;
– spălător pentru instrumente, prevăzut cu ghişeu pentru transferul instrumentelor murdare;
– spaţiu de pregătire a bolnavului;
– spaţiu de pregătire a materialelor (după caz);
– spaţiu pentru trezirea pacienţilor (comun sau compartimentat în boxe);
– cameră de odihnă pentru medici;
– cameră de lucru pentru asistenţi medicali;
– laborator pentru determinări de urgenţă;
– sală de aplicare a protezelor gipsate, cu anexe pentru pregătirea feşelor (după caz);
– cameră de protocol operator;
– cameră pentru medici anestezişti;
b) spaţii gospodăreşti:
– boxă pentru depozitarea materialelor sterile şi farmaceutice;
– depozit de aparate;
– spaţiu de depozitare a tărgilor şi cărucioarelor;
– boxă pentru curăţenie şi colectare - evacuarea obiectelor murdare (rufe, deşeuri);
c) spaţii de control şi filtrare a acceselor:
– filtru pentru bolnavi (eventual cu sistem de transbordare pentru targă);
– filtru pentru personalul medical (separat pe sexe), cuprinzând vestiar şi grup sanitar cu duş;
– dispecerat - programare (după caz).
Articolul 54
(1) Anexele vor fi individualizate pentru fiecare sală de operaţie.
(2) Amenajarea de anexe comune la două săli de operaţie se va putea face numai în cazul în care cel puţin o sală
a blocului operator dispune de anexe individualizate.
Articolul 55
Spaţiile tehnice pentru instalaţiile aferente blocului operator:
a) vor fi amplasate în afara blocului operator, dar în imediata vecinătate a acestuia;
b) vor cuprinde următoarele:
– staţie de preparare a apei sterile pentru spălare chirurgicală;
– staţie de preparare a gazului de narcoză;
– staţie de acumulatori şi cameră tablou electric;
– centrală de ventilaţie şi tratare a aerului (după caz).
Articolul 56
Dispunerea spaţiilor şi organizarea circuitelor în interiorul blocului operator se vor face pe principiul zonării după
cerinţele de asepsie, trecerea făcându-se gradat dinspre spaţiile "neutre" (condiţii igienico-sanitare obişnuite pentru
sectorul sanitar), prin cele "curate" (cu condiţionări igienice speciale), la cele aseptice:
a) zona filtrelor de acces şi zona funcţiunilor anexe (protocol operator, secretariat, punct de transfuzii, laborator
pentru determinări de urgenţă etc.) fac parte din zona "neutră";
b) zona "curată" cuprinde camera de pregătire preoperatorie a bolnavilor, camera de trezire a bolnavilor, spaţiul
de lucru al asistenţilor medicali, camera de odihnă pentru medici, camera de gipsare etc.;
c) zona aseptică cuprinde sala de operaţie şi spaţiul de spălare şi echipare sterilă a echipei operatorii.
Articolul 57
În blocurile operatorii mari se acceptă cuprinderea unei staţii de sterilizare proprii, distinctă de staţia centrală de
sterilizare care deserveşte restul serviciilor din spital.
Articolul 58
Blocurile operatorii mari pot fi dotate şi cu alte spaţii, după cum urmează:
a) cameră de dezinfecţie a aparaturii medicale mobile;
b) punct farmaceutic;

Pagina 9 din 25
 c) bănci de ţesuturi;
d) post de lucru pentru medici şi personal mediu anestezie;
e) mic oficiu pentru ceai, cafea, legat de zona de odihnă a personalului medical etc.
Articolul 59
(1) Dimensionarea diverselor spaţii specifice este determinată de tipul de intervenţii chirurgicale, mărimea
echipelor operatorii, mărimea blocului operator, nivelul de echipare cu aparatură, soluţia generală de conformare a
blocului operator, după cum urmează:
a) pentru sala de operaţie dimensiunile minime variază de la 30 mp la 40 mp arie utilă;
b) pentru celelalte spaţii medicale, aria utilă nu va fi mai mică de:
– 12 mp - sală de spălare şi îmbrăcare pentru chirurgi, pentru o sală;
– 18 mp - sală de spălare şi îmbrăcare pentru chirurgi, comună la două săli;
– 10 mp - sală de spălare a instrumentelor;
– 12 mp - un post de pregătire preoperatorie;
– 10 mp - un post de trezire postoperatorie;
– 25 mp - sală de gipsare.
(2) Înălţimea liberă a sălii de operaţie va fi de 3,2 m.
(3) Uşile sălilor de operaţii vor avea lăţimea de minimum 1,20 m.
Articolul 60
Blocul operator va avea:
a) legătură directă cu serviciul de anestezie - terapie intensivă şi sterilizare centrală (dacă nu are sterilizare
proprie);
b) asigurate legături uşoare cu: blocul de naşteri (când acesta nu are sală proprie de operaţii cezariene), serviciul
de roentgendiagnostic, serviciul de urgenţă, laboratorul de anatomie patologică (pentru examene extemporanee)
şi secţiile de spitalizare.
Serviciul de anestezie - terapie intensivă (ATI)
Articolul 61
(1) Serviciul ATI centralizează toate cazurile medicale grave, care necesită supraveghere continuă şi îngrijire
intensivă 24 de ore din 24.
(2) Asistenţa medicală se asigură de un personal înalt calificat, cu ajutorul unei aparaturi medicale specializate
(pentru compensarea şi monitorizarea funcţiilor vitale ale organismului bolnavilor).
Articolul 62
Mărimea serviciului (numărul de paturi) variază în funcţie de capacitatea şi profilul spitalului, astfel:
a) serviciile ATI mici (sub 15 paturi), precum şi cele pentru spitalele de specialitate se zonează în sector septic,
respectiv în sector aseptic;
b) serviciile ATI mari, în spitalele multiprofilate, se organizează pe sectoare (unităţi) distincte, după profilul
medical sau după gravitatea cazurilor, prevăzându-se şi un compartiment amenajat corespunzător, destinat
cazurilor septice.
Articolul 63
Pentru unele profiluri medicale, dacă particularităţile procedurilor medicale şi/sau numărul de paturi aferent o
justifică, se pot organiza compartimente de terapie intensivă specializate, distincte de unitatea centrală, amplasate
în secţiile medicale respective (sunt vizate mai ales următoarele specialităţi: cardiologie şi boli vasculare, pediatrie,
arşi şi traumatologie, transplant de organe).
Articolul 64
Spaţiile componente ale serviciului ATI sunt următoarele:
a) unităţile de îngrijire - saloane sau nuclee cu spaţii aferente pentru: postul de supraveghere (directă şi/sau
monitorizată), grupul de igienizare, depozite diverse;
b) camera de lucru pentru asistente, cuplată cu staţia centrală de monitorizare şi semnalizare;
c) cabinete pentru medici anestezişti, cu grup sanitar;
d) sală de mici intervenţii şi tratamente speciale, cu anexele ei (în cazul serviciilor ATI mari);
e) depozite pentru aparatură, instrumentar, produse farmaceutice;
f) mic laborator pentru determinări de urgenţă (se poate utiliza în comun cu blocul operator);
g) boxa pentru lenjerie curată;
h) spaţiu sanitar pentru prelucrarea şi igienizarea obiectelor de inventar, cu boxă pentru colectarea obiectelor
murdare (rufe, deşeuri);

Pagina 10 din 25
 i) vestiar-filtru pentru personalul medical, prevăzut cu grup sanitar şi duş;
j) filtru de acces pentru pacienţi şi materiale, cuplat cu un spaţiu (vestiar) pentru echiparea în vestimentaţie de
protecţie a persoanelor străine serviciului (aparţinători sau alt personal medical decât al secţiei).
Articolul 65
Circuitul interior al persoanelor este de tip închis pe considerente de asepsie, dar şi pentru izolare faţă de
perturbări externe (agitaţie, zgomot, vizite inoportune).
Articolul 66
(1) Unitatea (nucleul) de îngrijire intensivă se conformează şi se dimensionează în raport de cazuistica proprie
spitalului, respectiv de numărul de paturi afectat unei echipe de îngrijire.
(2) Capacitatea optimă cuprinde 5-6 paturi aferente unui post de supraveghere.
(3) Capacitatea maximă cuprinde:
a) 8 paturi (la mai multe paturi aferente unui post de supraveghere, îngrijirea nu se mai consideră intensivă);
b) arie utilă minimă/pat: 12 mp;
c) arie utilă minimă/post de supraveghere: între 12 mp şi 15 mp;
d) dotare sanitară aferentă: grup sanitar cu closet, lavoar şi "ploscar".
Articolul 67
(1) Modul optim de alcătuire a unei unităţi de îngrijire este de tip nucleu cu camere (compartimente) de 1-2 paturi,
grupate în jurul postului de supraveghere al echipei de îngrijire, prevăzut cu pereţi vitraţi şi goluri de trecere spre
acesta.
(2) Sistemul de spitalizare în saloane mari de 5-7 paturi, cu paturile izolabile prin perdele sau panouri uşoare, este
nerecomandat, fiind mai puţin igienic.
(3) Indiferent de soluţia tipologică aplicată, fiecare unitate de îngrijire din ATI va avea cel puţin o rezervă de un pat
cu grup sanitar pentru cazurile care necesită izolare epidemiologică severă.
Articolul 68
(1) În mod curent, mai ales la spitalele mici şi mijlocii, serviciul ATI se amplasează în imediata vecinătate a
blocului operator, pe acelaşi nivel cu acesta.
(2) Serviciul ATI se poate amplasa şi la nivel superior sau inferior faţă de blocul operator (la spitalele mari şi foarte
mari), cu condiţia realizării unei legături directe, prin scară şi ascensor.
Serviciul de sterilizare centrală
Articolul 69
În spitale activităţile de sterilizare se centralizează cu precădere în cadrul serviciului de sterilizare centrală, cu
următoarele excepţii obligatorii:
a) sticlăria şi materialele de laborator se sterilizează în interiorul laboratorului;
b) produsele farmaceutice injectabile se sterilizează în cadrul farmaciei;
c) biberoanele şi alt inventar mărunt legat de alimentaţia sugarului se sterilizează în compartimentul biberonerie
al secţiei de pediatrie.
Articolul 70
(1) Serviciul central de sterilizare va avea circuit închis pentru persoane, cu acces unic dinspre circulaţiile generale
ale spitalului.
(2) În cazul în care serviciul central de sterilizare se alipeşte blocului operator, mai poate avea o comunicare
interioară cu circulaţiile acestuia (prin uşă în zona "neutră" şi prin ghişeu în zona "curată" a blocului, descrise la art.
56).
Articolul 71
În cadrul serviciului de sterilizare, spaţiile se împart şi se aşază în flux astfel încât să se asigure circuite separate
pentru instrumentarul şi materialele nesterile de cele sterile, după cum urmează:
a) zona de activitate cu materiale nesterile, cuprinzând spaţiile pentru primire, depozitare temporară, sortare,
prelucrare primară, introducerea în aparatele sau camera de sterilizare;
b) zona de sterilizare propriu-zisă sau "zona fierbinte";
c) zona de activitate cu materiale sterile, cuprinzând spaţiile pentru scoatere din zona fierbinte şi răcire, sortare,
inscripţionare, depozitare, predare;
d) sectorul anexe comune: birou de evidenţă, depozit de detergenţi şi talc (după caz), vestiar şi grup sanitar cu
duş pentru personal.
Articolul 72

Pagina 11 din 25
 (1) Prelucrarea primară a materialelor nesterile este diferenţiată ca proceduri pentru diferite categorii de materiale
(instrumentar metalic, cauciucărie, material moale) şi se desfăşoară în spaţii distincte (boxe, alveole, nişe).
(2) Spaţiile vor fi echipate cu fronturi de lucru adecvate pentru spălare, pregătirea (confecţionarea) materialului
moale, pudrare cu talc, ambalare, aşezare pe rastele sau în casolete, conform tehnologiei impuse de tipul de
aparatură de sterilizare utilizat.
Articolul 73
Zona "fierbinte" poate fi alcătuită în două moduri:
a) fie dintr-o cameră de sterilizare (eventual două, separând sterilizarea umedă de sterilizarea uscată), aşezată
pe linia fluxului între zona nesterilă şi cea sterilă, în care se amplasează aparatele de sterilizare şi mesele pentru
descărcarea casoletelor;
b) fie din chiar frontul alcătuit din aparatura de sterilizare înseriată, dacă se utilizează autoclave şi echipamente
cu deschidere dublă, sistem recomandat la spitalele mijlocii şi mari, pentru a se asigura separarea completă a
circuitului nesteril de cel steril.
Articolul 74
Sterilizarea materialelor se poate face conform normelor Ministerului Sănătăţii Publice, aparatura fiind diferenţiată
în funcţie de agentul sterilizant.
Articolul 75
(1) Dimensionarea şi organizarea staţiei de sterilizare se vor face în funcţie de:
a) numărul de paturi (capacitatea spitalului) şi numărul sălilor de operaţie;
b) cantitatea materialului de sterilizat, pe categorii, determinată în dmc/pat/zi, corespunzător profilului spitalului;
c) tipul şi capacitatea aparatelor de sterilizare;
d) durata unui ciclu de sterilizare, pe fiecare tip de aparat.
(2) Se recomandă prevederea pentru fiecare categorie de aparate a câte unuia suplimentar care să preia
efectuarea operaţiunilor în caz de avariere a aparatelor aflate în serviciu.
Articolul 76
(1) Serviciul de sterilizare centrală se amplasează cât mai aproape de blocul operator şi trebuie să aibă legături
cât mai directe cu serviciul ATI, blocul de naşteri, serviciul de urgenţe, laboratoarele de explorări funcţionale,
secţiile medicale cu paturi.
(2) La spitalele cu profil chirurgical sau la cele generale cu procent mare de paturi de chirurgie, se recomandă
alipirea staţiei de sterilizare la blocul operator, cu crearea unui circuit specializat pentru relaţia cu acesta.
(3) La spitalele generale mari şi foarte mari, dacă mărimea blocului operator o justifică, se poate amenaja o staţie
de sterilizare proprie blocului operator, separând activităţile de sterilizare de restul spitalului.
Blocul de naşteri
Articolul 77
În blocul de naşteri se efectuează centralizat activitatea de asistenţă medicală calificată a parturientelor pe
parcursul naşterii.
Articolul 78
Modul de conformare al blocului de naşteri şi locul cel mai potrivit de amplasare în cadrul spitalului sunt
dependente de:
a) felul cum se organizează în cadrul spitalului, respectiv al secţiei de profil, asistenţa parturientelor de la primirea
în spital şi până la terminarea naşterii;
b) capacitatea acestuia (numărul de naşteri/zi, rezultată din capacitatea secţiei de obstetrică prevăzută în
structura spitalului);
c) sistemul adoptat pentru asistarea parturientei în timpul celor trei faze ale naşterii: travaliu, expulzie, postpartum.
Articolul 79
În principiu, un bloc de naşteri este constituit din următoarele componente spaţiofuncţionale:
a) compartiment de primire şi prelucrare sanitară specifică (dacă activităţile nu au fost preluate de serviciul de
primire-internare descris la art. 29);
b) unităţi pentru naştere (o suită de spaţii pentru triada de activităţi specifice: travaliu, expulzie, postpartum);
c) eventual sală de operaţie, descrisă la art. 56 şi 59;
d) cameră de resuscitare a nou-născutului;
e) spaţii de lucru pentru personal (cabinet pentru medici, cameră de lucru pentru moaşe, boxe pentru depozitarea
instrumentarului şi materialelor sterile);

Pagina 12 din 25
 f) spaţii gospodăreşti (mic oficiu alimentar, boxe pentru depozitarea lenjeriei şi efectelor, spaţiu de colectare-
evacuare a rufelor murdare şi deşeurilor);
g) filtru de acces şi dotări sanitare aferente (vestiar personal cu grup sanitar şi duş, compartimentat pe sexe, grup
sanitar pentru paciente).
Articolul 80
(1) În blocurile de naşteri mici (2-3 unităţi de naştere) nu se recomandă prevederea unei săli de operaţie - pentru
cezariene şi alte urgenţe -, acestea urmând a se efectua în blocul operator centralizat sau în sala de operaţii a
secţiei de obstetrică-ginecologie.
(2) La blocurile de naşteri mari (peste 10 naşteri/zi) este indicată prevederea sălii de operaţie în cadrul blocului,
precum şi a spaţiului de pregătire-trezire aferent.
Articolul 81
Blocul de naşteri va avea un circuit închis, controlat prin filtre de acces.
Articolul 82
(1) Blocul de naşteri va fi compartimentat în sector septic şi aseptic.
(2) Pentru spitalele mici şi mijlocii, cu mai mult de 50 de paturi de obstetrică, una din unităţile de naşteri va fi
individualizată ca unitate septică, va primi anexe sanitare proprii şi se va izola în circuitul general al blocului de
naşteri.
(3) În cadrul spitalelor de specialitate, cu secţii de obstetrică care însumează mai mult de 150 de paturi, se vor
crea două blocuri de naşteri separate, dintre care unul septic.
Articolul 83
Unitatea de naştere se poate alcătui în mai multe moduri:
a) cameră de travaliu tip salon cu 2-3 paturi (14-20 mp), conectată la o sală de naşteri, prevăzută cu o nişă
(boxă) pentru prelucrarea primară a nou-născutului (minimum 25 mp), urmată de o cameră cu 2-3 paturi pentru
terapia postpartum, cele 3 încăperi având uşi între ele. O astfel de unitate funcţionează şi este dotată pentru un
număr de aproximativ 20 de paturi de obstetrică;
b) sală unică pentru travaliu şi expulzie, destinată unei singure parturiente, dotată cu pat, masă ginecologică şi
punct pentru toaleta nou-născutului (arie utilă de 22-25 mp); paturile pentru terapia postpartum se grupează la un
loc pentru mai multe astfel de săli, în saloane de 2-3 paturi. O astfel de unitate funcţionează şi este dotată pentru
un număr de aproximativ 15 paturi de obstetrică fiziologică pentru o sală de travaliu-expulzie.
Articolul 84
Amplasarea blocului de naşteri se poate face conform următoarelor două moduri:
a) amplasarea în cadrul secţiei sau compartimentului de obstetrică (justificată la spitalele mici, dar şi la spitalele
generale mari, cu puţine paturi de obstetrică);
b) amplasarea în apropierea blocului operator şi a celorlalte servicii tehnico-medicale, pentru a înlesni
cooperarea cu acestea, cooperare absolut necesară dacă spitalul are mai mult de două secţii de obstetrică.
Această soluţie se aplică în mod curent la spitalele de specialitate (maternităţi sau blocuri materno-infantile).
Laboratorul de analize medicale
Articolul 85
În acest compartiment se centralizează activităţile de laborator necesare examinării produselor biologice umane
pentru o mai corectă apreciere a stării de sănătate sau a stadiului de îmbolnăvire a pacienţilor. Laboratorul poate
deservi atât pacienţii internaţi în spital, cât şi pe cei ambulatorii.
Articolul 86
Laboratorul va fi dimensionat şi structurat funcţional în concordanţă cu mărimea şi profilul spitalului, respectiv cu
capacitatea sectorului ambulatoriu, dar şi cu rangul spitalului în ierarhia unităţilor de asistenţă medicală.
Articolul 87
Laboratorul de analize medicale se va organiza conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice.
Articolul 88
(1) La spitatele clinice universitare, la unele spitale de specialitate cu programe asociate de cercetare (institute
medicale), pe lângă laboratorul de analize curente se dezvoltă şi un sector mai mic sau mai mare de laboratoare
specializate de cercetare clinică şi/sau paraclinică, caz în care apare şi un sector mare de creştere şi întreţinere de
animale, numit biobază.
(2) Biobaza va fi amplasată izolat, în afara clădirilor spitalului.
Articolul 89

Pagina 13 din 25
 (1) Încăperile cu activităţi periculoase se vor separa şi se vor delimita locurile de muncă în care operaţiunile
presupun degajări de noxe, prin crearea de boxe speciale sau nişe de laborator.
(2) Asemănător se protejează şi activităţile sau operaţiunile care necesită condiţii speciale de desfăşurare în ceea
ce priveşte mediul aseptic sau steril, ecranarea luminii, protecţia faţă de vibraţii etc.
Articolul 90
(1) Încăperile laboratorului de analize vor fi ferite de insolare şi vor avea condiţii de iluminare uniformă a zonelor
de lucru. Orientarea favorabilă pentru fronturile cu ferestre este nord, nord-est şi nord-vest.
(2) În cazul în care nu se pot evita orientările nefavorabile, se vor lua măsuri speciale de protecţie şi ecranare a
suprafeţelor vitrate (geamuri termoabsorbante, brise-soleil).
Articolul 91
(1) Întregul laborator de analize medicale va fi amenajat în circuit închis, nefiind permis accesul altor utilizatori
decât personalul propriu.
(2) Accesul pacienţilor sau al personalului medical din spital este permis numai în spaţiile amenajate ca atare din
compartimentul de recoltare directă a produselor biologice şi camera sau ghişeul pentru primirea probelor,
respectiv ghişeul pentru eliberarea rezultatelor.
(3) Fiecare încăpere a laboratorului de bacteriologie, virusologie, microbiologie, biochimie va fi asigurată cu sursă
de apă potabilă rece şi caldă, cu iluminat electric şi gaze.
Articolul 92
Amplasarea laboratorului va permite legături directe cu serviciul de explorări funcţionale şi legături uşoare cu
secţiile de spitalizare, sectorul ambulatoriu, serviciul de urgenţă şi structura de spitalizare de zi.

La data de 07-10-2016 sintagma: compartimentul de spitalizare de o zi a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul I

ORDINUL nr. 1.096 din 30 septembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 791 din 07 octombrie 2016

Serviciul (laboratorul) de roentgendiagnostic

Articolul 93
Serviciul grupează centralizat toate investigaţiile bazate pe utilizarea radiaţiei Roentgen pentru aducerea în
domeniul vizibilului a structurilor anatomice interne. Tehnicile de diagnostic fac parte dintr-un sistem mai amplu de
investigaţii, cel al tehnicilor de examinare imagistică.
Articolul 94
(1) Serviciul de roentgendiagnostic este una dintre unităţile nucleare ce se pot constitui în cadrul spitalelor, pentru
care sunt obligatorii solicitarea şi obţinerea de avize speciale, de amplasare şi funcţionare, din partea autorităţilor
responsabile cu controlul activităţilor ce folosesc radiaţii nucleare.
(2) Modul de utilizare a radiaţiei Roentgen pentru diagnosticul medical, condiţiile ce trebuie să le îndeplinească
aparatura, precum şi modul de alcătuire, dimensionare şi ecranare la radiaţii a încăperilor sunt strict condiţionate
de normele de securitate nucleară - regimul de lucru cu surse de radiaţii nucleare.
Articolul 95
La proiectare sau reamenajare, dimensionarea şi structurarea serviciului sunt dependente de numărul şi tipul de
aparate radiologice ce urmează a se instala, de cerinţele fluxului medical specific, de considerente de optimizare a
măsurilor de radioprotecţie. Pentru fiecare aparat sunt precis determinate necesarul de încăperi şi condiţiile
tehnologice de montaj.
Articolul 96
(1) Tipurile de aparate radiologice utilizate în mod curent în serviciul de roentgendiagnostic sunt:
a) aparate de Rx-scopie şi Rx-grafie, independente sau cuplate la un post comun de comandă;
b) aparate de Rx-grafie specializată (angiografie, mamografie, limfografie, radiografie dentară);
c) aparate pentru microradiofotografie (MRF);
d) aparate pentru tomografie computerizată (CT).
(2) Pentru fiecare aparat sau pentru un cuplaj de aparate se constituie o unitate funcţională de examinare.
Articolul 97
În structura serviciului de roentgendiagnostic intră următoarele categorii de spaţii:
a) unităţile funcţionale de examinare (compuse din cameră de investigaţie, posturile de comandă şi control,
boxele de dezbrăcare pentru pacienţi, spaţiile sanitare şi tehnice aferente);
b) spaţii de aşteptare pentru pacienţi, cu grupuri sanitare aferente;
c) spaţii medicale pentru relaţia cu pacientul (secretariat, cabinete de consultaţii);

Pagina 14 din 25
 d) spaţii pentru personal în afara relaţiei cu pacientul (cabinete de lucru ale medicilor, camere de odihnă pentru
personal, vestiare cu duş şi grupuri sanitare);
e) spaţii pentru prelucrarea şi stocarea filmelor radiologice (developare, triere, uscare, citire, depozitare);
f) spaţii pentru întreţinere şi activităţi gospodăreşti (cameră pentru tehnician de întreţinere, depozit pentru piese
de schimb, boxe pentru întreţinere şi curăţenie etc.).
Articolul 98
Unitatea de Rx-scopie şi Rx-grafie clasică, întâlnită la toate spitalele, este constituită din următoarele încăperi:
a) cele două camere de investigaţie, fiecare de minimum 20 mp (cu raportul laturilor de minimum 2/3), ecranate
corespunzător la radiaţii conform cu puterea aparatului;
b) camera de comandă (comună pentru cele două aparate) cu suprafaţa de minimum 8 mp, prevăzută cu vizoare
de sticlă plumbată spre camerele de investigaţie, sau vizionare directă pe monitor TV;
c) boxe de îmbrăcare-dezbrăcare pentru pacienţi, pe fluxul de intrare în camerele de investigare;
d) spaţiul de lucru pentru asistenţi medicali (prepararea bariului, prepararea seringilor şi substanţelor de control
injectabile) cu suprafaţa de minimum 6 mp, în relaţie directă cu camerele de investigaţie;
e) grup sanitar pentru pacient, în relaţie cu camera de Rx-scopie.
Articolul 99
Pentru unitatea de angiografie, în care se efectuează cateterism vascular, nu sunt necesare boxele de dezbrăcare,
dar este necesar un spaţiu de pregătire a pacientului, un spaţiu de spălare pentru medici şi o boxă pentru spălarea
instrumentarului utilizat. Camera de investigaţie va avea minimum 25 mp.
Articolul 100
Unitatea de tomografie computerizată se compune din: camera de investigaţie (30-35 mp), camera de comandă
(minimum 15 mp) prevăzută cu vizor mare de vizionare radioprotejat, camera pentru computere (10-12 mp),
camera pentru pregătirea bolnavului, boxe de dezbrăcare, camera pentru evaluare, spaţiile tehnice indicate de
furnizorul aparatului.
Articolul 101
Unitatea de microradiografie va cuprinde: camera de investigaţie (18-20 mp), camera de comandă (care este şi
spaţiul de lucru al persoanei care manipulează aparatul) şi boxele de dezbrăcare pentru pacienţi.
Articolul 102
(1) Spaţiile destinate prelucrării filmelor radiologice se dimensionează după numărul de filme ce trebuie prelucrate
şi după tehnica utilizată (manuală sau automată).
(2) Spaţiile menţionate la alin. (1) vor cuprinde: camera obscură, camera luminoasă şi depozitul pentru filme
neexpuse.
(3) Camera obscură trebuie să fie în legătură directă cu camerele de investigaţie prin ghişee speciale de
transmitere a filmului (radioprotejate şi duble, de tip passe-cassettes).
(4) Depozitul pentru filmele neexpuse va fi protejat faţă de radiaţii calorice sau roentgen.
Articolul 103
(1) Amplasarea serviciului de roentgen-diagnostic se face preferenţial la nivelurile inferioare ale clădirii (demisol,
parter, etaj 1) datorită încărcării structurale mari date de greutatea aparaturii şi a elementelor constructive de
ecranare (plumb, tencuieli baritate).
(2) Nu există contraindicaţii de amplasare a altor servicii sau compartimente ale spitalului în vecinătatea unităţilor
radiologice (lateral, la nivelul superior sau la nivelul inferior), dacă se aplică măsurile normate de radioprotecţie la
elementele constructive de separare faţă de alte spaţii, conform Normelor fundamentale de securitate radiologică,
aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 14/2000, Normelor
privind radioprotecţia persoanelor în cazul expunerii medicale la radiaţii ionizante, aprobate prin Ordinul ministrului
sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 285/79/2002, şi
Normelor sanitare de bază pentru desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, aprobate prin Ordinul
ministrului sănătăţii nr. 381/2004.
Articolul 104
Serviciul de roentgendiagnostic va avea legături cât mai directe posibil cu blocul operator, serviciul de urgenţă,
secţiile medicale şi serviciul de explorări funcţionale.
Articolul 105
(1) La spitalele mari şi foarte mari, unităţile radiologice pot fi amplasate şi separat de serviciul central, în sectorul
de urgenţe, în blocul operator, sau în secţia de ortopedie.

Pagina 15 din 25
 (2) Aceste unităţi se vor trata ca practici şi activităţi nucleare distincte şi se vor supune, ca şi serviciul central,
normelor fundamentale şi de bază de la art. 103, precum şi cerinţelor de radioprotecţie specifice practicii:
a) pentru radiologia de diagnostic şi radiologia intervenţională: Normele de securitate radiologică în practicile de
radiologie de diagnostic şi radiologie intervenţională, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru
Controlul Activităţilor Nucleare nr. 173/2003, modificat prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru
Controlul Activităţilor Nucleare nr. 291/2004;
b) pentru radioterapie: Normele de securitate radiologică în practica de radioterapie, aprobate prin Ordinul
preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 94/2004;
c) pentru medicina nucleară: Normele de securitate radiologică pentru practica de medicină nucleară, aprobate
prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 358/2005.
Serviciul (laboratorul) de explorări funcţionale şi alte investigaţii anatomofiziologice complexe
Articolul 106
În cadrul acestui serviciu se grupează, centralizat pe spital, o mare varietate de tehnici de investigare, bazate pe
utilizarea unor aparaturi specializate de înaltă tehnologie şi care permit obţinerea de date referitoare la potenţialul
funcţional al diferitelor organe şi sisteme ale corpului uman.
Articolul 107
La proiectarea sau amenajarea serviciului:
a) se vor preciza tipul şi numărul de laboratoare de explorări funcţionale necesare (în funcţie de mărimea şi
profilul spitalului);
b) se va stabili împreună cu proiectantul modul de organizare generală a serviciului (schema de grupare a
unităţilor pe compartimente);
c) se va indica aparatura medicală cu care se intenţionează să se echipeze fiecare laborator (întrucât
conformarea şi dimensionarea spaţiilor sunt dependente de prescripţiile şi condiţionările furnizorului de
echipamente şi aparate medicale).
Articolul 108
În mod uzual, în spitalele generale mijlocii şi mari, unităţile de explorări funcţionale vor fi grupate pe compartimente,
în funcţie de organele şi sistemele anatomofiziologice investigate, astfel:
a) explorări cardiorespiratorii şi cardiovasculare [electrocardiografie (EKG), diagnostic ultrasonic, probe de efort,
ventilaţie pulmonară, bronhoscopie etc.];
b) explorări ale funcţiilor digestive (tubaje gastrice şi duodenale, colonoscopie, rectoscopie etc.);
c) explorări ale sistemului nervos [electroencefalografie (EEG), excitabilitate neuromusculară etc.];
d) explorări ale funcţiilor metabolice;
e) explorări ale funcţiilor renale (citoscopie, cateterism uretral etc.);
f) explorări oftalmologice;
g) explorări imagistice generale (ecografie, tomografie cu rezonanţă magnetică - RMN).
Articolul 109
În cadrul serviciului:
a) laboratoarele aparţinând aceluiaşi compartiment se grupează pe un circuit intern care, pe lângă cabinetele
destinate examinării propriu-zise, mai cuprinde: încăperi de lucru pentru medici şi personal sanitar mediu, camere
pentru pregătirea pacientului în vederea examinării (după caz), anexe sanitare şi gospodăreşti, precum şi
eventualele spaţii tehnice aferente echipamentului medical;
b) pentru fiecare compartiment sau în comun pentru 2-3 compartimente (în funcţie de amploarea acestora şi de
schema generală de organizare a serviciului), se prevăd spaţiile de aşteptare pentru pacienţi cu grupurile sanitare
aferente, ghişeul de relaţii cu pacientul (informare, programare, eliberarea rezultatelor).
Articolul 110
Evoluţia tehnicilor de explorare endoscopică şi laparoscopică, combinate cu proceduri terapeutice de tip chirurgical
(cauterizări, extirpări, suturări), pune problema scoaterii laboratoarelor de endoscopie din cadrul compartimentelor
specializate şi grupării lor într-un serviciu (compartiment) autonom de endoscopie, prevăzut cu toate anexele
medicale, tehnice şi gospodăreşti necesare; în acest caz modelul tipologic de organizare a compartimentului de
endoscopie va fi mai apropiat de cel utilizat pentru blocul operator.
Articolul 111
La spitalele mari şi foarte mari unele unităţi de explorări funcţionale se pot regăsi şi în componenţa secţiilor
medicale cu paturi, distinct de amplasarea lor în serviciul central (de exemplu: cabinet de ecografie în secţia de
obstetrică-ginecologie, cabinet EKG în secţia de cardiologie).

Pagina 16 din 25
 Articolul 112
(1) Amplasarea serviciului de explorări funcţionale se va face în apropierea serviciului de roentgendiagnostic şi a
laboratorului de analize medicale.
(2) Se va asigura o legătură directă cu serviciul de urgenţă, cu sectorul ambulatoriu şi cu structura de spitalizare
de zi.

La data de 07-10-2016 sintagma: compartimentul de spitalizare de o zi a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul I

ORDINUL nr. 1.096 din 30 septembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 791 din 07 octombrie 2016

Laboratoarele de medicină nucleară

Articolul 113
Procedurile medicale care utilizează pentru diagnostic şi/sau terapie substanţe radiofarmaceutice (izotopi) se
izolează de restul activităţilor medicale, constituind un serviciu distinct în cadrul spitalului: laboratorul de medicină
nucleară. Acest serviciu se organizează în spitalele generale mari şi foarte mari, precum şi în unele spitale de
specialitate, cum ar fi cele de oncologie, endocrinologie, reumatologie etc.
Articolul 114
În componenţa serviciului pot intra (după caz) următoarele compartimente:
a) izotopodiagnostic (unitate de explorări cu aparatură de tip scaner sau tip scintigraf);
b) izotopoterapie (microunitate de spitalizare pentru pacienţi trataţi cu produse radiofarmaceutice);
c) laborator de analize medicale (pentru analiza produselor biologice de la pacienţii trataţi sau investigaţi cu
izotopi);
d) laborator de preparare şi dozare (diluţie) a substanţelor radiofarmaceutice;
e) anexe funcţionale şi tehnice comune pentru:
– depozitarea surselor radioactive;
– decontaminarea lenjeriei şi obiectelor de inventar;
– decontaminarea personalului;
– dezactivarea deşeurilor radioactive lichide şi solide;
– tratarea şi filtrarea aerului.
Articolul 115
Laboratorul de medicină nucleară se organizează ca o "unitate nucleară de lucru cu surse deschise", în sensul
definit de normele de securitate radiologică.
Articolul 116
(1) Laboratorul se amenajează în circuit închis, protejat prin filtre şi ecluze cu control dozimetric, la intrarea în
laborator şi la trecerea dintr-un compartiment în celălalt.
(2) Operaţiunile de transvazare a surselor cu concentraţie mare se fac în nişe sau boxe special amenajate.
(3) Efluenţii şi deşeurile solide radioactive se colectează şi se stochează pe durata de timp necesară dezactivării.
(4) Aerul viciat din nişe, boxe sau alte zone cu posibile concentrări de particule radioactive se filtrează şi se
controlează înainte de evacuarea în exterior.
Articolul 117
(1) Laboratorul de medicină nucleară se amplasează la parterul sau la demisolul construcţiei, sub acesta urmând
a fi soluţionat un spaţiu tehnic propriu, delimitat faţă de alte spaţii comune sau de alte funcţiuni ale clădirii.
(2) În afara accesului dinspre căile de circulaţie interioare ale spitalului, laboratorul de medicină nucleară va
beneficia de un acces propriu direct din exterior, pentru aprovizionarea cu produse radiofarmaceutice şi pentru
expedierea deşeurilor nedezactivate.
(3) Nu sunt contraindicaţii în ceea ce priveşte amplasarea altor funcţiuni spitaliceşti în spaţiile aflate alături sau
deasupra încăperilor laboratorului.
Serviciul de fizioterapie şi recuperare medicală
Articolul 118
Procedurile de fizioterapie şi recuperare medicală, mai amplu sau mai puţin dezvoltate, sunt nelipsite în structura
spitalelor moderne, fie ca tratament asociat, fie ca tratament principal în cazul spitalelor de specialitate. Amploarea
şi structura serviciului sunt în funcţie de capacitatea spitalului, de profilul acestuia şi, după caz, de asocierea
dispensarului policlinic.
Articolul 119
Serviciul de fizioterapie şi recuperare medicală poate cuprinde în structura sa următoarele compartimente:

Pagina 17 din 25
 a) cultură fizică medicală (kinetoterapie);
b) electrofototerapie;
c) hidrotermoterapie;
d) masoterapie;
e) pneumoterapie;
f) psihoterapie şi terapie ocupaţională.
Articolul 120
Pentru compartimentul de kinetoterapie (cultură fizică medicală) sunt necesare următoarele spaţii:
a) sală de gimnastică în grup (dimensionată pentru 10-12 persoane);
b) sală de gimnastică analitică (pentru 2-3 persoane);
c) sală de elongaţii;
d) sală de terapie pe aparate;
e) anexe: camere pentru instructori, depozit de materiale, vestiare pentru pacienţi, separate pe sexe, grupuri
sanitare.
Articolul 121
(1) Compartimentul de electrofototerapie: se subîmparte pe unităţi în funcţie de tipurile de proceduri utilizate:
a) terapie cu curenţi de joasă frecvenţă sau ultrasunete;
b) terapie cu curenţi de frecvenţă medie;
c) terapie cu curenţi de înaltă frecvenţă;
d) terapie cu câmpuri electromagnetice;
e) fototerapie.
(2) În general aplicarea procedurilor de electroterapie se face în boxe de câte un pat, cuplate mai multe în cadrul
unui cabinet, care va avea prevăzut şi un spaţiu de lucru pentru personalul medical.
(3) Procedurile cu curenţi de înaltă frecvenţă se izolează în încăperi distincte de celelalte proceduri; de asemenea,
procedurile bazate pe câmpuri electromagnetice vor avea aparatele instalate în camere individualizate protejate
corespunzător.
(4) Încăperea pentru ultraviolete va fi închisă şi controlată în ceea ce priveşte ozonarea aerului.
(5) Compartimentul de electrofototerapie va mai cuprinde: camera de odihnă pentru personal, boxe de dezbrăcare
pentru pacienţi şi grupuri sanitare.
Articolul 122
(1) În compartimentul de hidroterapie se grupează următoarele unităţi:
a) hidrotermoterapie;
b) hidroelectroterapie;
c) hidrokinetoterapie.
(2) Unităţile de hidrokinetoterapie se amplasează împreună într-o sală mare, încălzită şi ventilată corespunzător,
prevăzută la intrare cu filtre-vestiar, closete şi duşuri pentru pacienţi, precum şi o cameră cu grup sanitar pentru
instructori. Bazinele mari vor avea scări şi rampe comode pentru acces, balustrade de protecţie la exterior,
balustrade de susţinere la interior.
(3) Celelalte unităţi de hidroterapie se amplasează în spaţii compartimentate în boxe şi aranjate în serie,
accesibile pe o parte pentru pacienţi (prin intermediul boxelor de dezbrăcare) şi deservite pe cealaltă parte de
personalul specializat.
(4) În cadrul compartimentului se mai prevăd: cameră de lucru şi odihnă pentru personal, depozit pentru lenjerie
umedă dotat cu aparate de uscare, depozit pentru lenjerie curată, boxă pentru materiale de curăţenie.
Articolul 123
Compartimentul de masoterapie se divizează în unitate pentru proceduri umede (duş-masaj, masaj subacval) şi
unitate pentru proceduri uscate, astfel:
a) unitatea pentru proceduri umede se amplasează separat sau poate fi cuplată cu celelalte unităţi de
hidroterapie;
b) unitatea pentru masaj uscat se amplasează de regulă între compartimentul de hidroterapie şi cel de cultură
fizică medicală.
Masajul uscat se execută în boxe individuale înseriate, pe lângă care se prevede o cameră de odihnă pentru
maseuri cu grup sanitar şi duş. Masajul uscat se execută în boxe individuale înseriate, pe lângă care se prevede o
cameră de odihnă pentru maseuri cu grup sanitar şi duş.
Articolul 124

Pagina 18 din 25
 (1) Compartimentul de pneumoterapie poate avea în componenţă o unitate de aerosoli, o unitate de inhalaţii,
barocameră, o unitate de gimnastică respiratorie la aparate.
(2) Unitatea de aerosoli se organizează fie într-o încăpere compartimentată în boxe pentru proceduri individuale,
fie într-o sală comună pentru mai mulţi pacienţi, dacă se fac tratamente cu ultrasonoaerosoli.
(3) Unitatea de inhalaţii se poate organiza similar celei pentru aerosoli.
(4) Barocamera va fi dimensionată corespunzător pentru un grup de 18-20 de pacienţi, aşezaţi pe scaune.
(5) În cadrul compartimentului de hidroterapie se mai prevăd staţii de lucru şi de odihnă pentru personalul medical,
grupuri sanitare, boxe pentru lenjerie curată şi murdară, eventuale anexe tehnice pentru echipamente.
Articolul 125
(1) Compartimentul de psihoterapie şi ergoterapie (terapie operaţională) se adresează în special pacienţilor care
efectuează tratamente dificile şi/sau de lungă durată, fiind prezent la spitale de boli cronice, spitale pentru
handicapaţi sau la spitale generale mari şi foarte mari, care au secţii de acest fel.
(2) Unitatea de psihoterapie are în componenţă cabinete pentru tratament individual, sală pentru psihoterapie de
grup şi grupuri sanitare pentru personal şi pacienţi.
(3) Unitatea de terapie ocupaţională cuprinde un număr de săli-atelier specializate pentru diferite activităţi (lucru
manual, desen-pictură, tâmplărie), camere pentru personal, depozite de materiale şi grupuri sanitare.
Articolul 126
(1) În zona accesului în serviciul de fizioterapie şi recuperare medicală se amplasează secretariatul de
programare şi luare în evidenţă, cabinetele pentru medici de specialitate şi pentru asistenţa-şefă, garderoba pentru
pacienţii ambulatorii, vestiarele pentru personalul medical, depozitele de lenjerie şi cele pentru diferite produse
farmaceutice necesare procedurilor.
(2) Spaţiile de odihnă posttratament pentru pacienţi se pot amplasa centralizat (în zona intrării), pentru serviciile
mici, sau pe grupe de compartimente, în cazul serviciilor amplu dezvoltate.
Articolul 127
(1) Amplasarea serviciului în cadrul spitalului va asigura legăturile directe cu secţiile medicale de spitalizare (prin
intermediul nodului de circulaţie verticală) şi cu zona de acces în sectorul ambulatoriului.
(2) Nu se permite ca serviciul să fie traversat de căile de circulaţie generală ale spitalului.
(3) Dacă serviciul are în componenţă un compartiment de hidroterapie este recomandabilă amplasarea lui la
nivelul inferior (demisol sau parter), respectiv peste subsolul tehnic prin care se face distribuirea instalaţiilor şi
vizitarea lor.
(4) Se poate adopta şi amplasarea serviciului pe două niveluri, caz în care la nivelul superior se amplasează
compartimentele uscate (electroterapie, pneumoterapie, cultură fizică medicală, psihoterapie), asigurându-se o
circulaţie verticală proprie (scară) între cele două niveluri.
Laboratorul de anatomie patologică şi prosectură
Articolul 128
Serviciul este destinat efectuării de examene anatomopatologice ale pacienţilor decedaţi (autopsie, analize de
organe, ţesuturi şi produse biologice), dar şi pentru examinări ale unor ţesuturi prelevate de la pacienţi vii (biopsii,
puncţii, extirpări chirurgicale).
Articolul 129
Cele două componente ce intră în structura serviciului, urmând a avea circuite interne relativ autonome, sunt:
a) prosectura (prelucrarea cadavrelor şi autopsie); şi
b) laboratoarele (histopatologie, histochimie, citologie).
Articolul 130
(1) Compartimentul de prosectură se prevede la toate tipurile de spitale.
(2) Laboratorul de anatomie patologică nu se organizează distinct la spitalele mici; în cazul acestora, sălii de
autopsie i se alătură o încăpere-anexă pentru lucrări de laborator.
(3) La spitalele teritoriale judeţene, de regulă, pentru utilizarea mai eficientă a personalului şi aparaturii din dotare,
laboratorului de anatomie patologică i se asociază laboratorul judeţean de medicină legală.
(4) La spitalele clinice serviciul se poate amplifica cu spaţiile necesare pentru învăţământul medical de
specialitate, cu respectarea normelor.
Articolul 131
Compartimentul de prosectură cuprinde următoarele spaţii:
a) cameră frigorifică compartimentată în boxe pentru depozitarea cadavrelor;
b) sală de autopsie (cu unul sau două posturi de autopsie, în funcţie de mărimea spitalului);

Pagina 19 din 25
 c) sală pentru pregătirea cadavrelor în vederea predării acestora către aparţinător;
d) spaţiu pentru predarea cadavrelor către aparţinător, cu acces propriu sau exterior;
e) hol de aşteptare pentru aparţinători, prevăzut cu grup sanitar;
f) birou pentru întocmirea documentelor de deces;
g) spaţiu de odihnă şi grup sanitar cu duş, pentru personal;
h) laborator aferent pentru autopsie (după caz).
Articolul 132
Compartimentul laboratoare de anatomie patologică cuprinde:
a) spaţii pentru prepararea probelor şi pieselor anatomice;
b) spaţii pentru diverse determinări histochimice, citologice etc.;
c) cameră de microscopie şi histotecă;
d) depozit sau spaţiu de expunere a pieselor anatomice;
e) boxe de depozitare a reactivilor şi chimicalelor;
f) camera medicului-şef;
g) anexe pentru personal.
Articolul 133
(1) Operaţiunile de autopsie şi cele de determinări de laborator sunt generatoare de noxe (mirosuri, degajări de
vapori toxici) şi implică pericol de infectare. Dotarea cu nişe de laborator pentru localizarea acestora şi ventilarea
mecanică a încăperilor sunt obligatorii.
(2) Pereţii camerelor vor fi faianţaţi (până la înălţimea de 2 m), restul se vopseşte în ulei. Podeaua va fi prevăzută
cu sifon de pardoseală şi cu pantă de scurgere racordată la reţeaua de canalizare. Reziduurile se dezinfectează
înainte de deversare. Încăperile vor fi prevăzute cu instalaţii de apă caldă şi rece, instalaţii electrice şi duşuri pentru
personal.
Articolul 134
(1) Amplasarea serviciului se face în aşa fel încât să se asigure un acces direct din exterior pentru aparţinători şi
pentru preluarea cadavrelor. În zona acestui acces se va prevedea un spaţiu pentru staţionarea maşinii mortuare,
ferit vederii dinspre saloanele bolnavilor.
(2) Accesul dinspre spital va fi amenajat cu un filtru igienico-sanitar, care să asigure izolarea circuitului intern al
serviciului de restul căilor de circulaţie din spital. Dinspre acest acces se vor asigura legături directe cu blocul
operator şi nodul de circulaţie verticală al sectorului de spitalizare.
Farmacia
Articolul 135
(1) Farmacia este serviciul care asigură asistenţa cu medicamente de uz uman a bolnavilor internaţi.
(2) Farmacia asigură recepţia calitativă şi cantitativă a medicamentelor şi a altor produse de uz uman,
conservarea acestora, eliberarea medicamentelor şi a altor produse de uz uman conform condicilor de prescrieri,
asigură prepararea şi eliberarea preparatelor magistrale şi oficinale.
(3) În funcţie de mărimea şi de profilul spitalului, farmacia poate avea secţie de sterile care trebuie să
îndeplinească Regulile de bună practică de fabricaţie a acestui tip de produse în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
Articolul 136
Farmacia va cuprinde următoarele încăperi:
a) o încăpere destinată primirii şi eliberării condicilor de prescriere a medicamentelor şi materialelor sanitare,
venite din secţiile spitalului;
b) oficină - încăpere destinată pregătirii condicilor de prescripţii medicale;
c) receptură - încăpere destinată preparării reţetelor magistrale;
d) laborator - încăpere destinată preparării medicamentelor oficinale;
e) depozit de medicamente - care cuprinde o cameră de recepţie a medicamentelor şi una sau mai multe încăperi
destinate depozitării medicamentelor şi a altor produse de uz uman;
f) boxă pentru instalarea distilatorului;
g) spălător;
h) biroul farmacistului-şef;
i) grup social compus din vestiar, duş, spălător, toaletă.
Articolul 137

Pagina 20 din 25
 (1) Primirea medicamentelor se face în camera de recepţie, urmată de depozitarea lor în spaţiile destinate acestui
scop.
(2) Accesul se asigură direct din exterior şi se prevede cu rampă de descărcare.
(3) Camerele de depozitare se organizează pe tipuri de produse:
a) medicamente tipizate, produse din plante;
b) substanţe farmaceutice care se vor depozita separat în funcţie de modul de ambalare;
c) produse inflamabile (alcool, eter, acetonă);
d) dispozitive medicale.
(4) Medicamentele termolabile se păstrează în frigidere.
(5) Într-o încăpere distinctă se va asigura depozitarea ambalajelor returnabile şi a altor materiale necesare
activităţii tehnice (flacoane, pungi, dopuri, etichete).
Articolul 138
Dacă farmacia are secţie de produse sterile injectabile, încăperile acesteia vor fi destinate şi vor respecta Regulile
de bună practică de fabricaţie în vigoare.
Articolul 139
(1) Prepararea formulelor magistrale se face în camera denumită receptură.
(2) Laboratorul este încăperea destinată preparării produselor oficinale; când spaţiul o permite, receptura şi
laboratorul pot funcţiona într-o singură încăpere.
(3) Pentru spălarea, uscarea şi depozitarea veselei şi ustensilelor se prevede o încăpere, accesibilă din receptură
şi laborator, denumită spălător.
(4) Oficina este încăperea destinată pregătirii condicilor de prescripţii medicale.
Articolul 140
(1) Secţia pentru produse sterile injectabile se proiectează conform normelor în vigoare. Ea se compune dintr-o
suită de camere, ordonate tehnologic, ce alcătuiesc un circuit închis faţă de restul farmaciei.
(2) Accesul personalului în camera de preparare a soluţiilor sterile se face numai prin filtru, iar comunicarea dintre
această cameră şi celelalte spaţii din fluxul de producţie se asigură prin ghişee.
Articolul 141
Spaţiul pentru primirea şi eliberarea condicilor de prescripţii medicale este interfaţa farmaciei cu spitalul, locul unde
accede personalul din spital pentru a prezenta condicile cu reţete medicale prescrise şi de unde se eliberează
medicamentele şi celelalte produse. Restul farmaciei este accesibil numai personalului propriu (circuit închis).
Articolul 142
În cadrul farmaciei se vor organiza următoarele încăperi:
a) biroul farmacistului-şef (amplasat în apropierea zonei de eliberare a medicamentelor);
b) camera de odihnă şi vestiarul personalului, cu grup sanitar şi duş;
c) camera pentru arhivarea documentelor;
d) boxa pentru materialele de curăţenie şi dezinfecţie.
Articolul 143
(1) Farmacia va fi amplasată în spaţii adecvate, evitându-se situarea ei în vecinătatea secţiilor care pot contamina
sau influenţa negativ calitatea medicamentelor.
(2) Farmacia trebuie să aibă o bună legătură cu toate serviciile medicale ale spitalului, de aceea va fi cât mai uşor
accesibilă dinspre nodul de circulaţie verticală.
(3) Pentru a permite accesul direct din exterior, amplasarea favorabilă este la parter sau la etajul 1.
(4) În cazul amplasării farmaciei la etajul 1, între spaţiul de recepţie accesibil din exterior şi restul farmaciei se va
asigura o legătură directă, proprie, prin ascensorul de materiale şi scară.
Blocul alimentar (bucătărie)
Articolul 144
Prepararea alimentelor se face centralizat pentru pacienţii şi însoţitorii internaţi, precum şi pentru personalul care
serveşte masa la spital, bucătăria dimensionându-se în funcţie de numărul de porţii.
Articolul 145
În cadrul blocului alimentar se vor amenaja următoarele sectoare:
a) recepţia şi depozitarea produselor alimentare neprelucrate;
b) spaţii pentru prelucrări primare;
c) spaţii pentru prelucrări finale;

Pagina 21 din 25
 d) spaţiu pentru depozitarea alimentelor pentru o zi (depozit de zi);
e) oficiu de distribuţie;
f) control dietetic;
g) anexe pentru personal.
Articolul 146
(1) Bucătăria are circuit închis, cu acces direct din exterior pentru aprovizionare şi evacuarea deşeurilor menajere.
(2) Interfaţa spre spital o constituie oficiul de distribuţie în care are acces personalul de îngrijire din secţiile
medicale, precum şi cel de deservire al cantinei (restaurantului cu autoservire).
Articolul 147
Condiţiile de recepţie şi depozitare, prelucrare şi preparare a alimentelor, modul de organizare a circuitelor
bucătăriei şi măsurile de protecţie igienico-sanitare sunt cele prevăzute în normele şi prescripţiile referitoare la
unităţile de alimentaţie publică.
Articolul 148
Spaţiile pentru depozitarea produselor alimentare neprelucrate se vor dimensiona în funcţie de stocul necesar
pentru fiecare categorie, ţinându-se seama că la unele produse de bază se face aprovizionarea pentru durate de
timp mai lungi, cu scopul de a avea asigurat stocul de rezervă pentru cazuri de dificultăţi de aprovizionare sau
dezastre.
Articolul 149
Camerele pentru prelucrări primare:
a) vor fi în număr de minimum două, recomandabil trei (separat pentru legume, carne, peşte, păsări);
b) se vor conecta direct cu spaţiile bucătăriei propriu-zise sau prin intermediul unui coridor intern "curat",
neinterferat de circuitele de aprovizionare "murdare".
Articolul 150
(1) În bucătăria propriu-zisă se vor organiza distinct următoarele zone de preparare (eventual separate prin pereţi
de compartimentare parţială, la blocurile alimentare de mare capacitate):
a) prelucrări termice pentru mesele principale (bucătăria caldă);
b) prelucrări dietetice;
c) prelucrări pentru micul dejun (bucătărie lapte-ceai);
d) bucătărie rece.
(2) Preparatele de patiserie-cofetărie se vor prelucra într-o încăpere distinctă.
(3) Anexat direct bucătăriei se amplasează camera pentru spălat vase.
Articolul 151
(1) Modul de amenajare a oficiului de distribuţie a mâncării depinde de sistemul adoptat pentru livrarea acestora la
secţiile de spitalizare, astfel:
a) livrarea alimentelor preparate se face pentru întreaga cantitate necesară unei secţii (în recipiente mari); în
acest caz încălzirea şi porţionarea mâncării se fac în oficiile alimentare ale secţiilor şi tot aici se spală şi se
păstrează vesela pentru pacienţi şi carturile (cărucioarele) de transport. Oficiile alimentare se vor dimensiona şi se
vor echipa corespunzător acestor activităţi;
b) din blocul alimentar, alimentele preparate se livrează gata porţionate pentru fiecare pacient, situaţie în care
oficiul de distribuţie (sau bucătăria) va fi dotat cu o linie specială de porţionare şi catering. În acest caz, adiacent
oficiului de distribuţie se vor prevedea spaţii, echipate cu linii mecanizate, pentru spălarea veselei întregului spital
şi igienizarea carturilor; carturile pentru transportul mâncării porţionate vor fi izolate termic; oficiile alimentare din
secţii se vor dimensiona minimal.
Se recomandă ca hrana bolnavilor să fie servită la aproximativ 30 de minute de la preparare. În caz contrar, ele
trebuie menţinute la o temperatură mai mare de 60°C sau la maximum 8°C. Alimentele preparate în afara blocului
alimentar vor fi transportate la rece şi încălzite la minimum 60°C înainte de a fi servite bolnavilor.
(2) Este interzisă păstrarea alimentelor preparate de la o masă la alta.
Articolul 152
Dacă se adoptă sistemul de livrare pe partide, transportul alimentelor preparate de la oficiul blocului alimentar la
oficiile alimentare ale secţiilor de spitalizare se poate face fie în cărucioare închise prin intermediul ascensoarelor
comune, fie direct cu ascensoare de alimente (tip monte-charge), dacă oficiile secţiilor se află pe aceeaşi verticală
cu oficiul central de distribuţie.
Articolul 153

Pagina 22 din 25
 (1) Pentru stabilirea meniurilor şi controlul dietelor, în apropierea bucătăriei şi a oficiului de distribuţie se vor plasa
laboratorul de dietetică, prevăzut cu un frigider pentru probe alimentare, şi biroul dieteticianului.
(2) Personalul bucătăriilor sau oficiilor va fi supus controlului medical la angajare şi controalelor medicale
periodice. Periodicitatea controalelor şi tipurile de examene care trebuie efectuate vor fi realizate conform normelor
în vigoare.
(3) Asistenţa dieteticiană va supraveghea zilnic starea de sănătate şi de igienă individuală a personalului din
blocul alimentar. Ea va investiga activ toţi lucrătorii înainte de a începe munca şi, dacă aceştia prezintă semne de
boală, îi va trimite la medic. De asemenea, orice lucrător din blocul alimentar va raporta asistentei dieteticiene
apariţia în timpul lucrului a unor semne de boală care pot pune în pericol starea de sănătate a consumatorilor.
Articolul 154
Anexele pentru personalul blocului alimentar vor cuprinde următoarele amenajări:
a) vestiar cu grup sanitar şi duş, separate pe sexe, amplasate lângă accesul personalului;
b) sală de mese, amplasată în relaţie cu oficiul de distribuţie.
Articolul 155
Blocul alimentar va fi dotat cu recipiente necesare pentru colectarea, depozitarea şi îndepărtarea reziduurilor
menajere conform normelor.
Articolul 156
(1) Blocul alimentar se va amplasa în aşa fel încât legăturile acestuia cu secţiile de spitalizare sau cu cantina
personalului să nu traverseze alte zone gospodăreşti pentru care cerinţele de igienă sunt mai puţin severe.
(2) Blocul alimentar se poate amplasa fie în clădirea principală a spitalului (la parter sau demisol), cu luarea
măsurilor corespunzătoare privind protecţia spaţiilor spitaliceşti faţă de degajările de abur şi mirosuri (ventilaţie, sas-
ecluză la accesul în spital), fie într-o clădire separată, caz în care legătura cu spitalul se va asigura printr-un coridor
închis.
Spălătoria
Articolul 157
De regulă, spălătoria se organizează ca un serviciu unic pe spital pentru următoarele activităţi: primire, dezinfecţie,
spălare, călcare, reparare, depozitare rufe. La organizarea spaţial-funcţională a spălătoriei se vor respecta
următoarele cerinţe:
a) separarea obligatorie a circuitelor de rufe murdare şi rufe curate;
b) separarea şarjelor de rufe pe categorii de provenienţă;
c) diferenţierea, pe întregul flux tehnologic, a liniilor de utilaje pentru rufele pacienţilor copii faţă de cele pentru
rufele pacienţilor adulţi.
Articolul 158
(1) Pentru secţiile de boli transmisibile şi TBC, în spălătorie se va organiza, obligatoriu, un circuit complet distinct
de al celorlalte secţii ale spitalului, cu compartimentarea corespunzătoare a spaţiilor pe întregul traseu de
procesare a rufelor.
(2) În cazul în care secţia de boli transmisibile este plasată în pavilion separat, se va organiza o spălătorie proprie
în cadrul pavilionului.
Articolul 159
(1) Dimensionarea spaţiilor şi echiparea cu utilaje a spălătoriei se fac în funcţie de capacitatea secţiilor de
spitalizare, ţinându-se seama şi de amploarea celorlalte servicii tehnico-medicale.
(2) Pentru spitalele generale se consideră un minimum de 2,5 kg rufe pe zi şi pe pat.
(3) La spitalele cu profil chirurgical sau de obstetrică-ginecologie se va lua în calcul o cantitate mai mare de rufe
pe zi şi pe pat, respectiv între 3 şi 4 kg.
Articolul 160
(1) Organizarea spaţiilor se face în flux continuu, după cum urmează:
a) camera pentru primirea şi trierea rufelor murdare (în care rufele murdare, ambalate în saci, sunt aduse de
personalul secţiilor şi predate spălătoriei);
b) spaţiu pentru dezinfecţia rufelor, amenajat cu căzi de baie pentru înmuiere în dezinfectant, în număr suficient
pentru a se putea separa rufele provenind de la diversele secţii. Dezinfecţia se poate face şi direct în utilajul
mecanizat de spălare, numai dacă acest utilaj are un program special de dezinfecţie, corespunzător cerinţelor de
igienă pentru spitale;
c) spălătoria propriu-zisă, în care se amplasează utilajele mecanizate pentru spălare şi stoarcere prin
centrifugare;

Pagina 23 din 25
 d) spaţii pentru uscătorie şi călcătorie (sală comună sau compartimentată pentru cele două operaţii, separată
însă de sala spălătoriei pentru a se asigura menţinerea condiţiilor de igienă); uscarea şi călcarea rufelor se fac
mecanizat sau manual;
e) încăpere pentru repararea rufelor, amplasată între călcătorie şi depozitul de rufe curate;
f) depozit de rufe curate, în care se face şi sortarea, respectiv ambalarea rufelor pentru secţiile şi serviciile de
destinaţie;
g) camera de eliberare a rufelor curate, în care are acces personalul din secţiile medicale.
(2) Anexele pentru personalul propriu vor include:
a) vestiar cu grup sanitar şi duş;
b) camera de odihnă;
c) biroul responsabilului, cu controlul vizual asigurat spre camerele de primire şi eliberare a rufelor.
Articolul 161
Circuitul interior al spălătoriei nu va fi traversat de alte circuite ale spitalului. Modul de amplasare a utilajelor şi
instalaţiilor aferente va avea în vedere asigurarea condiţiilor pentru întreţinere uşoară şi rapidă (reparaţii, curăţare).
Articolul 162
Spălătoria se poate amplasa fie la parterul sau demisolul clădirii principale a spitalului (la primul nivel peste
subsolul tehnic), caz în care se vor asigura toate măsurile pentru a nu permite pătrunderea în spaţiile medicale a
aburului şi mirosurilor, fie în pavilion separat (eventual cu alte funcţiuni gospodăreşti), caz în care comunicarea cu
clădirea spitalului se va face printr-un coridor de legătură.
Depozitele centrale
Articolul 163
În cadrul unităţii sanitare trebuie să existe un spaţiu central de depozitare a materialelor.
Articolul 164
(1) Depozitul central de materiale trebuie să fie conceput şi amenajat corespunzător.
(2) Depozitul central de materiale se recomandă să fie o construcţie separată de clădirea unităţii sanitare.
(3) Dacă se apelează la spaţiile existente, încăperile se vor amenaja astfel încât să răspundă cerinţelor de mai jos.
(4) Pentru încăperile amenajate ca depozit în subsoluri tehnice se va asigura o bună hidroizolaţie şi termoizolaţie
conductelor care traversează încăperile.
(5) Pentru o depozitare adecvată a materialelor de diferite tipuri se poate opta pentru o singură încăpere suficient
de mare sau mai multe încăperi dotate cu mobilier corespunzător necesităţilor.
Articolul 165
Materialele sanitare se depozitează separat de cele nesanitare.
Articolul 166
(1) Spaţiile de depozitare vor fi prevăzute cu utilaje frigorifice pentru păstrarea materialelor care necesită
refrigerarea.
(2) Se va asigura protecţia împotriva radiaţiilor solare a materialelor sensibile.
(3) Se vor păstra o temperatură şi un nivel de umiditate adecvate tipului de materiale depozitate.
(4) Se va asigura ventilaţia naturală şi/sau artificială, astfel încât să se păstreze calitatea aerului interior, conform
normelor în vigoare.
(5) Finisajele vor fi făcute cu vopsea lavabilă.
(6) Pavimentul depozitului va fi neted, fără crăpături, din materiale antiderapante, rezistente la compresiune,
şocuri şi uzură, înclinat şi cu o hidroizolaţie bună.
Articolul 167
(1) Accesul în spaţiul de depozitare trebuie să fie suficient de larg, astfel încât să fie posibilă folosirea mijloacelor
mecanice de transport şi manipulare. Se recomandă ca accesul să se facă direct din exterior.
(2) În depozitul central se vor folosi mijloace mecanice adecvate de manipulare, cântărire, ridicare şi distribuire a
materialelor, pentru a se evita ca lucrătorii să poarte greutăţi mai mari decât cele prevăzute în normele de protecţia
muncii în vigoare.
Articolul 168
(1) Recepţionarea materialelor, verificarea şi distribuirea către localizări se fac în ziua primirii, într-o zonă special
destinată, denumită zona de primire. În aceeaşi încăpere se predau materialele către compartimentele unităţii
sanitare.

Pagina 24 din 25
 (2) Materialele care sosesc la sfârşitul programului de lucru şi care nu pot fi distribuite către localizări se vor păstra
în zona de primire împreună cu documentele însoţitoare. Excepţie fac materialele care necesită refrigerare şi care
se vor pune în frigidere imediat după primirea lor.
(3) Materialele primite către localizări şi sub localizări se vor aşeza pe rafturi, în spatele celor deja existente în
depozit, pentru ca materialele să fie folosite în ordinea intrării în depozit. Materialele cu termen de valabilitate
depăşit nu se păstrează în depozit. Ele se scot din depozit şi vor urma filiera de eliminare finală a deşeurilor,
conform reglementărilor în vigoare.
(4) Încărcăturile de pe cărucioare vor fi asigurate în timpul deplasării împotriva răsturnării sau căderii. În timpul
transportului, materialele distribuite către secţiile unităţii sanitare vor fi protejate împotriva oricărei contaminări sau
deteriorări, pentru a se păstra integritatea ambalajului şi a produsului.
Articolul 169
Evidenţa materialelor sanitare se ţine pe baza catalogului materialelor folosite în unităţile sanitare.
Articolul 170
(1) Se vor respecta Normele de prevenire şi stingere a incendiilor (PSI) pentru depozitarea substanţelor
inflamabile.
(2) Se interzice fumatul în încăperile în care sunt depozitate substanţe sau materiale uşor inflamabile. Acest tip de
materiale vor fi depozitate într-un spaţiu special amenajat, cu acces separat. Substanţele toxice vor fi ţinute în
recipiente etanşe, etichetate şi depozitate în condiţii sigure, conform normelor în vigoare.
(3) Se vor lua măsuri de precauţie pentru evitarea accidentelor de muncă la manipularea substanţelor periculoase.
(4) Orice accident sau incident produs în spaţiile de depozitare a materialelor va fi comunicat de îndată
supervizorului depozitului, care va anunţa responsabilul cu protecţia muncii din unitatea sanitară.
Articolul 171
Personalul de distribuţie din depozit (lucrătorii) trebuie să folosească echipament de protecţie (mănuşi, şorţuri etc.)
atunci când manipulează substanţe potenţial toxice. Suprafaţa depozitului central trebuie să corespundă cu
necesităţile de depozitare.
Articolul 172
Materialele medicale se depozitează separat de materialele nemedicale.
Articolul 173
Materialele sterile se depozitează separat de cele nesterile.
Articolul 174
Spaţiile de depozitare trebuie să fie prevăzute cu instalaţii frigorifice pentru materialele care necesită refrigerarea.
Articolul 175
Fiecare dintre compartimentele, laboratoarele şi/sau secţiile unităţii sanitare trebuie să fie dotate cu un spaţiu
special destinat pentru primirea şi distribuirea materialelor.
Articolul 176
În depozitul central se vor folosi obligatoriu mijloace adecvate de manipulare, cântărire, ridicare, transport şi
distribuire a materialelor.
Articolul 177
Depozitul central va fi dotat în mod obligatoriu cu un spaţiu special amenajat pentru depozitarea substanţelor toxice.
Articolul 178
Fiecare unitate sanitară va întocmi şi va păstra în mod obligatoriu un catalog al materialelor folosite.
Articolul 179
Spaţiile de depozitare a materialelor din cadrul secţiilor unităţii sanitare (sublocalizări) vor fi amenajate
corespunzător.
--------

Pagina 25 din 25