CARACTERIZAREA MESTERULUI MANOLE

Lucian Blaga, unul dintre scriitorii literaturii romane, a manifestat o bogata activitate literara,

dovada fiind operele sale: poezii, piesele de teatru sau lucrarile sale de eseistica, filozofie,
aforisme si memorialistica. Din punct de vedere al ideologiei estetice, Blaga se incadreaza in
expresionism. Drama “Mesterul Manole” a aparut in 1927 la Sibiu, iat in 1929 are loc
premiera piesei la Teatrul National din Bucuresti. Este o drama  mitica expresionista si de idei,
datorita influentelor mitice si expresioniste pe care le are. Tema piesei o constituie destinul
tragic al creatorului, stapanit de patimasa, ca de o boala. Personajul
central al dramei de idei “Mesterul Manole” este mesterul Manole, la care se raporteaza toate
celelalte personaje. El este creatorul de arta,un martir al frumosului, deoarece creatia inseamna
pentru el, patima si mistuire: “Launtric,  un demon striga:  cladeste! Pamantul se impotriveste si 
striga: jertfeste!…”
Portretul fizic al lui Manole este foarte sumar schitat, lipsind cu desavarsire. Singura trasatura
fizica mentionata si ilustrata prin intermediulcaracterizarii directe facuta de alte personaje, mai
precis de Mira, este ca are“par negru”.Celelalte trasaturi ale lui Manole sunt puse in evidenta atat
prin mijloacede caracterizare directa, cat si prin mijloace de caracterizare indirecta. Astfel, prin
intermediul autocaracterizarii este ilustrat faptul ca Manole estestapanit de aceasta patima pentru
creatie, care il mistuie pe zi ce trece. (“…pentru biserica zilnic mor”, “e foc ce mistuie […] si e
pedeapsa si e blestem”). Prin intermediul caracterizarii directe facuta de alte personaje sunt
reliefate alte trasaturi ale lui Manole. Mira il vede ca pe o “inima fara odihna,gand treaz, visare
fara popas”.Solul il considera un mesager al adevarului, zidarii il numesc “MesterulNenoroc”,
cel de-al saselea marturisindu-I ca “Eu te-am urat si te-am iubit cel maitare”.Faptele lui Manole
releva faptul ca este tipul creatorului, pasionat de arta,de frumos, din aceasta cauza fiind dominat
de un hybris. Este un erou tragicpentru ca incearca sa atinga absolutul, dar isi constientizeaza
neputinta de aavea totul in plan uman. Surprins intr-o situatie limita, este fortat sa aleaga
intrecele doua jumatati: Mira si biserica, si este constient ca pierderea uneia dintreele il va
anihila.Gandurile lui reflecta zbuciumul launtric si conflictul interior, fiind infatisateprin
intermediul monologului interior si al introspectiei. Ele stabilesc cele douaforte ale conflictului:
dragostea pentru Mira si patima pentru creatie.
Din punctul de vedere al limbajului, Manole are un limbaj profetic, pentruca Mira ii spune “Tu
inceput si tu sfarsit, tu totul”, metaforic, numind-o pe Mira“altarul bisericii”. Limbajul 
sugereaza revolta  mesterului, prin interogatii siexclamatii retorice.Mediul in care traieste
Manole este un spatiu specific, care il ajuta sa sedetaseze de lume, drama fiindu-I inteleasa doar
de cateva dintre personaje,Bogumil, Mira si Gaman. Mediul este cel care diferentiaza o lupta
intre Manole omul si Manole artistul.
Prin moarte, puterea de sacrificiu a lui Manole, artistul de geniu, face posibila atingerea
absolutului si intrarea in eternitate. El se urca in turla bisericii,tragand pentru prima oara clopotul
pentru “aceea care cantare de clopot n-a avut”, dupa care se arunca “in vazduh”, lasand in viata
pe cei noua mesteri,pentru a rataci in continuare.