CONSTANTINA RAVECA BULEU

Paradigma puterii
în secolul al XIX-lea
Colecţia: DICŢIONARE & ENCICLOPEDII
Ediţie de referinţă
Seria: MARI DICŢIONARE
Coperta: Florin AFLOAREI

Lector: Vlad ROMAN

Tehnoredactor: Carmen DUMITRESCU

Editura Ideea Europeană

OP-22, CP-113, Sector 1, Bucureşti,
Cod 014780, România
Tel/Fax: 4021-2125692; 4021-3106618
E-mail: office@ideeaeuropeana.ro
www.ideeaeuropeana.ro

Anul apariţiei: 2012

Ediţie Digitală

ISBN 978-606-594-101-4

Copyright © 2012 Ideea Europeană

 Constantina Raveca Buleu s-a nĆscut la 16 martie 1979, la BistriĦa. DupĆ absolvirea
FacultĆĦii de Litere a UniversitĆĦii „Babeü-Bolyai” din Cluj-Napoca, secĦia Limba üi literatura ro-
mânĆ – limba üi literatura germanĆ (2002) üi a masteratului Istoria imaginilor – istoria ideilor din
cadrul aceleiaüi facultĆĦi (2003), a obĦinut titlul de Doctor în Àlologie al UniversitĆĦii „Babeü-Bolyai”
cu o tezĆ dedicatĆ Paradigmei puterii în secolul al XIX-lea (2008). Este membrĆ a Uniunii Scriitorilor.
A publicat studii üi eseuri în volume colective üi în presĆ, Àind autoarea urmĆtoarelor volumele:
ReÁexul cultural grec în literaturĆ, Casa CĆrĦii de ûtiinĦĆ, 2003, Dostoievski üi Nietzsche. CongruenĦe
üi incongruenĦe, Editura Limes, 2004, Patru eseuri despre putere. Napoleon, Dostoievski, Nietzsche,
Foucault, Editura Limes, 2007.
PĆrinĦilor mei
 NotĆ asupra ediĦiei

Câteva capitole din aceastĆ carte au fost deja publicate, în versiuni simpliÀ-
cate, asupra cĆrora am revenit între timp, în volumul Patru eseuri despre putere.
Napoleon, Dostoievski, Nietzsche, Foucault (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2007). Astfel,
un fragment din capitolul Kant reprezintĆ o reelaborare a eseului Minoratul per-
petuu. Dialog între Kant üi Foucault, din volumul amintit, în timp ce capitolele
Literatura în oglinda ÀlosoÀei. Dostoievski üi Nietzsche, respectiv VirtualĆ obsesie
sinteticĆ a secolului al XIX-lea. Imaginea lui Napoleon sunt reelaborĆri ale unor
cercetĆri tematice similare din acelaüi volum.
În aparatul ütiinĦiÀc al volumului, acolo unde numele traducĆtorilor în limba
românĆ nu apare în mod explicit, echivalenĦele româneüti îmi aparĦin.

Autoarea
 ARGUMENT

Cartea de faĦĆ îüi propune sĆ analizeze mutaĦiile reprezentaĦionale ale puterii

din secolul al XIX-lea, pe o arie tematicĆ interdisciplinarĆ, care asociazĆ reprezen-
tĆrile politice ale puterii cu cele sociale, ÀlosoÀce, literare üi utopice. Am optat pen-
tru secolul al XIX-lea deoarece reprezintĆ un domeniu fascinant de lucru, în care
se concateneazĆ deconstrucĦia raĦionalismului dominant al secolului al XVIII-lea,
napoleonismul, ca focalizare a obsesiilor energetice ale unui secol preponderent
individualist, üi ascensiunea irepresibilĆ a colectivismului revoluĦionar, prin douĆ
dintre formele sale socio-politice de manifestare, burghezia üi puterea amorfĆ a
masei.
Cele douĆ vârfuri de sarcinĆ ale secolului al XIX-lea, individualismul energe-
tic amoral üi socialul aglutinant explicĆ üi motivul opĦiunii noastre pentru sintaxa
socio-politicĆ üi culturalĆ a unui „secol lung”, reÁectat, în domeniul literaturii,
prin prozĆ. Labilitatea cronologiei oricĆrui secol, datoratĆ nesuprapunerii datelor
calendaristice peste accepĦiunea spiritualĆ deÀnitorie pentru Àecare dintre ele, ri-
dicĆ probleme üi în cazul secolului al XIX-lea. Strict temporal, el începe la 1801 üi
se încheie la 1900, dar dacĆ se iau în calcul coordonatele sale istorice üi culturale,
lucrurile se complicĆ. Din perspectiva mutaĦiilor principiilor politice, RevoluĦia
FrancezĆ marcheazĆ în mod clar stilistica secolului al XIX-lea, însĆ, la palierul
personalitĆĦilor referenĦiale, Napoleon dominĆ detaüat scena acestuia.
La nivel economic, graĦie dinamicii uluitoare a tehnologiei, debutul interva-
lului ajunge sĆ nu mai aibĆ practic nimic în comun cu Ànalul sĆu. În ansamblu,
este evident cĆ undeva pe parcursul secolului al XIX-lea s-a produs o rupturĆ
esenĦialĆ, localizatĆ de cĆtre Mihai ZamÀr1 spre mijlocul veacului. Din perspec-
tiva mutaĦiilor spirituale decisive, Àxarea punctului-terminus pentru acest secol
se dovedeüte a À la fel de diÀcilĆ, însĆ, dacĆ ne orientĆm în funcĦie de incidenĦa
simptomaticĆ a experienĦelor-limitĆ, observĆm cĆ Àn de siècle înseamnĆ mai mult
decât o etichetĆ, cĆ în proximitatea sa evolueazĆ ÀlosoÀa nietzscheanĆ üi deschi-
derile operate de Husserl sau Bergson, poezia simbolistĆ, pictura impresionistĆ
sau psihanaliza freudianĆ, cĆ tot mai multe formule artistice üi ÀlosoÀce intrĆ

1
ZamÀr, Mihai: Din secolul romantic. Editura Cartea RomâneascĆ, Bucureüti, 1979, pp.
13-14: Mihai ZamÀr inventariazĆ câteva dintre opiniile legate de turnanta decisivĆ în evoluĦia
secolului al XIX-lea, printre acestea Àind cea a lui Roland Barthes, înclinat sĆ vadĆ în 1850,
„anul crizei conütiinĦei europene”, momentul impunerii unui proces ce se prelungeüte üi în seco-
lul XX, dar üi opinia lui Robert Musil, pentru care referinĦa este 1880, an ce marcheazĆ apariĦia
„noii culturi”, din care se dezvoltĆ spiritul contemporan (simbolismul üi impresionismul Àind
cele mai evidente manifestĆri). Între aceste douĆ date, istoricul Fritz Voljavec plaseazĆ momen-
tul rupturii la 1870, când transformarea industrialĆ devine vizibilĆ üi se impune.
CONSTANTINA RAVECA BULEU 8

într-o fazĆ crepuscularĆ üi reclamĆ o înnoire, fapt evident în anii premergĆtori

Primului RĆzboi Mondial. În ciuda acestor complicaĦii, secolul al XIX-lea poate À
identiÀcat cu ceea ce istoricii numesc „secolul lung”, adicĆ intervalul cuprins între
RevoluĦia FrancezĆ üi Primul RĆzboi Mondial. Epoca cuprinsĆ între 1789 üi 1914
„a fost una europeanĆ”2, dupĆ cum constatĆ Ute Frevert üi Heinz-Gerhard Haupt,
deoarece acum Europa atinge apogeul puterii economice, politice üi culturale, do-
minând scena mondialĆ, în ciuda avansului american accelerat.
Sintetic, am putea spune cĆ secolul al XIX-lea debuteazĆ cu mutaĦia de pe
RevoluĦia FrancezĆ pe Napoleon üi se sfârüeüte în critica pe care Nietzsche i-o face
burgheziei obediente üi degenerescente, deschizând calea unor estetisme speciÀce
care apar în dandysm, avangarde üi în dispersia decadentĆ a culturii imperiale
vieneze. Aici am inclus üi impactul european al psihanalizei, stilistic vorbind o
ütiinĦĆ de secol XIX, fĆrĆ de care evoluĦia secolului XX ar À însĆ de neconceput.
Sub aspect metodologic, am urmĆrit modul în care secolul al XIX-lea reseman-
tizeazĆ teme speciÀce ale secolului al XVIII-lea, marcând de multe ori o moütenire
adversativĆ, respectiv modul în care obsesii, imagini üi simboluri ale puterii, cu
extensiile ideologice implicite lor, continuĆ în secolul XX, realizând în acest fel
o continuitate. De altfel, majoritatea complexelor socio-culturale ale primei ju-
mĆtĆĦi a secolului XX – nihilismul, absurdul, energetismul expresionist, revolu-
Ħionarismul anarhist, antistatal, universalist üi federalist – pot À explicate doar
prin retroactivarea lor spre rĆdĆcini adânc înÀpte în secolul al XIX-lea. În conse-
cinĦĆ, am interpretat secolul al XIX-lea ca pe o placĆ turnantĆ înspre articularea
modernismului european major, care merge practic pânĆ la contracultura ani-
lor ’60, când se reconverteüte în postmodernism. Este sugestiv de pildĆ faptul cĆ
multe dintre tezele constituĦionalismului european de dupĆ 1945 îüi au originea
în ÀlosoÀa politicĆ a secolului al XIX-lea, tot aüa cum economismul secolului XX
nu poate À separat de liberalismul de secol XIX (Adam Smith, François Guizot,
Herbert Spencer etc) üi de critica marxistĆ. Ideologia totalitarismului secolului
XX este de extracĦie preponderent marxistĆ; pe de altĆ parte, o legĆturĆ cu secolul
al XIX-lea o reprezintĆ üi fervoarea revoluĦionarĆ destructivĆ a liniei Trotzki –
Che Guevara, originatĆ în anarhismul exploziv al secolului anterior (Proudhon,
Kropotkin, Bakunin, Godwin).
Un capitol masiv al volumului se ocupĆ de instrumentarea ideologicĆ, politicĆ,
simbolicĆ üi literarĆ a lui Napoleon. Am inclus în acest capitol atât fascinaĦia exer-
citatĆ asupra contemporanilor sĆi de acest geniu versatil, cât üi extensiile apocrife
ale mitului sĆu politic. Cum poate À folosit Napoleon ca instrumentar de putere
simbolicĆ dupĆ moartea sa e reprezentativ pentru psihoza politicĆ a secolului al
XIX-lea; în consecinĦĆ, am urmĆrit, în cazul lui Napoleon, atât mostrele literare
ale fascinaĦiei exercitate asupra unor scriitori de primĆ mĆrime (Stendhal, Balzac,
Hugo, Dumas, de Musset etc), cât üi reÁexele ucronice ale mitului napoleonian,
cum apar de pildĆ în DacĆ Napoleon ar À fugit în America, de H.A.L. Fisher, unde
învinsul de la Waterloo traverseazĆ Atlanticul, se îmbolnĆveüte de prea multa
democraĦie americanĆ, devine un inadaptat, motiv pentru care merge spre sud,
face joncĦiunea cu Bolivar üi pune bazele FederaĦiei Americii de Sud – o dictaturĆ
pe modelul a ceea ce el însuüi realizase în FranĦa –, spre dezamĆgirea lui Thomas
Jefferson.
2
Frevert, Ute, Haupt, Heinz-Gerhard: Introducere. În: Omul secolului al XIX-lea. Volum
coordonat de Ute Frevert üi Heinz-Gerhard Haupt. Traducere de Ion Mircea, Editura Polirom,
Iaüi, 2002, p. 7
9 Paradigma puterii în secolul al XIX-lea

Un capitol derivat al napoleonismului îl reprezintĆ deconstrucĦia rĆsĆriteanĆ,

fĆcutĆ de cĆtre Tolstoi üi Dostoievski. Pentru amândoi, Napoleon este exemplul
cel mai funest pe care secolul îl poate oferi unei serii întregi de individualiüti amo-
rali, care, seduüi de „transcendenĦa napoleonianĆ”, uitĆ de existenĦa principiului
ordonator prim, care este Dumnezeu. Prin Tolstoi üi Dostoievski, Napoleon intrĆ
în obstrucĦie, într-o mĆsurĆ mai micĆ sau mai mare, cu panslavismul. Volumul
urmĆreüte variabilele acestei tensiuni, construitĆ în ultimĆ instanĦĆ pe douĆ mo-
dele de putere suveranĆ, cel autocratic, unipersonal, occidental, üi cel teocratic,
rĆsĆritean.
Am conceput aceastĆ carte ca pe un traseu explicativ integrator, cu un prim
capitol care trateazĆ, pe o linie preponderent teoreticĆ, despre diferite tipuri con-
crete de putere üi despre extrapolĆrile lor fantasmatice, pentru a continua cu o
analizĆ sintacticĆ a secolului al XIX-lea, axatĆ, pe de o parte, pe deconstrucĦia
postrevoluĦionarĆ a FranĦei agitate din 1789, üi, pe de alta, pe expansiunea im-
placabilĆ a statului ca instanĦĆ de secularizare, opusĆ Bisericii. Pe un plan com-
plementar, am urmĆrit un fenomen pregnant al secolului al XIX-lea, üi anume
persistenĦa privilegiului aristocratic, a cĆrui putere este concuratĆ de puterea
burgheziei üi violent contestatĆ de cĆtre mase. IntenĦia cĆrĦii este sĆ demonstreze
un proces de simultaneitate üi nu unul de consecuĦie: aristocraĦia, burghezia üi
proletariatul emergent acĦioneazĆ simultan, pe diverse paliere ale scenei puterii,
în maniere diferite üi cu simboluri speciÀce, fenomenul cel mai interesant Àind
acela al orizontalei socio-politice üi culturale în care se articuleazĆ toate aceste
voinĦe de dominaĦie.
Centrul ideatic al volumului este dominat de cĆtre discursul ÀlosoÀc al pu-
terii, pregnant în secolul al XIX-lea, atât la Kant, Hegel, Schopenhauer, cât üi la
Carlyle, Kierkegaard, Marx sau Feuerbach. În ultimĆ instanĦĆ, discursul Àloso-
Àc al puterii reitereazĆ una dintre marile teme ale secolului, üi anume raportul
dintre disciplina moralĆ üi violenĦĆ. În consecinĦĆ, capitole substanĦiale din carte
sunt dedicate agresivitĆĦii, delincvenĦei, „cultivĆrii urii” (Peter Gay), sinuciderii,
terorismului üi rĆzboiului, ca üi uneia dintre obsesiile majore ale timpului, aceea a
administrĆrii oculte a puterii prin intermediul conspiraĦiilor. SocietĆĦile secrete,
Francmasoneria, conspiraĦiile de tot felul coloreazĆ insidios peisajul socio-politic,
imaginativ üi literar al unui secol permeabil la ocult, ceea ce va duce în cele din
urmĆ üi la ofensiva de neoprit a teosoÀei Helenei Blavatsky.
În mod inevitabil, volumul trateazĆ în detaliu atât naĦionalismele secolului al
XIX-lea, cât üi propensiunile sale rasiale. Am analizat în acest sens reprezentĆri
ale evreitĆĦii, aüa cum apar ele la Heinrich Heine, în complexul Jidovului rĆtĆ-
citor, la Arthur Schnitzler, ca üi în afacerea Dreyfus de la sfârüitul secolului al
XIX-lea, care marcheazĆ, dupĆ cum spunea Michel Winock (în Vocile libertĆĦii),
cristalizarea intelectualului ca ÀinĦĆ atitudinalĆ üi protestatarĆ.
Trecând prin relaĦia ideaticĆ delicatĆ pe care puterea o stabileüte cu naĦiona-
lismele mesianice, am analizat atât incidenĦa idealurilor naĦionale în raport cu
puterea supraordonatĆ a divinitĆĦii la Alessandro Manzoni, Ugo Foscolo üi Silvio
Pellico, cât üi dihotomia reprezentĆrilor puterii la romantici, împĆrĦitĆ între ima-
ginea pregnantĆ a genialitĆĦii, respectiv aceea a retractilitĆĦii maladive. Imaginea
relaĦiei romantismului cu puterea este mai diversiÀcatĆ decât ne-o putem ima-
gina pornind de la stereotipia evazionismului compensativ: unii romantici, cum
sunt Fichte üi Schelling, abordeazĆ teoretic problema puterii statale, alĦii sunt
protestatari metaforici (Kleist, Bonaventura), în timp ce alĦii (Hugo, PetĞÀ) luptĆ
CONSTANTINA RAVECA BULEU 10

direct pe baricade, în siajul implicĆrii politice directe incluzându-se üi doi autori

români, Ion Heliade-RĆdulescu üi Nicolae Filimon.
SecĦiunea ÀnalĆ, masivĆ ca bloc tematic, a cĆrĦii este dedicatĆ utopiei secolului
al XIX-lea, prin intermediul cĆrora intrĆ triumfĆtor în imaginarul secolului uni-
versul ambivalent, beneÀc sau alienant dupĆ caz, al tehnologiei. Dezumanizarea
ca reÁex al alienĆrii dependente de maüinĆ fusese deja obsesia lui Marx din
Manuscrisele economico-ÀlosoÀce din 1844; multe utopii ale secolului al XIX-lea
(cum sunt cele elaborate de Jules Verne sau H. G. Wells) propun expresii perfecte,
transumane ale puterii, realizate prin intermediul obiectivitĆĦii reci, nepsihologice
a maüinii. Am urmĆrit de asemenea atât fantasma premonitorie a statului evreu
(Theodor Herzl), cât üi mesianismul rus convertit în utopii (Ulibiüev, Odoevski,
Bulgarin), respectiv deconstrucĦia sarcasticĆ a utopiilor secolului al XIX-lea prin
scrierile lui Samuel Butler üi Paolo Mantegazza.
Capitolul dedicat relaĦiei dintre Dostoievski üi Nietzsche îüi propune, pe linia
unor cercetĆri mai vechi pe care le-am efectuat, sĆ restabileascĆ simbioza dintre
literar üi ÀlosoÀc. De altfel, deÀnirea literaturii în oglinda ÀlosoÀei, extinsĆ în
carte asupra întregii complexitĆĦi socio-politice, culturale, ideologice üi de men-
talitate a perioadei, reprezintĆ metodologia interdisciplinarĆ predilectĆ pe care
am folosit-o în lucrare. Capitolul Literatura în oglinda ÀlosoÀei. Dostoievski üi
Nietzsche a fost dinadins conceput ca o secvenĦĆ sinteticĆ, menitĆ sĆ analizeze nu
numai modul în care cele douĆ discipline se reÁectĆ reciproc, ci üi complexitatea
diferitelor paliere de putere care se exprimĆ prin intermediul lor. Prin interme-
diul genealogiei nietzscheene se realizeazĆ – premonitoriu pentru proÀlul cultural
al secolului XX – üi deconstrucĦia unuia dintre miturile ordonatoare ale secolului
al XIX-lea, üi anume progresul, a cĆrui ocurenĦĆ traverseazĆ de fapt toate capito-
lele lucrĆrii.
La sfârüitul drumului, poate cĆ recunoaüterea stilisticĆ cea mai acutĆ pe care
o putem formula este cĆ antropocentrismul dominant nu reprezintĆ singura direc-
Ħie canonicĆ a unui secol postiluminist. În secolul al XIX-lea, omul devine funcĦie
a diferitelor puteri reprezentate de politic, de ütiinĦe, de biologie, de tehnologie
sau, ca în cazul darwinismului, de ontogenie üi Àlogenie, neÀind întotdeauna în-
vingĆtor al unei asemenea competiĦii inegale. Prin urmare, secolul al XIX-lea pre-
zintĆ atât învingĆtorii, cum este Napoleon, cât üi învinüii, cum este omul mĆrunt,
neputincios în faĦa puterii perfecte a maüinii. Ambele cĆi sunt relevante, intrând
ulterior masiv în sintaxa socio-culturalĆ, ideologicĆ üi politicĆ a secolului XX.