Ahmed și Shafiq postulează că „singurul lucru de reală importanță pe care îl fac liderii este să creeze

și să gestioneze cultura”.

Pentru ca o întreprindere să devină performantă este necesar un proces de influențare și orientare a

oamenilor, care să asigure antrenarea cu toată convingerea a personalului în realizarea la un nivel
superior a obiectivelor și sarcinilor ce le revin. Printre cei dintâi, care au formulat ideea că rolul
conducătorului este de a crea și a gestiona sistemul de comunicare, de a-i motiva pe angajați să
realizeze obiectivele organizației și de a formula, a difuza pe larg și în mod clar aceste obiective a fost
C. Barnard, care afirmă că rolul conducătorului constă în a „modela și a face să fie respectate valorile
în întreprindere” Prin prisma trăsăturilor caracteristice ale liderilor se afirmă că liderii eficienți
posedă asemenea calități ca: inteligenta, inițiativa și siguranța în propriile forțe. Există o legătură
directă între aceste calități și conducerea efectivă. O parte din succes se datorează, fără îndoială,
calităților personale ale liderilor. Printre trăsăturile care apar cel mai frecvent, inteligența, energia și
creativitatea sunt, poate cele mai reprezentative. Astfel, caracteristicile personale ale individului,
precum sunt: inteligența, energia, încrederea în sine, spiritul dominator, motivația pentru a conduce,
stabilitatea emoțională, onestitatea și integritatea, profesionalismul contribuie, la realizarea unui
management eficient.

Calitatea procesului de conducere, rezultatele obținute de o organizație sunt în mare măsură

dependente de managerii care conduc acea organizație. Managerul poate fi definit ca acea persoană
care exercită atributele conducerii „ținând cont de obiectivele, sarcinile, competențele, respectiv
responsabilitățile specifice funcției (poziției) pe care o ocupă într-o organizație.“

Fayol a identificat o serie de sarcini esențiale grupate în domenii pe care trebuie să le îndeplinească
un manager. Atributele au o natură duală – apar ca obligații ale conducătorului, dar și ca drepturi ale
acestuia față de subordonați. Prevederea se referă la necesitatea luării în considerație a viitorului.
Modalitatea de exercitare constă în întocmirea de planuri pe termen lung, mediu sau scurt
(programe). Organizarea constă în alocarea resurselor (materiale, financiare, de timp, umane). Uzual
este percepută mai ales cu referire la stabilirea structurilor organizatorice. Comanda/direcționarea
constă în dreptul unui conducător de a stabili modul în care subordonații săi pot și trebuie să
îndeplinească atribuțiile ce le revin. Este forma de manifestare finală a deciziei. Conducătorul trebuie
să adopte hotărâri și să dea comenzi ori de câte ori este nevoie, dar numai atunci când este nevoie.
Dispozițiile se pot da verbal sau în scris. Fiecare modalitate prezintă avantaje și inconveniente având
ca urmare arii consacrate de aplicare. Coordonarea constă în armonizarea, echilibrarea desfășurării în
timp a diverselor categorii de activități din subordinea unui conducător. Aceasta se poate face ca
ritm, nivel şi intensitate prin asigurarea unității metodologice şi prin desfășurarea periodică a unor
reuniuni pe probleme. Controlul constă în reglarea activității de către conducător prin verificarea,
supravegherea modului de desfășurare a unei activități şi eliminarea abaterilor faţă de obiectivele
stabilite respectiv valorificarea unor oportunități apărute în timp. Toate aceste atribute se
concretizează într-o serie de atribuții și sarcini. Șeful poartă răspunderea privind activitatea/sarcina
delegată.

Cercetările au demonstrat că liderii trebuie să îndeplinească în principal două tipuri de funcții: de

realizare a sarcinilor și socială, de formare și menținere a grupului. Liderul care îndeplinește ambele
funcții este un lider performant.

“Leadership-ul este o relație reciprocă între cei care aleg să conducă şi cei care aleg să îi urmeze”
(James Kouzes and Barry Posner. Credibility: How leaders Gain it and Lose it – Why eople Demand it.
Jossey-Bass. March 1997)
Managerul conlucrează cu angajații și îi stimulează în realizarea performanțelor. Comunicarea se
efectuează ușor și în ambele direcții. Deciziile se iau într-un mod participativ. După N. Elias, acesta
este stilul de conducere cel mai eficient.

Leadership este un fenomen complex ce atinge aproape toate procesele organizaționale,

sociale și personale.

Leadership și managementul nu sunt similare, cu toate că cele două categorii sunt adesea folosite
interschimbabil. Managementul acoperă o sferă mai largă ce include leadership, considerat a fi o
funcție a managementului. Leadership-ul reprezintă capacitatea de a determina oamenii să
acționeze. Leadership-ul se află în relație directă cu capacitatea de a influenta comportamentul
oamenilor.