Tema 1.

Introducere în ştiinţa economică

1.1. Ştiinţa economică: esenţa şi obiectul de studiu.

1.2. Principii ştiinţei economice.
1.3. Funcţiile ştiinţei economice.

1. Ştiinţa economică: esenţa şi obiectul de studiu

Din toate tipurile de activitate a omului, cea economică are o importanţă

primordială, deoarece asigură însăşi existenţa omului.
Noţiunea de Economie îşi are originea în gândirea lui Aristotel, pornind de la
termenii greceşti: oikos = casă, gospodărie; nomos = normă, lege;

Principalele etape de evoluţiei ale ştiinţei economice

Etapa Curente de gîndire economică
I. Preştiinţifică , -Gîndirea economicã a lui Platon si a lui Aristotel din
gândirea antică - antichitate.
jumătatea sec. Existenţa ideilor economice dispersate în cadrul diferitor
XVIII ştiinţe economice, inclusiv în biblie
II. Constituirea Toate ideile economice au fost acumulate şi sistematizate
ştiinţei economice, într-un tot întreg, fiind constituită ştiinţa economică ca
sf. sec. alXVIII-lea ştiinţă desinestătătoare.
– jum. sec. al XIX-
lea
III. Elaborarea În cadrul acestei etape au fost elaborate principiile
principiilor fundamentale ale ştiineţei economice. Au început să fie
teoretice elaborate şi dezvoltate diverse teorii ale ştiineţei economice.
fundamentale 1870-
1930
IV. Extinderea Ştiinţa economică continuă să fie aprofundată cu noi teorii
teoriei economice, şi soluţii pentru diferite probleme economice apărute în
1930-1970 societate.
V. Perioada - toate teoriile elaborate în trecut au fost şi sunt dezvoltate şi
contemporană actualizate;
începutã din dec. 8 - creşte considerabil volumul de informaţii, de date
al secolului XX statistice, ceea ce a făcut necesară apariţia unor
tehnici şi instrumente noi de analiză.
- Obiectul cercetărilor a devenit comportamentul
economic raţional al individului, adică problemele
utilizării efective a resurselor de producţie limitate
cu scopul satisfacerii nevoilor materiale nelimitate
ale omului.

Definitie: Ştiinţa economică studiază felul în care oamenii şi societatea

decid să folosească resursele productive limitate în vederea produceri de bunuri şi
servicii, precum şi modul în care acestea sunt repartizate între membri societăţii în
vederea consumului prezent sau viitor.
În prezent Economia este ştiinţa care studiază activitatea economică cu
toate caracteristicile ei specifice, procesele şi fenomenele economice, în strînsă
legătură cu factorii şi împrejurările ce le determimă: producţia, repartiţia,
schimbul şi consumul de bunuri şi servicii, cu scopul satisfacerii cît mai deplin
posibile a cerinţelor nelimitate, cu ajutorul resurselor limitate de care dispunem.
Importanţa studierii ştiinţei economice se argumentează prin faptul
că aceasta este:
 "fundamentul" sistemului învăţământului economic şi al formării
gândirii economice a fiecărui cetăţean;
 baza teoretico-metodologică în procesul elaborării şi corectării politicii
economice a firmelor şi a statului;
 izvorul şi "promotorul" valorilor ideologice în societate.

2. Principiile ştiinţei economice

Principiile economice fundamentale sunt:

Principiul raţionalităţii stipulează că producătorul sau consumatorul
nu acţionează împotriva propriului interes (imposibilitatea acceptării
alternativelor ce duc la pierderi).
Principiul eficienţei - scopul oricărui producător sau consumator este
ca satisfacţia obţinută ca urmare a acceptării unui sacrificiu trebuie să
depăşească sacrificiului făcut (mărimea rezultatelor devansează
mărimea efortului implicat).
Principiul optimalităţii - producătorii şi consumatorii acţionează
astfel încât să-şi maximizeze avantajele obţinute cu un efort dat, sau să-
şi minimizeze efortul depus pentru obţinerea unui efect dat.
Principiul echilibrului presupune ca preţul la care are loc efectiv
tranzacţia să fie rezultatul unei ajustări continue până în punctul în care
cererea devine egală cu oferta.

3. Fucnţiile ştiinţei economice

Ştiinţa economică îndeplineşte trei funcţii interdependente:

1) cognitivă – studierea activităţii economice, analiza, clasificarea şi
sistematizarea fenomenelor economice;
2) metodologică – elaborarea metodelor, mijloacelor, instrumentelor
ştiinţifice, necesare pentru cercetarea ştiinţelor economice;
3) practică – asigurarea nemijlocită a economiei cu date, politici economice
de dirijare a activităţii la diferite nivele ierarhice.