Romanul „Pactizând cu diavolul” este o narațiune captivantă ce prezintă destinul
intelectualului basarabean de la mijlocul secolului XX. Mihai Olteanu este peronajul principal al acestei opera ce se încadrează în tipul intelectualului. Protagonistul romanului este un arhietip, tînărul Mihai Olteanu, elev în România, repatriat de curînd Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. El este student în anul II la Agronomie, se repatriază în „lumea nouă”, unde nu-și găsește locul. Acesta află că „Aici trăiesc moldoveni, românii au murit!..”, iar el trebuie să se supună noilor legi, să accepte calvarul întoarcerii acasă şi intrarea într-o realitate de groază, într-o altă ţară decât cea pe care a cunoscut-o. Prin intermediul personajului, autorul confirmă spusele marelui scriitor rus Dostoievski „Una dintre particularităţile fundamentale ale omului constă în incredibila sa capacitate de a se adapta oricărui mediu.” Mihai Olteanu este nevoit să treacă prin adevăratul calvar instaurat în ceea ce numea odată „PATRIE” Tînărul este apăsat de amintirile familiei lui. Tatăl exilat ca dușman al poporului , iar mama și cele 3 surioare – de la care mai primește periodic cîte o scisoare cenzurată de zeci de ori. Tânărului intelectual i se stâlceşte întâi numele (Mihail Alexeevici Oltianu, observă că pașaportul nu-i aparține), apoi biografia, iubirea, prietenii, serviciul, studiile. I se oferă viza de reședință, pe care Mihai o consideră „o prelungire a statutului de iobag”. Hotărăște să se înscrie la Universitate la Filologie, iar tema examenului „Chipul colhoznicului în literatura de astăzi” îl surprinde. Este admis, dar află că pe dosarul său scria FDN (fiu de dușman al norodului). Nota 5 primită la examen era înainte pentru băiat o rușine, acum e nota maximă. Moțoca îi propune să fie coretor la ziar, dar și corectorul său ,,deoarece stăm rău cu limba, în lupta pentru socialism am uitat cu totul de dânsa”. Slăbănogul mi-a demonstrate cât de simplă este învățarea limbii ,,moldovenești”, să uiți (sau să nu folosești!) jumătate din vocabularul moștenit de a părinți!”. După limbaj realizăm că Olteanu reprezintă tipul intelectualului revoltat:,,O, acest bilingvism!... Când acorzi toată atenția limbii pe care-o vorbesc șefii, ca aceștia să te poată înțelege, și te lepezi de limba maternă perfect conștient ca de ceva primitive și rușinos […].” După părerea sa programurile rusești sunt o tradiție ridicată la practică de stat, la fel ca și evrei. Supărat pe regimul impus de Stalin, acesta scrie o scrisoare partidului în care iei prezintă mulțumirea de șpionajului printer prieteni, cunoscuți și descreditarea sovietelor. Eroul sfârșește tragic, iar memoriile sale rămân mărturie.