Balta-Alba

de Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri (1818-1890),reprezentat de seama al generatiei de scriitori pasoptisti,a abordat in

creatia sa o mare varietate de specii literare,scriind poezie,proza si dramaturgie,punand astfel,temelia
literaturii romane in toate genurile literare.

Tema acestei opere o constituie imaginea Valahiei realizata prin contradictia stridenta dintre
aspectele primitive si cele de civilizatie avansata,viziune naucitoare pentru vizitatorul european.

Povestirea “Balta-Alba” de Alecsandri are la baza constructiei literare motivul strainului in ipostaza
unui tanar pictor francez,care intreprinde un voiaj in Orient,prilej cu care observa si comenteaza cele
vazute in timpul calatoriei prin Valahia.

Naratiunea este la persoana I pe parcursul intregii povestiri,inceputul fiind relatat in ipostaza unui
tanar valah,iar intamplarile propriu-zise sunt istorisite de naratorul-personaj,adica turistul
francez.Modalitatea narativa se remarca,asadar,prin prezenta marcilor formale ale naratorului
subiectiv,de unde reiese apropierea acestuia de evenimente,pana la substituirea lui de catre
personaj.Perspectiva temporala este continua si limitata,evenimentele sunt povestite cronologic si se
desfasoara in numai 24 de ore.Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real,statiunea balneara Balta-Alba
si un spatiu imaginar inchis,al bulversarii din cunostiinta protagonistului.

Naratorul fixeaza de la incepeut locul unde francezul isi istoriseste povestirea,intr-o incapere din
Iasi,in care erau adunati mai multi prieteni ce stateau “lungiti pe divanuri dupa obiceiul oriental”.

Proza “Balta-Alba” de Vasile Alecsandri este o povestire, naratiunea la persoana I accentueaza

subiectivitatea povestitorului in ipostaza de martor sau personaj,evidentiind faptele si situatiile
intamplate in trecut,principala caracteristica a stilului fiind evocarea.

Comicul povestirii este construit prin contrastul dintre aparenta si esenta,dintre ceea ce
protagonistul nadajduieste sa gaseasca in Valahia si ceea ce exista in realitate:”sperarea de a manca un
biftec la tractor si mai ales dulcea sperare de a ma odihni o noapte intreaga pe un pat elastic”,dar nu
exista restaurant in sat,iar patul era din lemn,fara saltea,fara asternut;in loc de antropofagi intalneste un
surugiu ciudat si moracanos dar si tineri cu maniere si toalete elegante care vorbesc limba franceza
impecabil;nu exista hotel,dar sunt doua “marchande de mode” iar faptul ca femeile si barbatii se scaldau
la un loc in balta nu se stie daca tine de primitivism sau de cea mai avansata civilizatie.

Limbajul artistic se caracterizeaza in principal,prin oralitate,dand senzatia de comunicare directa

intre povestitor si ascultator,remarcandu-se talentul si spiritul de observatie al strainului,ironia si
autoironia (“talul meu,viind la Balta-Alba,nu era de a petrece noaptea in convorbire sufleteasca cu
stelele”) care confera naratiunii o mare putere de sugestie,construind un spectacol al contradictiilor ce
defines Valahia:primitivismul infricosator si civilizatia europeana.Se remarca in cursul povestirii si o serie
de figuri de stil:hiperbole (strajerul ii pare un “uries ingrozitor,care cata la mine,pare ca ar fi vroit sa ma
inghita dintr-o imbucatura”) personificari (“toate plantele se uita cu ochii stralucitori la mine si asista la
epizodul voiajului meu”; “rotile radea scartaind de mine”); comparatii (“bodoganind din gura ca un urs
suparat”).
 Balta-Alba

de Vasile Alecsandri

Oralitatea stilului este definita si de stilul colocvial,care cuprinde:

#cuvinte si expresiile populare,regionalisme si arhaisme: ”samana mai mult a niste mate postite” , “tine-
te bine!” ,”ar fi intrat dracul intr-insii” ,”gios” ,”colb”,”postas”,”spravalituri”,”ciolane”,”toluri”, “schinii”;

#cuvinte si expresii straine (englezesti si frantuzesti):”steplechasse” (engl.steeple-chase – cursa cu

obstacole), “ah,c’est charmant!” (fr.-ah,este incantator!).

Limbajul inconfundabil,tonul confensial al persoanei I,spiritual ironic al observatiei sunt frecvent

intalnite in proza lui Alecsandri.