EDUCATIE FIZICA SI SPORT , ANUL I , SEM. II STUDENT : BADESCU ROBERT-CONSTANTIN
SPECIFICUL TEHNOLOGIILOR SI AL STRATEGIILOR
DIDACTICE
Tehnologiile educaţionale în aspectul de proces presupun
utilizarea fundamentului teoretic despre învăţământ şi educaţie, despre predare–învăţare, cunoaşterea strategiilor didactice, metodelor, mijloacelor, procedeelor tehnicilor, formelor, care ar facilita aplicarea şi integrarea lor în procesul educaţional. În aspectele de produs, tehnologiile educaţionale prevăd formarea şi dezvoltarea personalităţii integre. Astfel, pot fi concepute anumite modele integrate, care ar fi realizabile atât la nivel micro-, cât şi macrostructural. În aspect de proces, tehnologiile educaţionale dezvoltă elementul contextual, care reflect componenta conceptuală, diagnostică şi cea didactică. În acest context, componenta conceptuală relevă aspectele conceptuale ale tehnologiilor educaţionale moderne, componenta diagnostic reliefează volumul de cunoştinţe şi eficacitatea procesului de învăţare, care conduc la determinarea nivelului de pregătire al elevului. Caracterul didactic diferenţiază competenţele profesionale ale pedagogului. În aspect de produs, tehnologiile educaţionale dezvoltă elementul procesual, care relevă organizarea şi dirijarea procesului de învăţare, având ca obiectiv final formarea şi dezvoltarea personalităţii elevului. Trebuie să menţionăm şi faptul că pentru a explica şi a determina procesul integrării tehnologiilor educaţionale în învăţământul primar e necesar de a caracteriza noţiunea de integrare. Integrarea este definită de UNESCO ca un ansamblu de măsuri care se aplică diverselor categorii de fenomene şi urmăreşte abolirea segregării, sub toate formele. Prin urmare, integrarea este un proces generic de inserţie activă şi eficientă a individului sau a fenomenelor într-un ansamblu. În general, acest proces se realizează prin diverse forme şi mijloace. Strategiile didactice interactive reprezintă un concept caracterizat de o pluralitate semantică, pentru a demonstra această afirmație, propunem spre analiză un scurt inventar definițional. Strategia didactică este: -un ansamblu de acțiuni și operații de predare – învățare, în mod deliberat structurate sau programate, orientate în direcția atingerii, în aceste condiții de maximă eficacitate, a obiectivelor prestabilite. -o acțiune decompozabilă într-o suită de decizii – operații, fiecare decizie asigurând trecerea la secvența următoare pe baza valorficării informațiilor dobândite în etapa anterioară. În acest sens, strategia devine un model de acțiune care acceptă in initio posibilitatea schimbării tipurilor de operații și succesiunea lor. -un grup de două sau mai multe metode și procedee integrate într-o structură operațională, angajată la nivelul activității de predare-învățare-evaluare, pentru realizarea obiectivelor pedagogice generale, specifice și concrete ale acesteia, la parametri de calitate superioară. -un ansamblu de procedee prin care se realizează conlucrarea dintre profesor și elevi în vederea predării și învățării unui volum de informații, a formării unor priceperi și desprinderi, a dezvoltării personalității umane. -aspectul dinamic, activ, prin care cadrul didactic dirijează învățarea.
Managementul timpului în 4 pași: Metode, strategii și tehnici operaționale de gestionare a timpului în favoarea ta, de echilibrare a obiectivelor personale și profesionale
CONCEPTUL DE METODĂ DE ÎNVĂȚĂMÂNT Termenul „metodă” derivă etimologic din grecescul methodos și are înțelesul de drum, cale”. În didactică, metoda se referă la calea care se urmează, drumul ce conduce la