Geografia politică a lumii contemporane

Cursul este structurat în jurul ideii de înțelegere a apariției, evoluției și transformării

statului modern (respectiv a statului național). Prelegerile, bibliografia și seminariile au fost gândite
conform următoarei structuri:

Prima activitate de la această disciplină este vizionarea filmului L'uomo che comprò la
luna (Bărbatul care a cumpărat luna - https://topfilmeonline.net/luomo-che-compro-la-luna-2018-
online-subtitrat-in-romana-hd/#watch-movie), activitate care are drept scop inițierea dezbaterilor
referitoare la temele abordate de Geografia politică, precum și reliefarea faptului că obiectele,
procesele și fenomenele studiate de această disciplină fac parte din cotidianul nostru. Iată mai jos o
hartă care descrie localizarea acțiunii din film. Analiza ei arată (dar nu iartă!) de ce unii dintre
militarii, agenții secreți și politicienii din film confundă Sardinia cu Corsica:

Cursurile 2-3 au drept rol introducerea în problematica geografiei politice și familiarizarea cu temele,
conceptele și noțiunile acestei discipline. Tematica lor este axată pe problema
identității și pe relația putere-teritoriu. Informațiile de la aceste cursuri sunt
completate informațiile materialelor bibliografice generale (Folderul Curs_01).

Cursurile 4-6 au drept scop analiza construirii unui stat național, folosind drept exemplu cazul
României. Cursul 4 prezintă evoluția teritoriului pe s-a articulat statul român. Cursul 5,
 prin analiza peisajelor românești, arată consecințele geografice ale complicatului
proces de construcție teritorială. Cursul 6 insistă pe construirea identității naționale,
care este esența oricărui stat modern. Aceste trei cursuri, cu bibliografia și seminariile
aferente, demonstrează faptul că punerea în loc a statului modern și construirea
identităților naționale au nevoie de timp, nu numai de spațiu.

Cursurile 8-9, cu seminariile lor, insistă asupra rolului statului (cu accent asupra funcțiilor acestuia) și
mai ales asupra expansiunii planetare a modelului de stat național după al doilea
război mondial și după dispariția imperiilor coloniale. Cursurile demonstrează creșterea
explozivă a numărului de state și sporirea pe măsură a tensiunilor inter-națiuni, de
unde necesitatea punerii în loc a unor organizații capabile să arbitreze conflictele și să
echilibreze tensiunile (ONU, FMI, Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului,
blocurile politico-militare). Toată această dinamică s-a desfășurat accelerat,
majoritatea statelor nou apărute nemaiavând timpul necesar construirii unor identități
naționale profunde. Cursul 9 schițează modificarea rolului statului modern din subiect
(agent activ) al tuturor dinamicilor globale, în obiect (agent pasiv) al acestora. Această
trecere a însemnat de fapt diminuarea atributului esențial al statului modern, respectiv
suveranitatea. Teoria relațiilor internaționale spune că un stat este suveran atâta
vreme cât controlează propria monedă și propriul comerț exterior, ori globalizarea a
erodat continuu acest control.

Cursurile 10-14 sunt destinate studierii contextului în care s-a produs această diluare a suveranității
(și deci de modificare a naturii, locului sau rolului tuturor elementelor studiate de
geografia politică: frontiere, teritorii administrative, popoare, națiuni...). Cursul 10
urmărește să transmită câteva idei despre fragilitatea identităților naționale și despre
creșterea importanței altor repere identitare (limbă, etnie, confesiune...) în condițiile
globalizării. Cursul 11 prezintă rolul relațiilor comerciale în crearea pieței globale, a
cărei funcționare presupune scăderea controlului statelor asupra fluxurilor financiare,
comerciale și informaționale. Diminuarea acestui control obligă statele să se adapteze,
delegând o serie din atributele lor fie către nivelele teritoriale inferioare
(descentralizarea lor către regiuni, județe, comunități locale), fie către cele superioare
(uniuni economice, vamale, militare, politice...). Cursul 12 exemplifică, prin studiul
metropolelor, cum anume descentralizare atributelor statului conduce la apariția altor
actori de putere pe scena internațională. Cursul 13 continuă prezentarea noilor actori
ai scenei mondiale, respectiv companiile transnaționale, adevărații stăpâni ai fluxurilor
comerciale, financiare și informaționale. Numirea de către Danemarca și de către
Franța a unor ambasadori pe lângă marile companii (Google, Apple, FaceBook,
Amazon) pare să confirme puterea pe care companiile transnaționale o au în lumea
contemporană. Cursul 14 reprezintă o sinteză a problematicilor studiate și a mizelor lor
geostrategice, fiind și o fereastră deschisă spre societatea civilă mondială, tot mai
prezentă prin activitatea ONG-urilor, a sindicatelor și mișcărilor de protest, prin
sporirea rolului și locului individului și grupului din care face parte.

Concluzia generală este aceea că statul nu este pe cale de dispariție (nu putem vorbi de „sfârșitul
istoriei” despre care a scris oarecum grăbit Francis Fukuyama), ci în plin proces de transformare.
Prin urmare, geografia politică trebuie să se axeze tocmai pe cercetarea fenomenelor, proceselor și
consecințelor acestor transformări asupra organizărilor spațiale, la toate scărilor lor geografice de
manifestare.