Rapirea Sabinelor

Răpirea sabinelor. Eveniment legendar plasat de izvoarele literare romane în

perioada primitivă a istoriei Romei, în timpul domniei lui Romulus.

După întemeierea cetăţii şi popularea sa cu bărbaţi, Romulus s-a văzut nevoit să

găsească o soluţie pentru a atrage între zidurile Romei şi femei; a invitat atunci la
celebrarea sărbătorilor Consualia poporul sabinilor, inclusiv femeile, pe care în timpul
festivităţilor le-a răpit: Romulus a dat semnalul de atac ridicându-se în picioare,
desfăcându-şi toga şi înfăşurând-o la loc.

Informaţiile cu privire la numărul  femeilor răpite sunt discordante: de la treizeci la câteva

sute. Izvoarele favorabile lui Romulus subliniază că romanii n-au răpit nici o femeie căsătorită
— cu excepţia uneia, Hersilia, despre care de altfel nu ştiau că e măritată – şi că acţiunea lor nu a
urmărit să-i ofenseze pe sabini, ci să cimenteze unirea celor două popoare. Dar, cum era lesne de
prevăzut, faptul a provocat reacţia imediată a sabinilor, ducând la un îndelungat război între cele
două popoare, încheiat printr-un acord care le recunoştea sabinilor cetăţenia romană şi îl asocia
la conducerea Romei pe suveranul lor, Titus Tatius