Balta-Albă de Vasile Alecsandri

(povestire în ramă = povestire inclusă în altă povestire)

1. Autorul: Vasile Alecsandri (1818/1821 – 1890), reprezentant de seamă al generaţiei de scriitori de la

mijlocul secolului al XIX-lea, a abordat în creaţia sa diferite specii literare, scriind poezie, proză,
dramaturgie, punând astfel temelia literaturii în toate genurile literare.
2. Publicarea: Povestirea „Balta –Albă” a fost scrisă în 1847, cu ocazia unei călătorii a autorului în aceasta
saţiune balneară, din județul Buzău, şi publicată în 1848, în revista „Calendarul pentru români” și în
„Calendarul albinei” (1848).
3. Titlul: cuprinde un toponim, adică o denumire a unui loc real, la limita dintre județul Buzău și Brăila, o
stațiune balneară cu apă sărată, aflată într-un sat, între Brăila și Râmnicu-Sărat.
4. Tema și motivele textului: Tema acestei opere este aventura și călătoria. Dar este și contrastul dintre
aparență și esență, dintre frumusețea rară a locurilor și starea de înapoiere a civilizației. Autorul ne prezintă
călătoria facută de un pictor francez pe teritoriul Valahiei, un ținut adâncit în întuneric. Motivul literar al
acestei călătorii „primejdioase” este spiritul de aventură, curiozitate și dorința de cunoaștere. Autorul
folosește motivul călătorului străin care vizitează locuri noi. Acesta permite o percepție critică, ironică și
satirică a zonei descrise, văzută din exterior, de alt om, din altă țară, o țară mult mai dezvoltată și civilizată.
5. Motivul străinului: La baza naraţiunii se află motivul străinului, care era frecvent în secolul al XVIII-
lea, fiind întâlnit în literatura franceză, în opera lui Montesquieu („Scrisorile persane”) şi a lui Voltaire
(„Naivul”), precum și în literatura română, în creația lui Mihail Sadoveanu („Zodia Cancerului”).
6. Analiza textului: Străinul, în ipostaza unui tânăr pictor/zugrav francez, relatează la persoana I
(narațiune subiectivă, narator homodiegetic) o serie de peripeții din timpul unei călătorii. Acesta intenționa
să realizeze un voiaj în Orient, însă, la un moment dat, se hotărăște să debarce la Brăila, pentru a vizita
Valahia, o țară despre care credea că este populată de antropofagi sau de cete de tâlhari și de fiare sălbatice.
Consulul francez, care îl întâmpină la debarcare, îi recomandă o baltă făcătoare de minuni, Balta –
Albă, pe care decide să o viziteze, ceea ce constituie intriga povestirii. Vasile Alecsandri evidențiază în acest
contex contrastul dintre esență și aparență, dintre ceea ce se aștepta tânărul călător să găsească și ceea
ce găsește în realitate.
În desfășurarea acțiunii este prezentat drumul cu un mijloc de transport rudimentar (o căruță),
călătorie ce se dovedește plină de peripeții. Ajungând la Balta-Albă, unde credea că va găsi o stațiune
asemănătoare celor occidentale, străinul descoperă un sat izolat de lume și este nevoit să înnopteze într-o
casă țărănească, pe un pat de lemn, fără așternuturi.
Scriitorul reliefează, prin intermediul străinului, contrastul frapant dintre modern și arhaic,
amestecul de civilizație și înapoiere, discrepanța dintre bogăția unora și sărăcia altora. De fapt, aceste aspecte
îl vor surprinde pe călătorul străin pe tot parcursul șederii sale în Valahia.
Limbajul artistic se caracterizează prin oralitate ce are rolul de da senzația de comunicare directă
între povestitor și ascultător, mai apare ironia și autoironia, specifice călătorului francez.
7. Povestirea în ramă: Este o specie a genului epic, de scurte dimensiuni, în care o povestire este inclusă
într-o altă povestire, cu alte persoanaje sau alte repere spațio-temporale, accentul fiind pus pe evocarea
faptelor.
Călătorul francez povestește aventura călătoriei sale, aflându-se la Iași, invitat la conacul unui boier cunoscut
la Balta-Albă (ACEASTA ESTE RAMA, adică povestea în care se include). El povestește întâmplarea sa,
din urmă cu câteva săptămâni, cum a plecat din Paris, spre a face un voiaj în Orient, a ajuns la Viena și de
acolo a luat un vapor până la Brăila. La Brăila, a fost primit cu ospitalitate de un consul francez, care l-a
îndrumat spre o baltă făcătoare de minuni, care se numea Balta-Albă. Drumul până acolo l-a făcut cu o
căruță veche, rudimentară, stând pe o grămadă de fân și fiind dus cu viteză până în mijlocul satului, unde se
afla lacul respectiv. Prima parte a povestirii cuprinde drumul până acolo, dificultatea găsirii unde să doarmă
peste noapte și descoperirea lacului, a doua parte cuprinde descrierea oamenilor și a societății pe care o
cunoscuse acolo, adică oameni de toate felurile, civilizați și necivilizați, în același timp. (ACEASTA ESTE
INSERȚIA, adică povestea inclusă).