Natura e un templu ai cărui stâlpi sunt vii O, draga mea nepăsătoare,

Şi-adesea îţi strecoară cuvintele-i confuze Simt mereu un jind,

Ce-n codrul de simboluri îţi par vechi călăuze, Să-ţi văd, un voal mişcat de boare,
Din universul unei adânci prietenii. Pielea strălucind!

Ca amplele ecouri ce-n zare se confundă (…)

Într-un adânc armonic şi sumbru către miez,
Vast precum miazănoaptea şi ziua în amiezi,
Parfum, culoare, sunet se leagă undă-n undă.
-fragment din “Corespunderi”
Când trupul ţi se balansează
Şi-n nepăsare mergi,
Îmi pari un şarpe ce dansează
Din vârful unei vergi.
-fragment din “Şarpele care dansează”

Pisică, vin la pieptu-mi iubitor, În gând văd înşirate baracă de baracă,

Ascunde gheara-n laba moale Grămezi de capiteluri schiţate şi balerci,
Şi lasă-mă să mă scufund uşor Mari blocuri înverzite de apa din băltoacă
În ochii de agate şi metale. Şi vechituri la geamuri, cu luciu de ciuperci.

Pe-al tău elastic spate când petrec, O lebădă ce tocmai din cuşcă evadase
Uşoară, mâna-n mângâiere Şi râcâia pavajul cu labele-n zadar,
Şi când din trup fiori electrici trec Târându-şi prin noroaie candida ei mătase
Şi mă îmbată de plăcere, Şi deschizându-şi pliscul spre-un râu
-fragment din “Pisica” imaginar.
-fragment din “Lebăda”

Parc’aud uneori cum îmi curge, izvor,

Şi-mi suspină tot sângele-n ritm călător.
Îl ascult val de val cum, şiroaie, murmúră,
Dar mă pipăi în van să-i dau rănii de gură.

Când se-abate-n oraş, câmp închis şi sonor,

Piatra străzii o schimbă-n ostrov plutitor
Şi astâmpără setea în orice făptură,
Pretutindenea roşu vărsând în natură.
-fragment din “Izvorul de sânge”

Fragmente selectate din ediţia originală din 1857 a volumului “Les Fleurs du Mal” - Charles Baudelaire