CARACTERIZAREA MESTERULUI MANOLE

Lucian Blaga, unul dintre scriitorii literaturii romane, a manifestat o bogataactivitate

literara, dovada fiind operele sale: poezii (“Poezii”, “Lauda somnului”,“La cumpana apelor”,
“Poemele luminii”), piesele de teatru (“Zamolxe”, “AntonPann”, “Arca lui Noe”, “Mesterul
Manole”) sau lucrarile sale de eseistica, filozofie,aforisme si memorialistica (“Filozofia
stilului”, “Trilogia cunoasterii”, “Spatiulmioritic”, “Geneza si sensul culturii”, “Pietre pentru
templul meu”).
Drama “Mesterul Manole” a aparut in 1927 la Sibiu, iat in 1929 are locpremiera piesei la
Teatrul National din Bucuresti. Este o drama miticaexpresionista si de idei, datorita
influentelor mitice si expresioniste pe care le are.
Tema piesei o constituie destinul tragic al creatorului, stapanit de patimasa, ca de o boala.
Personajul central al dramei de idei “Mesterul Manole” este mesterulManole, la care se
raporteaza toate celelalte personaje. El este creatorul de arta,un martir al frumosului,
deoarece creatia inseamna pentru el, patima si mistuire:“Launtric, un demon striga: cladeste!
Pamantul se impotriveste si striga: jertfeste!…”
Portretul fizic al lui Manole este foarte sumar schitat, lipsind cudesavarsire. Singura trasatura
fizica mentionata si ilustrata prin intermediulcaracterizarii directe facuta de alte personaje,
mai precis de Mira, este ca are“par negru”.
Celelalte trasaturi ale lui Manole sunt puse in evidenta atat prin mijloacede caracterizare
directa, cat si prin mijloace de caracterizare indirecta.
Astfel, prin intermediul autocaracterizarii este ilustrat faptul ca Manole estestapanit de
aceasta patima pentru creatie, care il mistuie pe zi ce trece. (“…pentru biserica zilnic mor”,
“e foc ce mistuie […] si e pedeapsa si e blestem”).
Prin intermediul caracterizarii directe facuta de alte personaje suntreliefate alte trasaturi ale
lui Manole. Mira il vede ca pe o “inima fara odihna,gand treaz, visare fara popas”, si in
momentul in care afla ca acesta, impreunacu cei noua zidari, vor sa jertfeasca pe cineva
pentru zidirea bisericii nu se abtinesa il numeasca ucigas (“noua ucigasi si cu Manole zece”).
Solul il considera un mesager al adevarului, zidarii il numesc “MesterulNenoroc”, cel de-al
saselea marturisindu-I ca “Eu te-am urat si te-am iubit cel maitare”.
Faptele lui Manole releva faptul ca este tipul creatorului, pasionat de arta,de frumos, din
aceasta cauza fiind dominat de un hybris. Este un erou tragicpentru ca incearca sa atinga
absolutul, dar isi constientizeaza neputinta de aavea totul in plan uman. Surprins intr-o
situatie limita, este fortat sa aleaga intrecele doua jumatati: Mira si biserica, si este constient
ca pierderea uneia dintreele il va anihila.
Gandurile lui reflecta zbuciumul launtric si conflictul interior, fiind infatisateprin
intermediul monologului interior si al introspectiei. Ele stabilesc cele douaforte ale
conflictului: dragostea pentru Mira si patima pentru creatie.
 Tot prin intermediul gandurilor sunt relevate superioritatea si inteligentapersonajului. Initial,
acestea exprima indoiala, refuzul jertfei, iar in final exprimaconstientizarea si hotararea,
ilustrata si prin sintagma “biserica se va inalta!”,care devine lait motiv pentru Manole.
Din punctul de vedere al limbajului, Manole are un limbaj profetic, pentruca Mira ii spune
“Tu inceput si tu sfarsit, tu totul”, metaforic, numind-o pe Mira“altarul bisericii”. Limbajul
sugereaza revolta mesterului, prin interogatii siexclamatii retorice.
Mediul in care traieste Manole este un spatiu specific, care il ajuta sa sedetaseze de lume,
drama fiindu-I inteleasa doar de cateva dintre personaje,Bogumil, Mira si Gaman. Mediul
este cel care diferentiaza o lupta intre Manoleomul si Manole artistul.
Din relatiile cu ceilalti se observa superioritatea personajului, el reusind saii inchida pe
mesteri intr-un “cerc de vraja”. De asemenea, toti ceilalti recunoscfascinatia pe care o
exercita Manole asupra zidarilor.
Bogumil a fost considerat o alta fata a creatorului, fiind cel careconstientizeaza necesitatea
jertfei. El este cel care raspunde revoltei creatorului:“Cine e? Ce e? Nu e apa, nu e foc, sunt
puterile”. Numele lui sugereazadualitatea umana, intre bine si rau, Dumnezeu si Satana,
suflet si trup, sacru siprofan.
Gaman este simbolul stihiilor ce se opun zidirii. A fost socotit unul dintreprofetii teatrului
romanesc, in piesa, fiind cel care intuieste ca Mira va fi jertfita:“Tu-inger, tu-copil, tu-
piatra”.
Premonitia lui Gaman se adevereste: “Sa tacem, sa tacem, visul se vaimplini, dar linistea nu
o vom mai gasi”. Relatia dintre ei este indisolubila, el fiindcel care in final intuieste starile
creatorului si aude impreuna cu acesta canteculdin zid.
Al saselea zidar este razvratit, dar credincios vesnic lui Manole. Destinullui se apropie de cel
al lui Iuda, dar in final ajunge sa creada in minuneasavarsita.Mira este cea impreuna cu care
Manole intregeste cuplul primordial, ei fiindsuflete-pereche, uniti in moarte asa cum au fost
in viata.
Prin moarte, puterea de sacrificiu a lui Manole, artistul de geniu, faceposibila atingerea
absolutului si intrarea in eternitate. El se urca in turla bisericii,tragand pentru prima oara
clopotul pentru “aceea care cantare de clopot n-aavut”, dupa care se arunca “in vazduh”,
lasand in viata pe cei noua mesteri,pentru a rataci in continuare.