Rata mortalităţii generale

Rata mortalităţii generale reprezintă numărul persoanelor decedate dintr-un an

Definiţie raportat la populaţia de la 1 iulie din statistica curentă şi se exprimă în număr de
decese la 1000 locuitori.
Unitate de măsură decese la 1000 locuitori
Scop Arată intensitatea deceselor la nivel naţional în diferite perioade de timp
Simbol m
Se calculează prin raportarea numărului persoanelor decedate din anul de
Metoda de calcul referinţă la numărul populaţiei din anul de referinţă şi se exprimă în decese la
1000 locuitori.

unde:
Formula de calcul
– rata mortalităţii generale
- numărul persoanelor decedate
- numărul populaţiei
Decedaţii cu domiciliul în România, în anii 2000-2011
Populaţia după domiciliu la1 iulie, în anii 2000-2011
Date necesare Decedaţii cu reşedinţa obişnuită în România, în anii 2012-2020
Populaţia rezidentă la 1 iulie, în anii 2012-2019
Populaţia rezidentă la 1 ianuarie în anul 2020
INS: Cercetarea statistică privind mortalitatea
INS: Populaţia după domiciliu la 1 iulie (din surse de date administrative DEPABD
Surse de date
şi MAI)
INS: Populaţia rezidentă la 1 iulie şi 1 ianuarie
Nivelul de agregare Naţional
Obiectiv SNDD: Sanătate publică
Nivel naţional: 3
Notă:
Datele pentru anul 2018 sunt revizuite, conform Calendarului de revizuire al INS.
Datele pentru anul 2019 sunt definitive, iar datele pentru anul 2020 sunt
provizorii.
Populaţia după domiciliu reprezintă numărul persoanelor cu cetăţenie română şi domiciliul
pe teritoriul României, delimitat după criterii administrativ-teritoriale.
Populaţia rezidentă reprezintă totalitatea persoanelor cu cetăţenie română, străini şi fară
cetăţenie, care au reşedinţa obişnuită pe teritoriul României.
Domiciliul persoanei este adresa la care aceasta declară că are locuinţa
principală, trecută în actul de identitate (CI, BI), aşa cum este luată în evidenţa
organelor administrative ale statului. În stabilirea valorilor acestui indicator nu se
ţine cont de reşedinţa obişnuită, de perioada şi/sau motivul absenţei de la
domiciliu.
Reşedinţa obişnuită reprezintă locul în care o persoană îşi petrece în mod
obişnuit perioada zilnică de odihnă, fără a ţine seama de absenţele temporare
pentru recreere, vacanţe, vizite la prieteni şi rude, afaceri, tratamente medicale
sau pelerinaje religioase.
Se consideră că îşi au reşedinţa obişnuită într-o zonă geografică specifică doar
persoanele care au locuit la reşedinţa obişnuită o perioadă neîntreruptă de cel
puţin 12 luni înainte de momentul de referinţă. Reşedinţa obişnuită poate să fie
aceeaşi cu domiciliul sau poate să difere, în cazul persoanelor care aleg să-şi
stabilească reşedinţa obişnuită în altă localitate decât cea de domiciliu în ţară
sau străinătate.