Căderea zidului Berlinului

Zidul Berlinului, un simbol al Războiului Rece, a fost construit, inițial, pe 13

august 1961 și a fost demolat în săptămânile de după 9 noiembrie 1989. Parte
a Cortinei de Fier, Zidul Berlinului a fost cea mai cunoscută parte a frontierelor RDG-
ului. Zidul a rezistat până la 9 noiembrie 1989.
După înfrângerea Germaniei hitleriste, Berlinul a fost împarțit în patru zone de
ocupație. În răsăritul orașului era zona sovietica de ocupție, în timp ce în restul
acestuia erau cantonate trupe americane, britanice si franceze.
Stalin a încercat să ocupe întregul Berlin, deoarece orașul era situat în partea
estică a teritoriului german, aflat sub control sovietic.
El nu putea tolera prezența trupelor aliaților occidentali în zona în care dorea să
creeze un stat german comunist. De aceea, dictatorul sovietic a realizat o măsura de
forță și, la 24 iunie 1948, a impus “blocada Berlinului”, nepermițând aliaților să
patrundă, pe cale terestra, spre oraș. Dar, americanii, englezii si francezii au ajutat
populația ber-lineza din zonele lor de ocupație prin trimiterea de alimente, pe cale
aeriana, până la data de 9 mai 1949, când blocada a fost ridicată. Planul lui Stalin a
eșuat. In 1949 s-au constituit cele două state germane.
În zona sovietica a fost creat cel comunist, având capitala în Berlinul răsăritean.
Berlinul de Vest, în care continuau sa staționeze trupele americane, engleze și
franceze, era înconjurat de un stat german comunist aflat sub ocupație sovietica.
Deoarece berlinezii din răsărit puteau trece în partea vestică a orașului,
capitalistă, și puteau observa prosperitatea lumii occidentale în raport cu iadul
comunist, sărăcăcios și care încălca orice drept elementar al omului, sovieticii au
ordonat, la 13 august 1961, ridicarea zidului care să izoleze Berlinul răsăritean de cel
occidental.
Din 1961 pana în 1989 nu s-a mai putut circula liber din estul în vestul orașului,
despărțit de ceea ce s-a numit “zidul rușinii”. Falimentul comunismului, în anul 1989,
a facut să cadă și zidul Berlinului. Berlinezii l-au dărâmat, iar autoritățile comuniste
est-germane au fost nevoite să permită libera trecere din răsăritul în vestul orașului.
Căderea zidului Berlinului a avut o dublă semnificație: pe de o parte a marcat
începutul procesului de reunificare a Germaniei, iar pe de altă parte a reprezentat
simbolul prăbușirii.