Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

FACULTATEA STOMATOLOGIE
Catedra de Limba Română și Terminologie Medicală

Portofoliu
TERMINOLOGIA MEDICALĂ LATINĂ

PARA Vera
Anul I, grupa S2106

Profesor: Svetlana CRAVCENCO

Chișinău, 2022

1
 CUPRINS:

I. Date biografice a unei personalități marcante din domeniul

medicinei;
II. Terminologia anatomică;
III. Terminologia farmaceutică;
IV. 10 preparate cu semnificația lor;
V. 5 plante medicale;
VI. Terminologia clincă;
VII. Aforism.

2
 I. DATE BIOGRAFICE A UNEI
PERSONALITĂȚI DIN DOMENIUL MEDICINEI
PAVEL GODOROJA

Pavel Godoroja s-a născut la 5 noiembrie 1941 în comuna Izvoare, or.

Soroca, în familie de ţărani. În 1963 a absolvit Facultatea de Stomatologie a
Institutului de stat de medicină „N. I. Piragov“ din Odesa, Ucraina. În acelaşi
an a fost numit în funcţie de asistent al catedrei de chirurgie stomatologică a
Institutului de stat de medicină din Chişinău. În 1971 a susţinut teza de
candidat (doctor) în medicină cu tema „Caracteristica clinico-experimentală
şi tratamentul cancerului buco-maxilo-facial“, iar în 1983 teza de doctor
(doctor habilitat) în medicină cu tema „Profilaxia cancerului labial şi oral“. În
1986 i s-a conferit titlul ştiinţific de professor universitar. În acelaşi an a
fondat catedra de stomatologie pediatrică a Institutului de stat de medicină
din Chişinău, în fruntea căreia s-a aflat în decurs de 22 de ani. În perioada
anilor 2008 şi 2009 a condus catedra de stomatologie ortopedică şi
ortodonţie.

Activitatea didactico-curativo-ştiinţifică şi organizatorică a profesorului

universitar Pavel Godoroja, poate fi caracterizată multilateral. Este autor a
305 lucrări şi cărţi: „Tumorile capului şi gâtului la copii“, Ştiinţa, Chişinău,
1981; „Precancer oro-labial“, Chişinău, 1983; „Profilaxia cancerului oral“,
„Pronosticul individual al precancerului oral“, Sankt-Petersburg, 1986;
„Procedee chirurgicale maxilo-faciale“, 1990; „Profilaxia afecţiunilor
stomatologice la copii în Republica Moldova“, 1991; „Curs de stomatologie
infantilă pentru studenţi, rezidenţi şi medici stomatologi“, 1992; „Principiile
organizatorice ale aplicării metodei citologice în diagnosticul afecţiunilor
ulcero-buloase ale mucoasei bucale“, 1993; „Aspecte de chirurgie
preprothetiques chez les enfants avec des tumeurs des maxillares“, ASI,
1994; „Leziunile oro-maxilo-faciale la copii“, Budapesta, 1995; „Treatment
of children mandibular fracture with American adhesive sistem“, Zurih,
1996, SUA, 1999; „Stomatologie terapeutică pediatrică“ 2003, „Propedeutics
and Preven- tive Dentistry“, 2004.

Pentru studenţi, rezidenţi şi medici a editat cursuri şi 10 programe pe toate

compartimentele stomatologiei pediatrice. Publicaţii — 212, manuale — 5,
3
monografii — 4, brevete de invenţie — 7, inovaţii — 48. Este autorul
standartului eduacaţional şi planului de studii la facultatea stomatologie
USMF „N. Testemiţanu“. Din 2001 a fost decan al facutăţii de stomatologie a
USMF „N. Testemiţanu“, Preşedinte al societăţii ştiinţifice a ortodonţilor din
Republica Moldova; din 1986 a fost specialist de vârf al Ministerului
Sănătăţii şi Protecţiei Sociale din R. Moldova. A participant cu rapoarte la
congrese de medicină a colaboratorilor, la seminare OMS 1991, 1992, 1993,
2001, 2003, 2004 în Constanţa, Bucureşti (5), Iaşi (4), Timişoara,
Cluj-Napoca, Craiova, Moscova, Minsk, Odesa, etc. pe problemele
„Profilaxia şi tratamentul afecţiunilor stomatologice în R. Moldova“.

Prin lucrările şi participarea la Congresele Asociaţiei Ortodonţilor din

SUA (1994, 1997, 2000, 2004) a lui P. D. Godoroja, R. Moldova devine ţară
membră a Organizaţiei Mondiale a Ortodonţilor. Prezentând ţara la
congresele Asociaţiei Europene şi Internaţionale de chirurgie maxilo-facială,
R. Moldova a fost primită ca membră a acestor organizaţii.

Profesorul Pavel Godoroja s-a manifestat ca coordonator al programului

educaţional stomatologic în cadrul parteneriatului SUA şi Moldova, membru
al Asociaţiei Stomatologice din SUA. Ca membru corespondent al
Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte. A participat în Comitetul
redacţional al revistei române de specialitate „Revista de Ortodonţie şi
Ortopedie Dento-facială“, „Medicina Stomatologică“. Este autor al unor
lucrări ştiinţifice în revistele „Archives of the Balkan Medical Union“, „Oral,
maxillo-facial Surgery USA, Journal of Cranio-Maxillo-Facial Surgery ş.a.

Timp de 42 de ani împreună cu colectivele cate- drelor stomatologice

chirurgicală şi pediatrică a activat în direcţia elaborării tehnologiilor de
performanţă în profilaxia, diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor
stomatologice la copii şi adolescenţi, care ocupă locul de frunte în structura
morbidităţii în R. Moldova. Este posesor al Diplomelor de Onoare pentru
activitatea de inventator al expoziţiilor internaţionale.

Prin activitarea sa profesorul Pavel Godoroja în permanenţă a contribuit la

prosperarea ştiinţei medicale stomatologice în ţară şi peste hotarele ei. A
pregătit 2 doctori habilitaţi şi 12 doctori în medicină. În plan educaţional a
participat la instruirea peste 4120 medici stomatologi din Moldova, România,
Izrael, India, Siria, Iordania ş.a. În anul 2006 dânsul primeşte titlul Doctor
Honoris — Causa.

4
 Activitatea multilaterală a profesorului Pavel Godoroja a fost înalt
apreciată de Conducerea de vârf a Republicii Moldova, decorându-l cu
ordinul „Gloria Muncii“ (2009).

Chipul profesorului Pavel Godoroja pentru totdeauna a rămas adânc

întipărit în memoria tuturor acelora care l-au cunoscut în activitatea sa şi în
viaţă.

5
 II. TERMINOLOGIA ANATOMICĂ

1. Sulcus Sinus Transversus = Șanțul Sinusului Transvers

Sulcus, i m- șanț
Sinus, us m- sinus
Transversus, a um- transvers
Sulcus- substantiv, genul m., nr. sg., cazul N, declinarea II
Sinus- substantiv, genul m., nr. sg, cazul G, declinarea IV
Transversus- adjectiv, genul m., nr. sg., cazul N, declinarea II, grupa I

2. Meatus acusticus externus = Meatul acustic extern

Meatus, us m- meat, canal
Acusticus, a um- acustic, auditiv
Externus, a um- extern, din afară
Meatus- substantiv, genul m., nr. sg., cazul N, declinarea IV
Acusticus- adjectiv, genul m., nr. sg., cazul N, declinarea II, grupa I
Externus- adjectiv, genul m., nr. sg., cazul N, declinarea II, grupa I

3. Musculus biceps brachii = Mușchiul biceps brahial

Musculus, i m – mușchi (substantiv la cazul nominativ)
Biceps, cipĭtis – biceps (adjectiv grupa a II-a declinatia a III-a)
Brachium, i n – braț (substantiv la cazul genitiv)

4. Crista occipitalis externa = Creasta occipitală externă

Crista, ae f- creastă
Occipitalis, e- occipital
Externus, a um- extern, din afară
Crista- substantiv, genul f, nr. sg., cazul N, declinarea I
Occipitalis- adjectiv, genul f., nr. sg., cazul N, declinarea III, grupa II
Externa- adjectiv, genul f., nr. sg., cazul N, declinarea I, grupa I

5. Musculus longissimus thoracis = Mușchiul lung toracal

Musculus, i m – mușchi (substantiv la cazul nominativ)
Longus, a um – cel mai lung (adjective gr.I, decl.II )
Thorax, ācis m – torace (substantiv la cazul genitiv)

6
6. Lamina medialis processus pterygoidei = Lama medială a procesului
pterigoid
Lamina, ae f- placă, lamă
Medialis, e- mijlociu
Processus, us m - proieminență, apofiză
Pterygoideus, a um- pterigoidian
Lamina- substantiv, genul f., nr. sg., cazul N, declinarea I
Medialis- adjectiv, genul f., nr. sg., cazul N, declinarea III, grupa II
Processus- substantiv, genul m., nr. sg., cazul G, declinarea IV
Pterygoidei- adjectiv, genul m., nr. sg., cazul G, declinarea II, grupa I

7. Spina iliaca anterior = Spina iliacă anterioară

Spina, ae f – spină (substantiv la cazul nominativ)
Iliacus, a um- iliac (adjectiv grupa I, declinația I)
Anterior, ius- anterior ( adejectiv comparativ)

8. Canalis nervi hypoglossi = Canalul nervului hipoglos

Canalis, is m- canal
Nervus, i m- nerv
Hypoglossus, a, um- hipoglos
Canalis- substantiv, genul m., nr. sg., cazul N, declinarea III
Nervi- substantiv, genul m., nr. sg., cazul G, declinarea III
Hypoglossi- adjectiv, genul m., nr. sg., cazul G, declinarea II, grupa I

9. Musculus gluteus medius = Mușchiul gluteu mijlociu

Musculus, i m – mușchi (substantiv la cazul nominativ)
Glut (a) eus, a um- (adjectiv gr.I, decl.II)
Medius, a, um- de mijloc (adjectiv la cazul genitiv, gr I, decl. II)

10. Musculus longissimus dorsi = Mușchiul lung dorsal

Musculus, i m – mușchi (substantiv la cazul nominative)
Longus, a um – cel mai lung (adjective gr.I, decl.II )
Dorsum, i n – spate, parte dorsală (substantiv la cazul genitiv)

7
8
 III. TERMINOLOGIA FARMACEUTICĂ

1) Ia: Rp:

Hidrotartrat de platifilină 0.003 Platyphilini hydrotartratis

Bromură de natriu 0.15 Natrii bromidi 0.15

Benzoat cofeină de natriu 0.05 Coffeini-natrii benzoatis 0.05

Amestecă să fie obținută pulbere Misce, fiat pulvis

Să fie eliberat. Detur.

Să fie indicat. Signetur.

2) Ia: Rp:

Acid folic 0.00008 Acidi folici 0.00008

Acid benzoic 0.1 Acidi benzoici 0.1

Amestecă să fie obținută pulbere Misce fiat pulvis

Eliberează asemenea doze Nr.20 Da tales doses Nr. 20

Indică. Signa.

3) Ia: Rp:

Cloroform Chloroformium

Bromură de natriu Natrii bromidi

Bromură de amoniu Amonnii bromidi

Amestecă să fie obținută pulbere Misce fiat pulvis

Să fie eliberat. Dentur.

Să fie indicat. Signetur.

9
4) Ia: Rp:

Iodură de kaliu 5.0 Kalii iodidi 5.0

Hiposulfat de natriu 0.1 Natrii hyposulfatis 0.1

Ohid de zinc Zinci oxydi

Amestecă să fie obținută pulbere Misce fiat pulvis

Să fie eliberat. Dentur.

Să fie indicat. Signetur.

5) Ia: Rp:

Glicerofosfat de calciu Calcii glycerophosphatis

Vazelină 20.0 Vaselini 20.0

Acid cianhidric Acidi hydrocyanic

Amestecă să fie obținută pulbere Misce fiat pulvis

Să fie eliberat. Dentur.

Să fie indicat. Signetur.

6) Ia:
Acid acetil salicilic 0,50
Carbonat de calciu 0,15
Acid ascorbic 0,05
Amestecă să fie obținută pulbere
Eliberează asemenea doze Nr. 10
Să fie indicat.
Rp:
Acidi acetylsalicylici 0,50
Calcii carbonatis 0,15
Acidi ascorbici 0,05
Misce, fiat pulvis
Da tales doses Nr. 10
Signetur.

10
7) Ia: Rp:
Anestesină 20,0 Anesthesini 20,0
Oxid de magneziu 15,0 Magnesii oxydi 15,0
Tanină 10,0 Tannini 10,0
Amestecă să fie obținut pulbere Misce, fiat pulvis
Eliberează. Da.
Să fie indicat. Signetur.

8) Ia: Rp:
Fenobarbital 0,0005 Phenobarbitali 0,0005
Zahăr 0,3 Sacchari 0,3
Amestecă să fie obținut pulbere Misce, fiat pulvis
Eliberează asemenea doze Nr.10 Da tales doses Nr.10
Indică: Intern. Câte o pulbere pe Signa: Intern. Câte o pulbere pe
seară. seară

9) Ia: Rp:
Cofeina 0,03 Coffeini 0,03
Bromură de sodiu 0,30 Natrii bromidi 0,30
Bicarbonat de sodiu 0,30 Natrii carbonatis 0,30
Amestecă să fie obținut pulbere Misce, fiat pulvis
Eliberează asemenea doze Nr.20 Da tales doses Nr. 20
Indică. Signa.

11
10) Ia: Rp:
Nitrit de sodiu 0,02 Natrii nitritis 0,02
Fenobarbital 0,02 Phenobarbitali 0,02
Iodură de sodiu 0,10 Natrii iodidi 0,10
Pepsina 0,50 Pepsini 0,50
Oxid de magneziu 0,10 Magnii oxydi 0,10
Amestecă să fie obținut pulbere Misce, fiat pulvis
Eliberează asmenea doze Nr. 15 Da tales doses Nr.15
Indică. Signa.

12
 IV. 10 PREPARATE CU SEMNIFICAȚIA LOR

1. Anapyrin – preparat antipiretic

2. Septolete – preparat antiseptic;
3. Cardiovalenum – preparat cardiac;
4. Aciclovirum – medicament antiviral;
5. Anastress – preparat antidepresant;
6. Flucortinum – corticosteroid.
7. Morphinum – morfină;
8. Suprastin – preparat antihistaminic.
9. Dormicum – preparat hipnitoc, sedativ;
10. Thyrotropinum – preparate cu acțiune asupra glandei tiroide.

13
 V. PLANTE MEDICINALE
 Obligeana (Acorus calamus) este o specie de plante erbacee,
vivace, cu miros aromatic plăcut, originară din India și care
crește în locuri mlăștinoase. Face parte din genul Acorus, familia
Acoraceae.

Este cunoscută în limbaj comun, în afară de obligeană, și ca trestie

mirositoare, spetează, pestriță, calm, speribană, buciumașă, calamar,
calin, calmena, colm, crin de apa, paporontec, papură roșie, spiribana,
tartarachi. Rădăcina este sub formă de rizom articulat, cărnos,
spongios, târâtor, puternic înrădăcinat. Este lungă de 50 - 150 cm și
are o culoare gălbuie. Rizomii (calamii rhizoma) se recoltează toamna
și se utilizează ca tonic în industria farmaceutică. Conțin ulei volatil
(bogat în azaronă), tanin și principii amare (acorină), care au
proprietăți antibacteriene și insecticide.Tulpina este aeriană, înaltă de
100 - 150 cm, roșiatică la bază. Are patru muchii și poartă o singură
frunză, lungă de 20-80 cm.Frunzele sunt alterne, lungi, uniforme, cu
vârful ascuțit, așezate pe 2 rânduri.Spadicele (cocean, știulete) este
tubulos, lung de până la 22 cm.Florile sunt hermafrodite, de culoare
galbenă. Apar într-o inflorescență cărnoasă, de formă cilindrică.
Perigonul este cu 6 foliole verzui și androceul cu 6 stamine.Fructele
sunt sub formă de bace alungite, de culoare roșiatică, de obicei sterile.
Înmulțirea plantelor se face pe cale vegetativă, prin despărțire.

14
 Utilizare. Datorită proprietății rădăcinilor și frunzelor se utilizează
în industria farmaceutică și cosmetică pentru aromatizare. În cantități
mari este halucinogen. Se folosește și pentru decorarea parcurilor.
Tratamente naturiste cu obligeană: Obligeana (Acorum calamus)
reprezintă un excelent remediu natural, utilizat cu succes în stimularea
secrețiilor gastrointestinale și ca diuretic cu eliminare de acid uric.De
la obligeană se folosesc în scopuri terapeutice rădăcinile, care ajută în
curățarea intestinelor de mucozități, calmează sistemul nervos, și ajută
în tratarea balonărilor, artritei, diareei, tulburărilor digestive, anemiei,
ulcerului stomacal, hiperacidității gastrice și stărilor de greață și vomă,
hipermetabolism, hipotonie intestinala, hidropizie, împotriva
fumatului, cancer pulmonar, boli de splină, ficat, pancreas, diaree. ux
extern: degerături, circulația periferică scăzută la mâini și picioare.

 Rușcuța de primăvară (Adonis vernalis - L) este o plantă

erbacee perenă din familia Ranunculaceae, cunoscută sub mai
multe denumiri populare: bulbuc, buruiana-calului, buruiană de
talan, buruiană neagră, chioara-găii, cocoșei, dedinița, dediței
galbeni, scânteiță, spânț, spânț de cal, spreuț, floarea-Paștelui.
DEX nu atestă acest nume, ci ruscuță (cu s, nu cu ș).

Descrierea specie. Este o plantă erbacee perenă care prezintă în sol un

rizom scurt, tare, gros, din care pornesc rădăcini fibroase. Din rizom

15
se dezvoltă tulpini florifere și sterile de până la 45 cm, cu frunze
filiforme și flori solitare la vârful tulpinii cu un diametru de până la 8
cm, de culore galben-aurie, lipicioase cu 5 sepale și 10-20 petale lungi
de 2–4 cm și multe stamine. Înflorește din aprilie până în mai și face
un fruct de tip poliachenă cu achene scurt-păroase.
În scopuri medicinale se întrebuințează numai părțile aeriene,
recoltate când planta este în plină floare.
În ecologie. Specia vegetează pe coaste abrupte, în pășuni și fânețe
uscate, însorite, de la câmpie până în zona montană. Este o specie
ocrotită declarată monument al naturii. În România este răspândită în
zonele de podiș și de deal din Subcarpații românești. Este răspândită
în Europa centrală și de Sud și în Asia de Vest. Componentii
principali - Heterozide cardiotonice, saponozide și flavonoide.
Proprietăți: cardiotonice, diuretice, calmante, acțiune sedativă asupra
cordului.
Utilizare în medicină. Sunt recoltate parțile aeriene ale plantei (Herba
Adonidis) în perioada aprilie-mai. Planta conține glicozide
(adonitoxină, adonidozidul care conțina cumarină și vernadină),
uleiuri volatile, tanin, saponine, rezine, colină, acid palmitic, linoleic,
fitosteroli și săruri minerale. Este un cardiotonic și se utilizează în
tratarea unori afecțiuni cardiace (tahicardie, extrasistole) sau a
tulburărilor neurovegetative.
Indicații . Sub formă de infuzie: în tahicardii extrasistole de natură
nervoasă, în hiprtensiunea arterială și tulburări neuro-vegetative.

 Arnica (Arnica montana L) este o specie de plante din genul

Arnica, familia Asteraceae (Compositae), ce crește în regiunile
de munte, împodobind pășunile cu florile ei galbene-aurii.

16
 Poporul o mai numește podbal de munte, carul-pădurilor, cujdă
sau carul-zânelor. De la această plantă se folosesc florile - flores
arnicae - mai rar planta întreagă și chiar rădăcina. Începând cu
secolul al VI-lea, a fost utilizată pentru proprietățile sale
calmante în America de Nord, Germania și Rusia. Ele conțin ulei
volatil, colina, alcooli triterpenici, substanțe colorante de natură
carotinoidică. Din florile acestei plante se prepară un ceai care se
folosește sub formă de gargară în laringită. Mai ales din florile
de arnică se prepară o tinctură care, diluată cu apă, în proporție
de 10-20 g la 100 ml apă, se utilizează ca pansament, antiseptic
și cicatrizant al rănilor. În amestec cu apă de plumb această
tinctură are proprietatea de a decongestiona umflăturile și
loviturile. La un litru de apă de plumb se pun 100 g tinctură, cu
care se fac comprese ce se aplică pe locurile umflate sau lovite.
Infuzia 4%, sub formă de comprese, înviorează tenurile palide.
Cu avizul medicului se pot folosi intern, ca stimulent nervin, 25-
50 picături de tinctură (care se procură de la farmacie),
dimineața și seara, în amestec cu apă îndulcită, cu zahăr sau ceai.
În general, nu se recomandă a se lua intern, deoarece provoacă
gastro-enterite, ridică tensiunea arterială, iar în cantități prea
mari, paralizează centrii nervoși.

Răspândire. Arnica este răspândită în Europa, Asia și în zonele

temperate ale Americii de Nord. Există circa opt varietăți ale plantei.
17
Cresc de regulă în sol nisipos și pietros în zone deluroase, dar și pe
pajiștile muntoase cu mult soare, dar până la o altitudine maximă de
2500 de metri.
Denumiri. Arnica montana este denumirea științifică a plantei, dar
planta are și o multitudine de denumiri populare ca: podbal de munte,
carul pădurilor, cujda, ciuda, iarba soarelui, carul zânelor și roit.
Caracteristici. Planta este formata dintr-o tulpină aeriană simplă de
10–40 cm pe care sunt dispuse opus frunzele și ramurile. Tulpina se
termină cu o inflorescență de culoare galben-portocalie de 4–6 cm,
mijlocul având o tentă cenușie. Florile sunt înconjurate pe margini de
peri aspri și lucioși. De la plantă se recoltează florile care se folosesc
la prepararea uleiurilor, tincturilor și unguentelor. Fructele sunt achene
păroase cu papus.
Indicații terapeutice. Indicațiile terapeutice pentru utilizare arnicăi
sunt fracturile, contuziile, entorsele, rănile, ulcerul varicos, accidentele
vasculare, semiparezele, deficiențele imunitare, insomniile, stări de
teamă, palpitațiile cardiace, cancerul de piele cu leziuni întinse,
tumorile abdominale, angina pectorală și ischemia cardiacă.

 Afinul (Vaccinium myrtillus L.) este

un arbust din familia Ericaceae. Poate fi întâlnit în Europa,
nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei și vestul Statelor Unite

18
Descrierea speciei. Este un subarbust (arbust mic), stufos, rămuros,
cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30–60 cm, cu ramuri
anguloase. Frunzele sunt scurt-pețiolate, mici, ovale, denticulate
(crestate pe margine), verzi pe ambele fețe.
Principii active. Frunzele conțin: tanin, arbutină, hidrochinonă,
mirtilină, neomirtilină. Fructele conțin: tanin, pectine, mirtilină,
zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic,
oxalic, succinic, lactic).
Indicații terapeutice. Frunzele și fructele de afin au proprietăți
astringente datorită taninului. Au activitate antibacteriană (modificând
favorabil flora patogenă intestinală) și antidiareică.
Cu un conținut important de antioxidanți, afinele sunt fructe ce nu ar
trebui sa lipsească din alimentația zilnică, indiferent că sunt
consumate proaspete, congelate, sau sub formă de ceai.
Se recomandă în diabet (scade zahărul din sânge), gută, enterocolită
(colită de fermentație sau de putrefacție), parazitoze intestinale,
infecții urinare, uremie, ca antiseptic minor (este bacteriostatic) și
diuretic precum și în reumatism, afecțiunile dermatologice, tulburările
circulatorii periferice, uretrite, somatite, eczeme, ulcerații cronice
sângerânde. Frunzele intră în compoziția ceaiului dietetic. Afinele sunt
folosite la obținerea afinatei, o băutură alcoolică destul de apreciată,
sau la prăjituri și alte dulciuri.
Mod de utilizare. Se pot folosi următoarele preparate: Infuzie din
frunze, care se obține din frunze, punând 2 lingurițe la 500 ml apă
clocotită. Se beau 2-3 căni de infuzie călduță, fracționat în 3 reprize, în
decursul unei zile (1 litru pe zi).

19
  Coada șoricelului (Achillea millefolium) este o plantă
erbacee, perenă, din familia Asteraceae, cu frunze penate,
păroase și flori albe sau trandafirii, originară din Europa și din
vestul Asiei. Este întâlnită din câmpie până în regiunile
subalpine.

Tratamente naturale pe baza de coada șoricelului. Este

recomandată la enterocolite, gastrite, colici gastrice. Este antiseptic (ca
și mușețelul), tonic aperitiv, coleretic-colagog, stimulează funcția
hepatică, este antispastic, antiinflamator, astringent Coada șoricelului
reprezintă un remediu natural în tratarea multor afecțiuni: boli ale
stomacului, hemoroizi, dureri menstruale, boli de vezică, anorexie,
osteoporoză, reumatism, nervozitate, boli intestinale, tuse, chisturi
ovariene, mâncărimi vaginale, oxiuri, gastrită.
Acțiunea terapeutică se bazează pe proprietățile acestei plante:
regenerator de țesuturi, dezinfectant, expectorant, antiinflamator,
calmant gastric, decongestiv hemoroidal.
Preparatele naturale cel mai des utilizate din acesta plantă sunt:
infuzia (ceaiul) de frunze și de flori (ajută la tratarea constipației,
leucoreei, contra viermilor intestinali, reduce starea de nervozitate,
ameliorează tenurile înroșite), dar și alifia preparată din coada
șoricelului (ajută la tratarea varicelor).

20
 VI. TERMINOLOGIA CLINICĂ
10 Termeni cu elemente prepozitive
1. Megacolon- dimensiune anormal de mare a intestinului gros
Mega- mare

-colon- intestin gros

2. Polycystis- inflamația vezicii urinare

Poly- mult, mai mult de normă

-cystis- vezică urinară

3. Tachyphagia- masticație rapidă, a mânca repede

Tachy-iute, repede, accelerat

-phagia- glutiție, consum prin digestie

4. Microhepatia- dimensiune mai mica decât obișnuită a ficatului

Micr- mic

-hepar- ficat

5. Macrosomia- om gigantic, uriaș, cu un corp foarte mare

Macro- mare, voluminos

-soma- corp

6. Oliguria- puțină urină

Oligo- puțin, mai jos de normă

-uria- urină

7. Dolichocolon- intestin gros anormal de lung

Dolich- lung

-colon- intestin gros

8. Telephatia- simțire la distanță, transmiterea gândurilor la disntanță

Tele- departe, situat la distanță
21
Pathe- sentiment

9. Polyuria- eliminare abundentă a urinei

Poly- mult, mai mult de normă
-uria- referitor la urină
10. Brachycephalia- afecțiune caracterizată printr-o zonă aplatizată în partea
din spate a craniului
Brachy- scurt, scurtat
-cephalia – referitor la cap.

10 Elemente postpozitive
1. Anemia- deficit global de hemoglobină

An- negație

-aemia – referitor la sânge

2. Anasthesia- suprimarea sensibilității

An- negație

-aesthesia – referitor la simț

3. Aerotherapia- terapia cu aer

Aer- aer

-therapia – complexul de metode de tratament

4. Psychiater- medicul care tratează bolile psihice

Psych- psihic

-iater – medic

5. Atrichia- lipsa totală a părului

A- negație

-trichia – păr, structură piloasă

22
 6. Amygdalotomia- incizarea amigdalelor

Amygdala- amigdală

-tomia – incizie, separare

8. Asthenia- slăbiciune generală, lipsă de putere

A-negație

-sthenia – putere, forță

9. Cytoscopia- exploatarea radiologică a vazicii urinare

Cysto- vezică urinară

-scopia – examen instrumental vizual sau exploatare a fețelor și planurilor

interne ale organismului

10. Bradycardia- ritmul lent al bătăilor inimii

brady- încet, încetinire. (prefix adjectival)

-cardia- inimă

23
 VII. Aforism
„ Sapientia ars vitae est.”
Înțelepciunea este arta vieții
Încă din antichitate, marii gânditori ai lumii au considerat că înţelepciunea este
cea mai aleasă comoară a omului. Ea străluceşte şi nu se stinge niciodată. Îi
caută pe cei care sunt demni de ea şi îi călăuzeşte spre bucuria nemuririi.

Înainte de orice, înţelepciunea avea un caracter utilitar, practic, vizând

garantarea unor mari şanse de reuşită în viaţă şi ferirea celui ce o dobândea de
insuccese, nenorociri, catastrophe.

Dicţionarul limbii române defineşte înţelepciunea ca o capacitate superioară de

înţelegere a lucrurilor, implicând o cunoaştere adâncă a realităţii, multă
experienţă şi mult echilibru. Ea se referă în mod deosebit la oameni, fiind o
virtute sau o calitate complexă a sufletului uman. Un om înţelept este acela care
are capacitatea de a pătrunde esenţa legilor fundamentale ale naturii şi ale
societăţii, este persoana care judecă drept , este cuminte, deştept , ager la minte,
pătrunzător.

Înţelepciunea se deosebeşte de inteligenţă prin aceea că, cea dintâi este o

calitate dobândită pe parcursul vieţii, pe când a doua este înnăscută. Inteligenţa
poate fi pusă şi în slujba răului, ceea ce nu se întâmplă în cazul înţelepciunii.

Ce mai mulţi gânditori au ajuns la concluzia că această categorie a eticii are

două componente : ,,înţelepciunea ca dar dumnezeiesc’’ şi ,,înţelepciunea ca
experienţă de viaţă’’. Cea dintâi ,cu adevărat superioară, este bogăţia întregii
noastre fiinţe, aceasta, doarece se dăruieşte fără nici o plată şi fără vreun efort pe
care omul să nu-l poată face. Acest dar este rezultatul căutării, al cuceririi şi al
rugăciunii îndreptate cu dragoste sinceră spre Dumnezeu. Înţelepciunea nu e
dată oricui, ci numai celor ce vor s-o găsească sau vor s-o primească.

Cu numele de ,,Înţelepciune’’ este cunoscută şi cartea din ,, Vechiul

Testament’’intitulată,, Cartea înţelepciunii lui Solomon’’. Aceasta s-a bucurat
mult timp de reputaţia de-a fi cea mai atractivă şi mai interesantă carte din
rândul apocrifelor. Gândirea ,cât şi expresia se situează la un nivel înalt :
cugetarea este a unui scriitor pătruns de un puternic spirit religios, unul care a

24
simţit apăsarea şi tulburarea vieţii şi a suferinţei, şi care totuşi a rezistat ispitei
de a abandona credinţa sa ancestrală într-un Dumnezeu al dreptăţii.

Proverbele îşi demonstrează inspiraţia şi prin aceea că nu fac nici o afirmaţie

neştiinţifică sau observaţii inexacte. Rămâne mereu actuală maxima :,, Păzeşte-ţi
inima mai mult decât orice,căci din ea ies izvoarele vieţii’’. Se spune că
înţelepciunea este dumnezeiască, este sursa vieţii. Ea s-a întrupat în Hristos în
care ,,sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei’’ : ,, Fiţi înţelepţi ca
şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii’’ recomanda Iisus apostolilor săi, sau ,, Fiţi
înţelepţi spre bine şi nevinovaţi la rău’’, ,, Umblaţi ca cei înţelepţi, nu ca cei
neînţelepţi’’

Înţelepciunea ca experienţă de viaţă are o sferă largă de cuprindere în viaţa

noastră de toate zilele. Adesea spunem despre unul sau altul : ,,este un om
înţelept’’ sau ,, nu a fost înţelept’’.

Se zice că oamenii bătrâni au această calitate dobândită dintr-o experienţă

acumulată de-a lungul anilor. De aceea a rămas valabilă expresia : ,,cine n-are
bătrâni să şi-i cumpere’’. În istorie este amintit ,, sfatul bătrânilor’’care avea un
rol deosebit de important în viaţa comunităţii pentru luarea unor decizii.
Proverbele şi zicătorile, dar şi basmele noastre populare poartă în conţinutul lor
sensul înţelepciunii.

Nouă oamenilor ne rămîne a tinde şi cuceri noi universuri, a ne dezvolta

înţelepciunea, a îmbogăţi sufletul cu vaste calităţi moral-spirituale şi a-l păzi
pentru că dacă în suflet e linişte şi pace, şi-n trup e sănătate.

25