Omul este o fiinţă raţională, gândirea fiind ce ne separă de animale.

René Descartes îşi

dovedea existenţa prin gândire atunci când afirma „Gândesc, deci exist”. Creierul nostru
poate realiza raţionamente logice riguroase şi e capabil de gândire abstractă, precum
cea matematică. Totuşi, nu suntem feriţi în totalitate de erori în raţionamente, din simplă
neatenţie sau din cauza predispoziţii.
 

Iată o listă cu 5 erori de gândire cauzate de biasul (predispoziţie, inclinaţie

înnăscută) cognitiv.

1. Eroarea explicaţiei diferite

Cu toţii dorim să înţelegem corect lucrurile din jurul nostru. Aceasta presupune şi
găsirea explicaţilor corecte. Această căutare este umbrită însă uneori de confortul
autoconfirmării. Acesta este un bias cognitiv ce stă la baza unor erori de raţionament.

Atunci când încercăm să explicăm ceva, putem fi afectaţi de înclinaţia minţii noastre de
a căuta confirmări pentru ceea ce credem noi că este adevărat. Dacă eşti pasionat de
filosofie, e posibil să fi încercat elaborarea unei teorii privind moralitatea sau poate crezi
că ai descoperit natura umană. Poate că tu doreşti să-ţi publici opera într-o revistă de
specialitate, dar observi că de fiecare dată eşti respins. Oare de ce? Ai studiat şi ai
muncit la elaborarea acelei teorii, oare de ce eşti respins?
 
 
Există un număr de explicaţii pentru respingerea articolelor tale. Poate comunitatea
academică este închisă, ea nefiind dispusă să comunice cu exteriorul. Poate teoria este
cu mult înaintea vremurilor sale. Poate pur şi simplu teoria elaborată nu este suficient
de bună.

Când vrem să afirmăm ceva, noi căutam cea mai bună explicaţie. Dar din dorinţa unei
autoconfirmări, de obicei riscăm ca explicaţia dată să nu fie cea mai bună, ci cea mai
comodă.

Necăutarea unor răspunsuri diferite, nefăcând ipoteze „riscante” pentru afirmaţiile

noastre, ne poate duce la concluzii greşite.

2. Dihotomia falsă
Asemenea eşecului în a căuta explicaţii diferite, putem fi afectaţi de gândirea în
dihotomii prin neconştientizarea faptului că pot exista răspunsuri diferite.

Un lucru este bun sau rău, o pisică este albă sau este neagră. Putem înţelege această
eroare de gândire prin prisma unui bias cognitiv care nu ne permite să vedem lucrurile
decât în alb şi negru.

Un exemplu îl reprezintă modul de a gândi a teologilor. Se consideră că Iisus este fiul

lui Dumnezeu, deoarece aşa se spune că ar fi zis. Astfel, Iisus, fie spunea adevărul, fie
minţea. Nu există dovezi cum că el ar fi minţit, concluzia fiind că spune adevărul.

Atunci când realizăm o dihotomie falsă, stipulăm că alegerea este între X şi Y, ignorând
variante posibile la cele două. În exemplul cu Iisus putem avea o a treia variantă de
răspuns, faptul că Iisus a spus că este fiul lui Dumnezeu şi era nebun.

Un exemplu de dihotomie falsă este cel legat de sexul persoanei. Se face distincţia între
femei şi bărbaţi, iar tacit noi acceptăm că o persoană ori este bărbat, ori femeie.
Desigur, această dihotomie este una falsă, există şi persoane hermafrodite. Datorită
obişnuinţei de a vedea femei şi bărbaţi, interacţionând cu femei şi bărbaţi, majoritarul
populaţiei fiind compus din femei şi bărbaţi, nu conştientizăm existenţa altor variante în
afara celor două sexe.

3. Eroare genetică.
Această eroare apare atunci când considerăm adevărul unei judecăţi ca depinzând de
cauza (geneza) opinie.

Un exemplu al acestei erori îl găsim în psihologia evoluţionistă. Psihologii evoluţionişti

susţin că pot explica apariţia şi existenţa regulilor şi valorilor morale într-o comunitate
umană. Cei care au învăţat să coopereze au avut un grad mai ridicat de a face faţă
exigenţelor selecţiei naturale faţă de cei care nu au cooperat. De asemenea, în termeni
de supravieţuire a celui mai adaptat, psihologii evoluţionişti vorbesc despre natura
umană şi diferenţele de calităţi între sexe. Astfel, după aceştia există calităţi specifice
bărbaţilor (orientaţi către statut social ridicat, asumarea riscurilor ridicate etc.) şi ale
femeilor (fidele, precaute, preocupate de frumuseţea fizică etc.).

Poate afirmaţiile cu privire la existenţa eticii şi normelor sunt adevărate sau false.
Totuşi, vorbim de o eroare genetică cu privire la temeiul eticii şi al existenţei normelor
morale. Psihologii evoluţionişti tind să reducă discuţiile despre etică şi moralitate la
discuţii despre genetică şi selecţie naturală. Poate că putem explica originea în termeni
evoluţionişti, dar, din faptul că normele morale îşi au originea în procese complexe de
selecţie naturală, nu rezultă că acestea reprezintă un temei pentru ele.

Asemănător, unii oameni cred că putem explica comportamentele diferite dintre sexe
din perspectiva genetică şi evoluţionistă, astfel standardele duble având o justificare.
Dar originea unui comportament îl justifică?

Eroare genetică este des întâlnită. Mulţi oameni confundă originea a ceva cu justificarea
acelui lucru.
4. Cauza falsă. Diferenţa dintre cauzalitate şi corelaţie

Când nu vedem alte variante sau nu luăm în considerare toate aspectele unei situaţii,
putem confunda cauza acesteia. Comparativ cu eroarea genetică, nu confundăm
temeiul cu originea, ci doar cauza.

Exemplu: Alexandru nu se simte bine. De fiecare dată când îi este rău, el face o infuzie
cu ceai. După ce face această infuzie, el începe să se simtă mult mai bine. Astfel,
concluzionează Alexandru, cauza însănătoşirii este infuzia de plante administrată.

Ceea ce a făcut Alexandru, din punct de vedere a raţionamentului, este să atribuie

statutul de cauză însănătoşirii sale ceea ce a precedat acesteia (infuzia cu plante). Mai
concret, el a făcut o eroare numită Post Hoc Ergo Propter Hoc (după aceasta, deci
datorită acesteia). Desigur, orice cauză precedă efectul, dar nu orice precede un
fenomen cauzează acel fenomen. Poate cauza însănătoşirii stă pur şi simplu în
sistemul lui imunitar sau administrarea unor medicamente pe lângă infuzie.

5. Greşeala de categorie.
Ideea a fost enunţată de filosoful britanic Gilber Ryle în cartea „The Concept of Mind”.
Eroare presupune o lipsă de flexibilitate a limbajului nostru.

Greşelile de categorie duc la discuţii lipsite de sens şi sunt cauzate de un bias cognitiv
ce priveşte înţelegerea şi utilizarea limbajului.

Exemplu oferit de Ryle ne prezintă un turist străin care vizitează Universitatea Oxford.
Acestuia îi sunt prezentate diferite clădiri din incinta Universităţii. Turistul întreabă: Unde
e Universitatea Oxford?

Ceea ce turistul a făcut este o greşeală de categorie. Acesta considera că termenul

„Universitate” se referă la o clădire anume, nu la o instituţie găzduită într-un set de
clădiri