Oceanul Arctic 

sau Oceanul Înghețat este un ocean situat în principal în regiunea Polului Nord și

este cel mai mic din cele cinci oceane ale lumii, fiind cel mai puțin adânc dintre acestea. Cu toate
că Organizația Internațională Hidrografică, IHO îl clasifică drept ocean, unii oceanografi numesc
acest corp Marea Arctică Mediterană sau mai simplu Marea Arctică, considerându-l Marea
Mediterană a Oceanului Atlantic.[necesită citare]

Geografie[modificare | modificare sursă]
Deși este cel mai mic ocean al planetei (suprafața sa fiind de 14.090.000 km2) este mai întins
ca Europa. Are o formă aproape circulară, fiind centrat pe Polul Nord geografic al planetei. Este
delimitat de țărmurile nordice ale continentelor Europa și Asia (Siberia) și America de Nord, precum
și de cele ale insulei Groenlanda. Comunică liber cu apele Oceanului Atlantic si numai printr-o
îngustă strâmtoare cu Oceanul Pacific.
Țărmurile celor trei continente care îl mărginesc sunt foarte crestate, rezultând
numeroase peninsule, golfuri, estuare și fiorduri. Una din caracteristicile acestui ocean constă în
faptul că nu are contact direct cu toate continentele care îl delimitează, ci prin intermediul mărilor
mărginașe. O altă caracteristică importantă a acestui ocean o constituie prezența gheții: mai mult de
jumătate din suprafața sa, pe timpul verii și peste trei pătrimi, în timpul iernii, este acoperită de o
imensă calotă de gheață centrată pe Polul Nord.
În Oceanul Arctic există două importante drumuri maritime:

 cel de Nord-Est, care reprezintă calea cea mai scurtă, prin nordul Siberiei, între vestul (portul
Murmansk) și estul Rusiei (portul Vladivostok)
 cel de Nord-Vest, care străbate apele arctice prin nordul continentului american, de
la Atlantic la Pacific.
Multă vreme inaccesibile, astăzi cele două rute maritime sunt utilizate în mod frecvent, grație
spărgătoarelor de gheață și navelor de construcție specială.

Insule[modificare | modificare sursă]
Potrivit numărului de insule, Oceanul Arctic ocupă locul doi după Oceanul Pacific.În trecut Oceanul
Arctic avea un șir de insule, în prezent scufundate, multe dintre ele aflându-se pe teritoriul platformei
asiatice, dar și în jurul celorlalte continente (America de Nord și Europa). Printre aceste insule se
numără: Președintelui, Krestianka, Keenan, Exploratorilor Polului Nord, Djillis, Kroker, Bredly, Tak-
Puk, Andreev, Sanikov, Makarov, Belâi Medvedi.
În ocean este cea mai mare insulă din lume, Groenlanda (2175,6 mii km²) și al doilea după mărime
arhipelag: arhipelagul Arctic Canadian (1372,6 mii km², inclusiv cele mai mari
insule: Baffin, Ellesmere, Victoria, Banks, Devon, Melville, Axel Heiberg, Southampton, Prince of
Wales, Prince Patrick, Bathurst, King William, Bylot, Ellef Ringnes). Cele mai mari insule și
arhipelaguri: arhipelagul Novaia Zemlea, arhipelagul Svalbard (insule: Spitsbergen, Pământul de la
Nord-Est), arhipelagul Noua Siberie (insula Kotelny), arhipelagul Severnaia Zemlea , arhipelagul
Franz Josef, insula Vranghel.

Resurse naturale[modificare | modificare sursă]

Câmpiile petroliere și gazele naturale, zăcămintele plastice, nodurile polimetalice, agregatele de
nisip și pietriș, peștele, sigiliile și balenele se găsesc în abundență în regiune.[1][2]
Zona moartă politică din apropierea centrului mării este, de asemenea, punctul central al unei
dispute în creștere dintre Statele Unite, Rusia, Canada, Norvegia și Danemarca.[3] Este semnificativ
pentru piața globală a energiei, deoarece poate deține 25% sau mai mult din resursele petroliere și
gaze nedescoperite din lume.[4]