Protejarea mediului inconjurator, supravietuirea omenirii Cea care este intotdeauna adevarata, serioasa si care are mereu dreptate,

sanctionand uneori ratacirile omului este natura.Ea a fost, este si va fi Zeita suprema careia artistii ii inchina cele mai alese capodopere, de la literatura, pictura, cinematografie, pana la manifestarile ecologice ale omului, ce face parte din acest mare intreg.El se simte responsabil de pastrarea echilibrului naturii, pentru ca este o fiinta cosmica, este fiul ei, este atom, este parte din Univers.Toti suntem unul-pasari, plante, animale, minerale.Toti suntem diferite manifestari ale aceleiasi energii esentiale.Cand plantam copaci, plantam semintele pacii si sperantei.Ecologia este stiinta luptei pentru existenta. Natura este o prezenta insufletita.Ea se contopeste cu viata individului, face parte din fiinta lui, participa la zbuciumul existentei umane, este leagan de formare si ocrotire, taram de vis si implinire.Toate populatiile traditionale considera mediul in care traiesc drept sacru, inteligent, locuit de o putere mistica si inzestrat cu o vitalitate supranaturala. Omul a fost mereu dezordonat in folosirea naturii, a abuzat-o deseori, in loc sa se foloseasca intelepteste de bogatiile ei, el a uitat de nevoile generatiilor viitoare, a distrus stari de echilibru in natura care nu se mai pot reface.Protectia mediului este o masura preventiva de a impiedica ceva rau, este sansa omenirii la supravietuire.O natiune care distruge solurile, se distruge pe sine.Padurile sunt plamanii Pamantului nostru, purificand aerul si dand putere proaspata oamenilor sai. Asculta linistea naturii!Ea, singura este incapabila de a minti.Turistul vine sa-si bucure ochii, ganditorul gaseste o carte imensa unde fiecare stanca este o scrisoare, unde fiecare lac este o fraza, unde fiecare sat are case al caror fum are mii de ani vechime.Toata arta nu este altceva decat o imitatie a naturii.Toata intelepciunea umana este parca imprumutata din cea a Naturii, deoarece, cum spunea Aristotel, Natura nu face niciodata nimic fara motiv. Omul poate stapani natura , atat timp cat tine cont de legile ei, adica trebuie sa o respecte, protejand-o, altfel, ea se razbuna prin cataclisme naturale, care cer parca recastigarea demnitatii ei primordiale.Ca fii ai Naturii, noi, oamenii, trebuie sa o iubim, sa o respectam, neperturband in niciun fel acest dar divin, pe care zilnic sa-l pretuim si chiar sa-l infrumusetam.Caracterul omului se oglindeste in aceasta relatie a lui cu Natura si-i confera demnitate . Actiunile noastre purtatoare de sentimente fata de Natura-mama sunt diverse si pe diferite niveluri de organizare: de la sentimentul civic al tuturor oamenilor de toate varstele pana la organizatiile de profil ecologic.Cateva exemple de ecologism ar putea fi: pastrarea mediului curat, plantarea copacilor, mentinerea apelor curate, folosirea diverselor tipuri de energie rezultata prin mijloace nepoluante, nedefrisarea solului, ingrijirea padurilor, impreuna cu fauna specifica, imbunatatirea rezervatiilor naturale si alte activitati moderne. Iubirea fata de Natura reda demnitatea omului, care are drepturi, dar si obligatii fata de acest Suveran al nostru.