Tu unde eşti în noaptea asta- Octavian
Goga
Tu unde eşti în noaptea asta,
Când plouă sărutări din cer,
Şi zborul lor trecând fereastra
S-abate-n sufletu-mi stingher?
De-ai fi acum, plăpândă fată,
Măcar o clipă lângă mine,
Neştiutoare şi curată,
O floare albă pe ruine.
Rugăciune-Octavian Goga
Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În fața strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Și-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!
În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Și cu povața ta-nțeleaptă,
În veci spre cei rămași în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.
Dezleagă minții mele taina
Și legea farmecelor firii,
Sădește-n brațul meu de-a pururi
Tăria urii și-a iubirii.
Dă-mi cântecul și dă-mi lumina
Și zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.
Lacustra-George Bacovia
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.
Acuarelă-Ion Minulescu
În oraşu-n care plouă de trei ori pe
săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe
săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din
galantare.
....
În oraşu-n care plouă de trei ori pe
săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...
Sufletul satului-Lucian Blaga
Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii
mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aci sosi pe vremuri-Ion Pillat

Dar ei, în clipa asta simteau ca-o sa ramâna…

De mult e mort bunicul, bunica e batrâna…
...
Si cum sedeam… departe, un clopot a sunat,
Acelasi clopot poate, în turnul vechi din sat…

De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat.

Lecţia despre cerc - Nichita Stănescu

Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu acelaşi băţ de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
după aceea se cade în brânci.
După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul
şi i se cere iertare.
Atât.

Lecţia despre cub-Nichita Stănescu

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!