Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
Acest articol se referă la statul bisericesc. Pentru alte sensuri, vedeți Vatican (dezambiguizare).
Vatican
Vaticana (latină)
vaticano (italiană)
Geografie
Suprafață
Apă (%) 0
Cel mai jos punct Piața Sf. Petru din Roma (33 m) Modificați la Wikidata
Vecini Italia
Populație
Populație
Guvernare
President of the Pontifical Commission for the Vatican City State(d) Fernando Vérgez Alzaga[*]
Modificați la Wikidata
Capitala Vatican
Economie
PIB (PPC)
PIB (nominal)
Coduri și identificatori
Prezență online
cont Twitter
hasthtag
Sfântul Scaun
Politica și guvernul
Vaticanului
Papă
Francisc
Curia Romană
Secretariatul de Stat
Congregații
Orașul Vatican
Comisia Pontificală
Președinte
Conclavul: 2013
Tratatul de la Lateran
Vatican, oficial Statul Cetății Vaticanului, (în italiană Stato della Città del Vaticano, în latină Status
Civitatis Vaticanae; pronunție italiană: /tʃitˈta del vatiˈkaːno/) este un mic stat suveran al cărui teritoriu
constă dintr-o enclavă în orașul Roma, Italia. Întreaga țară este de aproximativ jumătate de kilometru
pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, și astfel poate fi considerat un stat ecleziastic
în care funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat
independent din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori. Este reședința teritorială a
Sfântului Scaun, entitatea instituțională reprezentată de către Papă, episcopul Romei și prin urmare
principala reședință ecleziastică a Bisericii Catolice.
Etimologie
Numele „Vatican” este derivat probabil de la așezarea etruscă Vatica sau Vaticum, situată în zona
pe care romanii antici o numeau „Ager Vaticanus” (teritoriul Vaticanului) [2].
Teritoriul
Numele locului este antic predatând creștinismul. Denumirea provine din limba latină Mons
Vaticanus ("Colina Vatican"). Este parte a Mons Vaticanus și a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost
construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află și rezidența papilor numită Palatul Apostolic cu
Capela Sixtină și muzeele Vaticanului, dar și cu multe alte clădiri. Zona nu a fost niciodată încorporată
total în aglomerația urbană a Romei până la sfârșitul secolului trecut fiind separată de oraș de fluviul
Tibru. Zona a fost astfel considerată ca teren agricol din afara orașului și nu a fost inclusă în zona
înconjurată de zidurile orașului. În anul 1929 când au fost pregătite documentele Tratatului de la
Lateran, faptul că o bună parte a teritoriului propus a fost deja înconjurat cu zid, a dus la forma actuală
a statului. Pentru unele părți ale frontierei unde nu era zid exista linia unor clădiri care suplinea partea
de frontieră, iar pentru unele mici părți un zid modern a fost construit. Teritoriul include Piața Sfântul
Petru care nu a putut fi izolată de restul Romei și astfel o mare parte a graniței imaginare cu Italia
urmărește extremitatea pieței și se unește cu Piazza Pio XII și Via Paolo VI. Deși nu au fost incluse din
punct de vedere tehnic în teritoriul Vaticanului de către Tratatul de la Lateran, unele proprietăți ale
Sfântului Scaun au un statut extrateritorial, asemănător celui al ambasadelor. Acestea includ: rezidența
papală de vară de la Castel Gandolfo de pe dealurile din apropiere, Bazilica Laterană, bazilicile Santa
Maria Maggiore și Sf. Paul în afara zidurilor, precum și o serie de clădiri de la Castelgandolfo (lista
proprietăților). Acestea sunt patrulate de agenți de poliție ai Vaticanului și nu de poliția italiană. În
piața Sfântul Petru, ordinea este asigurată de ambele servicii de poliție.
Întreg teritoriul statului Vatican a fost înscris, în anul 1984, pe lista patrimoniului cultural mondial
UNESCO.
Șeful statului
Șeful statului este papa, care deține autoritatea supremă executivă, legislativă și judecătorească
peste statul Vatican și peste Sfântul Scaun. Papa, ca suveran al celor două entități, este ales pe viață în
conclav de cardinalii care nu au depășit vârsta 80 de ani. Papa este ajutat la conducerea celor două
entități politice de secretarul de stat și de guvernatorul Cetății Vaticanului.
Din 15 octombrie 2013 funcția de secretar de stat, echivalentă celei de premier, este deținută de
arhiepiscopul Pietro Parolin. Guvernator al Cetății Vaticanului este din 2011 cardinalul Giuseppe
Bertello.
Istorie
Papii în rolul lor secular au început să sosească pentru a conduce regiunile din vecinătate și prin
intermediul Statelor Papale, au condus o mare parte din peninsula italică pentru mai mult de o mie de
ani până la mijlocul secolul XIX, când cea mai mare parte din teritoriul Statelor Papele a fost ocupate
de nou creatul Regat al Italiei. Multă vreme Vaticanul nu a fost locuința papilor, ci Palatul Lateran, iar
în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada 1309-1377 a fost la Avignon, în Franța.
În 1870 întinderea Statului Papal a rămas într-o situație incertă, după rezistența armată a forțelor
papale sub comanda generalului Hermann Kanzler și Anexarea Romei de către Regatul Italiei. Papii au
fost lăsați între 1870 și 1929 „prizonieri în Vatican”, într-o situație asemănătoare celei a ultimului
împărat chinez, nederanjați în palatul lor, dar fără un statut oficial recunoscut de statul italian. Alte state
au menținut recunoașterea internațională a Sfântului Scaun ca o entitate suverană și, în practică, Italia
nu a încercat să intervină. Situația a fost rezolvată în 11 februarie 1929, sub premierul Mussolini, prin
cele trei tratate de la Lateran, care au stabilit statul independent Vatican și au oferit Bisericii Romei un
statut special în Italia. Cathedra (scaunul) episcopului Romei, papa, este în Bazilica de la Lateran,
catedrala Romei. Lateranul este pe una din cele șapte coline ale Romei, Caelian. În 1984 un concordat
nou între Sfântul Scaun și Italia a modificat câteva prevederi ale tratatului anterior, inclusiv poziția
catolicismului ca religie de stat în Italia.
Pasajul Borgo
Pasajul Borgo
(Passetto di Borgo)
"Pasajul Borgo" (în italiană Passetto di Borgo) este un coridor îngust, aflat deasupra unui zid înalt
de piatră lung de circa 800 m, care face legătura între Vatican și fortificatia învecinată Castelul
Sant'Angelo. Numele vine de la cartierul Borgo, traversat de zid.
Comandat în anul 1277 de papa Nicolae al III-lea, zidul cu coridorul secret s-a dovedit o cale
eficientă de evadare, în caz de asediu al Vaticanului, pentru unii papi care au urmat.
În anul 1494 papa Alexandru al VI-lea l-a folosit pentru a scăpa cu viață la invazia lui Carol al
VIII-lea al Franței.
Papa Clement al VII-lea s-a refugiat cu succes în Castelul Sant’Angelo, prin intermediul său, în
1527, în timpul "Asediului Romei" (în italiană Sacco di Roma) de trupele dezlănțuite de mercenari ale
Sfântului Imperiu German, care au ignorat ordinele împăratului Carol Quintul.
Papa Pius al VII-lea a fugit în anul 1808, în fața trupelor lui Napoleon Bonaparte.
Astăzi, Pasajul Borgo nu mai reprezintă un secret, fiind deschis ocazional spre vizitare turiștilor.
Cheile coridorului se găsesc la Garda Elvețiană.
Cititorii cărților lui Dan Brown își amintesc că acest coridor secret a jucat un rol important în
romanul său "Îngeri și Demoni".
Conducerea statului
Din motive istorice, conducerea statului are o structură unică. Cele mai importante persoane sunt
Secretarul de Stat, președintele comisiei pontificale pentru statul Vatican și Guvernatorul Vaticanului.
Aceștia, ca toți ceilalți oficiali, sunt numiți și revocați de papa.
Administrația Vaticanului
Guvernatorul Vaticanului, cunoscut câteodată drept președintele, are îndatoriri similare cu cele ale
unui primar, inclusiv securitate locală, dar făcând excepție relațiile internaționale. Vaticanul deține
corpuri moderne de securitate, faimoasa "Gardă Elvețiană", o forță militară pe bază de voluntariat
provenită numai din bărbați elvețieni, obligatoriu de credință creștin-catolică. Garda nu este chiar o
armată, ci mai mult o forță de poliție și gardă de corp pentru papa.
Puterea legislativă este investită în Comisia pontificală pentru statul Vatican, condusă de un
președinte. Membri sunt cardinali, numiți de papa pentru un mandat de cinci ani.
Funcțiile juridice sunt conduse de trei tribunale — Signatura apostolică, Rota romană și
Penitențieria apostolică, care sunt de asemenea arma juridică a Sfântului Scaun (a se vedea mai jos).
Sistemul legal este bazat pe canon sau dreptul ecleziastic; dacă dreptul canonic nu este aplicabil, legile
speciale ale teritoriului se aplică, de obicei modelate după prevederile italiene.
Vaticanul are propriul oficiu poștal, supermarket, bancă (bancomatele sunt singurele din lume care
folosesc limba latină), stație feroviară, centrală generatoare de energie electrică și casă de editură.
Vaticanul își emite propriile monede și timbre și controlează propriul domeniu de internet (.va). Radio
Vatican, postul oficial de radio, este unul din cele mai influente din Europa. L'Osservatore Romano
este ziarul semi-oficial. Este publicat de laici catolici, dar conține informații oficiale.
Ofițerul șef este Secretarul de Stat, al cărui titlu este asemănător celui al ministrului de externe al
Statelor Unite ale Americii și care exercită de fapt aceste funcții și pe cea a premierului în alte țări.
Administrația Sfântului Scaun este separată. Papa îl guvernează prin intermediul Curiei romane.
Aceasta este formată din Secretariatul de Stat, nouă congregații, trei Tribunale, 11 consilii pontificale și
un complex de birouri care administrează afacerile bisericii la cel mai înalt nivel. Secretariatul de stat
coordonează Curia prin Cardinalul Secretar de Stat.
Între cele mai active instituții ale bisericii sunt Congregația pentru doctrina credinței, care
supraveghează doctrina bisericii; Congregația pentru episcopi, care coordonează numirile episcopilor în
cele două Americi și în Europa; Congregația pentru evanghelizarea popoarelor, care susține activitatea
misionară; Consiliul pontifical pentru dreptate și pace, care se ocupă de pacea internațională și
problemele sociale.
Sfântul Scaun are trei tribunale: Penitențieria apostolică care se ocupă de conștiință; Rota romană
este responsabilă pentru recursuri, inclusiv anularea căsătoriilor și Signatura apostolică curtea finală de
apel.
Geografie
Harta Vaticanului
Vaticanul, unul dintre microstatele europene, este situat pe colina Vatican din nord-vestul Romei, la
câteva sute de metri spre vest de fluviul Tibru, pe malul drept al acestuia. Frontierele (3.2 km în total,
toți cu Italia urmăresc zidurile orașului construite pentru a-l proteja pe papa de atacurile externe.
Situația este mult mai complexă la faimoasa piață Sfântul Petru în fața bazilicii Sfântul Petru, unde
frontiera corectă este în afara elipsei formate de colonadele lui Bernini. Este cel mai mic stat suveran
din lume cu 0.44 km².
Clima este aproape identică cu cea a Romei: temperată, climă mediteraneană cu ierni blânde și
ploioase din septembrie până la mijlocul lui mai și veri calde și secetoase din mai până în august. Sunt
câteva trăsături locale, în principal ceața și roua cauzate de mărimea anormală a bazilicii Sf. Petru,
altitudinea, fântânile și mărimea întinsă a pieței pavate.
Economie
Buget: Venituri (2003) 252 milioane $; cheltuieli (2003) 264 milioane $. Industrii: tipărituri și
producția unor mozaicuri și uniforme pentru angajați; activități bancare și financiare internaționale.
Această economie non-comercială unică este sprijinită financiar de donatori (cunoscuți ca Obolul
Sfântului Petru), catolici din întreaga lume, din vânzarea timbrelor poștale și a suvenirurilor, taxe de
intrare în muzee și vânzarea publicațiilor. Veniturile și standardele de viață pentru muncitorii laici sunt
comparabili cu - sau într-un fel mai bune decât - cei care lucrează în alte părți ale Romei.
Vaticanul folosește euro ca monedă de la 1 ianuarie 2002. Acesta are propria bancă, Banca Vatican.
Demografie
Garda elvețiană
Aproape toți cetățenii Vaticanului locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane. Cetățenia este acordată în
principal clerului, inclusiv înalților demnitari, preoți, călugărite, precum și faimoasei Gărzi elvețiene,
forță militară pe bază de voluntariat. Mai sunt aproape trei mii de muncitori laici care alcătuiesc
majoritatea forței de lucru, dar aceștia rezidează în afara Vaticanului.
Limba oficială este limba latină, lingua franca a Imperiului Roman, care a rămas în uzul Bisericii
Catolice. Italiana și - cu o mai mică amploare - alte limbi sunt folosite în general pentru conversație,
publicații și transmisiuni. Germana este limba oficală a Gărzii elvețiene.
Relații internaționale
Oferind o identitate teritorială pentru Sfântul Scaun, statul Vatican este recunoscut ca teritoriu
național sub legea internațională, chiar dacă Sfântul Scaun este organismul legal care conduce relațiile
internaționale, negociază înțelegerile internaționale, respectiv trimite și primește reprezentanții
diplomatici. Datorită teritoriului limitat al statului, ambasadele străine pe lângă Sfântul Scaun se află în
partea italiană a Romei; Italia își găzduiește chiar și propria ambasadă pe lângă Sfântul Scaun.
Sfântul Scaun este observator permanent la Națiunile Unite, în iulie 2004 a primit toate drepturile
unui statut de membru cu excepția votului. După spusele Arhiepiscopului Celestino Migliore,
observatorul permanent al Sfântului Scaun, "nu avem drept de vot pentru că aceasta este alegerea
noastră." Acesta a mai adăugat că Vaticanul își consideră statutul actual drept "un pas fundamental care
nu închide nici o cale pentru viitor. Sfântul Scaun îndeplinește toate cerințele pentru a fi stat membru și
dacă în viitor se va dori, această rezoluție nu îl va împiedica să-l ceară ."
Sfântul Scaun menține relații diplomatice formale cu 174 de state suverane, Uniunea Europeană și
Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta; 69 din acestea mențin misiuni diplomatice rezidente
permanente pe lângă Sfântul Scaun. Restul au misiuni cu acreditare duală în afara Italiei pentru că
Sfântul Scaun nu acceptă acreditare duală cu o ambasadă localizată în Italia. Are de asemenea relații de
natură specială cu Rusia (misiune cu un ambasador) și Organizația pentru eliberarea Palestinei (birou
cu un director). Sfântul Scaun menține 179 de misiuni diplomatice permanente în afară (din care 106
sunt acreditate în state suverane). Activitățile diplomatice ale Sfântului Scaun sunt întreținute de
Secretariatul de Stat (Vatican) (condus de către un Cardinal Secretar de Stat) prin intermediul secției
pentru relațiile cu statele.
Sfântul Scaun este activ în organizațiile internaționale. Are relații diplomatice cu Uniunea
Europeană (UE) la Bruxelles; este observator permanent pe lângă Națiunile Unite (ONU). Statul
Vatican este membru sau observator în multe alte organizații internaționale.
În 1971, Sfântul Scaun și-a anunțat decizia de a adera la Tratatul de neproliferare a armelor
nucleare pentru a-și "oferi sprijinul moral principiilor care formează baza tratatului însuși".
Sfântul Scaun are un delegat pe lângă Liga arabă la Cairo.
Cultură
Vaticanul are el însuși o puternică semnificație culturală. Clădiri precum Bazilica "Sfântul Petru" și
Capela Sixtină sunt casa unora din cele mai frumoase opere de artă din lume, care includ opere de
artiști precum Botticelli, Bernini și Michelangelo. Librăria Vaticanului și colecțiile din Muzeele
Vaticanului sunt de o importanță istorică, științifică și culturală extraordinară.
Populația permanentă a Vaticanului este predominant masculină, deși două ordine de călugărițe
trăiesc în Vatican. O minoritate sunt clericii vârstnici; cei care au rămas sunt membri ai ordinelor
religioase. Mulți muncitori locuiesc în afara zidurilor, inclusiv Garda elvețiană și personalul
diplomatic.
Bărbații și, în special, femeile trebuie să respecte un cod strict al îmbrăcămintei. Hainele peste
genunchi sunt strict interzise.
Cetățenia poate fi primită prin rezidență stabilă și prin deținerea unui post în oraș. Turismul este un
factor important al vieții de zi cu zi. Papa conduce litughia săptămânală și alte servicii religioase și
apare în sărbători religioase, precum Paștile.
În fiecare săptămână, papa se adresează pelerinilor de două ori: miercuri, în audiența generală, pe
care o susține în Piața Sfântul Petru sau în Aula Paul al VI-lea și, duminica, de la fereastra palatului său
apostolic pentru rugăciunea Angelus.
Infracționalitate
Deși are un număr mic de rezidenți, are milioane de vizitatori anual și, astfel, statul are cea mai
mare rată de infracționalitate per cap de locuitor din lume și aproape de 20 de ori mai mare decât în
Italia. În raportul pentru 2002 al Curții pontificale, procurorul general Nicola Picardi a prezentat
statistic că 87,2% sunt delicte civile și 13,36% infracțiuni. Sute de turiști cad pradă în fiecare an hoților
de buzunare și de poșete. Răufăcătorii, care sunt de asemenea vizitatori, sunt rar prinși; astfel, 90% din
infracțiuni rămân nerezolvate.
Controverse
Transport și comunicații
Mussolini a demolat casele medievale și a construit bulevardul "Via della Conciliazione" spre Piața
Sfântul Petru
Statul Vatican nu are aeroporturi. Există un heliport și 852 m de cale ferată[necesită citare] standard
(1.435 mm) care face conexiunea cu rețeaua italiană în stația Roma-Sfântul Petru. Calea ferată este rar
folosită.
Un ziar, L'Osservatore Romano, publică zilnic în limba italiană, săptămânal în limbile: engleză,
spaniolă, franceză, germană și portugheză, iar lunar în limba poloneză.
Note
^ Contributors to Wikimedia projects (10 martie 2022), Vatican City (în engleză), Wikimedia
Foundation, Inc.
Vezi și
en Harta Vaticanului
it Vatican
en Vatican
en Muzeele Vaticanului
en Capela Sixtină
FOTO VIDEO Vatican, până la Michelangelo te mănâncă hoții, 7 decembrie 2012, Ciprian Enea,
Adevărul
Flag of the Vatican City.svg Vatican --- Oameni din Vatican -- Limba latină
v•d•m
v•d•m
[arată]
v•d•m
Microstate europene
[arată]
v•d•m
Țări dezvoltate
[arată]vdm
[arată]
v•d•m
Control de autoritate
BIBSYS: 90911944 BNE: XX452469 BNF: cb15336233z (data) GND: 4062404-3 LCCN:
n80053295 MusicBrainz: 289ea252-a5ae-3dbe-8857-c771a499df18 NARA: 10044593 NDL:
00560559 NKC: ge131242 SELIBR: 162153 SUDOC: 027255123 VIAF: 136038551 WorldCat
Identities (via VIAF): 136038551
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în con