5

INTRODUCERE

In toate tarile Uniunii Europene si in SUA, anestezia si terapia intensiva reprezinta
nucleul central al activitatii medicale in orice spital care trateaza pacienti cu suferinte acute.
Ingrijirea pacientilor in sectia de ATI este la cel mai inalt nivel posibil in spital
necesitand un suport uman si tehnic fiabil si performant. Datorita specificului activitatii
Sectiile de ATI sunt totodata consumatorul cel mai mare de resurse materiale din spital.
Aplicarea acestor reglementari conduce la imbunatatirea calitatii activitatii de asistenta
medicala de urgenta si permite implicit optimizarea cheltuielii resurselor prin planificarea si
ierarhizarea acestora in functie de prioritati.
Aceste norme permit planificarea resurselor necesare reabilitarii unitatilor existente si
resurselor necesare construirii de noi unitati. Sectiile de ATI existente si recunoscute trebuie
evaluate conform criteriilor din anexa 1 si obligate intr-un interval de timp definit sa isi
adapteze structura si organizarea conform cu exigentele actuale.
Datele obtinute prin evaluarea propusa pot fi folosite si in procesul de acreditare al
unitatilor spitalicesti.
Anestezia si Terapia Intensiva (ATI) este specialitatea medicala care asigura, prin
mijloace farmacologice si tehnice specifice, pe de o parte conditiile necesare pentru
desfasurarea actului chirurgical, a ingrijirii perioperatorii si a altor proceduri
diagnostice/terapeutice, iar pe de alta parte suportul indispensabil pacientului critic pentru
evaluarea si tratamentul disfunctiilor/leziunilor acute de organ care ameninta viata.
Terapia intensiva cuprinde: diagnosticul, prevenirea si tratamentul pe termen scurt,
mediu sau lung al tuturor insuficientelor acute ale functiilor vitale. Masurile specifice de
tratament se adreseaza pacientilor carora le este amenintata imediat viata dar al caror
prognostic este potential favorabil.




6

Capitolul I
REGULAMENT DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE AL SECTIILOR DE
ANESTEZIE - TERAPIE INTENSIVA

1. Sectiile de anestezie-terapie intensiva se organizeaza si functioneaza numai in spitale.
2. In structurile medicale ambulatorii publice sau private, care investigheaza/trateaza
pacienti care necesita administrarea oricarei forme de anestezie alta decat anestezia locala prin
infiltratie, se vor organiza posturi de anestezie si camera de supraveghere post-
anestazica(CSPA). Dotarea minima obligatorie cu aparatura medicala si instrumente a
postului de anestezie si CSPA se face in conformitate cu normele in vigoare.
3. Sectiile ATI din spitale functioneaza in spatii special destinate care sa permita
izolarea eficienta a compartimentului cu paturi de restul circuitelor ( inclusiv de unitatea
primire urgente, blocul operator, punctul de transfuzie sau statia centrala de sterilizare ).

7

Capitolul II
STRUCTURA GENERALA A SECTIEI DE ATI

Sectia ATI este compus din:
Posturi de administrare a anesteziei: a. In sala de operatie; b. In afara blocului operator (
imagistica, endoscopie, UPU, Sali speciale de pansament).
Compartiment cu paturi:
1. Unitatea de Terapie Intensiva UTI
2. Unitatea de Terapie Intermediara / Ingrijire Postoperatorie UTIIP
3. Opional n funcie de posibilitile i necesitile locale pot funciona i una sau mai
multe camere de supraveghere postanestezica (CSPA) destinate pacientilor care necesita
supraveghere de scurta durata (ore).
4. Microlaborator propriu
5. Sectiile de ATI vor fi clasificate in functie de complexitatea activitatii in 3categorii
- Sectiile ATI categoria III : COMPETENTA BAZALA
- Sectiile ATI categoria II : COMPETENTA MEDIE
- Sectiile ATI categoria I : COMPETENTA EXTINSA
Sectiile ATI categoria III : COMPETENTA BAZALA
Au in structura:
- Posturi de anestezie
- Unitate de terapie intermediara/ingrijire postoperatorie (UTIIP)
- Eventual CSPA
Sectiile de Categoria III trebuie sa fie capabile sa asigure anestezia in domeniul
chirurgical al spitalului respectiv (inclusiv urgente) si sa efectueze stabilizarea initiala a
pacientilor critici, dar au posibilitati limitate de asigurare a unei ingrijiri de terapie intensiva
de lunga durata.
UTIIP pot admite si ingrijii un numar limitat de pacienti critici pentru care ingrijirea
este de rutina si corespunzatoare cu spitalul si resusele sale.
UTIIP trebuie sa aiba aranjamente scrise pentru transferul pacientilor critici in centre
capabile sa asigure ingrijirea adecvata. (Categoria II sau I).
Sectiile ATI categoria II : COMPETENTA MEDIE
Au in structura:
- Posturi de anestezie
- Unitate de terapie intensiva (UTI)
8

- Unitate de terapie intermediara / ingrijire postoperatorie (UTIIP)
- Eventual CSPA
- Microlaborator propriu
Categoria a II de Sectii de ATI au capacitatea de a furniza asistenta de specialitate
pentru o larga categorie de pacienti dar nu au resurse pentru anumite categorii de pacienti
(chirurgie cardiotoracica, transplant, neurochirurgie, politrauma, chirurgie hepatica majora).
Desi aceste centre sunt capabile sa furnizeze o ingrijire de specialitate de inalta calitate
pentru majoritatea pacientilor critici, trabuie sa aiba aranjamente prealabile de transfer pentru
pacientii cu probleme specifice. Pot avea misiuni academice.
Sectiile ATI categoria I: COMPETENTA EXTINSA
Sectiile de categoia I sunt capabile sa furnizeze servicii medicale specifice pentru o
categorie speciala de situatii ce necesita anestezie si terapie intensiva (chirurgie ardiaca,
neurochirurgie majora, transplant de organe, politrauma, chirurgie hepatia majora). Au nevoie
de disponibilitatea permanenta de echipamente sofisticate, echipe de medici si asistente
supraspecializate, precum si servicii speciale de suport cu activitate continua. Pot avea
misiuni academice.
6. Includerea Sectiilor de ATI existente in una din cele trei categorii se face pe baza
evaluarii respectand competentele dictate de clasificarea spitalelor si prevederile legii de
organizare a asistentei medicale de urgenta. Fiecare din aceste categorii vor avea
particularitati de structura ( posturi de anestezie, numar de paturi de TI si TIP, personal
medical, dotare tehnica) corespunzatoare cu activitatea desfasurata .
7. In spitalele de pediatrie Sectiile de ATI vor respecta aceiasi structura organizatorica,
cu exceptia sectiilor de reanimare neonatala care au particularitati proprii si sunt organizate
conform normelor specialitatii respective.
8. Nici o alta structura din spital, in afara celor definite in actualele reglementari nu
poate purta denumirea de TERAPIE INTENSIVA si nu poate beneficia de drepturile si
finantarea specifica Sectiilor de ATI. Unitatile deja existente care ingrijesc pacienti cu o
singura disfunctie/insuficienta viscerala, legata de o singura specialitate, trebuie sa isi schimbe
denumirea pentru a se evita confuziile. Aceste unitati pot fi denumite eventual Unitati de
ingrijire intensiva ( ca in nomenclatorul francez) sau Unitati de terapie acuta monospecialitate.
Aceste unitati nu sunt acreditate sa desfasura activitate specifica de terapie intensiva si
vor trebui sa se organizeze dupa un statut propriu. Aceste unitati trebuie sa aiba aranjamente
scrise cu o Sectie de ATI care sa preia pacientii in situatia cand suferinta acestora se
agraveaza.
9

9. Postul de anestezie din sala de operatie este destinat asigurarii anesteziei si terapiei
intensive necesare desfasurarii interventiilor chirurgicale si va fi organizat in functie de
specificul chirurgiei practicate.
10. Postul de anestezie n afara slii de operaie, este destinat asigurrii condiiilor
desfurrii unor manevre diagnostice i/sau terapeutice non-chirurgicale ce necesit anestezie
(endoscopie digestiva, angiografie, Imagistica, etc).
11. Compartimentul cu paturi este destinat :
- supravegherii si tratamentului postoperator/postanestezic al pacientilor cu evolutie
normal
- ingrijirii pacientilor care necesita supraveghere continua pentru riscul de dezechilibru
al functiilor vitale - ngrijirii pacientilor care necesita terapie intensiva mono sau pluriorganica
( protezare respiratorie avansata, monitorizare invaziva , protezare mecanica circulatorie,
terapie de substitutie a functiei renale acut afectata etc.)
- pacientilor care necesita terapia durerii acute
- pacientilor cu moarte cerebrala potentiali donatori de organe
Compartimentul cu paturi al seciei ATI este format din :
- Unitate de terapie intensiv ( UTI )
- Unitate de terapie intermediar/postoperator (UTIIP)
- Camera de supraveghere postanestezica (CSPA)
12. Unitatea de terapie Intensiva (UTI) este destinata prelurii i ngrijirii pacienilor
care prezint deja sau sunt susceptibili de a dezvolta insuficiene organice acute multiple :
cardiocirculatorie, respiratorie, renal etc. care amenin prognosticul vital conform unor
criterii stricte de admisie. Aceti pacieni necesit utilizarea prelungit a metodelor de
supleere a acestor funcii i organe precum : suport hemodinamic,suport ventilator, epurare
extrarenal. Criteriile de admisie trebuie facute cunoscute la nivelul spitalullui si acceptate in
consens.
13. Sectiile de ATI a caror activitate nu justifica existenta a 6 paturi de TI vor avea in
strutura posturi de anestezie si el putin 4 paturi de UTIIP pentru a fi clasificate in Categoria I
de competenta bazala .
14. UTIIP (unitatea de terapie intermediar/postoperator) este destinata pacienilor care
necesit ngrijire postoperatorie de rutin precum i acelora care necesit terapie intermediar
(adic supraveghere continu fie pentru c starea acestora i tratamentul aplicat se pot
complica cu insuficiene organice acute multiple, fie pentru c starea pacientului dup trecerea
printr-o asemenea condiie patologic este nc prea grav sau prea instabila pentru a fi
10

transferat n secia cu paturi de unde provine). Criteriile de admisie si externare din UTIIP
sunt cele din anexa 5. Dotarea cu echipament specific minimal a UTIIP este cea din anexa 6.
15. Camera de supraveghere post anestezica este destinata pacientilor care necesita
supraveghere de scurta durata, pana la epuizarea efectelor anesteziei (dupa interventii
chirurgicale de mica amploare) .CSPA se organizeaza in spitalele in care fie UTIIP nu poate
face fata numarului mare de interventii chirurgicale (mici/mijlocii) fie activitatea chirurgicala
prin amploare interventiilor nu justifica infintarea unei UTIIP (chirurgie ambulatorie).
17. Numarul de paturi ale Sectiei de ATI este de 4 - 6% din numarul total al paturilor
din spitalele care ingrijesc pacienti cu suferinte acute.
18. In Sectiile ATI categoriile II si I este obligatorie existenta unui microlaborator
propriu care sa permita determinarea imediata si de cate ori este nevoie a gazelor sanguine,
pH, lactat, Hb,glicemie, electroliti (Na, K ) si evaluarea coagularii.
19. Toate Sectiile de ATI au obligatia sa foloseasca criterii obiective de apreciere a
gravitatii suferintei pacientilor ingrijiti (scala de risc anestezic, scale de gravitate- SAPS, IGS
II, APACHE, SOFA) si criterii obiective de apreciere a activitatii de ingrijire specifica(
OMEGA-Ro, TISS-28), in comformitate cu recomandarile SRATI ( Societatii Romane de
Anestezie si Terapie Intensiva)
20. COLECTIVUL MEDICAL AL SECTIEI
A. Sectia ATI este condusa de catre un medic sef de sectie ( post ocupat prin concurs
conform legislatiei in vigoare )
Medicul Sef de Sectie trebuie sa indeplineasca urmatoarele :
a. Sa fie calificat in specialitatea de Anestezie Terapie intensiva (conform legii) si sa
aiba o vechime in specialitate de cel putin 5 ani.
b. Coordoneaza intreaga activitate (anestezie si terapie intensiva) a sectiei din punct de
vedere clinic, administrativ si educational
c. Are competenta si dispune de timp pentru a se implica direct in ingrijirea pacientilor
din sectie (in sala de operatie si in compartimentul cu paturi).
d. Are experienta pentru a coordona aspectele administrative ale managementului sectiei
inclusiv adoptarea de protocoale si proceduri terapeutice si perfectionarea acestora si
probleme de educatie ale personalului sectiei.
e. Raspunde de asigurarea calitatii, securitatii si tratamentului adecvat ale pacientilor
ingrijiti in sectie.
f. Disponibilitatea (fie a Sefului de sectie , fie a specialistului delegat de acesta) 24 de
ore pe zi 7 zile pe saptamana pentru probleme clinice sau administrative.
11

g. Repartizeaza medicii sectiei pe sectoare de activitate : sali de operatie, sali de
investigatii, compartimentul cu paturi, CSPA, circulatie extra-corporala,etc. Dupa caz
desemneaza medici responsabili de un anumit sector de activitate al sectiei (anestezie, terapie
intensive, terapie intermediara etc)
h. Intocmeste referate de necesitate privitoare la medicamentele, materialele,
dispozitivele medicale, aparatura necesara sectiei, precum si cu privire la intretinera si
repararea acestora
i. Conduce si raspunde de programul de invatamant medical continuu al medicilor ,
asistentelor si al tuturor celorlalte categorii de personal din sectia ATI
j. Raspunde ( dupa caz) de stagiul de pregatire a medicilor rezidenti. In cazul lipsei sale
temporare din serviciu desemneaza sub semnatura un inlocuitor pe durata prevazuta de
absenta k. Decide asupra calificativelor anuale, premiilor si salariilor de merit acordate
personalului din sectiile ATI
l. Propune conducerii spitalului sanctionarea administrativa a personalului care incalca
regulamentul de functionare al sectiei
m. Face parte din comisiile de concurs pentru ocuparea posturilor vacante din sectie.
n. Este implicat activ in Societatea academica de profil (Societatea Romana de
Anestezia Terapie Intensiva) la nivel national sau local si eventual in Societatile academice de
profil internationale.
o. Paricipa la programele de educatie medicala continua in domeniul ATI (la nivel
national si/sau international).
p. Participa activ la evaluarea utilizarii adecvate a resurselor sectiei de ATI in spital
r. Face parte din Comitetul de etica al Spitalului (personal sau desemneaza un alt medic
din sectie)
s. Trebuie sa se implice activ ca expert si participant in organizarea ingrijirii pacientilor
critici in comunitate
B. Asistenta sefa a sectiei ATI se subordoneaza direct medicului sef de sectie si
coordoneaza intreaga activitate a personalului ( altul decat medicii) implicat direct in
ingrijirea pacientilor.
Postul de asistenta sefa a sectiei ATI se ocupa prin concurs in conditiile legii.
Trebuie sa indeplinesca urmatoarele:
a. Diploma de studii (conform normelor in vigoare)
b. Experienta in ATI de cel putin 2 ani
12

a. Experienta in domeniul sistemelor informaticie medicale, activitatilor de management
a riscului si imbunatatirii calitatii ingrijirii si economia ingrijirii medicale
b. Trebuie sa asigure calitatea ingrijirii pacientilor de catre asistenti conform cu
standardele adoptate de Sectie
c. Raspunde de educatia la fata locului a colectivului din subordine..
d. Participa regulat la programele de educatie continua a asistentilor.
e. Trebuie sa fie la current cu progresele din domeniul ingrijirii pacientilor critici.
f. Organizeaza echipele de lucru (asistente medicale, infirmiere, brancardieri,
fizioterapeuti) conform graficului pe ture, asigurand calitatea ingrijirii medicale continue a
pacientilor (24 de ore din 24 si 7 zile pe saptamana).
g. Asigura respectarea orarului de lucru si intocmeste lunar sub semnatura pontajul
prezentei la serviciu a tuturor angajatilor sectiei h. Supravegheaza corectitudinea aplicarii
manevrelor terapeutice de catre personalul subordonat direct ( asistente medicale, infirmiere,
brancardieri, fiziokinetoterapeuti )
i. Coordoneaza direct si verifica activitatea tehnicianului de intretinere a aparaturii
medicale precum si a operatorului de tehnica de calcul j. Coordoneaza activitatea de
mentinere a curateniei, asepsiei si antisepsiei precum si a dezinfectiei si dezinsectiei
k. Propune medicului sef de sectie sanctionarea administrativa a personalului care
incalca regulamentul de functionare al sectiei l. face parte din comisiile de concurs pentru
ocuparea posturilor vacante de asistente,infirmiere, brancardieri si fiziokinetoterapeuti din
sectie
m. Verifica corectitudinea raportarii zilnice (eventual de catre operatorul de tehnica de
calcul) a tuturor datelor statistice ( miscarea bolnavilor,consumul de medicamente, materiale
si dispozitive medicale )
n. Are obligatia sa verifice si sa complenteze zilnic stocul obligatoriu de medicamente si
materiale necesare desfasurarii activitatii specifice sectiei.
C. Colectivul de medici din sectia de ATI
Medici trebuie sa indeplinesca urmatoarele:
a. Calificare in specialitatea de ATI : medic primar, medic specialist, rezident ( conform
legii)
b. Numarul medicilor din sectie este stabilit in functie de categoria sectiei respective, pe
baza evaluarii obiective a activitatii.
c. Asigura ingrijirea perioperatorie a pacientilor chirurgicali ( examen preanestezic si
pregatirea preoperatorie specifica, administrarea anesteziei si terapia intensiva intraoperatorie,
13

urmarirea postanestezica) conform cu protocoalele reomandate de SRATI si adoptate de
sectie. Completeaza fisa de anestezie, care trebuie sa cuprinda toate datele ingrijirii
perioperatorii inclusiv consumul de medicamente si materiale.
d. Examineaza pacientii din sectia cu paturi (UTI si UTIP) de cate ori este nevoie, dar
cel putin de 2 ori pe zi
e. La internarea sau transferul pacientilor in sectiile ATI ,medicul ATI de salon sau de
garda completeaza fisa unica de admisie in sectia ATI care contine obligatoriu : datele
personale esentiale ale pacientului,diagnosticul principal si bolile asociate, motivul internarii
sau transferului in sectia ATI si se consemneaza starea prezenta.Foaia de observatie unica
intocmita de sectia care transfera pacientul in sectia ATI va ramane in sectia ATI pana la
retransferul pacientului in sectia de origine.
f. Medicii ATI sunt singuriii care au dreptul si obligatia sa faca, in scris, in foaia de
observatie recomdarile terapeutice necesare pacientilor internati in sectie. Medicul ATI. are
obligatia sa consemneze zilnic in foaia de observatie: evolutia, medicatia administrata,
manevrele diagnostice si terapeutice, parametrii de monitorizare, rezultatele diverselor analize
de laborator, precum si materialele consumabile folosite.
g. Medicii consultanti. Medicii de alte specialitati care au transferat pacienti in sectia
ATI sunt obligati sa raspunda ori de cate ori este nevoie solicitarilor medicului curant ATI de
a vizita pacientii respectivi.
Consultul efectuat de catre medici din alte sectii si specialitati se consemneaza in scris
in foaia de observatie. In spiritul unei bune colaborari cu alte specialitati trebuie tinut cont si
de avizul si propunerile acestora.
h. In caz de dezacord asupra masurilor de tratament se va organiza un consult la care
participa medicul sef de sectie ATI si medicul sef al sectiei de origine al pacientului care vor
hotari de comun acord conduita terapeutica.adecvata.
i. Medicii ATI au obligatia sa efectueze garzi conform programarii si normelor in
vigoare.
j. Au obligatia sa participe la formele de invatamant medical continuu (la nivel local,
national, international)
k. Se recomanda sa se implice activ in activitatea societatii academice de profil.
(SRATI)
D. Asistentii medicali
i. Trebuie sa aiba diploma de asistent mecical (conform legii)
14

ii. Inainte de a li se acorda responsabilitati directe legate de ingrijirea bolnavului ( in
sala de operatie sau in compartimentul cu paturi) asistentii trebuie sa fie instruiti prin cursuri
de specialitate organizate in sectie
iii. Numarul de asistenti raportat la numarul de paturi / sali de operatie se stabileste in
functie de categoria sectiei.
iv. Au obligatia sa asigure asistenta medicala specifica continuu, respectand programul
de ture al sectiei.
v. Participa la formele de invatamant medical continuu specifice asistentilor ( local,
national, international )
vi. Un numar adecvat de asistenti vor fi instruiti in tehnici speciale (epurare extrarenala,
urmarirea balonului de contrapulsatie, monitorizarea presiunii intracranieine )
E. Infirmierii
Numarul infirmierilor trebuie sa fie suficient de numeros pentru ca personalul medical
calificat sa se dedice in exclusivitate monitorizarii, tratamentului si ingrijirii pacientilor.
Actual, este necesar in medie a fi angajat un infirmier la 4 asistente
21. Activitatea sectiilor ATI este una continua care sa asigure pe durata celor 24 ore ale
fiecarei zile aceeasi calitate a actului medical. In consecinta, activitatea zilnica va fi asigurata
astfel :
medicii ATI program de 7 ore/zi numarul medicilor ATI care asigura garda este decis
de dimensiunea,profilul si activitatea sectiei (In sectiile ATI care au Unitate de terapie
intensiva (Categoria II si III) numarul minim este de 2 medici de garda. (un medic pentru UTI
si un medic pentru asigurarea activitatii de anestezie) In sectiile in care UTI impreuna cu
UTIP au mai mult de 30 de paturi sunt necesare minimum 3 linii de garda (una pentru
anestezie si 2 pentru unitatile cu paturi)
asistentii medicali, infirmierii si brancardierii isi desfasoara activitatea in ture
restul personalului 8 ore/zi
22. Organizarea
Regulamentul de ordine interioara stipuleaza modalitatile de functionare a medicilor si
asistentelor atat la admisie cat si la externarea din UTI, se va face o evaluare personalizata a
fiecarui pacient in parte de catre echipa de medici si asistenti. Pacientul se va insoti de toate
documentele medicale (foie de observatie, analize, radiografii, etc.). Atat rudele pacientului
cat si medicul curant vor fi imediat informati in legatura cu transferul pacientului.
Trebuie sa existe disponibila o lista a echipei de garda si un plan de lucru in vederea
obtinerii rapide de consulturi medicale. Medicul ATI efectueaza fiecarui pacient un dosar
15

medical care cuprinde: datele de identificare ale pacientului (nume, prenume, data nasterii,
domiciliu, numarul de telefon al rudelor) ziua si ora internarii sau a transferului diagnosticul
principal si tratamentul efectuat clasificarea pacientilor in functie de indicii de gravitate
numele personalului medical ce ingrijeste pacientul in functie de ture.
Trebuie consemnate intr-un registru urmatoarele informatii: data si alcatuirea programei
cursurilor de educatie medicala continua efectuate de personalul medical data dezinfectiei
diverselor spatii din cadrul UTI. Fiecare aparat este prevazut cu o fisa de intretinere pe care
sunt inregistrate data reparatiei si a controlului tehnic. Este recomandabil ca toate aceste date
sa fie inregistrate si accesibile de pe calculator
23. Internarea (admisia) pacientilor in sectiile ATI se face la propunerea medicilor din
sectia ATI sau la propunerea medicilor din alte sectii cu acordul medicului sef de sectie ATI
sau a medicului delegat de acesta (de ex. Medic responsabil de UTI, medic de garda din sectia
ATI). In aceste conditii, pacientii pot fi admisi direct din UPU sau transferati din orice alta
sectie a spitalului. Se recomanda ca pacientii cu disfunctii vitale sa fie transferati cat mai rapid
posubil in terapie intensiva pentru a benefiia la maximum de posibilitatile speciale ale sectiei.
24. Transferul (externarea) pacientului care nu mai necesita terapie de specialitate, din
sectia ATI in orice alta sectie, se face la propunerea medicului ATI curant,(cu acordul sefului
de sectie ATI) sau la propunerea medicului ATI de garda in cursul garzii.
25. Transferul pacientilor din unitatile de terapie acuta monospecialitate (coronariana,
,nefrologica,diabetologie,neurologie,etc.) apartinand altor sectii, in sectiile ATI, se face atunci
cand pacientul necesita mai mult decat terapia specializata a suferintei acute a unui organ si se
impune: fie monitorizarea invaziva cu scop terapeutic complex, fie protezarea unei functii
vitale (support ventilator avansat), fie suferinta a devenit pluriorganica si pune in pericol
imediat viata pacientului. Transferul se face dupa caz cu acordul medicului de salon ATI, a
medicului sef de sectie ATI sau a medicului de garda ATI.
26. Sectiile de ATI trebuie sa dispuna de mijloace adecvate pentru transportul
intraspitalicesc al pacientilor critici in conditii de maxima securitate. ( brancard special dotat
cu butelie de oxigen, ventilator de transport, monitor de transport, suport pentru perfuzii)
27. Sectiile de ATI trebuie sa dispuna de un depozit propriu pentru medicamentele si
materialele necesare asigurarii activitatii de urgenta specifica continua. Medicamentele cu
regim de stupefiante vor fi pastrate in conditiile speciale in conformitate cu prevederile legale.
28. Invatamantul si cerecetarea.
Medicii trebuie sa participe la formele de invatamant medical continuu organizate si
acreditate (la nivel, local, regional, national, international)
16

Personalul medical trebuie format si perfectiona in mod constant in domeniul
diagnosticului, a terapiei, a fiziopatologiei, a psihologiei si a notiunilor tehnice. Asistenta Sefa
stabileste programul cursurilor, a colocviilor, a demonstratiilor practice de care beneficiaza
personalul medical
Cerecetarea: sunt incurajate proiectele de cercetare
29. Pentru eficientizarea calitatii ingrijirii medicale si optimizarea cheltuielii resurselor
fiecare Sectie de ATI are obligatia sa isi evalueze periodic performantele si sa prezinte datele
respective consiliului medical si administratiei spitalului. Evaluarea se face pe baza unor
criterii obiective specifice














17

Capitolul III
SARCINILE ASISTENTEI MEDICALE DE LA ATI

Bolnavii in stare grava, care necesita supraveghere permanenta, instalatie si aparatura
deosebita in vederea redresarii sau mentinerii functiilor vitale sunt ingrijiti la seviciile de
terapie intensiva cunoscute si sub denumirea de ATI (Anestezie si Terapie Intensiva) datorita
necesitatii supravegherii permanente a acestor categorii de bolnavi care pot avea diferite
afectiuni de urgenta ( cardiace, pulmonare, chirurgicale, neurologice etc.). S-au creat sectii de
terapie intensiva pe profile specializate pentru tratarea afectiunilor de care sufera.
De asemenea, la terapie intensiva se ingrijesc si bolnavii operati in perioada post
narcotica - perioada critica in care pot aparea diferite accidente. Exemple de unitati de terapie
intensiva sunt: chirurgie generala, chirurgie cardiovasculara, chirurgie toracica, ginecologie,
neurochirurgie etc.
Unitatea de terapie intensiva nu este subordonata din punct de vedere administrativ nici
uneia din sectiile de specialitate. La terapie intensiva, ingrijirea bolnavului dureaza pana la
reechilibrarea dereglarilor, a functiilor vitale, dupa care bolnavul este transferat la sectia de
specialitate careia ii apartine.
Unitatea de terapie intensiva este formata din saloane mari, de 6 paturi, divizate in
incaperi mai mici, respectiv de 1-2 paturi.
Saloanele sunt grupate pe zone distincte, septici fi aseptici, sunt prevazute cu camere,
filtre, unde se schimba halatele si incaltamintea de protectie
Sectiile ATI au legaturi cu blocul operator si cu laboratoarele. Saloanele trebuie sa
prezinte un microclimat optim, aer conditionat si sterilizat; temperatura trebuie sa fie de 20 -
22; paturile trebuie sa fie prevazute cu instalatii pentru administrarea oxigenului, instalatii
pentru aspiratie, tensiometre fixe la perete, instalatii de lumina, precum fi cu monitoare de
supraveghere a functiilor vitale. Semnalizarea modificarilor in starea pacientului este realizata
de monitoare, acustic si optic (Danger = pericol).
3.1 Sarcinile generale ale asistentei medicale de la ATI :
a) sa intretina inventarul tehnic in stare perfecta de functionare si sterilitate, cum ar fi:
- trusa pentru reanimare respiratorie;
- trusa pentru reanimare cardiaca si defibrilator;
- aparate pentru reechilibrare circulatorie, infuzomate, injectomate;
- trusa cu medicamente de prima urgenta;
18

- ventilatoare pentru respiratie asistata.

Aparatura de investigatii si tratament trebuie sa cuprinda:
- monitoare EKG;
- electroencefalograf;
- aparatul Roentgen portabil;
- aparate de respiratie artificiala;
- dispozitive de administrare a oxigenului.
Aparatura electronica de supraveghere a bolnavilor:
- aparat de masurare PVC (presiune venoasa centrals);
- monitor pentru puls, temperatura, respiratie.
3.2 Sarcinile specifice ale asistentului /asistentei de la ATl
1. Preia bolnavii din Sala de Operate de la medicul anestezist, urmarind constantele
vitale;
2. Instituie oxigenarea prin sonda nazala sau prin pipa Guedel, masca, ochelari;
3. Urmareste buna functionare a perfuziei I.V.;
4. Daca bolnavul are in continuare nevoie sa fie ventilat artificial, supravegheaza
functionalitatea aparatului si semnele clinice care atesta o ventilatie corecta: presiunea de
ventilatie stabilita si expansiunea ambelor arii pulmonare, coloratia tegumentelor;
5. Depistarea unui eventual glob vezical pe care il sesizeaza medicului, pentru montarea
unei sonde vezicale;
6. Supravegheaza plaga operatorie pentru depistarea unei sangerari precoce aparuta
postoperator;
7. In caz de voma vegheaza ca aceasta sa nu fie urmata de inundarea cailor respiratorii
si sesizeaza medicul, care va aprecia daca este necesara montarea unei sonde de aspiratii;
8. Masoara si inregistreaza constantele biologice principale (T.A,.P,.T, respiratie,
diureza, lichide - aport) facand bilantul zilnic si cumulativ;
9. Sesizeaza medicul asupra eventualelor modificari patologice care pot sa apara;
10. Verifica permeabilitatea si pozitionarea sondei de aspiratie gastrica, aspectul si
cantitatea lichidului de aspiratie;
11. Urmareste permeabilitatea sondei urinare fi estimeaza diureza;
19

12.Mobilizeaza din pat bolnavii operati recent sau imobilizati la pat o perioada de timp
si ii supravegheaza. Mobilizarea bolnavilor din A.T.I, se face la indicatia medicului, de multe
ori o mobilizare intempestivs sau nesupravegheata poate duce la accidente nedorite;
13.Recolteaza sange si produse biologice pentru analize de laborator si instaleaza
perfuzii indicate de medic;
14.Aduce analizele de laborator (rezultatele) pe cat posibil n aceeasi zi si le
inregistreaza in F.O.;
15. Administreaza tratamentul indicat de medic, respectand ritmicitatea prescrisa;
16.Asigura aprovizionarea cu solutii perfuzabile, materiale consumabile si medicamente
de la aparatul de urgenta, astfel incat baremul sa fie in permanenta intreg;
17. Asigura in zilele care nu se pot asigura continuitate la punctul de transfuzie si sunt
solicitari - determinarea grupelor saguine si a Rh-ului, aprovizionarea cu sange, livrarea
sangelui dupa efectuarea probelor de compatibilitate;
18. Asigura efectuarea de urgenta pe tot parcursul zilei.
3.3 I nterventii specifice in ATI
- Monitorizarea EKG; Monitorizarea functiilor vitale: TA; respiratia; diureza; durerea;
starea de constienta, aspectul faciesului si a tegumentelor;
- Respiratie asistata pe ventilator; administrare de oxigen;
- IOT (intubatie oro-traheala) efectuata de medic;
- Reechilibrare hidroelectrolitica
- Masurarea presiunii venoase centrale (PVC);
3.3.1 Monitorizarea EKG si a TA, respiratiei, diurezei
Interventiile asistentei:
- conecteaza pacientul in circuitul aparatului pentru supraveghere continua EKG;
- TA se monitorizeza cu ajutorul aparatelor electronice ce se fixeaza pe toracele
bolnavului cu banda, iar la brat manseta; se programeaza pentru a masura TA la anumite
intrevale de timp; alta posibilitate de inregistrare a TA poate fi cu ajutorul unui tensiometru
fix montat la perete in dreptul fiecarui pat de la ATI;
- Respiratia se monitorizeaza programand aparatul sa indice frecventa la anumite
intervale de timp;
Diureza se monitorizeaza prin sondaj cu sonda Foley efectuat de medic, la care se
ataseaza o punga colectoare de urina gradata pentru masurarea cantitatilor de urina.
Ingrijirea bolnavilor cu ventilatie mecanica (respiratie artificiala)
20

Reducerea si suprimarea miscarilor respiratorii ale toracelui si diafragmului apare in
urma paraliziei centrului respirator, a muschilor respiratori sau prin contractura lor patologica.
Problemele bolnavului care necesita ventilatie mecanica (VM): anoxie; hipercapnie;
cianoza; insomnie; transpiratii abundente; obnubilatie.
In acest caz, medicul va dispune aplicarea respiratiei artificiale, mecanice asistate.
Categorii de bolnavi cu indicate de VM: bolnavi operati cu risc de insuficienta
respiratorie; traumatisme craniene; traumatisme toracice; boli neurologice; in chirurgia
cardiovasculara; in caz de supradozare cu barbiturice si opiacee, in stop respirator
(resuscitare cadio-pulmonara).
Respiratia artificiala mecanica suplimenteaza respiratia ineficienta si de aceea se
numeste ventilatie asistata. Aparatele de ventilatie artificiala sunt foarte numeroase, insa cele
mai eficiente sunt acelea care functioneaza pe baza presiunii intratraheale pozitive.
Respiratoarele de presiune intratraheale pozitiva intermitenta realizeaza o inspiratie si
expiratie activa. Dintre cele cu inspiratie activa sunt resuscitorul cu burduf, care este format
dintr-o masca etansa si un tub de lungime diferita cu un burduf actionat mecanic sau manual.
Curentul de aer sau O2 este dirijat cu ajutorul a doua supape unidirectionale. Compresiunea
burdufului realizeaza inspiratie, expiratia fiind asigurata de elasticitatea plamanilor.
Aparatele cu inspiratie si expiratie activa se gasesc intr-o mare varietate si se numesc
ventilatoare sau pulmotoare.
Prin cresterea si scaderea presiunii pozitive si negative realizate de aparate se pot
modifica ritmul fi volumul respiratiei. In cazul respiratiei spontane ritmul aparatului se
sincronizeaza cu acestea si astfel va asista ambele faze ale respiratiei. Aceste aparate nu pot fi
utilizate pentru asistarea de lunga durata a respiratiei. Ele se aplica trecator pentru bolnavii
inconstienti.
Adaptarea aparatului la bolnav se face diferit, in functie de durata necesara mentinerii
lui si anume, prin intermediul unei masti etanse pentru perioade scurte, de cateva minute si
prin intermediul unor sonde endotraheale introduse prin intubatie oro traheala (IOT)
efectuata de medic pentru perioade mai lungi.
3.3.2 Conectarea pacientului la ventilator
Se efectueaza prin masca adaptata pe orificiul bucal sau nazal al pacientului.
Gazul care ajunge la bolnav trebuie sa fie steril (trece prin filtre bacteriene), umidificat
cu vapori de apa, iar aerul expirat poate fi evacuat in exterior, filtrat sau captat. Pornirea
21

aparatului se face dupa ce acesta a fost conectat la sursa de curent electric, la O2, la aer
comprimat.
Ajustarea frecventei respiratorii se face de obicei la frecvente joase; 8-14
respiratii/minut. Se determina gazele din sangele arterial dupa 20 minute de ventilatie
mecanica.
Ingrijirea bolnavului presupune:
- Supravegherea parametrilor ventilatori: frecventa respiratiei, presiunea de insuflare
de varf;
- Analiza gazelor prin oximetrie: Pa O2, Pa CO2, Hb%, SaO2%;
- Supravegherea functiilor vitale: TA, puls, temperatura;
- Masurarea PVC (presiune venoasa centrala);
- Radiogafie de control,
- Examen bacteriologic din sputa la 5 zile pentru prevenirea si tratarea infectiilor;
- Aspirarea secretiilor traheobronsice, mai ales la bolnavul cu traheostomie, care nu-si
poate mobiliza singur secretiile;
- Tapotare (masaj insotit de batai cu marginea cubitala);
- Schimbarea frecventa a pozitiei bolnavului pentru favorizarea drenajului secretiei;
- Aerosoli cu bronhodilatatoare pentru fluidifierea secretiilor vascoase;
- Reechilibrare hidroelectrolitica si nutritiva pe cale parenterala prin perfuzie sau prin
sonda nasogastrica.
Aspiratia traheobronsica
Este o interventie a asistentului/asistentei medicale care se aplica ori de cate ori este
necesara.
Materiale necesare: manusi sterile; sonda de aspiratie sterila de unica folosinta;
comprese de tifon; sursa de oxigen; aspirator medical; recipient de colectare a secretiilor.
Tehnica aspiratiei:
- asistentul/asistenta isi pun manusi sterile;
- se regleaza presiunea aspiratorului intre 80-120 mm Hg;
- se va administra oxigen 100% pacientului 3-5 minute inainte;
- se adapteaza sonda de aspiratie la aspirator;
- se introduce capatul sondei de aspiratie in canula de intubatie si se vor
aspira secretiile retragand treptat sonda;
- timpul maxim de aspiratie nu trebuie sa depaseasca 10 secunde.
22

3.3.3 Intubatia oro traheala (IOT)
Rolul asistentei este de a pregati materialele si bolnavul si de a servi medicul. Materiale
necesare:
- laringoscop cu lama dreapta sau scurta si sursa de lumina;
- tuburi sau sonde de intubatie endo - traheale din cauciuc sau material
plastic prevazute cu mandren;
- seringa sterila de 10 ml pentru umflarea mansetei traheale;
- gel cu xilina pentru anestezia de contact;
- solutie de xilina pentru anestezia faringelui si a corzilor vocale;
- departator de gura;
- mandrene si pense speciale;
- la nevoie, se asigura aparat de ventilatie manuala , sursa de oxigen, aspirator puternic,
pregatit in stare de functionare; sonde de aspiratie;
- 2 canule de intubatie de dimensiuni diferite sterile de unica folosinta;
- balon de ventilatie cu masca;
- medicamente necesare pregatite in seringi etichetate;
- stetoscop.
Indicatii:
- pentru administrarea anesteziei generale;
- in caz de obstructie a cailor aeriene;
- in resuscitarea cardio - respiratorie, pentru ventilatia artificiala( cu ventilator Ambu);
- primul ajutor in caz de inec sau intoxicatie cu gaze;
- asigurarea ventilatiei mecanice in insuficienta respiratorie acuta.
Rolul asistentei in timpul tehnicii este de a pregati bolnavul:
- sa indeparteze protezele dentare mobile;
- curatarea oro - faringelui de secretii;
- asezarea pacientului in decubit dorsal cu capul in extensie ridicat fata de planul
umerilor pe o perna mica;
- servirea medicului cu instrumente speciale.
Interventii aplicate:
- supravegherea functiilor vitale;
- mentinerea permeabila a sondei prin aspirarea secretiilor cu ajutorul unui cateter de
aspiratie ori de cate ori este nevoie;
- toaleta cavitatii bucale si aspirarea secretiilor din gura;
23

- imobilizare in cazul pacientilor agitati pentru a preveni detubarea spontana.
Detubarea pacientului este indicata de medic cand respiratia pacientului este normala.
Detubarea se recomanda dupa o ventilatie spontana timp de 1 ora sau mai mult, iar functiile
vitale se mentin la valori normale.
Se efectueaza astfel:
- se aspira mai intai secretiile de pe sonda si din cavitatea bucala;
- se extrage mesa din gura sau se dezumfla balonasul de etansare;
- se scoate lent sonda aspirand continuu;
- se efectueaza toaleta cavitatii bucale a pacientului.
3.3.4 Reechilibrarea hidroelectrolitica
Bolile chirurgicale, traumatismele, interventia chirurgicala in sine provoaca tulburari ale
echilibrului hidroelectrolitic al organismului, punand in pericol viata pacientilor. Asistenta
medicala trebuie sa recunoasca manifestarile acestor dezechilibre pentru a anunta medical si a
se lua masurile de corectare necesare.
Notiunile de fiziologie ale echilibrului hidroelectrolitic
Apa in organism este repartizata intracelular si extracelular,in vasele de sange si vasele
limfatice.
Rolul apei in organism:
- dizolva si transporta substantele nutritive la nivelul celulelor si preia resturile
metabolice transportandu-le spre organul de eliminare;
- mentine temperatura corpului constanta;
- este solventul substantelor minerale si al medicamentelor.
3.3.5 Reglarea metabolismului apei si electrolitilor din organism
Cei mai importanti centrii reglatori din organism sunt: sistemul nervos si sistemul
endocrin.
Centrul principal al senzatiei de sete se gaseste in creier, la nivelul hipotalamusului.
Cand apare deshidratarea, hipotalamusul inregistreaza scaderea nivelului apei in sange, apoi
stimuleaza activitatea glandei hipofize posterioare care secreta hormonul antidiuretic
(ADH), scazand astfel pierderile de apa de la nivelul rinichiului.
Glandele suprarenale sunt si ele stimulate pentru a produce mai mult aldosteron,
favorizand astfel retinerea unei mai mari cantitati de sare si concomitent retinerea apei la
nivelul rinichilor.
24

Ingestia de apa, declansata de senzatia de sete - manifestata prin gura uscata, reface
rezervele de apa ale organismului.
Echilibrul acido-bazic al organismului este exprimat prin valoarea pH-ului sanguin care
in mod normal este de aproximativ 7, 40( usor alcalin).
Substantele care modifica permanent pH-ul sunt eliminate prin respiratie, urina,
digestie.
Prin alimentatie se introduc in organism acizi- prin preparate din carne si substante
alcaline prin vegetale; fiecare dintre aceste substante au tendinta de a deregla echilibrul acido-
bazic.
Lichidele totale ale organismului reprezinta aproximativ 45 - 70% din greutatea
corporala. Barbatii au in medie 62% din greutatea corpului apa; femeile au 51% apa; nou -
nascutii si copiii au aproximativ 75 - 80% din greutatea corpului apa.
Starile de deshidratare
Deshidratarile survin in urma unui aport insuficient de lichide sau secundar
unor pierderi exagerate de lichide in stari patologice.
Semnele clinice de deshidratare apar in deshidratarile de gradul II si III; acestea sunt:
turgor cutanat prezent; hipotensiune arteriala; pacientul isi pastreaza cunostinta in
deshidratarea de gradul II; puls accelerat si slab; diureza scazuta; infundarea globilor oculari;
uscaciunea limbii si cianoza extremitatilor. n deshidratarea de gradul III apare starea de
obnubilare, TA foarte scazuta, puls filiform, oligoanurie, chiar coma.
Semnele deshidratarii la copii mici si sugari: pliu cutanat persistent; fontanele
infundate; globi oculari hipotoni.
n tratamentul deshidratarilor se urmareste inlaturarea cauzelor care le-au generat si
inlocuirea stricta a pierderilor de apa si electroliti.
Criteriile clinice pentru stabilirea necesarului de lichide al bolnavului deshidratat:
senzatia de sete; turgor cutanat; frecventa pulsului; masurarea TA '; cianoza extremitatilor;
uscaciunea limbii;
Ratia de corectare reprezinta cantitatea de lichide pierdute de bolnav pana la inceperea
reechilibrarii hidroelectrolitice.
La sugar pentru orientarea rehidratarii se va cantari zilnic.
Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic este o urgenta medicala, electrolitii se
inlocuiesc la recomandarea medicului in raport cu valorile ce se obtin in urma efectuarii
ionogramei din sange si in raport cu pierderile existente.
25

Necesarul de lichide a bolnavului se calculeaza astfel: la nevoile bazale ale
organismului se adauga o cantitate de lichide egala cu pierderile prin varsaturi,
transpiratii, diaree, aspirate gastrica, febra si pansamente;
- pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37C, bolnavul va priml 500 ml lichide.

3.3.6 Tulburari electrolitice

1. Sodiul (Natriul) reprezinta 90% din cantitatea de cationi din lichidul extracelular,
valoarea normala fiind de 137-147 mEq/l. Sodiul determina presiunea osmotica, crestera TA,
regleaza echilibrul acido-bazic, prin combinarea cu cloruri si bicarbonat.
Hiponatriemia reprezinta scaderea Na+sub 130 mEq/l.
Cauzele pot fi:
- hiperhidratare cu apa, cu bere;
- pierdere de Na dupa administrare de diuretice (Furosemid);
- transpiratie excesiva;
- dieta hiposodata timp indelungat;
Problemele pacientului se manifesta prin: indispozitie, cefalee, confuzie, anxietate, piele
umeda, hipotensiune arteriala, coma in deshidratarile grave;
Interventiile asistentei:
- recunoaste modificarile si anunta medicul;
.- punctioneaza o vena, monteaza o perfuzie IV. cu solutii hipertonice;
- administreaza solutie de ser fiziologic I.V. si medicamentele recomandate;
- inregistreaza in F.O. toate cantitatile de lichide perfuzate;
- Monitorizeaza perfuzia (60 picaturi/min) si funtiile vitale ale pacientului;
- Apreciaza eficienta interventiilor aplicate;
- Educa pacientul sa evite consumul excesiv de apa.
Hipernatriemia reprezinta cresterea Na+peste 150 mEq/l.
Cauze: Ingestie de alimente sarate prin obisnuinta; Intoxicate cu sare, ingestie de apa de
mare; Insuficienta cardiaca, insuficienta renala acuta sau cronica.
Problemele bolnavului: agitatie pana la convulsii, sete intensa, hiperemia fetei, HTA,
tahicardie, mucoase uscate, confuzie.
Rolul asistentei este: atentioneaza pacientul sa reduca sarea din alimentatie - regim
hiposodat; monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului solutii fara Na -
26

Glucoza 5%, medicamentele diuretice; monitorizeaza functiile vitale, noteaza valorile in F.
O; masoara si noteaza toate cantitatile de solutii perfuzate; linisteste pacientul si familia daca
este cazul; educa pacientul sa respecte regimul alimentar si cantitatea de lichide /24h.
2. Potasiul constituie un important ion din lichidul intracelular, regleaza actlvitatea
neuromusculara. Modificari: hipopotasemia si hiperpotasemia.
Cauze: inanitie, anorexie, supradozare de diuretice care elimina K, tratament cu
cortizon, diaree.
Hipopotasemia apare la scaderea K+ sub 3mEq/l in sange.
Simptome : stare de oboseala, slabiciune musculara insotita de durere; peristaltism
intestinal scazut, ajungand pana la ileus; scaderea apetitului, greata; mancarime de piele;
crampe - carcei musculari la muschii gambelor; aritmii cardiace - extrasistole, unda T
aplatizata pe EKG.
Interventiile asistentei:
- monitorizeaza (EKG) functia cordului;
- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului
medicamentele,(solutie KCI combinata cu solutie glucoza 5%)
- administreaza un regim alimentar bogat in K: cartofi, spanac, varza, caise, banane.
- evalueaza starea bolnavului dupa tratament: crampele musculare, greturile, palpitatii.
Hiperpotasemia reprezinta cresterea K peste 6 - 7mEq/l; este o urgenta medicala,
deoarece exista riscul opririi inimii in diastola.
Simptome: greata, diaree, iritabilitate, dureri abdominale; aritmii cardiace, unda T cu
amplitudine mare, risc de stop cardiac (in diastola).
Interventiile asistentei:
- recunoaste modificarile si anunta medicul;
- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie cu solutie de glucoza, in care adauga
medicamentele indicate: insulina, bicarbonat de Na+;
- monitorizeaza functiile vitale - monitorizarea cardiaca Holter (EKG);
- pregateste medicamentele si aparatura necesara in caz de urgenta, defibrilator,
aparatura pentru RCP ;
- bolnavul este sfatuit sa nu consume fructe (banane, caise) si legume(cartofi) bogate in
K+.
3. Hipercalcemia reprezinta cresterea Ca in sange peste valorile normale, ca urmare a
excretiei excesive de parathormon de catre glandele paratiroide.
27

Manifestari clinice: cefalee, varsaturi, tahicardie, HTA; risc de nefrocalcinoza, litiaza
renala, litiaza biliara.
Rolul delegat al asistentei medicale:
- administreaza medicamente care elimina Ca - Furosemid;
- monitorizeaza functia inimii prin EKG - Holter, TA, T;
Interventii independente:
- asigura igiena tegumentelor si mucoaselor;
- administreaza regimul alimentar si sfatuieste bolnavul si apartinatorii sa limiteze
consumul de lactate si branzeturi, cat si luarea medicamentelor care coniln calciu fara
recomandare medicala;
- recomanda pacientului sa consume cantitati suficiente de lichide evitand apa minerala
carbogazoasa; poate consuma apa plata, ceai, apa fiarta si racita.
Hipocalcemia reprezinta scaderea Ca in sange sub 4 mEq/L ca urmare a unei tulburari
de secretie a paratiroidelor.
Problemele bolnavului: *
- semne de tetanie sau aparitia crizelor de spasmofilie.
Rolul delegat al asistentei:
- administreaza preparate de Ca I.V. lent, in criza de spasmofilie;
- preparate de Ca per os cu vitamina D in afara crizei;
Rolul independent al asistentei:
- administreaza regimul alimentar care trebuie sa fie bogat in lactate, branzeturi, ou,
carne, vitamine;
- sfatuieste pacientul/pacienta sa reduca consumul de cafea;
- evalueaza starea generala a bolnavului; dupa aplicarea tratamentului dispar spasmele
si contractiile musculare.
Evaluarea interventiilor aplicate
Reechilibrarea hidro-electrolitica a bolnavului se efectueaza sub supravegherea si
indrumarea stricta a medicului. Deshidratarile de gradul II si III se trateaza de obicei la
serviciul de terapie intensiva. Asistenta va urmari ameliorarea starii bolnavului.
Evaluarea starii de hiperhidratare
Hiperhidratarea se manifesta prin aparitia urmatoarelor simptome:cefalee, greata,
varsaturi, crampe musculare, oboseala; somnolenta, convulsii; coma cu H.T.A. ; formare de
edeme (revarsate pleurale, pericardice, peritoneale).
28

Interventiile de urgenta: restrictie de lichide pana la cura de sete; restrictie de sare in
deshidratarea hipertona; pacientul va primi un regim desodat; perfuzii cu solutii depletizante
(diuretice): Manitol, glucoza 33%, medicatie diuretica pe cale I.V., punctii evacuatoare,
dializa extrarenala; controlul presiunii venoase centrale (PVC) pentru a se evita in cursul
aportului hidromineral accidentele de hiperhidratare.
Tehnici de hidratare
1. Hidratare pe cale naturala sau calea orala
2. Hidratare pe cai artificiale:
a. prin sonda nazo - gastrica sau nazo duodenala
b. parenterala - perfuzia I.V. este calea cea mai folosita.
3.4 SOLUTII PERFUZABILE
Rolul asistentei medicale este sa cunoasca solutiile, concentratia, compatibilitatile dintre
ele si medicamente pentru a pregati si a administra o perfuzie la indicatia medicului, in
vederea restabilirii echilibrului initial al organismului.
3.4.1 Clasificare
In functie de concentratie, solutiile perfuzabile se clasifica in:
solutii izotonice, care contin ioni in concentratie egala cu cea a organismului
(fiziologica);
solutii hipertonice care contin ioni in concentratie > decat cea fiziologica;
solutii hipotonice care contin ioni in concentratie < decat cea fiziologica.
In functie de scopul urmarit, solutiile perfuzabile se clasifica in:
1.Solutii de baza servesc ca mijloc de transport pentru medicamente, solutii corectoare,
lichide.
Exemple:
- Solutii izotonice de electroliti (contin ionii din plasma in concentratii fiziologice).
Solutia de clorura de Na concentratie 0,9% in pungi P.V.C. de 250 ml, 500 ml, 1000 ml
(cunoscuta sub denumirea de ser fiziologic) si solutia de glucoza 5% sunt cele mai folosite.
2. Solutiile de corectare se folosesc la corectarea perturbarilor metabolice (alcaloza,
acidoza), la completarea unui deficit electrolitic si la reglarea insuficientelor functionale.
Exemple:
Solutii de electroliti concentrate: K, Na, Ca si Mg (hipertonice) se administreaza diluate
in solutii izotonice deoarece introducerea directa I.V. poate produce reactii cu risc vital (de
exemplu, flutter ventricular la administrarea de solutie de K nedizolvat).
29

3. Solutii pentru alimentatie parenterala
Carbohidratii: solutii de glucoza, diferite concentratii, solutiile de fructoza, dextroza
5%, 10%, 20%;
Aminoacizii sunt indispensabili sintezei proteinelor, deoarece organismul nu-si poate
sintetiza aminoacizii esentiali, acestia trebuie sa fie administrati in solutii perfuzabile.
Exemple: Arginina, Aminosteril, Aminoplasmal L-10, Plasmasteril solutii in flacoane
de sticla.
Aminoacizii nu se administreaza in combinatie cu alte solutii sau cu medicamente
deoarece au capacitate de interactiune.
Cei 8 aminoacizi esenjiali sunt: izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina,
treonina, triptofan, valina.
De retinut: Solutiile de aminoacizi si de glucide trebuie protejate- in timpul depozitarii
si administrarii- de temperaturi ridicate si de lumina.
Reactiile de incompatibilitate ale solutiilor perfuzabile cu unele medicamente
pot provoca efecte toxice asupra organismului, iritarea tesuturilor, embolii prin amestecarea
unor emulsii, modificari farmacodinamice.
3.4.2 Exemple de medicamente care nu se amesteca intre ele:

Medicamentele incompatibile se administreaza in seringi sterile, separat, iar pentru
evitarea reactiilor dupa fiecare administrare se spala calea (cateterul sau canula) cu ser
fiziologic steril inainte de a administra un alt medicament.
Exemple de medicamente care nu se amestec ntre ele:1. Furosemid, 2. Nitroglicerina,
3. Algocalmin, 4. Metoclopramid, 5. Eufilina, 6. Insulina, 7. Dopamina, 8. Ambroxol,
9.Cimetidina, 10. Diazepam
La administrarea vitaminelor se va tine cont ca multe sunt sensibile la lumina si caldura.
De aceea se prefera administrarea in perfuzii de scurta durata sau se vor introduce in flacon
chiar inainte de administrare.

30

Capitolul IV
INGRIJIREA BOLNAVILOR IN STARE DE SOC

Definitie:
Socul este o insuficienta circulatorie periferica grava in urma careia se instaleaza
anoxia tesuturilor prin acumulare de produsi de catabolism. Este necesara recunoastera rapida
a cauzelor pentru prevenirea leziunilor ireversibile ce se pot instala.
Clasificarea etiologica
1. Socul hipovolemic este provocat de pierderile de sange si plasma in caz de hemoragii,
traumatisme, interventii chirurgicale, arsuri, deshidratare(diaree, vasaturi, exces de diuretice),
socul de colaps din coma diabetica, ocluzii intestinale;
2. Socul cardiogen apare prin scaderea functiei de pompa a inimii in: IMA, miocardite
acute, tulburari de ritm, tamponada cardiaca, pneumotorax cu supapa, emboli pulmonare ;
3. Socul toxico- septic apare in infectii cu germeni Gram-negativi (Escherichia coli,
Klebsiella, Proteus, etc.) sau Gram-pozitivi (stafilococi, streptococi); se produc leziuni
celulare primare si generalizate;
4. Socul anafilactic se datoreste introducerii in circulatie a unor substante straine.
Surven mai frecvent dupa administrarea de seruri sau diferite medicamente pe cale parenterala
sau dupa intepaturi de insecte si se caracterizeaza printr-o reactie anormala antigen-anticorp
cu eliberare masiva de histamina care provoaca colaps printr-o puternica vasodilatatie
periferica;
5. Socul neurogen apare dupa dureri intense(cu diferite localizari), traumatisme craniene
sau medulare, analgezie insuificienta, emotii puternice, care induc blocarea sistemului nervos
simpatic periferic.
Aparitia socului poate fi favorizata de oboseala, insomnia, starea de denutritie, frig,
caldura excesiva.
Elaborarea planului de ingrijire
Culegerea datelor/ anamneza pentru depistarea cauzei trebuie sa se faca rapid.
Intrebari care se pot pune: daca prezinta boli cardiace; daca face tratament cu diuretice
si antihipertensive; ce doza a luat; daca a avut hemoragie in special digestiva; daca are febra
(daca nu stie se va masura temperatura).
Examenul clinic:
- Se masoara functiile vitale: Puls, TA, Temperatura, Respiratia;
31

- Se examineaza aspectul pacientului: jugulare sunt colabate - in soc hipovolemic,
jugulare turgescente - in soc cardiogen; puls asimetric- in tamponada cardiaca; sufluri
patologice; apectul abdomenului; prezenta febrei si frisonul denota soc septic; prezenta
leziunilor cutanate - infectii cu germeni patogeni.
Problemele bolnavului:
Hipotensiune arteriala (TAS < 90mmHg), tahicardie, tahipnee;
Puls slab, filiform, tegumente reci, umede - in hipovolemie si tegumente calde in soc
septic, paloare;
Oligurie (< 20ml/h) si acidoza metabolica sunt frecvent intalnite.
Investigatii de urgenta:
se recolteaza sange pentru: grup sanguin si Rh, Hemoblobina, Hematocrit,
leucograma, ionograma, fibrinogen, trombocite, analiza gazelor; in soc septic se recolteaza
hemoculturi repetate, iar din urina: examen sumar de urina, urocultura;
radiografie toracica, ecocardigrama, PVC (presiune venoasa centrala).
Interventii aplicate in functie de obiectivele de ingrijire urmarite:
Refacerea volemiei si functiei repiratorii prin:
- perfuzie I.V. (in bolus - 500ml) cu dextran, sange integral, masa eritrocitara in anemie;
- medicamente vasoactive, vasopresoare - dopamina;
- pozitie Trendelenburg
Masurarea repetata a TA, monitorizare continue a EKG, frecventa cardiaca,
pulsoximetria, ex. De laborator: Hematocrit., electroliti, uree, gaze sanguine, monitorizare
PVC;
Se administreaza O2 100%; la nevoie- IOT si ventilate mecanica;
In caz de acidoza metabolica (ph < 7,15) se administreaza solutie de bicarbonat de
Na in perfuzie;
Se urmareste diureza prin sondaj vezical cu sonda Foley si punga colectoare de urina.
Se trateaza cauza socului.
Medicamente vasopresoare folosite in starile de soc:
- Dopamina - faciliteaza diureza, se administreaza diluata in perfuzie cu pompa de
perfuzie, pe infuzomat sau pe injectomat, cunoscandu-se cu precizie numarul de picaturi (ml)
administrate pe minut;
- Vasopresina - se foloseste in socul septic;
- Dobutamina - in socul cardiogen;
- Norepinefrina - in ocul septic.
32

Interventii de urgenta in Socul traumatic la locul accidentului:
- eliberarea victimei de sub actiunea agentului traumatizant, evitarea expunerii
bolnavului la noi traumatisme pe durata transportului;
- aprecierea rapida a starii functiilor vitale; prezenta pulsului la carotida, femurala;
respiratie;TA
- administrare de O2;
- evaluarea rapida a leziunilor, la nivel de: craniu, torace, abdomen;
- pozitia bolnavului este decubit dorsal cu picioarele ridicate < 30- 45;
- invelirea cu paturi
Atentie - nu se administreaza nimic accidentatilor in stare de soc, pe gura.
Pretratamentul socului se incepe la locul accidentului si se mentine in timpul
transportului si consta in:
punctionarea unei vene ii instalarea unei perfuzii pentru tratamen
recoltarea sangelui necesar examenului de laborator: grup sanguin si Rh, alcoolemai si
alte examene uzuale.
Ingrijirea socului traumatic la terapie intensiva
1. Refacerea volemiei - este masura de prim ordin pentru a evita decompensarea.
2. Combaterea durerii si agitatiei cu medicamente indicate de medic: Diazepam 1 fiola
are efect linistitor. Unii autori recomanda Morfina diluata cu 10 ml solutie glucozata sau ser
fiziologic;
3. Efectuarea pansamentelor si imobilizarilor provizorii ale focarelor de fractura si
investigatiile necesare.
4. Desocarea reprezinta aplicarea tuturor metodelor medicale si chirurgicale
cunoscute pentru iesirea din starea de soc.
Dupa desocare pacientul este transferat in serviciul de chirurgie generala pentru
tratamentul cauzei ce a provocat socul si unde se va ingriji pana la vindecarea completa.
Aceasta situatie este decisa de echipa medicala.
5. Resuscitarea cardio-respiratorie in caz de stop cardiac si stop respirator.
Socul cardiogen
Tabloul clinic : dureri precordiale, dispnee, anxietate, paliditate. Interventii de urgenta:
repaus in decubit dorsal, sedarea bolnavului, combaterea durerii;
pozitie usor semisezanda daca TA permite;
administrare de sedative: Diazepam 1 tb.;
administrare de analgezice: Fortral - 1 fiola - 30 mg injectabil S.C. sau I.M.;
33

oxigenoterapie pe sonda nazofaringiana;
bolnavul se transporta la spital, sub controlul functiilor vitale.
Tratamentul in spital:
1. Bolnavii cu soc cardiogen provocat de IMA vor fi internati in unitati de terapie
intensiva coronarieni; vor fi imobilizati la pat in pozitie favorabila; in dispnee severa pozitia
este semisezanda/sezanda;
2. Supravegherea functiilor vitale ale bolnavului (monitorizarea EKG, presiune
venoasa);
3. Calmarea durerii se face cu analgezice (Algocalmin, Piafen, Fortral);
4. Linistirea si sedarea - se administreaza anxiolitice: Diazepam 1 fiola, Hidroxizin,
Romergan;
5. Oxigenoterapie: 6 - 8 I / minut;
6. Hidratare parenterala;
7. Administrare de medicamente:cardiotonice majore, vasodilatatoare, antiaritmice;
8. Corectarea acidozei metabolice severe (pH < 7,15) cu solutie T.H.A.M., sau solutie
bicarbonat de Natriu.
4.1 Socul anafilactic
In socul anafilactic are loc o exudatie mare de lichid interstitial, care alaturi de
vasodilatatie determine prabusirea TA si poate provoca moartea bolnavului, daca nu se
intervine la timp.
Socul anafilactic apare in cursul reactiilor alergice imediate si grave in urma: alergiei
medicamentoase; alergiei la unele substante chimice; intepaturii de insecte; alergiei
alimentare.
Problemele bolnavului: debutul este brusc la cateva minute dupa administrarea
substantelor; stare de rau general; semne cutanate: eruptii, eriteme difuze insotite sau nu de
prurit, urticarie, edem al fetei si pleoapelor; manifestari respiratorii: edem laringian, sindrom
de insuficienta respiratorie acuta, crize de dispnee; tulburari cardiovasculare: hipotensiune
arteriala, puls tahicardic, cianoza; tulburari neurologice: anxietate, tuse, acufene, vertij, coma;
manifestari digestive: greata, varsaturi, dureri, diaree.
Diagnosticarea - are o mare importanta cunoasterea medicamentului,
alimentului care a produs socul.
Interventii de urgenta pentru salvarea vietii pacientului:
Adrenalina este medicamentul de elective in socul anafilactic
34

Aplicarea de garouri : cand socul a fost declansat de o injectie intradermica, sc, im sau
de o de intepatura de insect intr-o extremitate, se face acelei extremitati.
In jurul locului inocularii se injecteaza 0,5 - 1 mg de Adrenalina 1 %o diluata in 10 ml
ser fiziologic.
Corticoizi se administreaza numai dupa administrarea de adrenalina
In caz de hipovolemie se administreaza substituienti de plasma concomitant cu
solutiielectrolitice
Pozitia bolnavului este Trendelenburg pentru a impiedica ischemia cerebrala;
Intubatie orotraheala (IOT) de catre medicul anestezist pentru ventilatie artificiala in
caz de spasm laringian sau bronhospasm prelungit;
Oxigenoterapie 6 - 8l/min;
Traheostomia in caz de asfixie prin edem glotic daca nu se poate aplica manevra de
intubatie;
Bolnavul trebuie sa fie monitorizat 24 h din 24 h pentru a nu reaparea stari de alergie.
Medicamente administrate in soc anafilactic
- Adrenalina 0,5 - 1mg S.C. este medicamentul de elective in socul anafilactic
- Hemisuccinat de Hidrocotizon - 250 mg, doza de atac I.V. lent, se continua in perfuzie
pana la 500-1000 mg/24 h;
- Dextran 70, ser glucozat5% in perfuzie I.V.;
- Miofilin 1 fiola lent I.V. in bronhoconstrictie severa;
- Bronhodilatatoare spray - aerosoli;
- Antihistaminice cu scop preventiv.

4.2 Socul septic
Se instaleaza in urma patrunderii in circulatie de bacterii sau toxinele acestora, in
cantitati mari, instalandu-se insuficienta vasculara acuta.
Denumirile propuse si acceptate in prezent pentru socul septic sunt:soc bacterian, soc
infectios
Etiologie:
- Bacterii Gram- Escherichia coli, Proteus, Salmonella, Shigella, Klebsiella;
bacteria gram-pozitive( stafilococi si enterococi).
Semnele si simptomele socului septic:
- prezenta unei infectii locale sau generale, febra si frisoane;
35

- scaderea TA;
- tegument uscat, cald, apoi rece, umed, extremitati cianotice;
- oligoanurie.
Socul septic, in functie de evolutie, cuprinde 3 stadii:
1. stadiul I perioada de hipotensiune calda sau perioada de soc compensat (bolnav cu
hipotermie, hipotensiune arteriala, tahicardie, tahipnee, anxietate, tegument uscat si cald);
2. stadiul II - perioada de hipotensiune "rece"- sau de soc hipodinamic decompensat
(bolnavul este agitat sau somnolent, TA scazuta, tahopnee, tahicardie, tegument umed si rece,
oligoanurie, cianoza);
3. stadiul III - sau socul ireversibil (bolnavul prezinta hipotermie, stupoare, confuzie,
coma, prabusirea TA, tulburari metabolice maxime); evolutie fatala.
Bolnavii cu septicemie trebuie internati in servciile de terapie intensiva si reanimare
Interventii de urgenta:
- Tratamentul cu antibiotice se face la indicatia medicului, dupa diferite scheme,
administrate I.V. conform antibiogramei;
- corectarea tulburarilor hemodinamice cu Dextran 40, plasma, sange, , sol. electrolitice
- oxigenoterapie 8-10 I / minut;
- medicamente de urgenta: Dopamina, corticoizi, medicatie vasoactiva, heparina
inCIVD;
- drenarea si indepartarea chirurgicala a focarului de infectie;
- tratament simptomatic
- investigatii pentru identificarea focarului de infectie prin recoltari de produse, tesuturi
potential infectate (ex. sange, urina, sputa, lichid pleural, LCR);
- analize de laborator: hemocultura; urocultura; coprocultura; bilicultura


36

Capitolul V
INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA

Insuficienta respiratorie acuta este incapacitatea plamanilor de a face fata schimburilor
fiziologice de gaze, in conditii de repaus si de efort.Datorita acestui fapt, are loc o hipoxemie
(scaderea O2 in sange), asocoata sau nu cu hipercapnie( cresterea CO2 din sange).
Cauze : - de origine bronhopulmonara; - de origine cardiaca; - de origine
extrapulmonara; - cauze generale
Cauzele de origine bronhopulmonara:Stenoze functionale si organice ale cailor aeriene
superioare( laringe, trahee); Bronhoalveolite de deglutitie; Crize de astm bronsic; Reducerea
acuta a campului respirator; BPOC acutizata;
Cauze de origine cardiaca: Astmul cardiac; Infarctul miocardic; Edemul pulmonar acut;
Embolia pulmonara; Cordul pulmonar cronic;
Cauze de origine extrapulmonara:Alterarea functiei centrului respirator; Afectiuni
paretice sau spastice ale muschilor respiratori; Boli ale cutiei toracice; boli ale sistemului
nervos; afectiuni abdominale
Cauze generale: intoxicatii acute; afectiuni sanguine; alte afectiuni: obezitate, trichinoza,
stare de soc
Manifestari de dependenta( semne si simptome posibile):
a. Dispneea poate aparea sub forma de: Bradipnee inspiratorie insotita de tiraj (retractia
spatiilor intercostale) sau de cornaj( inspiratie lenta si zgomotoasa)- in obstacole intalnite in
caile respiratorii superioare; Bradipnee expiratorie- in criza de astm bronsic; Bradipnee-
intoxicatii cu deprimante ale SNC; Polipnee; Respiratie Kussmaul- respiratie in 4 timpi(
inspir- pauza, expir pauza)- apare in acidoza metabolica; Respiratie Cheyne- Stokes(
polipnee cu amplitudini crescande pana la maximum si apoi scazand pana la apnee ce dureaza
10-20 sec)- apare in hitertensiune intracraniana, hipoxemia centrilor nervosi, arterioscleroza
cerebrala
b.Cianoza- exprima scaderea concentratiei de O2 in sangele arterial(= cresterea Hgb):
apare initial la extremitati: buze, unghii, pavilionul urechii, apoi se generalizeaza; poate lipsi
in: anemii, stari de soc hipvolemic, intoxicatii cu CO si cianuri, alcaloza metabolica;
c. Modificarea amplitudinii miscarilor respiratorii, care pot fi: Rare si ample; Frecvente
si superficiale- in fracturi costale; Miscari ale unui singur hemitorace; Respiratia paradoxala-
in volet costal, plagi pleuro- pulmonare
d. Tahicardia- apare ca si fenomen compensator
37

e. Alte semne clinice:
- Durerea toracica cu sediul: precordial sau retrosternal ori la baza hemitoracelui;
caracterul durerii: constrictiv intens sau sub forma de junghi toracic violent
- Hipersalivatie( in hipercapnee, hipoxie)
- Hipersonoritate( in pneumotorax, emfizem pulmonar)
- Matitate( pneumonii, colectii lichidiene in pleura)
- Raluri= zgomote patologice ce iau nastere in alveole sau in bronhii; aceste pot fi: -
crepitante( suvita de par; apar in pneumonii, edem pulmonar)
- ronflante( sunete groase; datorate secretiilor abundente in bronhii)
- sibilante( tiuitul vantului)
- subcrepitante(tub de sticla plin cu apa; apre in bronsite, supuratii pulmonare)
- Anxietate sau somnolenta, confuzie, delir
Problemele pacientului: Alterarea respiratiei; Alterarea schimburilor de gaze;
Diminuarea perfuziei tisulare; Potential de complicatii
Obiectivele vizeaza:Permeabilizarea cailor respiratorii; Favorizarea respiratiei
pulmonare; Combaterea starii de hipoxie; Prevenirea complicatiilor
Diagnostice de nursing( cateva exemple):
1. Disconfort din cauza durerii manifestata prin agitatie, neliniste.
2. Respiratie ineficienta din cauza obstructiei supraglotice manifestata prin
dispnee, respiratie superficiala, tahicardie
3. Diminuarea perfuziei tisulare din cauza alterarii schimburilor de gaze
manifestata prin cianoza
Interventiile( cu rol propriu si delegat).
Primele inrterventii acordate pacientului, au caracter de urgenta:
1. Controlul si permeabilitatea cailor aeriene
In orice forma de IRA fara etiopatogenie se aplica de regula , in urgente, unele masuri
terapeutice generale.
a. Obstructiile supraglotice ( caderea limbii, patrunderea lichidului de varsatura sau
regurgitatie in caile aeriene sau acumularea de cheaguri de sange/ secretii, patrunderea unor
corpi straini din cavitatea bucala) se controleaza vizual si se combat prin manevrele
cunoscute:
- Asezarea bolnavului in decubit dorsal, cu capul in hiperextensie
- Impingerea anterioara a mandibulei( prin primele doua manevre se indeparteaza
pericolul de obstructie prin alunecarea posterioara a limbii la bolnavii inconstienti).
38

- Curatarea orofaringelui de secretii sau de varsaturi cu ajutorul degetelor infasurate in
tifon, cu tampoane sau prin aspiratia orofaringiana sau nazofaringiana
- Tractiunea limbii se face cu mijloace improvizate sau cu pensa speciala.
- Intubatia orofaringiana cu canula Guedel ( plasata in vavitatea bucala, impiedica
alunecarea posterioara a limbii
b. Permeabilizarea cailor respiratorii in obstructiile subglotice(secretii traheo-bronsice)
- Dezobstruarea CAS prin asezarea bolnavului in pozitie de drenaj postural ( cand actul
deglutitiei este tulburat sau la bolnavii inconstienti)
- Bolnavul se aseaza indecubit ventral sau lateral, cu capul mai jos fata de trunchi, intors
intr-o parte( drenajul postural in decubit dorsal este greu de suportat)
- La bolnavii asezati in decubit ventral se poate introduce in regiunea inghinala un
suport format din perna sau un sul de paturi, marindu-se prin aceasta eficacitatea drenajului;
pozitia corpului va fi schimbata la 20- 30 min.
- Secretiile care nu se elimina prin drenaj postural vor fi extrase ( aspirate cu
instrumente perfect sterile( seringa Guyon, trompa de vid, aspirator de oxigen).
- In caz de obstructie a cailor respiratorii cu alimente sau alti corpi starini, se recomanda
apasarea diafragmului de jos in sus ( se impinge aerul existent in bronhii si trahee si se
favorizeaza eliminarea corpilor straini)
- In cazul bolnavului constient, obstructiile subglotice se mai combat prin provocare de
tuse artificiala dupa fluidificarea secretiilor bronsice cu medicamente)
- In obstructiile laringo- traheale severe se practica de catre medic intubatia orotraheala
sau traheostomia, dupa care se realizeaza aspiratia secretiilor

c. Respiratia artificiala
- Dupa asigurarea permeabilitatii caii bucofaringiene, se verifica daca bolnavul are sau
nu are respiratie spontana
- daca bolnavul nu are respiratie spontana, se trece imediat la respiratie
artificiala(folosind ca metode: respiratia gura la gura, gura la nas, trusa de ventilatie tip
Ruben, sau dispozitiv de respiratie artificiala)
Aceste metode se folosesc la: domiciliul bolnavului, in timpul transportului la spital, in
camera de garda a serviciilor ambulatorii sau spitalicesti si la nevoie, inainte de
instituireaventilatiei ( respiratiei atrificiale) mecanice.
d. Oxigenoterapia se utilizeaza in toate formele de IRA: Se asigura umidificarea
oxigenului: 2/3 apa, 1/3 alcool etilic; Se verifica debitul: 16- 18 l/ minut
39

e. Mijloace terapeutice ajutatoare
- Efectuare de punctii pentru evacuarea revarsatelor pleurale sau peritoneale
- Stimularea medicamentoasa a centrilor respiratori
- Combaterea acidozei respiratorii( perfuzii cu bicarbonat de sodiu 14,5%, 200- 300 ml)
- Tratament simptomatic al tusei, durerii, anxiatatii, etc.
- Bronhodilatatoare cu actiune moderata( papaverina, sulfat de magneziu)
f. Masuri terapeutice etiopatogenetice
- In IRA aparute in conditii de aer viciat: scoatere din mediu, respiratie artificiala,
oxigenoterapie
- In cazurile de edem laringian alergic, laringite edematoase, intoxicatie cu corozive,
bronhoalveolita de deglutitie: tratament la indicatia medicului cu HHC( 100- 300 mg)iv in
perfuzie
- In crup difteric: ser antidifteric
- In spasm glotic: spasmolitice
- Spasmul bronsic se combate cu Miofilin (2-3 fiole/ 24 ore)
La tratamentele etiologice indicate de medic, as. Med. Va linisti bolnavul; Va aseza
bolnavul in pozitie comoda( eventual semisezanda); Va crea o atmosfera umeda; Va aplica
comprese calde pe gatul bolnavului; Va asigura aerisirea camerei.
Morfina si barbituricele vor fi evitate datorita actiunii lor de deprimare a centrului
respirator.

40

Capitolul VI
ANESTEZIA SI ANESTEZICILE
Anestezia este metoda medicala prin care se suprima sensibilitatea dureroasa a unei
parti sau chiar a intregului corp, pe o anumita perioada de timp necesara efectuarii unei
interventii chirurgicale.
Anestezia generala reprezinta suprimarea starii de constienta si producerea miorelaxarii
pe o perioada pasagera, prin inhalarea sau injectarea unui medicament anestezic. Anestezia
generala se mai numeste narcoza.
Anestezist este un medic calificat sa administreze un anestezic.
Analgezie reprezinta lipsa sensibilitatii dureroase, adica indepartarea durerii fara
pierderea starii de constienta.
Analgezic= medicament care trateaza durerea.
6.1 Tipuri de anestezie
I. Anestezie generala:
a. anestezia generala este realizata pe cale inhalatorie cu anestezice volatile
(halotan, enfluran etc ) care se administreaza pe sonda de intubatie orotraheala (I.O.T.).
b. anestezia generala combinata se efectueaza pe cale inhalatorie si pe cale
intravenoasa.
Efectele anesteziei generale:
Anestezicile gazoase sunt toxice pentru ficat, hematopoieza, fertilitate si pierderea
cunostintei;
analgezie prin lipsa durerii;
Hipnoza- bolnavul doarme ;
relaxarea musculara asigura efectuarea operatiei in conditii optime;
efect antisoc oprirea factorilor traumatici.
Caile de administrare ale anesteziei generale :
- intubatia se realizeaza prin administrarea gazului pe sonda endotraheala (I.O.T.),
fixarea sondei se face numai la adulti prin umflarea balonasului, la copii se foloseste sonda
fara balonas;
- anestezia prin inhalatie pe masca se efectueaza prin folosirea de catre anestezist a
unei masti duble care permite absorbtia imediata a gazului la locul unde acesta iese in
exterior;
- prin injectii I. V
41

Ingrijiri in timpul anesteziei generale:
- monitorizarea functiilor vitale: puls, TA, miscari respiratorii, diureza,
temperatura corporala; coloratia tegumentelor si mucoaselor;
- supravegherea pupilelor si secretiei lacrimale; pleoapele se inchid.
- Supravegherea pierderilor de sange aspirat si masurarea acestor pierderi.
- Protejarea ochilor - miscarile globului ocular si reflexul cornean sunt absente in
timpul anesteziei, de aceea se inchid pleoapele pentru a preveni uscarea mucoasei, se va evita
orice fel de compresiune asupra globilor oculari, deoarece leziunile produse pot da tulburari
de vedere.
- Corectarea tuturor modificarilor constatate ;
- hipotermia se combate prin incalzirea pacientului cu saltele electrice.
- Aparatura de monitorizare va fi permanent controlata si supravegheata.
Alte tipuri de anestezie:
II. Anestezia spinala cuprinde:
- rahianestezia este o anestezie de conducere care impiedica transmiterea fluxului
dureros prin interceptia fibrelor nervoase la orice nivel intre maduva spinarii si receptorii
nervosi din piele i mucoasa ; se realizeaza prin punctie/injectie intrarahidiana a anestezicului
in spatiul subarahnoidian in LCR;
- anestezia peridurala se realizeaza prin blocarea nervilor spinali administrandu-se un
anestezic local in spatiul peridural.
III. Anestezia regionala se clasifica in:
- tronculara inseamna blocarea trecatoare a unui nerv periferic prin injectarea
unui anestezic local in vecinatatea lui.
- plexala - inseamna blocarea la nivelul bratului a plexului brahial.
IV. Anestezia locala se efectueaza:
- prin contact direct, pe mucoase, tegument prin badijonare, refrigerare, spray, gel;
-prin injective I.D., SC
- infiltratie se face strat cu strat.
Anestezia este efectuata de medicul specialist ajutat de asistenta de la sala de operatie.
Pregatirea bolnavului pentru rahianestezie ,
Testarea bolnavului se face prin I.D. pe fata anterioara a antebratului:
- testarea sensibilitatii bolnavului la substantele anestezice este efectuata de medic
pentru a depista cazurile de alergie in preziua interventiei. Manifestari alergice pot aparea sunt
42

sub forma de prurit local sau eruptie papulara, sub forma de criza de astm sau chiar soc
anafilactic.
Ingrijiri in timpul rahianesteziei
Se urmaresc:functiile vitale puls; T.A. miscarile respiratorii, diureza; coloratia
tegumentelor; temperatura (deoarece in timpul interventiei, temperatura poate scadea);
somnolenta; greata; vertijul; paresteziile la nivelul fetei; tulburari de vorbire, de vedere,
nistagmusul; tulburari de mictiune.
Ingrijiri dupa rahianestezie: Repaus la pat fara perna 24h; nu se va misca 2-4 ore capul
- risc de cefalee; supravegherea pulsului, TA, diureza; se va face sondaj vezical evacuator; se
combate durerea; alimentatie hidrica( apa).
Protectia muncii pentru personalul sanitar:
Anestezia si anestezicile volatile sau gazoase produc frecvent la personalul sanitar
dureri de cap, astenie, alergii. Masurile care se impun personalului sanitar sunt:
verificarea si intretinerea aparatului de anestezie si accesoriilor;
instalatii de aerisire; salile de operate sunt prevazute cu ventilatoare deoarece gazele
anestezice eliberate sunt toxice, iar personalul trebuie protejat;
in salile in care se foloseste Halotan prin masca (protoxid de azot), asistentele si
doctoritele insarcinate nu au voie sa profeseze.
in caz de anestezie prin I.O.T fara pierdere de anestezice volatile este permisa
prezenta gravidelor in sala de operatie.
protoxidul de azot este agresiv, are efect de sera pe stratul de ozon(putin
folosit in prezent).
O anestezie generala consta in administrarea de amestec format din 68 - 69% protoxid
de azot (N2O), 30%O2 si anestezic, gazos respectiv Halaton.
Nivelul tehnic actual de administrarea a anestezicilor permite scaderea pierderilor de
gaze anestezice inlocuindu-se aparatul de anestezie inhalatorie obisnuite cu tehnici de
anestezie cu flux scazut (low flow).
6.2 Rolul asistentei
Anestezicele sunt administrate de medicul specialist - anestezistul.
Asistentul medical pregateste flacoanele, fiolele cu solutiile recomandate, le aspira in
seringi sterile, le pregateste pentru administrare si serveste medicul ; supravegheaza starea
bolnavului si functiile vitale.
43

Asistenta va pregati medicatia de urgenta si aparatura de resuscitare cardio-respiratorie
pentru toate cazurile de urgenta care ar putea sa apara.
Supravegherea bolnavului In perioada postnarcotica
Interventiile asistentei:
- supravegheaza bolnavul pana la revenirea starii de cunostinta;
- monitorizeaza functiile vitale la intervale de 15 min
- supravegheaza pansamentul si aparita hemoragiilor;
- asigura pozitia bolnavului in perioada postnarcotica, de decubit dorsal fara perna
(rahianestezie) 24 de ore; atrage atentia bolnavului sa nu miste capul 2 - 4ore;
- previne aparitia asfixiei prin caderea limbii;
- indeparteaza pipa Gueddel dupa revenirea starii de constienta;
- intoarce capul bolnavului intr-o parte si ii da o tavita renala daca are greata sau
prezinta varsaturi.
Bolnavul va fi asezat in ziua operatiei, seara, in pozitie semisezanda, daca nu sunt
contraindicatii.
Mentinerea si monitorizarea functiilor vitale:
Dupa interventie este necesara monitorizarea:
- frecventei respiratiei, pulsului, aspectului EKG, temperaturii;
- TA se masoara cu aparat fixat la pat pentru fiecare pacient;
- diureza va fi masurata prin sondaj vezical cu punga colectoare de urina;
- se va raporta orice modificare patologica aparuta;
- se urmareste aspectul general al bolnavului : culoarea fetei, a tegumentelor si
mucoaselor;
- se asigura igiena prin toaleta partiala la pat, ferind insa regiunea pansata.
Modificari PATOLOGICE constatate care trebuie anuntate:
1. Temperatura ridicata; persistenta febrei peste 3 zile de la interventie indica de cele
mai multe ori o complicatie. Interventii: termometrizari corecta din ora in ora; aplicatii de
comprese reci pe frunte.
2. Pulsul:
- bradicardic - indica o compresiune cerebrala;
- filiform - indica hemoragie interna;
- tahicardic indica o infectie;
Interventie: monitorizarea pulsului.
3. Dispneea cu polipnee sau bradipnee;
44

Interventii pana la venirea medicului: - se va administra O2;
- cand tuseste sau rade, bolnavul este sfatuit sa-si protejeze plaga abdominala cu mana.
4. Daca nu urineaza spontan dupa 6 ore de la operatie se va face sondaj vezical, in cazul
in care nu s-a instalat o sonda permanenta cu punga colectoare de la sala de operatie, deoarece
exista riscul de retentie urinara provocata sau favorizata de pozitia bolnavului, de intervetie
sau de anestezie.
5. Meteorismul sau balonarile se combat la cei sIabiti cu tubul de gaze timp de 20 min.
la 4h; primul scaun spontan apare a treia zi dupa operatie.
Daca bolnavul are suferinte abdominale, dureri, se va face clisma evacuatoare
la indicalia medicului; !! dupa interventia pe intestin, clismele sunt contraindicate.
Supravegherea plagii consta in urmatoarele :
- se verifica daca: - pansamentul nu s-a deplasat sau desfacut,- plaga nu sangereaza;
pansamentul s-a imbibat cu urina sau secretii, puroi.
Dupa operatiile aseptice, daca pansamentul ramane uscat iar bolnavul nu prezinta
dureri, plaga va evolua normal si se va se cicatriza in 6 - 7 zile; dupa aceasta perioada,
pansamentul se va desface, se vor scoate firele de sutura, se va dezinfecta si se va pansa
steril;
Daca plaga supureaza, pansamentul se schimba frecvent pana la completa vindecare.
Combaterea durerilor postoperatorii:
- in primele 24 ore durerile sunt mari, dupa care se atenueaza si dispar in decurs de 36-
48 ore.
- linistirea bolnavului, asezarea in pozitii de menajare, administrare de medicamente
calmante si antiinflamatoare recomandate( Algocalmin, Piafen, Ketoprofen); in dureri
intense se administreaza opioide ;
- administrarea de calmante si hipnotice se face dupa evaluarea corecta a durerii
folosind anumite scale, in primele zile la anumite interval de timp, apoi pe masura ce
intensitatea durerii scade, se intrerupe administrarea acestora pentru a nu da obisnuinta. Calea
de administrare este orala si parenterala( im sau iv) in caz de dureri insuportabile.
Alte metode de tratament a durerii fizice:
- aplicatii calde sau reci;
- schimbarea pozitiei;
Alimentatia
- Imediat dupa interventie , alimentarea bolnavilor se face pe cale parenterala;
- se poate face umezirea buzelor cu o compresa de tifon umezit
45

- bolnavul va primi lichide (daca nu varsa): apa, ceai neindulcit dj la cateva ore dupa
operatie( daca nu sunt contraindicatii.)
Restrictia alimentara postoperatorie orala este in functie de tipul de interventie, cu sau
fara anastomoza, si de anestezie.
Fara anastomoza
1. In interventii extraabdominale cum ar fi tiroidectomia, osteosinteza, operatia de
sept nazal cu anestezie generala, se recomanda 6 ore restrictie, dupa care pacientul poate sa
bea si sa manance din prima zi.
2. In interventiile abdominale mici- apendicectomie necomplicata, colecistectomie, se
recomanda o zi restrictie; a 2-a zi se recomanda lichide( ceai, supa strecurata); a 3-a zi se
recomanda alimente semilichide usoare- daca este prezent tranzitul intestinal
3. In Interventii mari - ACN (anus cotra naturii) se recomanda 3-4 zile restrictive, dupa
2 zile se permite ceai, apoi supa si, mucilagiu doar peste 4 zile.
Cu anastomoza:
- gastrica - restrictie 5 zile dupa scoaterea sondei, a 4-a zi se recomanda ceai , apoi supa
si mucilagiu de orez, dupa care se reia treptat alimentatia
- intestin subtire, colon, pancreas retrictie 5-6 zile, apoi ceai neindul a-5-a zi, si se
reia treptat alimentatia;
- rect, esofag, stomac restrictie 7 - 8 zlle, alimentatia se face parenteral in acest
timp, a 6 -a zi se reia cu prudenta alimentatia
Recomandare generala:
- alimentatia bolnavilor in perioada postoperatorie, in prima si a doua zi dupa operatie
: regim hidric( ceai neindulcit sau apa fiarta si racita).

- Incepand din a treia zi se va da supa de legume strecurata, iaurt, si alte alimente
semilichide. In ziua a VI- a se trece la va face alimentatie normala. Se va face alimentatie
parenterala cand alimentatia pe cale bucala nu este posibila.
Mobilizarea bolnavului
Asistentii medicali au datoria de a efectua mobilizarea cat se poate de precoce:
- bolnavii care au fost anesteziati local pot fi mobilizati dupa interventie de asistenta
sau de infirmieri;
- in caz de operatii necomplicate, mobilizarea incepe in prima zi dupa operatie;
- bolnavii care nu se pot ridica, se vor mobiliza in pat, pasiv la inceput si apoi activ prin
miscari de flexie - extensie a membrelor inferioare
46

- se va ajuta bolnavul sa-si schimbe pozitia in pat;
- se sfatuieste pacientul sa execute exercitii de gimnastica respiratorie prin inspiruri si
expiruri efectuate de mai multe ori pe zi;
- prin mobilizarea precoce se previn: trombozele, emboliile, pneumoniile, escarele,
constipatia.


47

CONCLUZIE

Anestezia si terapia intensiva este practicata de o echipa medicala complexa (medici,
asistente, pesonal ajutator etc), acreditata comform legii sa practice aceasta activitate.
Activitatea de ATI se desfasoara in spital, in sala de operarie, in afara salii de operatie
(imagistica,endoscopie etc) precum si in spatiile cu paturi situate intr-un amplasament definit
si destinat exclusiv acestei activitati.
Educatia sanitara a bolnavului si constientizarea sa, respectarea recomandarilor
medicale, a tratamentelor prescrise, a controalelor periodice de specialitate indicate, previn
aparitia complicatiilor tardive.















48

BIBLIOGRAFIE
[1]. Elena Scortanu- Nursing chirurgie nerala si ATI Chirurgie generala, nursing ortopedie
si traumatologie
[2]. Carol mozes- Tehnica ingrijirii bolnavului
[3]. Lucretia Titirca- Urgentele medico- chirurgicale
[4]. Lucretia Titirca- BREVIAR de explorari functionale si de ingrijiri speciale acordate
bolnavului, Ed. Viata Medicala Romaneasca, 2006
[5]. Lucretia Titirca- ingrijiri special acordate pacientilo de catre asistentii medicali, Ed.
Viata Medicala Romaneasca, 2004
[6]. http://moshu.braila.net/fisiere/Reglementari.pdf
[7]. http://ati2013.medical-congresses.ro/
[8]. http://www.spitalalba.ro/
[9]. http://www.ms.ro/documente/X.Sedare%20si%20analgezie%20la%20pacient%20criti
c_8816_6802.pdf
[10]. https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=3&cad=r
ja&uact=8&ved=0CCoQFjAC&url=http%3A%2F%2Fwww.scoalacantemir.ro%2Ffil
es%2Fuploads%2FNursing-ATI.doc&ei=9jS-
U63fLNKf7AbRjYCICQ&usg=AFQjCNHoMRNDu-9I7fAlcN-y7m6OHiePng
[11]. http://www.dspcluj.ro/HTML/medici_rezidenti/CURRICULE%20DE%20PRE
GATIRE/curriculum_rezidentiat_anestezie_si_terapie_intensiva.pdf
[12]. http://www.spitalmures.ro/_files/concurs/Tehnici_si_manopere_de__Part1.pdf
[13]. http://moshu.braila.net/fisiere/Reglementari.pdf
[14]. http://www.mediculmeu.com/chirurgie/chirurgie/ingrijirea-postoperatorie.php