Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEZĂ DE DOCTORAT
Conducător de doctorat:
Prof.univ.dr.ing. Mircea GEORGESCU
Petroşani, 2017
CUPRINS
INTRODUCERE.......................................................................................................................................1
CAPITOLUL I. DESCRIEREA GENERALĂ A DEPRESIUNII PETROŞANI.......................................4
I.1. Aşezarea geografică............................................................................................................4
I.2.Relieful.................................................................................................................................8
I.2.1. Munţii Parâng................................................................................................................9
I.2.2. Munţii Şureanu.............................................................................................................10
I.2.3. Munţii Retezat.............................................................................................................12
I.2.4. MunţiiVâlcan...............................................................................................................13
I.3. Hidrologia regiunii.............................................................................................................14
I.4. Clima..................................................................................................................................14
I.5. Vegetaţia, flora şi fauna.....................................................................................................15
I.5.1.Vegetaţia şi flora Grupelor Montane Parâng şi Retezat-Godeanu...............................15
I.5.2.Fauna Grupelor Montane Parâng şi Retezat-Godeanu.................................................19
I.6. Populaţia............................................................................................................................22
CAPITOLUL II. SITUAŢIA ACTUALĂ SOCIO-ECONOMICĂ A COMUNITĂŢILOR
DIN DEPRESIUNEAPETROŞANI................................................................................24
II.1. Activităţi antropice desfăşurate în arealul analizat..........................................................24
II.1.1. Mineritul....................................................................................................................24
II.1.2. Agricultura şi zootehnia............................................................................................25
II.1.3. Comerţul....................................................................................................................26
II.1.4. Turismul.....................................................................................................................27
II.1.5. Alte activităţi desfăşurate în zonă..............................................................................28
II.2. Situaţia actuală a dezvoltării regiunii analizate...............................................................28
CAPITOLUL III. MEDIUL MONTAN CA GENERATOR DE ACTIVITĂŢI
ALTERNATIVE LA MINERIT.....................................................................................34
III.1. Prezentarea generală a zonei montane adiacente Văii Jiului..........................................34
III.2. Relieful zonei montane propice activităţilor turistice.....................................................38
III.3. Flora zonei montane........................................................................................................40
III.4. Fauna zonei montane.......................................................................................................43
III.5. Activităţi antropice existente în prezent în zona montană...............................................45
CAPITOLUL IV. CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE DEZVOLTAREA DURABILĂ
A MEDIULUI MONTAN AFERENT DEPRESIUNII PETROŞANI........................47
IV.1. Conceptul de dezvoltare durabilă ...................................................................................47
IV.2. Analiza SWOT a potenţialului de utilizare a zonei montane pentru
dezvoltarea durabilă a Văii Jiului...................................................................................49
CAPITOLUL V. PROPUNERI DE DEZVOLTARE A UNOR ACTIVITĂŢI ÎN ZONA
MONTANĂ, CA ALTERNATIVĂ LA MINERITUL DIN ZONĂ..............................52
V.1. Sat turistic.........................................................................................................................52
V.2. Linie de procesare a plantelor medicinale şi a fructelor de pădure...................................61
V.3. Linie de procesare a laptelui.............................................................................................71
V.4. Linie de ambalaje de carton..............................................................................................76
V.5. Identificarea de proiecte/programe generatoare de fonduri pentru
realizarea propunerilor.................................................................................................80
V.6. Impactul ecologic şi social generat de implementarea proiectelor propuse.....................94
CAPITOLUL VI CONCLUZII GENERALE ŞI CONTRIBUŢII PROPRII...........................................97
VI.1. Concluzii generale..........................................................................................................97
VI.2. Contribuţii proprii.........................................................................................................101
VI.3. Recomandări pentru cercetări viitoare..........................................................................102
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................................103
INTRODUCERE
***
Mulţumesc coordonatorului meu, domnului prof. univ. dr. ing. Mircea GEORGESCU, care
a avut încredere în mine şi care nu a precupeţit nici un efort în a mă îndruma, sprijini şi ajuta pe
toată perioada stagiului de doctorat pentru a finaliza teza.
La elaborarea acestei teze, pe toată durata de cercetare, atât teoretică cât şi practică, am
primit sprijin preţios din partea comisiei de îndrumare, comisie formată din prof.univ.dr.ing. Ioan
Dumitrescu şi conf.univ.dr.ing. Emilia Dunca cărora doresc să le mulţumesc pentru întregul suport
ştiinţific şi moral oferit.
Mulţumesc, deasemenea, atât d-nului prof.univ.dr.ing. Romulus Iosif Sârbu pentru
încrederea şi sprijinul acordat, cât şi conducerii Universităţii din Petroşani şi Facultăţii de Mine
pentru asigurarea cadrului legal de desfăşurare a doctoratului.
Nu în ultimul rând, aş vrea să-mi exprim recunoştinţa faţă de soţia mea, Nicoleta Luca, şi
fiul meu Raul Ştefan Luca, pentru înţelegerea, sprijinulul moral şi dragostea de care au dat dovadă
pe parcusul elaborării acestei teze.
CAPITOLUL I
DESCRIEREA GENERALĂ A DEPRESIUNII PETROŞANI
1)
Ion Preda, Dan Pasere – Valea Jiului, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1985, p. 12
În partea de sud a judeţului Hunedoara, într-un triunghi ce s-a dovedit a fi de aur, la graniţa
dintre Transilvania, Banat şi Ţara Românească, se situează o zonă cunoscută generic sub denumirea
de Valea Jiului, iar geografic ca Depresiunea Petroşanilor, regiune care şi-a câştigat pe drept
renumele de Ţara diamantului negru (fig.nr. I.2.).
Această zonă este aşezată pe cursurile râurilor Jiul de Vest şi Jiul de Est, are o formă
triunghiulară, alungită pe direcţia SV-NE cu o lăţime ce variază între 15 km în dreptul localităţii
Câmpu lui Neag şi 25 km în dreptul satului Tirici din oraşul Petrila. Teritoriul este străbătut de
meridianul 230 longitudine estică, în extremitatea vestică, şi de paralela de 450 20’ latitudine nordică
(oraşul Uricani).
Primul document scris despre Valea Jiului este un act de danie al regelui Vladislav I al
Ungariei către cneazul român Mihail Cânde, datând din anul 1499. În acest hrisov, este scris că
boierul Cânde stăpâneşte moşiile aflate pe teritoriul de azi al Petrilei, Mălaiei, Merişor, Rotundul şi
Câmpu lui Neag ca fiindu-i proprietăţi ab antique 2) /25/.
Valea Jiului este o microregiune alcătuită din trei municipii: Petroşani, Lupeni, Vulcan şi trei
oraşe: Petrila, Uricani, Aninoasa, cu o populaţie totală de 120.734 locuitori, conform
recensământului din 2011.
În cele ce urmează se va face o scurtă prezentare a celor şase localităţi, în ordinea de la vest
la est.
[2]
Ion Preda, Dan Pasere – Valea Jiului, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1985, p. 15
oraşul Uricani, căruia îi corespund coordonatele geografice: 45020’11” latitudine N şi 2309’9’’
longitudine E, cu o arie de peste 25.000ha, are cea mai mare zonă administrativă din Depresiunea
Petroşani.
Constituie una din intrările în Parcul Naţional Retezat şi are o populaţie de 8972 locuitori.
Totodată este cel mai vestic oraş din Valea Jiului, fiind situat la poalele Munţiilor Retezat şi Vâlcan.
Este străjuit la nord de Vârful Mare (1509m) poreclit şi Cele Trei Stânci, iar la sud de vârful
Coarnele, care se ridică la peste 1780m.
Aflându-se la altitudinea de aprox. 750m, oraşul Uricani se întinde de-a lungul văii de vest a
râului Jiu, fiind înconjurat de un relief predominant muntos. Suprafaţa acestuia conţine şi văile
pâraielor Lazăr, Valea de Peşti, Pilugul, Buta, Balomir şi Sterminos, unele dintre ele alimentează
râul Jiul de Vest, dezvoltând o bogată reţea hidrografică.
La Uricani se ajunge pe DN 66 A, varianta vestică a DN 66. Acesta leagă oraşul de Lupeni,
Vulcan şi Petroşani, iar când când va fi definitivat, de Băile Herculane.
municipiul Lupeni căruia îi corespund coordonatele geografice 45021’37” latitudine N şi
23015’18” longitudine E, este situat la poalele Munţilor Vâlcan, are o suprafaţă de 7773 ha şi o
populaţie de 23.390 locuitori, fiind considerat al treilea oraş ca mărime al Văii Jiului.
Situat la aprox. 20km SV de municipiul Petroşani şi învecinându-se la vest cu oraşul Uricani,
la sud cu jud. Gorj, iar la nord, parţial cu oraşul Vulcan şi com. Baru, este aşezat paralel cu râul Jiul
de Vest fiind străjuit de două şiruri de munţi, care leagă Munţii Retezat de Munţii Parâng, dând
localităţii o formă alungită. Oraşul fiind aşezat într-o zonă muntoasă, dispune pe cele două maluri
ale Jiului de Vest, de terase superioare care ating înălţimi de până la 800 m. Aceste terase sunt
străbătute, dinspre masivele muntoase Vâlcan şi prelungirea masivului Retezat de numeroase
pâraie, pentru care motiv are aspectul unor dealuri care coboară perpendicular spre Jiu3) /31/.
Localitatea a luat naştere în anul 1770 prin stabilirea în aceste locuri a unor locuitori veniţi
din satul Valea Lupului (Ţara Haţegului), aşa numiţii lupeni. Legătura municipiului Lupeni cu
municipiul Petroşani se face cu ajutorul DN 66A- varianta vestică a DN 66.
municipiul Vulcan, căruia îi corespund coordonatele geografice 45022’52” lat. N şi
23017’29” long. E, cu o suprafaţă de 8731ha şi o populaţie de 24.160 locuitori, ocupă locul patru, ca
întindere, între localităţile Văii Jiului şi locul doi, ca număr de locuitori. Se află situat acolo unde
depresiunea se îngustează, luând forma unui unghi ascuţit, cu laturile distanţate la aprox. 5-6 km,
fiind dominat de culmile muntoase Oboroca, din masivul Retezat spre nord şi NV, masivul Vâlcan
spre sud, mărginit de oraşul Aninoasa la est, municipiul Lupeni la vest, com. Băniţa la nord şi jud.
3)
Monografia oraşului Lupeni – 1967
Gorj la sud.
Este străbătut de DN 66 A, drum care face legătura între Petroşani şi Uricani.
Prima atestare documentară datează din 1462, an în care, în zonă s-a format o colonie de
muncitori şi funcţionari care asigurau paza şi controlul Pasului Vâlcan, principalul punct vamal spre
Ţara Românească. Până la construirea căii ferate Simeria – Petroşani, Vulcanul a fost centrul
administrativ şi economic al Văii Jiului.
oraşul Aninoasa, căruia îi corespund coordonatele geografice 45022’43” lat.N şi 23018’36”
long.E, cu o suprafaţă de 3094ha şi o populaţie de 4360 locuitori, este situat în centrul bazinului
minier Valea Jiului, fiind învecinat cu municipiul Petroşani în partea de NE, la vest cu oraşul
Vulcan, iar la sud cu jud. Gorj.
Localitatea apare ca o albie înconjurată din toate părţile de dealuri şi munţi, având aspectul
unei depresiuni destul de înalte, altitudinea ei medie fiind de 556m la confluenţa Jiurilor faţă de
800m spre marginile de est şi vest. Cel mai important râu este Jiul de Vest, care desparte oraşul în
două unităţi geografice: Iscroni şi Aninoasa.
Localitatea Aninoasa îşi începe existenţa odată cu exploatarea cărbunelui, adică în anul
1880, dar documentar localitatea a fost menţionată prima dată ca aşezare rurală în anul 1442, şi se
numea Bărbătenii de Jos fiind răsfirată pe o suprafaţă foarte mare.
Aninoasa de azi s-a format din vechea localitate Bărbătenii de Jos (Iscroni) şi Anina
(Anena). A fost declarată oraş la 18 Aprilie 1989.
municipiul Petroşani, căruia îi corespund coordonatele geografice 45024’44” lat. N şi
23022’24” long.E, cu o suprafaţă de peste 20.000ha şi o populaţie de 37.160 locuitori este cea mai
mare localitate din Valea Jiului, ca şi număr de locuitori, ocupă poziţia a treia ca suprafaţă şi
totodată cel mai important centru al industriei miniere din ţară. Acesta se găseşte aşezat în
depresiunea intramontană a Carpaţilor Meridionali, la o altiudine de 500m, bine conturată de
crestele munţilor Parâng la est, munţilor Şureanu la nord-est, munţilor Vâlcan la sud şi munţiilor
Retezat la nord şi nord-vest.
Municipiul este traversat de DN 66 (E78), comunică prin pasul Merişor (în nord) cu larga
Depresiune a Haţegului, iar, prin pasul Surduc (în sud), cu regiunile subcarpatice oltene.
Primul document care ne dă informaţii despre acest ţinut este din sec. al XV- lea., un act de
donaţie al regelui Vladislav al-II-lea către nobilul Mihail Kendefy (Mihai Cânde) de pe Râul de
Mori, prin care, la Buda, la 18 Ianuarie 1493 i se dă locurile de pe malurile Jiului Românesc şi
Transilvan cu numele Petrela, Malee şi Nyakmezek, locuri de arături, păşuni şi fânaţe.
Locuitorii din satele din Ţara Haţegului, cu turmele de oi veneau vara în aceste teritorii. Ei
au construit, în zonă, colibe, adăposturi pentru animale, iar odată cu venirea iernii se întorceau la
satele lor.
Viaţa liniştită, pastoral agricolă se va schimba brusc în a doua jumătate a sec. XIX- lea odată
cu începerea exploatăriilor miniere. Valuri de locuitori din tot Imperiul Austro-Ungar, mai ales
dintre cei cu multă experienţă în minerit (români, unguri, polonezi, slovaci, italieni) determină
creşterea populaţiei, în mod rapid.
În anul 1930 Petroşaniul este declarat oraş, iar în 1968 acesta devine municipiu.
oraşul Petrila, căruia îi corespund coordonatele geografice 45027’0” lat. N şi 23025’12”
long. E, cu o populaţie de 22.692 de locuitori şi o suprafaţă de 31.030ha, este cea mai mare localitate
din Valea Jiului, ca şi suprafaţă, este situată la altitudinea de 675m altitudine pe malul Jiului de Est,
la intersecţia pâraielor Jieţ şi Taia. Este străjuit la est de masivul Şurianu, la nord de Vârful lui Pătru
(Masivul Şurianu), la sud de masivul Parâng, iar la vest de teritoriul mun. Petroşani.
Localitatea este atestată documentar începând cu anul 1493, când printr-un act de danie, al
regelui Vladislav I al Ungariei, se consfinţeşte stăpânirea, de către cneazul român Mihail Cânde,
moşiilor aflate pe teritoriul de azi al Petrilei. Totodată în acelaşi an, regale Albert de Habsburg
recunoscuse că Valea Jiului este proprietatea lui Niculae Cânde, tatăl cneazului Mihail.
Pe teritoriul oraşului Petrila (Jieţ) s-au găsit urme ale exploatării aurului aluvionar, de către
daci şi romani, la locul numit Hududeu, loc unde au fost descoperiţi şi dinari romani.
Ocupaţia de bază era păstoritul, iar despre oamenii locului se spunea că foloseau, o piatră
neagră care arde, la încălzit şi la efectuarea schimburilor comerciale, straturile de huilă fiind
întâlnite chiar la suprafaţă.
Valea Jiului are legături cu exteriorul prin următoarele căi de acces:
- drumul naţional DN 66 (E79) – Simeria - Petroşani - Târgu Jiu;
- drumul naţional DN 7A – Petroşani – Voineasa - Râmnicu Vâlcea;
- calea ferată Simeria - Petroşani - Târgu Jiu;
- drumul naţional DN 66A Petroşani – Herculane (în construcţie).
I.2. Relieful
Depresiunea Petroşani, de origine tectonică, este cuprinsă între Munţii Parâng, Munţii
Retezat, Munţii Vâlcan şi Munţii Şureanu, (fig.nr. I.3).
Ea este cea mai închisă depresiune din ţară, comunicând cu exteriorul prin Defileul Jiului,
spre sud şi prin pasul Merişor- Băniţa spre nord. Este alungită EV (42 km lungime şi 3-9 km lăţime)
şi are o altitudine medie de peste 600 m (556m la confluenţa Jiurilor).
Marginea ei este foarte fragmentată de văile adânci (200-300 m) şi înguste care coboară din
munţi şi cad perpendicular pe cele două Jiuri. În calcarele de la poalele Munţilor Retezat şi Şurianu
s-a format un relief carstic, iar râurile au sculptat văi adânci cu aspect de chei (Cheile Buţii, Roşia,
Taia etc.
4)
Nae Popescu – Munţii noştri-Parâng, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1986, p. 6
Axul orografic major şi totodată cumpăna de ape principală sunt formate de culmea
principală, jalonată de vârfurile: Parângul Mic (2074 m), Cârja (2405 m), Stoieniţa ( 2421 m),
Gemănarea ( 2426 m), Parângul Mare (2519 m).
Munţii Parâng se caracterizează prin îmbinarea celor două tipuri de relief glaciar carpatin:
alpin (creste scuţite, complexe de circuri şi văi glaciare);
carpatic (cu interfluvii plate, larg ondulate, vârfuri conice cu circuri de mici dimensiuni).
Cele mai extinse compexe de modelare glaciară se întâlnesc la obârşiile Jieţului şi Lotrului.
Lungimea văilor glaciare, inclusiv sectorul lor de obârşie, nu depăşeşte 6-7km. Aici sunt cantonate
lacurile cele mai numeroase, mai mari şi mai adânci5) /22/. Demne de menţionat sunt circurile
glaciare Găuri şi Zănoaga Verde, unde în afară de modelarea datorită proceselor glaciare, apar forme
de relief carstic ( doline, lapiezuri, chei, grote, abrupturi etc.).
I.2.2. Munţii Şureanu
Munţii Şureanu au înălţimi medii şi mici (2130 m în Vf. lui Pătru) şi ocupă o suprafaţă
relativ întinsă (1585km2). Ei sunt lipsiţi de creste zvelte şi de custuri glaciare, însă au suprafeţe de
eroziune extinse6) /24/, (fig.nr.I.5). Ei sunt constituiţi dintr-o culme principală, pe care se găsesc cele
mai înalte vârfuri şi din care se desprind, radial, culmi secundare, mai largi spre nord şi vest şi mai
scurte către sud.
5)
Nae Popescu – Munţii noştri-Parâng, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1986, p.12
6)
Nae Popescu – Munţii noştri-Şurianu Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1986, p. 5
Fig.nr. I.5. Munţii Şureanu
Atât pe culmea principală cât şi pe culmile secundare se recunosc fragmente din vechile
suprafeţe de eroziune care apar, uneori, ca adevărate poduri suspendate deasupra văilor adânci.
Ele aparţin diferitelor etape ale evoluţiei masivului.
Văile râurilor, adânc sculptate în şisturile cristaline, au adesea caracterul unor defilee şi chiar
al unor chei însoţite de stânci golaşe, la fel de spectaculoase ca şi cheile săpate în calcarele din sud-
vestul munţilor.
În sectoarele de vale, mai largi, cu deosebire spre marginea munţilor, dar şi în bazinetele din
interiorul lor, apar terase care aparţin unor faze mai recente de modelare (cuaternar).
„În Munţii Şureanu, numeroase forme de relief au fost condiţionate de tipul de rocă. Astfel
există abrupturi petrografice, martori de eroziune, chei (în gresie şi calcare) a căror
monumentalitate este un omagiu adus „frumosului natural” 7)/28/.
Prezenţa calcarelor, în partea sud-vestică a masivului, a determinat apariţia fenomenelor
carstice de suprafaţă şi adâncime deosebit de spectaculoase, dar puţin cunoscute iubitorilor de
drumeţie. Ele sunt grupate în patru nuclee cu extensiuni diferite, din care două se află în zona ce
delimitează Depresiunea Petroşani, şi anume:
- zona Crivadia – Băniţa – Peştera Bolii,
- zona culmea Piatra Leşului – NE Depresiunii Petroşani.
7)
Valer Trufaş – Munţii noştri-Şureanu Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1986, p. 14
Captarea în subteran a unor cursuri de apă, cu obârşia în zona cristalină, a determinat
formarea în masa de calcare, a peşterilor, iar la suprafaţă, a văilor oarbe. Pe suprafeţele împădurite
sau înierbate, din stratul de sol, de sub litieră sau de sub roca nudă apar, adesea, mici creste sau co-
coaşe de calcar dispuse uneori paralel. Sunt aşa numitelele lapiezuri. Ele sau format prin procesul de
dizolvare exercitat asupra calcarului de către apele meteorice în lungul diaclazelor.
În Munţi Şureanu, la înălţimi de peste 1650 m există forme de relief glaciar.
Înfăţişarea sa, în profil longitudinal, este dominată de mai multe vârfuri (Sălanele - 1709m,
Vârful lui Pătru – 2130m, Auşel – 2010m, Şureanu – 2059m, Ştevia – 1763m, Jigoru – 1497m).
I.2.3. Munţii Retezat
“Retezatul este muntele tuturor vârstelor şi tuturor anotimpurilor, care prin grandoarea şi
culoarea lui, lasă o puternică impresie asupra vizitatorilor” 8) /23/.
Munţii Retezat, consideraţi ca cei mai înalţi şi mai stâncoşi munţi dintre Jiu şi Dunăre sunt
constituiţi din două creste alpine, aproape paralele, una situată la nord (lungă de cca. 30km), cealaltă
la sud (lungă de cca.25km.). Cele două creste principale sunt legate, între vârful Păpuşa şi vârful
Custura, print-o creastă ascuţită (lungă de aprox. 2,5km), creastă pe care piscuri semeţe oferă tururi
de orizont de neimaginat (vf. Păpuşa – 2508m, vf. Peleaga – 2509m, vf. Retezat – 2482m), acestea
constituie principalele obiective pe care drumeţii şi le fixează în excursiile lor.
Munţii Retezat se remarcă prin masivitate, energia mare a reliefului şi zonă alpină extinsă pe
suprafeţe mari. Conturul acestora măsoară cca 170km şi înscrie forma unui pentagon cu latura
sudică suprapusă pe axa Jiului de Vest, (fig.nr.I.6).
În peisajul Munţilor Retezat, circurile şi văile glaciare ocupă un loc deosebit de însemnat;
mulţimea acestora, unele adăpostind lacuri, au imprimat acestor munţi un pitoresc rar întâlnit.
8)
Nae Popescu – Munţii noştri-Retezatul Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1986, p. 5
Circurile glaciare, numite de către localnici zănoage, reprezintă depresiuni circulare formate
prin eroziunea gheţarilor montani. Ele sunt un rezultat al activităţii gheţarilor din cuaternar, care s-a
întipărit adânc în relieful montan.
Datorită frumuseţilor naturale existente pe teritoriul Munţilor Retezat, a luat naştere primul
Parc Naţional din România, iar în cadrul acestuia, o rezervaţie ştiinţifică – Rezervaţia Ştiinţifică
Gemenele.
I.2.4. Munţii Vâlcan
În contradicţie cu celelalte masive muntoase ce străjuiesc Valea Jiului, la vest de Jiu, acolo
unde începe marele arc al Carpaţilor, curbat spre Dunăre, se află un masiv muntos ce reprezintă o
înşiruire de culmi cu forme line, acoperite de păduri până aproape la limita superioară a acestora.
Aceştia se situează în sectorul sud–vestic al Carpaţilor Meridionali şi împreună cu Munţii Mehedinţi
închid, la sud, arcul carpatic cuprins între Jiu şi Dunăre, este cunoscut ca şi Munţii Vâlcan, (fig.nr.
I.7).
Cu înălţimea maximă în vf. Straja (1870 m), aceştia sunt alcătuiţi dintr-o culme principală,
asimetric orientată E-V, din care pornesc spre sud culmi secundare prelungi.
Morfologia Munţilor Vâlcan este caracterizată prin existenţa a trei mari trepte de relief
corespunzătoare celor trei suprafeţe de nivelare din Carpaţii Meridionali: Borăscu, Râu-Şes,
Corcoviţa.
I.3. Hidrologia regiunii
Sistemul hidrografic al Depresiunii Valea Jiului este format în principal de două râuri: Jiul
de Est şi Jiul de Vest. Acestora li se adaugă numeroase pâraie şi torente care se scurg de pe versanţii
munţilor (impunând reliefului un aspect colinar variat şi foarte accidentat).
Jiul de Vest, având o lungime de 51,4km, o suprafaţă de 534km2, un debit de 10,6m3/s şi o
scurgere de 605mm, îşi are izvorul la 1760m altitudine, în căldarea glaciară a Scoroţilor de sub vf.
Drăgşanul. Curge paralel cu creasta principală de sud a Munţilor Retezat şi după un scurt parcurs la
suprafaţă, apa Jiului de Vest, a cărei albie mai poartă numele de Scocul Jiului, intră într-un sector de
albie seacă. Scocul Jiului primeşte apă numai din pâraiele care vin din sud: Şarba, Ştirbu, Ursu, Bou,
Gârbovul, cu izvoare în Munţii Vâlcan, în nord (Piule – Iorgovanul) văile fiind seci.
Jiul de Vest are apă permanentă începând de la gura Văii Boului; de la Gura Butei, Jiul de
Vest, primeşte, din Munţii Retezat o serie de afluenţi însemnaţi: Buta, Valea Mării, Urseasca,
Topliţa, Pilugu. Din Munţii Vâlcan vin mai mulţi afluenţi, între care Răstovanul, Pârâul Mare, Valea
de Peşti (Arcanu). De la confluenţa cu Pilugul, Jiul de Vest, curge printre Munţii Tulişa şi Vâlcan,
până la Iscroni, primind numeroşi afluenţi de pe ambii versanţi.
Jiul de Est, având o lungime de 28km, o suprafaţă de 479km2, un debit de 7,5m3/s şi o
scurgere de 504mm îşi are izvorul la altitudinea de 1430m, sub culmea Şureanu.
Afluenţii săi, atât cei din Şureanu cât şi cei din Parâng, au dimensiuni modeste, cel mai lung fiind
Jieţul, cu o lungime de 25km şi un debit de 20,06m3/s.
La Iscroni (556m alt.), Jiul de Vest şi Jiul de Est îşi unesc apele dând naştere râului Jiu, râu
care pe o porţiune de 33 km, între localităţile Livezeni şi Bumbeşti, formează cel mai spectaculos
defileu aflat pe râurile interioare ale ţării.
Lacurile, în majoritate de origine glaciară, sunt podoabe nepreţuite şi dau un farmec aparte
peisajului, denumite de localnici tăuri sau ochiuri de mare, îşi au originea în cuveta provenită prin
dăltuirea reliefului de către gheţarii care acopereau înălţimile munţilor. După retragerea gheţarilor pe
fundul cuvetelor s-au format lacurile glaciare cu ape limpezi şi reci, oglindind cerul, norii,custurile
şi piscurile, fiind totodată şi originea multor afluenţi a celor două Jiuri.
I.4. Clima
Cele mai importante caracteristici climatice ale Depresiunii Petroşani sunt date de regimul
temperaturii aerului, regimul precipitaţiilor şi al vântului, a căror evoluţie în timp şi spaţiu sunt
determinate de factorii genetici (suprafaţa activă, radiaţia solară, circulaţia generală a atmosferei) în
interdependenţă cu particularităţile locale de relief şi expunere a fiecărui masiv muntos ce
mărgineşte depresiunea. În principal se disting două topoclimate: cel submontan specific zonei
depresionare şi cel montan.
Topoclimatul submontan are următoarele caracteristici:
- temperatura medie anuală de 60C;
- cantităţi medii anuale de precipitaţii de 1000 – 1100mm;
- grosimea medie a stratului de zăpadă de 50 – 60cm;
- frecvente inversiuni de temperatură (iarna temperatura este mai scăzută decât pe versanţi).
Topoclimatul montan se caracterizează prin:
- temperatura medie anuală cu valori cuprinse între -20C şi 60C;
- cantităţi medii anuale de precipitaţii de 1400 mm;
- grosimea medie a stratului de zăpadă de 80 – 100cm.
Vânturile dominante pentru întreaga zonă studiată sunt cele din direcţia vest, dar ele sunt
condiţionate de particularităţile create de relief (dispunerea versanţilor, a văilor etc).
I.6. Populaţia
“Despre popularea Văii Jiului, dinspre munţi, vorbesc numeroase urme ale omului din epoci
străvechi, numele de locuri din cuprinsul ei şi însăşi poziţia geografică, care o situează între
celelalte cuiburi din Carpaţi, mai ferite de furtunile aprigi ale istoriei, în care dintotdeauna şi
permanent omul a găsit locuri mai sigure de vieţuire şi cele necesare traiului” 9)/2/.
La întrebarea de unde a venit o mare parte din populaţia depresiunii, ne răspund numele
satelor, care multe dintre ele reprezintă roiri din Ţara Haţegului. Cele mai multe dintre oiconimele
cu sufixul – eni, trădează locul (localitatea sau regiunea) din care au venit cei care au întemeiat
aşezarea sau aşezările respective: Bărbăteni – înseamnă “cei veniţi din Râu Bărbat”, Lupeni –
înseamnă “cei veniţi din Valea Lupului”, Paroşeni – înseamnă “cei veniţi din Paroş”, Petroşeni –
înseamnă “cei veniţi din Petros”.
Documentele de după 1700, arată întreaga depresiune a Petroşanilor intens populată, cu
gospodării risipite pretutindeni de-a lungul arcului intracarpatic, părând a forma un singur mare sat
de la un capăt la altul. Pe la 1750, populaţia Depresiunii Petroşani era estimată la aprox. 1000
locuitori, iar la 1818 ajunsese la peste 2500.
Creşterea populaţiei este însoţită de accentuata transformare a peisajului depresiunii care îşi
menţine până în prima jumătate a secolului al XIX-lea caracterul rural, cu specific silvo-pastoral, dar
dezvoltarea economiei bazată pe extracţia cărbunelui impune trasarea unor căi noi de comunicaţie
care au fost însoţite de ridicarea marilor construcţii industriale, de la un capăt la celălalt al
depresiunii, cu noi geometrii ale cartierelor de blocuri muncitoreşti, în egală măsură desenate la
Petroşani, Petrila, Vulcan, Lupeni şi Uricani.
9)
Lucian Badea – Valea Jiului, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1971, p. 8
“Datele statistice privitoare la sporul migrator ne indică şi locurile de provenienţă a noilor
veniţi (pe regiuni administrative). După ponderea numerică a noilor veniţi acestea sunt: Banat,
Braşov, Cluj, Oltenia, Crişana, Mureş – Autonomă Maghiară din care au venit două treimi din noii
locuitori, restul provenind din celelalte regiuni ale ţării” 10) /29/.
Locurile de muncă din zonă şi facilităţile de care se bucurau lucrătorii din industria Văii
Jiului au atras, în perioada 1965- 1996, un număr mare de oameni care au devenit mineri şi s-au
stabilit definitiv în această zonă.
În tabelul nr.I.1 şi fig.nr.I.8 se prezintă evoluţia populaţiei Văii Jiului între anii 1967, 2002 şi
2011.
Tabel nr. I.1. Evoluţia populaţiei Văii Jiului între anii 1967, 1992, 2002 şi 2011
Nr.crt. Perioada
Localitatea 1967 1992 2002 2011
Fig.nr.I.8. Evoluţia populaţiei din Valea Jiului între anii 1967, 2002 şi 2011
10)
Tufescu V., Mocanu C.,– Depresiunea Petroşanilor Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1964, p. 73-74
CAPITOLUL II
SITUAŢIA ACTUALĂ SOCIO-ECONOMICĂ A COMUNITĂŢILOR
DIN DEPRESIUNEA PETROŞANI
11)
Fulger Ion Valentin – Valea Jiului după 1989,spaţiu generator de convulsii sociale, Ed. Focus, Petroşani, 2007, p. 14
(grâu, porumb) făcându-se prin achiziţie de pe pieţele limitrofe ale zonei de interes.
Ocupaţia semnificativă a populaţiei din mediul rural, arondat Văii Jiului, o constituie, din
cele mai vechi timpuri, creşterea animalelor, respectiv a vitelor şi oilor.
De altfel Romulus Vuia menţionează faptul că în Masivul Parângului, precum şi pe versantul
dinspre Valea Jiului al Munţilor Vâlcanului şi Retezatului, la o altitudine cuprinsă între 1400m şi
1600m, se găseau adevărate cătune de stâne de oi şi mai multe stâne de vaci.
Astfel că, dacă în anul 1966, în Valea Jiului, era înregistrat ca efectiv de animale un număr
de 21.261 capete de bovine, ovine şi caprine, iar în urma recensământului animalier, efectuat la
nivelul anului 2010, se înregistrează un efectiv de 16.077 capete (tabel nr.II.1), de unde se poate
concluziona: cu toate că efectivele de animale, din perimetrul Văii Jiului, a scăzut, scădere datorată
industrializării zonei, ocupaţia de bază a populaţiei rurale este creşterea animalelor, ocupaţie ce se
bucură de tradiţionalismul genetic.
II.1.3. Comerţul
În arealul Văii Jiului se desfăşoară activităţi de comerţ cu amănuntul (produse alimentare şi
nealimentare, farmaceutice şi material de construcţii), numărul mare de centre comerciale (Penny,
Profi, Kaufland,Carrefour), pe lângă magazinele de cartier, oferind o gamă variată de produse.
Dezvoltarea acestei activităţi se poate atribui, în exclusivitate, procesului de privatizare şi
investiţiilor din sectorul privat.
Tot acestui proces i se poate atribui şi dezvoltarea reţelei comerciale din Valea Jiului, ceea ce
a determinat îmbunătăţirea distribuţiei teritoriale a unităţilor de comerţ cu amănuntul, mărimea
acestora cât şi utilizarea eficientă a spaţiilor existente, pe de-o parte, iar pe de altă parte a dinamizat
relaţiile cu furnizorii industriali, a generat creşterea concurenţei între operatori şi a îmbunătăţit
calitatea produselor şi serviciilor oferite populaţiei.
II.1.4. Turismul
La nivelul zonei de studiu, s-a dezvoltat foarte bine turismul de sfârşit de săptămână,
drumeţia montană, speoturismul, alpinismul şi turismul de tranzit.
Pe lângă toate acestea, datorită durabilităţii comunităţilor momârlăneşti, arhitecturii specifice
şi frumuseţii portului popular, foarte bine s-a dezvoltat şi turismul agropastoral, activitate care joacă
un rol extrem de important în valorificarea unicităţii locurilor şi menţinerea nealterată a obiceiurilor
şi tradiţiilor seculare.
Altitudinea reliefului mediului montan, cât şi condiţiile acestuia au concurat la dezvoltarea a
două domenii schiabile, respectiv Parâng şi Straja, domenii care pe perioada sezonului hibernal
abundă de turişti şi practicanţi ai sporturilor de iarnă. Pe lângă acestea, tot în masivul Straja, au fost
puse bazele unui nou domeniu schiabil – Pasul Vâlcan.
Dacă până în anul 1990, în masivul Parâng, funcţionau baze de pregătire a sportivilor de
performanţă şi a diferitelor servicii şi structuri militare, în prezent funcţionează doar bazele de
pregătire a UNEFS Bucureşti şi Clubul Sportiv Şcolar Petroşani.
Trebuie menţionat că pe aceste domenii schiabile sunt amenajate pârtii de schi pentru toate
nivelurile de pregătire, prevăzute cu instalaţii de iluminat pe timp de noapte şi instalaţii de transport
persoane pe cablu.
Pe lângă acestea funcţionează restaurante cu program NonStop, unităţi de cazare, puncte de
prim ajutor (Salvamont) şi posturi de ordine publică (Jandarmi).
Frumuseţea mediului montan, arondat Văii Jiului, este dată de contrastul format din
altitudinile impunătoare ale munţilor Parâng şi Retezat (vf. Parângul Mare – 2519 m, vf. Peleaga –
2509 m, vf. Păpuşa – 2508 m, vf. Retezat – 2482 m, vf. Cârja – 2405 m, vf. Parângul Mic – 2074 m)
şi culmile rontujite ale munţilor Vâlcan şi Şureanu (vf. Oslea – 1940 m, vf. Straja – 1868 m, vf.
Capra – 1927 m).
La nivelul acestor munţi sunt foarte bine reprezentate toate cele trei suprafeţe de modelare
glaciară existente în Carpaţii Meridionali, respectiv Borăscu la altitudinea de 2000m, Râu – Şes la
altitudinea de 1200m–1600m, şi spre zona depresionară Valea Jiului, suprafaţa
Gornoviţa/Predealului la 1000m altitudine.
Mixtura dată de prezenţa acestor forme de modelare glaciară, a contribuit la stimularea
fenomenului turistic în zonă şi a fost folosită pentru valorificarea peisagistică a cărei frumuseţe este
sporită de prezenţa platformelor de eroziune, a cascadelor, a reliefului carstic (subteran şi de
suprafaţă).
Aici există următoarele obiective turistice naturale: Cheile Buţii; Peştera Dâlma cu Brazi;
Valea de peşti; Cariera de cuarţ; Peştera de gheaţă; Lacul Valea de peşti; Peştera Topliţa; Peştera cu
Corali; Peştera Zeicului; Peştera Alunii Negrii; Cheile Jieţului.
Autenticitatea etno-folclorică, varietatea peisajului mixat cu bogăţia floristică şi faunistică
cât şi geomorfologia acestor munţi, constituie o parte dintre factorii cheie ai practicării şi dezvoltării
turismului în Valea Jiului.
I.1.5. Alte activităţi desfăşurate în zonă
Datorită dispunerii geografice, Valea Jiului beneficiază de produsul celor patru masivi
muntoşi împrejmuitori, produs gestionat de trei ocoale silvice (două aparţin de Direcţia Silvică
Hunedoara, iar al treilea înfiinţat prin asocierea proprietarilor de pădure). Suprafaţa gestionată (tabel
nr.II.2) este înzestrată cu: răşinoase, 45%; fag, 50%; diverse esenţe tari, 4%; diverse esenţe moi, 1%.
______________________________________________________________________
12) lohn – cuvânt derivat din limba germană = leafă, reprezentând producerea unor articole folosind mână de lucru ieftină.
Materia primă este importată, prelucrată, apoi exportată din nou
Situaţia şomerilor din Valea Jiului în perioada 2010-2016 este prezentată în tabelul nr.II.3
sub forma unor valori medii pentru fiecare an analizat şi în graficile din figurile nr. II.2- II.8 unde se
observă evoluţia şomajului în aceeaşi perioadă, dar pe fiecare lună a anului.
Un prim efect a fost regresul numeric al populaţiei, urmat de o îmbătrânire a acesteia. Dacă
la recesământul din 2002 s-au înregistrat, în Valea Jiului, 146.750 de locuitori, la recesământul din
anul 2011 au fost înregistraţi 120.734 de locuitori (v.tabel nr.I.1).
Tabel nr. II.3. Situaţia şomerilor în Valea Jiului în perioada 2010-2016 (valori medii anuale)
Nr. Anii
crt. Localitatea 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
1 Petroşani 1500 1131 1213 1393 1314 1460 1037
2 Petrila 1225 515 562 626 634 791 652
3 Aninoasa* 237 152 - - - - -
4 Vulcan 1351 594 660 743 729 695 602
5 Lupeni 1042 666 744 748 708 615 623
6 Uricani* 262 174 - - - - -
Total 5617 3232 3179 3510 3385 3561 2914
*) Începând cu 2012 au fost desfiinţate punctele de lucru AJOFM
Un fenomen generat de restructurarea industriei din Valea Jiului şi care a existat şi înainte,
dar în sens invers, este migraţia populaţiei. Dacă până în anul 1990, Valea Jiului, funcţiona ca un
adevărat pol de atracţie pentru populaţia din judeţele estice şi sudice ale ţării, odată cu căderea
economiei locale, surplusul de populaţie s-a reorientat spre alte zone ale ţării, în care realizarea unui
venit stabil să fie relativ uşoară, sau chiar spre străinătate.
Pentru a minimaliza efectele, negative, ale acestui fenomen de migrare a populaţiei şi pentru
a veni în întâmpinarea nevoilor de pregătire, prin procedura formării profesionale, procedură ce
urmăreşte creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale, în vederea iniţierii, calificării,
recalificării, perfecţionării şi specializării persoanelor în căutarea unui loc de muncă, având ca şi
obiectiv final, realizarea mobilităţii şi (re)integrării acestora pe piaţa forţei de muncă, cu ajutorul
Centrelor de Formare Profesională, au fost organizate cursuri de pregătire profesională, cursuri ce au
fost desfăşurate pe diferite perioade de timp, în funcţie de complexitatea pregătirii şi necesarul
existent pe piaţa muncii.
Ca urmare, după 1997 au fost organizate şi absolvite mai multe cursuri de formare
profesională, din care în tabelul nr.II.4 se vor prezenta doar pe cele efectuate în perioada 2012-2016,
care ar putea asigura personal calificat în activităţile preconizate a se deasfăşura în unităţile propuse
în lucrare ca alternative la minerit.
Urmărind calificările din tabel se constată insuficienţa acestora, din punct de vedere al
profesiunilor, pentru activităţile propuse.
Valea Jiului va rămâne, încă, dependentă, de activitatea minieră, atât prin nivelul de ocupare
a forţei de muncă direct şi indirect, cât şi prin resursele care urmează să fie atrase de această
activitate.
De aceea este necesar ca acţiunile, în perspectivă, să vizeze cu prioritate continuarea
procesului de restructurare a activităţii miniere, corelat cu acţiuni menite să asigure dezvoltarea unui
sector privat capabil să preia, prin transfer, o parte a forţei de muncă disponibilizate din activitatea
minieră, şi nu numai.
În ultimii ani, în Valea Jiului, s-au făcut investiţii în infrastructura de turism montan, dintre
care, unele sunt sortite eşecului, din cauza altitudinii, a climatului local, sau a lipsei unui concept
elaborat în funcţie de condiţiile locale. Diferitele proiecte, din diferite zone, uneori vecine, nu au
ţinut cont unul de celălalt; în unele situaţii s-a procedat la investiţii în infrastructuri de schi fără să se
coreleze dezvoltarea staţiunilor cu principiile de urbanism, cu cele ale cooperării,şi, totodată în
absenţa unui concept coerent de dezvoltare şi a unei planificări strategice zonale.
Principalale resurse ale munţilor ce înconjoară Valea Jiului, sunt reprezentate de fondul
forestier şi de biodiversitate, de flora furajeră a pajiştilor naturale, de peisaj şi de factorul antropic
autohton, purtător de tradiţii economice şi culturale, determinant pentru punerea responsabilă în
valoare a resurselor.
În această ordine de idei, interesul crescând, al turiştilor străini, pentru componenta montană
a Văii Jiului este dat de diminuarea atracţiilor naturale şi antropizarea accentuată a sistemului
montan în ţările alpine ale Europei, respectiv valenţele ridicate ale factorilor de mediu, nealteraţi,
din Depresiunea Petroşani, fapt favorizant pentru deplasarea turistică, spre arealul acestora.
Prezenţa armonioasă a diferitelor forme de relief şi condiţiile pedo–climatice, favorabile, au
îmbogăţit şi înfrumuseţat natura Văii Jiului cu o mare varietate de peisaje şi condiţii propice pentru
dezvoltarea unor habitate diversificate.
În pofida unei efemere şi excesive dezvoltări industriale, din trecutul nu prea îndepărtat al
Văii, în zona de studiu se mai păstrează un patrimoniu natural de excepţie reprezentat de numeroase
şi întinse arii şi rezervaţii protejate de lege, pentru a fi transmise generaţiilor viitoare.
Existenţa acestor arii şi rezervaţii protejate nu limitează activităţile umane din zonele
respective, dimpotrivă, apartenenţa teritorială la noua reţea NATURA 2000 constituie, pentru
populaţia locală, oportunităţi de a desfăşura activităţi ecologice şi de a beneficia de fonduri
europene.
Atuurile principale, ale zonei muntoase, din Valea Jiului sunt:
un mediu natural montan, generos, încă bine împădurit şi cu o bogată biodiversitate;
populaţie rurală montană dinamică şi sănătoasă cu un procent încă bun de tineret agricol,
adaptat - cheia dezvoltării.
tradiţii economice şi culturale parţial conservate;
grad minor de chimizare în agricultura montană şi produse agroalimentare de calitate, de
tip ecologic.
Distribuţia terenurilor mediului montan aferent zonei de studiu este următoarea:
1A – păduri situate în perimetrele de protecţie a izvoarelor şi surselor de apă potabilă, în
suprafaţă de 1028ha;
1B – păduri de pe versanţii direcţi ai lacurilor de acumulare, în suprafaţă de 1320ha;
1C – păduri de pe versanţii râurilor şi pâraielor care alimentează lacurile de acumulare, în
suprafaţă de 10375ha;
2A – păduri situate pe stâncării, pe grohotişuri, pe terenuri cu eroziune în adâncime, pe
terenuri cu înclinare mai mare de 350 , în suprafaţă de 15485ha;
2B – păduri constituite din parcele întregi, limitrofe drumurilor publice de interes
deosebit, în suprafaţă de 38ha;
2C – benzi de pădure din jurul golurilor alpine, în suprafaţă de 3003,7ha;
2E – plantaţii forestiere executate pe terenuri degradate, în suprafaţă de 28ha;
2F – păduri situate în zone de formare a avalanşelor, în suprafaţă de 113ha;
2H – păduri situate pe terenuri alunecătoare, în suprafaţă de 13ha;
2L – păduri situate pe terenuri cu substraturi litologice, foarte vulnerabile la alunecări, în
suprafaţă de 7103 ha;
3F – păduri situate la mare altitudine în condiţii foarte grele de regenerare, în suprafaţă
de 5ha;
3J – benzi de pădure din vecinătatea depozitelor de steril, în suprafaţă de 108ha;
4B – păduri în jurul mun. Petroşani. Lupeni şi oraşului Aninoasa, în suprafaţă de 260ha;
4E – păduri cu funcţii de recreere, în suprafaţă de 300ha;
4I - benzi de pădure de-a lungul şoseloelor turistice de importanţă deosebită, în suprafaţă
de 371ha;
5A – păduri constituite în Parcul Naţional Retezat, în suprafaţă de 1932,8ha;
5D – păduri constituite în rezervaţii ştiinţifice, în suprafaţă de 2,0ha;
5H – păduri constituite în rezervaţii pentru producerea de seminţe forestiere, în suprafaţă
de 447ha;
5I – zone de pădure destinate ocrotirii unor specii rare din fauna indigenă (cocoşul de
munte), în suprafaţă de 700ha;
5J – zone de pădure destinate ocrotirii unor specii rare din zona indigenă (cocoş de
munte, capra neagră), în suprafaţă de 200ha;
5L – păduri constituite în zona tampon a Parcului Naţional Retezat, în suprafaţă de
1171,2ha.
În lucrarea Cercetări asupra biodiversităţii în ecosisteme de păduri virgine şi naturale din
Parcurile Naţionale elaborată de Coanda C., Radu S., Burza E., 1998. Ref. st. ICAS., Bucuresti, s-au
stabilit şi cuantificat o serie de elemente peisagistice relevante şi biotopuri speciale în Parcurile
Naţionale studiate, a căror însumare s-a redat printr-un punctaj total.
Ocurenţa acestor elemente s-a cuantificat prin cifrele:
0 - atunci când elementul lipseşte;
1 - când apare sporadic;
2 - când este frecvent;
3 - când este întâlnit foarte frecvent.
Aceste elemente relevante şi ocurenţa lor, transpuse caracteristicilor mediului montan aferent
Văii Jiului sunt reprezentate de:
crestele alpine (peste 2000m): 3;
circurile şi morenele glaciare: 2;
golurile alpine întinse: 3;
jnepenişuri/tufărişuri alpine: 2;
abrupturi/stâncării: 2;
lacurile alpine (iezere, tăuri): 3;
lacuri artificiale (de acumulare):1;
chei:1;
reliefuri carstice (peşteri, avene): 1;
turbării, mlaştini: 1;
pâraie: 2;
luminişuri: 1;
fragmente de păduri cvasivirgine: 3;
masive păduroase compacte: 3;
arbori monumentali (seculari): 2;
bârloguri de urs: 3;
biotopuri favorabile caprei negre: 3;
biotopuri favorabile râşilor: 2;
cuiburi de vulturi: 1;
locuri de rotire pentru cocoşul de munte: 3;
puncte de belvedere : 3.
Raportând punctajul obţinut, respectiv 45, la punctajul obţinut de Parcul Naţional Retezat,
respectiv 43, şi care-l situează pe acesta în fruntea altor şapte parcuri naţionale, se poate spune că
masivele muntoase ce încadrează Grupele Montane Parâng şi Retezat-Godeanu, beneficiază de toate
atuurile necesare desfăşurării unui turism organizat, în cadrul acestora, şi de a stârni interesul
drumeţului de a descoperi noi puncte de interes.
În acţiunile ce se preconizează a se desfăşura în vederea promovării şi valorificării
patrimoniului turistic trebuie avut în vedere următoarele aspecte, în concordanţă cu principiile
dezvoltării durabile şi ale valorificării durabile a resurselor:
minimizarea efectelor activităţilor antropice în zonele naturale cu obiective turistice
vizibile;
păstrarea echilibrului între promovare/valorificare şi menţinerea obiectivelor naturale
nealterate;
păstrarea echilibrului între calitatea de obiectiv turistic natural şi asigurarea dotărilor
necesare practicării turismului la standarde moderne de confort şi siguranţă;
utilizarea pentru amenajări turistice de infrastructură şi servicii a tehnicilor prietenoase cu
mediul;
trecerea de la turismul necontrolat la cel organizat, care va duce atât la păstrarea
controlului şi minimizarea efectelor negative, cât şi la obţinerea de beneficii materiale pentru zonă;
promovarea sporturilor cu specific montan.
Zona montană constituie un habitat natural specific, habitatele umane integrate mediului
natural având, de asemenea, un specific distinct. Ecosistemele montane şi alpine sunt fragile,
ecologic, datorită factorilor naturali ca altitudinea, fenomene meteorologice, constituţia solului etc.
Fig. nr. III. 7. Animale reprezentative masivelor muntoase ale Văii Jiului
În tabele nr. III.2 – III.5 se prezintă speciile faunistice din zona montană şi se face o evaluare
globală a lor /44/.
Tabel nr. III.2. Specii de mamifere enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE
Cod Specie Populaţie *) Sit. Conserv. Izolare Global
Rezidentă Reproducere Iernat Pasaj pop. **) ***)
Canis
1352 P - - - C B C B
lupus
Ursus
1354 P - - - C B C B
arctos
1361 Lynx lynx R - - - B B C B
Tabel nr. III.3. Specii de amfibieni şi reptile enumerate în anexa II a Directivi Consiliului92/43/CEE
Cod Specie Populaţie Sit. Conserv. Izolare Global
Rezidentă Reproducere Iernat Pasaj pop.
Bombina
1193 RC - - - C B C B
variegata
Tabel nr. III.4. Specii de peşti enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE
Populaţie Sit.
Cod Specie Conserv. Izolare Global
Rezidentă Reproducere Iernat Pasaj pop.
Cottus
1163 P - - - B A C A
gobio
Tabel nr. III.5. Specii de nevertebrate enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE
Populaţie Sit.
Cod Specie Conserv. Izolare Global
Rezidentă Reproducere Iernat Pasaj pop.
Pholidoptera
4054 P - - - B A A A
transsylvanica
Pseudogaurotina
4024 P - - - B B A B
excellens
*) Populaţie- mărimea şi densitatea populaţiei speciei prezente din sit în raport cu populaţiile
prezente pe teritoriul naţional; acest criteriu are scopul evaluării mărimii relative sau densităţii
relative a populaţiei în sit cu cea la nivel naţional. Măsura optimă este un procentaj, rezultat din
raportul dintre populaţia din sit/populaţia de pe teritoriul naţional.
**) Conservare- gradul de conservare a trăsăturilor habitatului care sunt importante pentru
speciile respective şi posibilităţile de refacere. Acest criteriu cuprinde două subcriterii: gradul de
conservare a trăsăturilor habitatului care sunt importante pentru specie (presupune o evaluare globa-
lă a trăsăturilor habitatului în ceea ce priveşte cerinţele biologice pentru o specie) şi posibilităţile de
refacere (se ia în considerare doar dacă elementele sunt în medie sau parţial degradate). Observăm
faptul că speciile de interes comunitar din zona de studiu se află într-o stare de conservare bună şi
excelentă.
În cazul unui habitat natural, starea sa de conservare este dată de totalitatea factorilor ce
acţionează asupra sa şi asupra speciilor caracteristice şi care îi poate afecta pe termen lung
raspândirea, structura şi funcţiile, precum şi supravieţuirea speciilor caracteristice. Această stare se
consideră favorabilă atunci când sunt îndeplinite condiţiile:
- arealul natural al habitatului şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt
stabile sau în creştere;
- habitatul are structura şi funcţiile specifice necesare pentru conservarea sa pe termen lung,
iar probabilitatea menţinerii acestora în viitorul previzibil este mare;
- speciile care îi sunt caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă.
***) Izolare- gradul de izolare a populaţiei prezente în sit faţă de aria de răspândire normală a
speciei. Acest criteriu poate fi interpretat ca o măsură aproximativă a contribuţiei unei populaţii la
diversitatea genetică a speciilor pe de o parte şi a fragilităţii acestei populaţii pe de altă parte.
Folosind o abordare simplistă, se poate spune că pe măsură ce o populaţie este mai izolată faţă de
răspândirea ei naturală, pe atât ea are o contribuţie mai mare la diversitatea genetică a speciei. În
consecinţă, termenul izolare trebuie considerat în context mai larg, aplicându-se în egală măsură
endemicii propriu-zise, subspeciilor/varietăţilor/raselor şi subpopulaţiilor unei metapopulaţii. În
acest context a fost folosită următoarea clasificare:
A: populaţie (aproape) izolată,
B: populaţie neizolată, dar la limita ariei de distribuţie,
C: populaţie neizolată cu o arie de răspândire extinsă.
Dezvoltarea Durabilă
Bunăstare şi
Profitabilitate
Sustenabilitate şi coeziune socială
Echilibru ecologic
dinamic
Eficienţă economică, Echitate,solidaritate,
productivitatea incluziune socială
factorilor de
producţie
Ecoeficienţă
echitabil;
sustenabil;
viabil.
Având în vedere că dezvoltarea durabilă are la bază mixtura acestor trei piloni,
interdependenţa acestora este evidenţiată de următoarele aspecte:
1. Pilonul economic
- restructurarea eficientă a economiei impune dezvoltarea sferei serviciilor, reducerea
ocupării forţei de muncă, dezvoltarea infrastructurilor şi conectarea acestora la culoarele europene;
- dezvoltarea unor servicii în zonele rurale;
- creşterea capacităţii administrativ teritoriale de atragere a fondurilor comunitare şi
valorificare a resurselor zonelor;
- încurajarea reinvestirii profitului;
- scurtarea duratei de realizare a obiectivelor investiţionale.
2. Pilonul echitate socială
- promovarea clasei de mijloc;
- servicii publice eficiente;
- combaterea sărăciei, promovarea egalităţii de şanse;
- formarea profesională continuă.
3. Pilonul ecologie
- conştientizarea faptului că sacrificarea naturii, pe termen lung, pentru un profit imediat este
o greşeală;
- reciclarea materialelor refolosibile şi managementul deşeurilor;
- parteneriat public – privat pentru diferite categorii de factori de mediu.
Aceşti piloni, subsumaţi dezvoltării durabile, trebuie integraţi în politica de dezvoltare şi
reconversie economică a Văii Jiului astfel încât să se potenţeze reciproc, iar când acest lucru nu este
posibil să se stabilească compromisuri.
În ultimii 20-25 de ani s-au făcut numeroase strategii de menţinere pe linia de plutire, sau
altele mai hazardate.. de înflorire, a Văii Jiului, toate fiind motivate de situaţia precară a mineritului
din acest bazin minier. Au apărut astfel proiecte, care mai de care mai fanteziste, care pe planşetă
transforma Valea Jiului într-un mic paradis românesc. Din păcate, chiar şi proiectele realiste au
rămas, în cea mai mare parte a lor, tot pe hârtie, căci toate se loveau în final de ...finanţare. Nici până
astăzi nu au apărut marii investitori dornici să se înavuţească pe aceste meleaguri, aşa cum în urmă
cu un secol şi jumătate câţiva străini au venit aici pentru a extrage... aurul negru.
Desigur, pot spune unii, că şi această lucrare va avea aceeaşi soartă. Autorul ei este mai
optimist din mai multe motive:
autorităţile locale, dacă vor să rămână în istoria locurilor pe care le păstoresc, trebuie să
se implice în aceste proiecte alternative, căci de data aceasta mineritul din Valea Jiului va intra cu
paşi repezi într-un colaps total;
soluţiile propuse de autor şi anume: Sat turistic, Linie de procesare a plantelor
medicinale şi a fructelor de pădure, Linie de procesare a laptelui şi Linie de ambalaje de carton
sunt realiste şi se bazează pe bogăţia culturală şi montană a acestor locuri, unde factorul uman este
capabil fără o pregătire înaltă să se implice în realizarea lor;
finanţarea acestor proiecte poate fi obţinută prin Programul Operaţional Regional 2014 –
2020 sau acţiuni private deoarece costurile nu sunt prea mari.
Se doreşte să se realizeze o amenajare de tip rural, în zona montană (fig.nr.V.2.şi V.3), iar
suprafaţa ce urmează a fi amenajată este de 6ha.
În satul turistic, propus, cazarea turiştilor se poate asigura în case tradiţionale (fig.nr.V.4.),
special destinate acestora, construite de societatea de turism. Toate aceste case vor asigura un minim
de confort, realizat cu mijloace locale, vor fi mobilate corespunzător normelor de clasificare
prevăzute în legislaţie şi vor păstra caracterul tradiţional al zonei.
Satul, compus din locuinţe cu ocol întărit, gospodărie specifică arealului depresionar
analizat,este de mici dimensiuni, construcţiile predominante fiind din lemn (v.fig.nr.V.4.), cu baza
din piatră, având în interiorul ei un tip de cămară între ai cărei pereţi se păstrează o temperatură
constantă, scăzută, utilă pentru menţinerea în stare bună a alimentelor.
Arhitectura spaţiului de locuit şi a spaţiu limitrof este bazată pe simplitate, pe folosirea
materialelor de construcţie oferite de zona studiată, pe proporţionalitate şi armonie cu mediul
înconjurător şi va oferi turistului plăcerea vizuală specific montană, confortul recreativ al unei
localităţi paşnice, liniştite, care v-a oferi posibilitatea participării turiştilor, alături de localnici
(fig.nr.V.5.), la obiceiurile şi festivalurile zonei, care sunt strâns legate de tradiţiile pastorale,
precum şi accesul facil spre ariile naturale protejate din cele două mari grupe montane (Parângul şi
Retezat – Godeanu), care se bucură de o mare diversitate geologică, hidrologică şi florar –
faunistică.
Scopul principal al activităţii din cadrul muzeului, şi implicit al satului propus, este acela de
a conserva o lume arhaică caracterizată prin simplitate şi frumos şi de a scoate în evidenţă valenţele
culturale ale unei civilizaţii ce are rădăcinile înscrise în antichitate. În acest sens se va avea în vedere
ca activităţile satului să se desfăşoare ciclic şi în strânsă concordanţă cu tradiţia şi cultura
momârlănească, având la bază calendarul ancestral al acestora; calendar în care observăm:
tradiţii ale comunităţii, cu dată fixă sau mobilă:
- tradiţii de iarnă (colindele de Crăciun, Craii, Piţărăii, Capra, Steaua, Adunarea oilor,
Jocul ursului, Pluguşorul, Sorcova, Stretenia, Cornul înflorit, Afumatul şerpilor etc.);
- tradiţii de primăvară (Săptămâna albă, Transhumanţa de primăvară, Floriile, Strigatul
peste sat, Vinerea Mare, Drumul Crucii, Paştele, Udatul de Paşti, Alergatul Prescurii, Pomenile de
Paşti, Nedeile, Rusaliile, Târgurile de primăvară, Măsuratul oilor etc.);
- tradiţii de vară ( Cununa oilor, Sânzienile, Postul Adormirii Maicii Domnului, Ziua
Crucii etc.);
rituri de trecere – strâns legate de viaţa socială a individului ( naşterea, botezul, tăiatul
moţului la copil, frăţia de cruce, logodna, nunta etc.);
alte obiceiuri ( tradiţii legate de brad, claca, şezătoarea, ritualuri agricole, tradiţii
medicale).
Totodată, în cadrul acestei locaţii, va funcţiona şi un lăcaş de cult (fig.nr. V.6) în care vor fi
oficiate slujbe prilejuite de diferite evenimente, din viaţa de zi cu zi, a comunităţii momârlăneşti
limitrofe. Lăcaşul de cult va fi o construcţie din lemn, iar stilul arhitectonic va respecta
tradiţionalismul locului şi se va încadra în peisajul zonei propuse.
Între activităţile economice propuse, în vederea dezvoltării durabile a Văii Jiului, este şi cea
de înfiinţare a unei linii de procesare a plantelor medicinale şi a fructelor de pădure, activitate al
cărei specific se impune a corespunde unei arii montane tipice.
Punerea în practică a acestui proiect este condiţionată de identificarea unui amplasament
pentru linia de procesare, amplasament capabil să satisfacă mai multe cerinţe. Astfel, că pe baza
indicelui de accesibilitate s-a calculat locaţia ideală, locaţie reprezentată de zona fostei crescătorii de
păsări (tabel nr. V.4 şi figurile nr.V.7-V.9.), dispusă pe raza oraşului Aninoasa, la o altitudine de
560m, mai precis în zona Iscroni, având coordonatele geografice: 45022’27” lat. N şi 23021’3” long.E,
în prezent dezafectată, dispusă la cca. jumătatea distanţei dintre localităţile Văii Jiului, în apropierea
DN 66 A Petroşani – Uricani şi DN 66 Petroşani – Tg. Jiu, la intersecţia masivelor muntoase Parâng
şi Vâlcan şi confluenţa râurilor Jiul de Est cu Jiul de Vest, locul de naştere al râului Jiu.
Relaţia dintre amplasarea populaţiei active şi distanţa dintre localităţile Văii Jiului definesc
acest indicator ca edificator pentru accesibilitatea zonei la activităţile propuse ( tabelul nr.V.4.)
Linie de procesare
plante medicinale şi
fructe de pădure
Fig. nr. V.7. Locaţie linie procesare plante medicinale şi fructe de pădure
Fig. nr. V.8. Plan linie procesare a plantelor medicinale şi a fructelor de pădure
Fig. nr. V.9. Amenajament linie procesare plante medicinale şi fructe de pădure
O potenţială cifră de afaceri pentru valorificarea plantelor medicinale este dată în tabelul
nr. V.5.
Tabel nr.V.5. Fişă de afaceri pentru Producţia ceaiurilor şi altor produse din plante medicinale
Nr. crt. Capitol Explicaţii
1 Domeniul afacerii Producţie ceaiuri şi alte produse din plante medicinale
1083
Cod CAEN Cultivarea de plante medicinale şi fructe de pădure, în
2
Tipul activităţii principale sistem ecologic, producţia şi comercializarea de produse
din plante medicinale
3 Locaţie Petroşani
4 Durată investiţie 12 luni
5 Valoare investiţie iniţială aprox. 1,000,000€
Proiectul de faţă urmăreşte înfiinţarea unei linii de pro-
ducţie axată pe producerea mai multor sortimente de
ceaiuri şi alte produse specifice având ca materie primă
flora spontană specifică mediului montan arondat Văii
Jiului precum şi culturile de cătină de pe haldele de steril
6 Descriere investiţie iniţială
din perimetrele vechilor exploatări miniere.
Achiziţionarea următoarelor instrumente:
-balanţă tehnică 6-12 kg;
-tocător reglat pentru o lungime a fragmentelor de 10 mm/
moară de măcinat;
-sită cu latură interioară a ochiului de 3 mm;
-balanţă analitică 500-1000g;
-extractor inox/sticlă;
-filtre cu plăci;
-instalaţie de filtrare cu membrane polimerice având în
componenţă cartuşe cu microfiltrare şi 1-2 cartuşe de
ultrafiltrare
-consultarea mai multor nutriţionişti;
7 Înregistrarea produselor -obţinerea reţetei optime;
-omologarea de Ministerul Sănătăţii
-ceaiuri vrac sau pliculeţe;
-tincturi;
8 Descrierea produselor -plante medicinale sub formă de capsule sau comprimate;
-uleiuri din plante, siropuri;
-unguente pe bază de plante;
-identificare spaţiu;
-amenajare hală, laboratoare şi birouri personal admi-
nistrativ;
Ierarhizare în timp a -achiziţie de utilaje şi echipamente;
9
activităţilor -recrutare şi selecţie personal;
-amenajare teren pentru culturi planificate;
-instalare echipamente, realizare probe;
-darea în funcţiune
-1 administrator;
-1 contabil;
-1 inginer de producţie;
Estimarea resurselor -1 biolog;
10
umane -1 inginer de mediu;
-60 muncitori calificaţi;
-3 îngrijitori spaţii;
- număr variabili de sezonieri
11 Descrierea concurenţilor FARES S.A.; Plafar Braşov; Larix Sovata
Se vor respecta toate reglementările şi normele legislative
12 Impactul asupra mediului
în vigoare
-lipsa materiei prime/cercetare prealabilă privind onorarea
Riscuri prvăzute/măsuri de comenzilor în tot timpul anului;
13
contracarare -lipsa de lichidităţi/întocmirea cu stricteţe a unui buget
strict de venituri şi cheltuieli axat pe specificul lunilor
Pe termen scurt se va urmării pătrunderea pe piaţă cu un
14 Sustenabilitatea afacerii număr mic, dar eficient de produse naturale, făcându-se o
promovare corespunzătoare în vederea lansării brandului
15 Angajaţi permanenţi 68+150 (cultură de cătină)
16 Angajaţi sezonieri variabili
Ocupaţia de bază a locuitorilor din Valea Jiului a constituit-o creşterea animalelor; cele patru
masive muntoase ce împrejmuiesc Valea au avut un rol determinant în creşterea acestora. Pajiştile
întinse şi bogate ale acestor munţi au fost valorificate din cele mai vechi timpuri, astfel că muntele a
fost locul de desfăşurare a vieţii crescătorilor de animale. De altfel, Romulus Vuia menţionează
faptul că în masivul Parângului, precum şi pe versantul dinspre Valea Jiului al munţilor Vâlcanului
şi Retezatului, la o altitudine cuprinsă între 1400m şi 1600m, se găseau adevărate cătune de stâne
de oi şi mai multe stâne de vaci.
În urma recensământului animalelor din anul 1966, în arealul Văii Jiului, efectivele de
animale sunt date în (tabelul nr. V.6).
Tabel nr.V.6. Efectivele de animale în Valea Jiului, conform recensământului din anul 1966
Suprafaţă păşuni şi Specii animale domestice, capete
Nr. crt. Localitate
fânaţe, ha Bovine Ovine Caprine
1 Petroşani 7.454 1.008 4.011 112
2 Petrila 1.420 783 2.600 78
3 Aninoasa 1.175 267 670 38
4 Vulcan 3.164 722 2.451 53
5 Lupeni 3.312 484 1.558 82
6 Uricani 9.187 755 5.523 21
7 Băniţa 3.959 661 4.190 13
Total 29.671 4.680 21.003 397
După recensământul animalelor desfăşurat în anul 2010 (tabelul nr. 6.6), situaţia
efectivelor de animale se prezintă ca în tabelul nr.V.7.
Tabel nr.V.7. Efectivele de animale în Valea Jiului, conform recensământului din anul 2010
Suprafaţă păşuni şi Specii animale domestice, capete
Nr. crt. Localitate
fânaţe, ha Bovine Ovine Caprine
1 Petroşani 8.048 1.461 2.469 72
2 Petrila 1.100 1.047 3.592 82
3 Aninoasa 1.730 225 394 48
4 Vulcan 3.164 587 897 72
5 Lupeni 3.312 421 2.256 86
6 Uricani 6.459 536 1.818 14
7 Băniţa 3.874 824 1.278 14
Total 27.687 5.101 12.704 388
Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică a Judeţului Hunedoara
Având în vedere că ultimul recesământ animalier a avut loc în anul 2010, pe baza
informaţiilor primite de la consiliile locale şi alte organisme abilitate, s-au putut stabili, cu o
oarecare aproximaţie, efectivelor de animale, din arealul Văii Jiului, de unde rezultă că în toate
localităţile de studiu, numărul animalelor este în creştere, aşa cum se redă în tabelul nr.V.8 şi
graficul din fig.nr.V.11.
Tabel nr.V.8. Dinamica efectivelor de animale în Valea Jiului, în perioada 2010-2017
Nr. crt. Localitate Anul 2010 Anul 2017 Creştere, %
1 Petroşani 4.002 4.538 113,40
2 Petrila 4.721 5.283 111,90
3 Aninoasa 667 720 107,95
4 Vulcan 1.556 1.702 109,38
5 Lupeni 2.763 3.427 124,00
6 Uricani 2.368 2.874 121,37
7 Băniţa 2.116 2.715 128,31
Total 18.193 21.259 116,85
Tabel nr.V.9. Calculul indicilor de accesibilitate pentru amplasarea Liniei de procesare a laptelui
Localitate Indicele
Petroşani Petrila Aninoasa Vulcan Lupeni Uricani Băniţa global,
Parametrii Ai
de calcul (i=1 7)
Efective animale,Fj 4538 5283 720 1702 3427 2874 2715
d21j 0 36 49 121 324 625 121 213,13
Petroşani
A1j - 146,75 14,69 14,07 10,58 4,60 22,44
d22j 36 0 144 289 625 961 144 164,26
Petrila
A2j 126,05 - 5,00 5,89 5,48 2,99 18,85
d23j 49 144 0 9 121 289 361 356,68
Aninoasa
A3j 92,61 36,69 - 189,11 28,32 9,94 7,52
d24j 121 289 9 0 49 169 484 228,33
Vulcan
A4j 37,50 18,28 80,00 - 69,94 17,00 5,61
d25j 324 625 121 49 0 36 900 145,98
Lupeni
A5j 14,00 8,45 5,95 34,73 - 79,83 3,02
d26j 625 961 289 169 36 0 1296 122,60
Uricani
A6j 7,26 5,50 2,49 10,07 95,19 - 2,09
d27j 121 144 361 484 900 1296 0 85,73
Băniţa
A7j 37,50 36,69 1,99 3,52 3,81 2,22 -
Linie de proce-
sare lapte
O potenţială fişă de afaceri pentru procesarea laptelui este prezentată în tabelul nr. V.10.
-1 administrator;
-1 contabil;
-1 inginer de producţie;
10 Estimarea resurselor umane -1 inginer zootehnist;
-1 biolog;
-1 inginer de mediu;
-35 muncitori
Delaco Braşov, Covalact Sfântu Gheorghe, Danone,
11 Descrierea concurenţilor
Parmalat, TED
Se vor respecta toate reglementările şi normele legislative
12 Impactul asupra mediului
în vigoare.
Riscuri prevăzute/măsuri -costul în creştere a materiei prime;
13
de contracarare -concurenţa autohtonă;
Pe termen scurt se va urmării ocuparea forţei de muncă
disponibilă pe piaţa muncii, pătrunderea pe piaţă cu un
14 Sustenabilitatea afacerii număr mic, dar eficient, de produse; pe termen mediu se
va urmării găsirea de noi pieţe de desfacere, dezvoltarea
unei imagini şi promovarea produselor.
15 Angajaţi permanenţi 41
O posibilă fişă de afaceri pentru o astfel de linie este prezentată în tabelul nr.V.11
În perioada 2014 – 2020, fondurile alocate României sunt de aproximativ 22,4 miliarde €, în
cadrul politicii de coeziune (FEDR, FSE, Fondul de Coeziune), la care se adaugă încă 106 mil.€ din
iniţiativa privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor.
Astfel că România va direcţiona 51,2% din fondurile FEDR către C&D (OT1), TIC (OT2),
competitivitate (OT3) şi economia cu emisii reduse de carbon (OT4), cu 5,5 miliarde € peste
programul minim impus.
Cota FSE din fondurile structurale (FEDR şi FSE) se ridică la 30,8%, adică aprox. 4,8
miliarde €, potrivit cotei minime impuse, o cotă de 23% fiind alocată pentru incluziune socială şi
combaterea sărăciei, peste pragul minim impus de 20%.
Resursele FEADR (39% din totalul alocărilor) sunt direcţionate într-o măsură semnificativă
către biodiversitate, gestionarea durabilă a terenurilor, atenuarea schimbărilor climatice în sectorul
agricol şi forestier şi adaptarea la acestea (în cadrul OT4, OT5 şi OT6), precum şi către
competitivitate în sectorul agricol şi în cel al procesării alimentelor (29% în cadrul OT3).
Cadrul legislativ desemnează instituţiile care coordonează implementarea şi gestionarea
asistenţei financiare comunitare, precum şi misiunile încredinţate fiecăreia astfel:
Ministetrul Economiei şi Finanţelor este stabilit ca Autoritate pentru Coordonarea
Instrumentelor Structurale, având responsabilitatea coordonării implementării asistenţei
comunitare prin fondurile structurale;
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor este desemnat ca Autoritate de
Management pentru Programul Operaţional Regional (POR), având responsabilitatea
managementului, gestionării şi implementării asistenţei financiare alocate acestui
program;
Ministerul Economiei şi Finanţelor este autoritatea de management pentru “ Programul
Operaţional Sectorial – Creşterea competitivităţii economice”, fiind răspunzător de
managementul, implementarea şi gestionarea asistenţei financiare alocate acestui
program;
Ministerul Transporturilor este autoritate de management pentru Programul Operaţional
Sectorial pentru infrastructura de transport şi energie, având responsabilitate
managementul, implementarea şi gestionarea asistenţei financiare alocate acestui
program;
Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile este autoritatea de management pentru
Programul Operaţional Sectorial pentru infrastructura de mediu, cu responsabilităţi în
managementul, implementarea şi gestionarea asistenţei financiare alocate acestui
program;
Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse este autoritate de management pentru
Programul Operaţional Sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane;
Ministerul Afacerilor Interne a fost desemnat autoritate de management pentru
Programul Operaţional de Dezvoltare a Capacităţii Administrative;
Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice a fost desemnat autoritate de management
pentru Programul Operaţional de Asistenţă Tehnică.
Programul Operaţional Regional (POR) 2014 – 2020 (tabel nr.V.12) este succesorul
Programului Operaţional Regional 2007 – 2013 şi unul dintre programele prin care România poate
accesa fondurile europene structurale şi de investiţii provenite din Fondul European pentru
Dezvoltare Regională (FEDR), în perioada 2014 – 2020. Astfel, POR 2014 – 2020 se adresează
celor cinci provocări pentru creştere, la nivel naţional, identificate în Acordul de Parteneriat:
competitivitatea şi dezvoltarea locală;
populaţia şi aspectele sociale;
infrastructura;
resursele;
administraţia şi guvernarea.
În cadrul Programului Operaţional 2014 – 2020 există:
a. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) - este cel mai important fond
structural, în termeni de resurse, acordând ajutoare financiare zonelor defavorizate, fiind astfel un
important instrument de corecţie a dezechilibrelor regionale, având ca şi domenii de finanţare:
- inovare, cercetare – dezvoltare, antreprenoriat;
- creare de noi locuri de muncă;
- investiţii;
- turism;
- mediu – prevenire accidente ecologice;
- infrastructură;
- educaţie;
- asistenţă tehnică;
- servicii de sprijin pentru afaceri şi creare de fonduri de garantare.
b. Fondul Social European (FSE) - se acordă susţinere financiară acţiunilor de formare şi
reconversie profesională ca şi celor vizând crearea de noi locuri de muncă, având ca şi domenii de
finanţare:
- promovarea includerii sociale şi a şanselor egale pentru toţi;
- dezvoltarea educaţiei şi a formării continue;
- promovarea unei forţe de muncă adaptabile şi calificate, sprijinirea inovaţiei în
organizarea muncii;
- sprijinirea întreprinzătorilor şi a creerii de locuri de muncă;
- susţinerea potenţialului uman în cercetare, ştiinţă şi tehnologie;
- îmbunătăţirea participării femeilor pe piaţa muncii.
c. Fondul de Coeziune - contribuie la întărirea coeziunii economice şi sociale a Comunităţii
Europene în vederea promovării unei dezvoltări durabile; finanţează proiecte pentru:
- măsuri în domeniul mediului, cum ar fi surse regenerabile de energie care promovează
dezvoltarea durabilă;
- reţele transeuropene, în special proiecte de interes european.
Analizând politicile acestor fonduri, precum şi domeniile de finanţare, în vederea punerii în
practică a propunerilor prezentate în lucrarea de faţă s-au identificat, ca fiind utile, următoarelele
fonduri cu alocările adecvate:
Tabel nr. V.12. Programul Operaţional Regional 2014 - 2020
Axa Prioritatea de
Acţiuni finanţate
prioritară investiţii
0 1 2
Grant:
min.eligibil:200.000 € - max. eligibil: 1 mil. €;
Credit cu grant:
min.eligibil: 1 mil.€ - max.eligibil:5mil.€
A)
îmbunătăţirea izolaţiei termice a anvelopei clădirii,(pereţi
3.1 Sprijinirea exterior, ferestre, tâmplărie, planşeu superior, planşeu peste
eficienţei energe- subsol), măsuri de consolidare a clădirilor;
Axa tice, a gestionării reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor pentru prepararea
prioritară 3: inteligente a energiei şi transportul agentului termic, apei calde menajere;
Sprijinirea şi a utilizării energiei utilizarea resurselor regenerabile de energie pentru
tranziţiei către din resurse
asigurarea necesarului de energie termică pentru încălzire şi
o economie cu regenerabile în
emisii scăzute infrastruc-turile prepararea apei calde de consum;
de carbon publice, inclusiv în implementarea sistemelor de management energetic având ca
clădirie publice, şi în scop îmbunătăţirea eficienţei energetice şi monitorizarea
sectorul locuinţelor consumurilor de energie;
0 1 2
B)
modernizarea sistemului de încălzire: repararea/înlocuirea
centralei termice de bloc/scară; achiziţionarea şi instalarea unor
sisteme alternative de producere a energiei din surse regenerabile
– panouri solare termice, panouri solare electrice;
înlocuirea corpurilor de iluminat fluorescent şi
incadescent din spaţiile comune cu corpuri de iluminat cu eficienţă
energetică ridicată şi durată de viaţă mai mare;
C)
achiziţionarea/instalarea de sisteme de telegestiune a
iluminatului public;
extinderea/reântregirea sistemului de iluminat public în
localităţile urbane;
utilizarea surselor regenerabile de energie (panouri
fotovoltaice);
orice alte activităţi care conduc la îndeplinirea realizării
obiectivelor proiectului;
realizarea de strategii pentru eficienţă energetică (strategii
de reducere a CO2) care au proiecte implementate prin POR 2014
– 2020.
Beneficiarii acestei priorităţi de investiţii vor fi autorităţi
publice centrale, precum şi autorităţile şi
instituţiile publice locale.
A)
Investiţii destinate îmbunătăţirii transportului public urban
(achiziţionarea de material rulant electric/ vehi
cule ecologice (EEV) inclusiv pentru proiecte pilot de introducere
a transportului public în localităţi urbane; modernizarea
materialului rulant electric (tramvaie),
modernizarea/reabilitarea/extinderea traseelor de tran-sport
electric public; modernizarea/reabilitarea depourilor aferente
transportului public şi infrastructura tehnică aferentă, realizarea de
trasee separate exclusiv pentru vehiculele de transport public
existente,îmbunătăţirea staţiilor de transport public existente ,
inclusiv realizarea de noi staţii şi terminale intermodale pentru
mijloacele de transport în comun; realizarea de sisteme de e –
ticketing pentru călători; etc.
B)
Investiţii destinate transportului electric şi nemoto-rizat
3.2 Promovarea (construire infrastructură necesară transportului electric, inclusiv
strategiilor de re- staţii de alimentare a automobilelor electrice,
ducere a emisiilor de construirea/modernizarea/reabilitarea pistelor/ traseelor pentru
dioxid de carbon biciclişti şi a infrastructurii tehnice aferente, crearea de zone şi
pentru toate tipurile trasee pietonale, inclusiv măsuri de reducere a traficului auto în
de te-ritoriu, în anu-mite zone;
particular zone C)
urbane, inclusiv Alte investiţii destinate emisiilor de CO2 în zona urbană
promovarea (realizarea de sisteme de monitorizare video bazate pe instrumente
planurilor inovative şi eficiente de management al traficului;
sustenabile de modernizarea/reabilitarea infrastructurii rutiere fundamentate de
mobilitate urbană măsurile pro-puse de PMUD pentru reducerea emisiilor de CO2
realizarea sistemelor de tip park and ride; realizarea de perdele
forestiere – aliniamente de arbori cu capacitate mare de retenţie a
CO2.
Beneficiarii în cadrul acestei priorităţi de investiţie vor fi
autorităţile publice locale din localităţile urbane (posibil în
parteneriat cu operatorul de transport public), cu excepţia
municipiilor reşedinţă de judeţ eligibile în cadrul axei prioritare 4
a POR.
Sănătate
construcţie/reabilitarea/modernizarea/ dotarea centrelor
dotarea centrelor comunitare integrate socio-medicale;
8.1 Investiţiile în in- reabilitarea/modernizarea/extinderea/
frastructurile sani- dotarea infrastructurii ambulatoriilor, inclusiv a celor provenite
tare şi sociale care din reorganizarea/raţionalizarea spitalelor mici, ineficiente;
contribuie la dezvol- reabilitarea/modernizarea/extinderea/
tarea la nivel naţio- dotarea infrastructurii de unităţi de primiri urgenţe;
nal, regional şi local, construcţia/dotarea spitalelor de urgenţă regionale.
reducând inegalită-
Axa ţile în ceea ce priveş- Aceste tipuri de investiţii se vor adresa în special autorităţilor
prioritară 8: te starea de sănătate şi instituţiilor administraţiei publice locale (UAT).
Dezvoltarea şi promovând inclu-
infrastructurii ziunea socială prin
Social
sanitare şi so- îmbunătăţirea acce-
ciale sului la serviciile
reabilitarea/modernizarea/extinderea/dotarea infrastruc-
sociale, culturale şi
turii de servicii sociale fără componentă rezidenţială (centre de zi,
de recreere, precum
centre de tip “respiro”, centre de consiliere, centre/servicii de abi-
şi trecerea de la ser-
litare/reabilitare, cantine sociale etc.)
viciile instituţionale
construcţia/reabilitarea/modernizarea/dotarea de case tip
la serviciile prestate
de colectivităţile familial, apartamente, locuinţe protejate etc.
locale Aceste tipuri de investiţii se vor adresa în special autorităţilor
administraţiei publice locale (UAT), precum şi furnizorului de
servicii sociale.
POR
Axa investiţiile şi infrastructura de locuire- construirea/
prioritară 9:
reabilitarea/modernizarea locuinţelor sociale;
Sprijinirea re-
generării eco-
9.1 Dezvoltarea investiţii în infrastructura de sănătate, servicii sociale –
locală plasată sub reabilitarea/modernizarea centrelor comunitare integrate medico –
nomice şi soci-
responsabilitatea
ale a comuni- social;
comunităţii
tăţilor defavo- investiţii în infrastructura de educaţie construire/
rizate din me- reabilitare/modernizare de unităţi de învăţământ preuniversitar
diul urban
(creşe, grădiniţe, şcoli primare, şcoli gimnaziale etc.);
0 1 2
POCU
construcţia/reabilitarea/modernizarea/extinderea/echiparea
infrastructurii pentru educaţia timpurie – educaţională antepreşco-
lară şi preşcolară (creşe şi grădiniţe);
construcţia/reabilitarea/modernizarea/extinderea/echiparea
infrastructurii educaţionale pentru învăţământul general obligato-
10.1 Investiţiile în riu (şcoli I-VIII);
educaţie, şi for-mare, construcţia/reabilitarea/modernizarea/extinderea/echiparea
inclusiv în formare infrastructurii educaţionale pentru învăţământul profesional şi teh-
Axa
profesi-onală, pentru nic şi învăţarea pe tot parcursul vieţii (licee tehnologice şi şcoli
prioritară 10:
dobândirea de com- profesionale);
Îmbunătăţirea
petenţe şi învăţare pe reabilitarea/modernizarea/extinderea/echiparea infrastruc-
infrastructurii
tot parcursul vieţii turii universitare
educaţionale
prin dezvoltarea
iunfrastructurilor de Principalele tipuri de beneficiari eligibili avuţi în vedere sunt
educaţie şi formare unităţi administrativ teritoriale, precum şi instituţii de învăţământ
superior de stat.
Cu toate că, la prima vedere, rata de absorţie a forţei de muncă pare redusă, 11,54%, odată cu
dezvoltarea acestor activităţi va creşte numărul locurilor de muncă disponibile şi totodată
specializările solicitate, ducând, în acest fel, la o competiţie atât pe piaţa muncii, instituţii de
învăţământ/centre de calificare, cât şi între agenţi economici.
CAPITOLUL VI
CONCLUZII GENERALE ŞI CONTRIBUŢII PROPRII