În acest capitol se va prezenta simularea unui transfer de căldură conjugat într-un schimbător

de caldură cu tuburi în U folosind solutorul CHT v2 al celor de la SimScale.

Fig 1.1

Acest schimbător de căldură este denumit după forma tubului și are o structură simplă cu un
preț scăzut și o suprafață de etanșare mai mică. Configurația tubului îi permite să se contracte si să
se extindă liber, fără producerea stresului termic datorat diferenței de temperatură produsă între tub
si carcasă, rezultând la o bună performanță de compensare termică.

Rezumatul acestui capitol :

- Configurarea si rularea unei simulări a unui transfer conjugat de caldură;

- Atribuirea unei condiții inițiale si de limită, atribuirile de materiale și alte proprietăți simulării

- Conectarea cu algoritmul SimScale;

- Post-procesarea rezultatelor ȋn SimScale.

 Pașii de lucru care trebuie urmăriți :

- Pregătim modelul CAD pentru simulare;

- Configurăam simularea;

- Se creează rețeaua;

- Rulăm simularea și analizăm rezultatele.

1. Pregătim modelul CAD și selectăm tipul de analiză

a. Importarea CAD-ului ȋn bancul de lucru

Pentru a se importa proiectul ce conține geometria în bancul de lucru se va accesa butonul

“Import project into the Workbench”

După importarea proiectului, următoarea imagine va fi vizbilă:

Fig 1.2

b. Modelul CAD
 Înainte de ȋnceperea configurării simulării, o preprocesare CAD este necesară. Pe măsura
simulării transferului conjugat de căldură, trebuie cunoscut transferul de căldură dintre fluide și
solide. În mod originar, partea solidă CAD este deja existentă, fiind necesare doar regiunile de flux.

Urmǎtoarea imagine arată părțile necesare pentru stabilirea simulării:

Fig 1.3

La sfârșit, este necesară rularea unei operațiuni de imprimare pentru îmbunătățirea detectării
automate a contactelor. Acești pași sunt realizabili ȋn modul CAD al celor de la SimScale.

Fig 1.4

B1. Modelarea regiunii interioare deschise

 În modul CAD, crearea operațiunii Internal Flow Volume este primul pas. Pentru pasul acesta,
vom atribui o față Seed cât si fețele de delimitare ale regiunii de curgere.

După apăsarea butonului “Apply”, se va crea o regiune de curgere laterală a tubului.

Pași necesari creării acestor regiuni de curgere:

- Se creează o operațiune de debit a volumului intern;

- Definim o față care se află ȋn contact cu regiunea de curgere. În figura de mai sus (fig 1.4)
este arătată cu albastru;

- Selectăm fețele de delimitare, unde se află deschiderile. În cazul figurii de mai sus aceste fețe
(2 la număr) sunt evidențiate cu alb;

- Se apasă butonul “Apply”.

În acest punct, regiunea laterală de curgere a tubului va fi creată. Folosind aceeași metodă, este
necesară crearea unei noi regiuni de curgere, utilizând o operațiune de volum intern de debit
diferită.
 Fig 1.5

În imaginea de mai sus, pentru a selecta a doua față de delimitare, modelul va trebui rotit.

În acest moment, ambele regiuni de curgere sunt pregătite. Înainte ca modelul sǎ fie pregătit de
simulare, este necesară operațiunea de imprimare.

Fig 1.6

c. Crearea simulării
 În momentul exportării unui model din modul CAD, acesta se va numi Copy of
Heat_Exchanger. Vom folosi acest model pentru a rula simularea. Vom redenumi acest model
înainte de crearea simulării și vom salva modificările prin apăsarea bifei.

Fig 1.7

În acest punct, widget-ul de tip analiză se va deschide

Fig 1.8

Alegem opțiunea “Conjugate Heat Transfer”, după care accesăm butonul de creare a simulării.
 2. Stabilirea simulării

Acum putem defini setările globale ale simulării. Această setare ar trebui să fie afișată
automat, în cazul în care aceasta nu apare automat, se va accesa prin apăsarea numelui simulării.

Fig 1.9

Alegem modelul de turbulență k-omega SST deoarece ȋn modelul nostru avem o curgere
turbulentă.

a. Alocarea unui model

Accesăm butonul “Model” în arborele de simulare pentru definirea unei forțe gravitaționale
care va acționa asupra domeniului, potrivit sistemului de coordonate CAD. În cazul nostru,
gravitația va fi definită ȋn direcția negativă y:
 Fig 1.10

b. Alocarea materialului

Scopul acestei simulări este de a se analiza transferul de căldură între un fluid care trece printr-
un corp solid, în alt fluid. Așadar, vor fi atribuite proprietăți regiunilor cu ȋnveliș solid și celor cu
douǎ fluide.

1. Fluidele

Pentru a adăuga un material nou se face click pe butonul “+” din dreptul secțiunii Fluide.
Pentru acest proiect, regiunile de curgere sunt constituite din apă, motiv pentru care vom alege
acest tip de material.
 Fig 1.11

Următorul pas după alegerea materialului constă în atribuirea acestuia unei regiuni de curgere
interioară prin alegerea acesteia din arborele geometric din partea dreaptă.

Fig 1.12

Pentru regiunea de flux fierbinte vom alege tipul de ulei “SAE 30 120C”, urmând ca și acest
fluid sǎ fie alocat unei regiuni de curgere.
 Fig 1.13

Fig 1.14

2. Solide

Prin apăsarea butonului “+” din dreptul solidelor, se va alege materialul din care este
construită carcasa. Materialul ales pentru acest schimbător de căldură este oțelul.
 Fig 1.15

Vom proceda la fel ca în cazul fluidelor și anume vom atribui o parte acestui material.

Fig 1.16

c. Alocarea unor condiții inițiale

 Pentru a avea o simulare cât mai stabile, vom inițializa temperaturile pentru simulare. Pentru
adăugarea unei valori vom face click pe butonul “+” din secțiunea Subdomenii :

Fig 1.17

În acest caz, cunoaștem temperaturile de intrare ale lichidelor, rămânând de definit doar
temperaturile globale ale fluidului la temperaturile de intrare.

- Începem prin adăugarea unui subdomeniu;

- Redenumim acest subdomeniu drept “temperatura uleiului”;

- Setăm valoarea subdomeniului la 75 grade C;

- Atribuim această temperatură unei regiuni de flux prin alegerea acesteia din arborele de
geometrie din partea dreaptă;
 Fig 1.18

Se repetă pașii pentru atribuirea unei temperaturi lichidului de răcire. De această dată vom
alege temperatura de 34 grade C.

Fig 1.19

După atribuirea acestor două temperaturi regiunilor de curgere respective, se va atribui o

temperatură și carcasei. În cazul acesta, vom alege valoarea de 15 grade C.
 Fig 1.20

d.Atribuirea unor condiții de limită

Pentru îndeplinirea acestei sarcini se va accesa butonul “+” din secțiunea Condiții de limită

Fig 1.21

D1. Regiunea de curgere interioară pentru fluidele cu temperatură joasă

 Accesăm secțiunea “Velocity inlet” și vom seta debitul la 27 kg/s și temperatura de 34 grade C

Fig 1.22

Pe fața de ieșire a regiunii de curgere va fi aplicată o condiție de presiune cu valoarea medie a

presiunii atmosferice de 450000 Pa

Fig 1.23

D2. Regiunea de curgere exterioară pentru fluidele cu temperatură înaltă

 Se repetă aceeași procedură ca la regiunea de curgere interioară, modificând debitul și
temperatura. Pentru această regiune alegem un debit de 6.5 kg/s și o temperatură de 75 grade C.

Fig 1.24

În final, setăam și condiția de ieșire de presiune unde vom avea presiunea de 450000 Pa.

Fig.1.25

e. Control simulării și al valorilor numerice

 Se vor completa simulările de control după cum urmează :

Fig 1.26

Se păstrează panoul numeric ȋn modul implicit, exceptând toleranța absolută a ratei de disipare
specifică (ω). Acest parametru il vom seta la valoarea 1e-9.

Fig 1.27

3. Rularea mesh-ului
 Prin accesarea secțiunii “Mesh” putem schimba setările globale de rețea. Vom alege algoritmul
“Standard” și setăm finețea la nivelul 6, după cum este prezentat în imaginea următoare:

Fig 1.28

După finalizarea acestei operațiuni, modelul va arăta ȋn felul următor :

Fig 1.29

4. Realizarea simulării
 După finalizarea setărilor continuăm prin apăsarea butonului „+” de lângă secțiunea Execuții
de simulare. Înainte de rulare, mesh-ul va fi generat automat.

Fig 1.3

În timpul calculării rezultatelor, putem verifica rezultatele intermediare în post-procesor,

acestea fiind actualizate în timp real.

5. Post-Procesarea

Odată ce simularea este completă se pot vedea rezultatele și convergența simulării. Acestea pot
fi accesate din arborele de simulare făcând click pe ele.

a. Diagrama de convergență

Această diagrama ne arată dacǎ soluția este fiabilă sau dacǎ mai sunt necesare modificări în
timpul de simulare sau ameliorarea rețelei. În următorul grafic se va observa reziduurile
simulărilor:
 Fig 1.31

Pentru a verifica rezultatele simulării ale acestui schimbător de căldură, se accesează secțiunea
“Solution fields”. Această opțiune va duce la post-procesor.

b. Vizualizarea suprafeței

În această parte putem verifica distribuția unui parametru pe o parte întreagă. Dacă se dorește
vizualizarea valorii temperaturii gazului fierbinte, se procedează astfel:

- Se va ascunde regiumea de curgere corespunzătoare fluidului de răcire, cât și carcasa folosind

arborele din dreapta-sus;

- Se va schimba unitatea de măsură pentru temperatură din grade K în grade C;

- Vom utiliza opțiunea “folosirea legendei continue” făcând click dreapta pe legendă.
 Fig 1.32

Scăderea admisiei de înalta temperatură la evacuarea de joasă temperatură se poate observa

datorită schimbării culorilor calde de jos la culori mai reci în partea de sus a domeniului fluid.

c. Tăierea planelor

Vom crea un nou plan de tăiere pentru a vizualiza distribuirea de temperatură de-a lungul
planului central. Se vor parcurge următoarele etape:

- Alegem opțiunea de tăiere a planelor;

 Fig 1.33

- Se va alege axa Z care va genera automat planul normal acestei axe, care este coincident cu
originea modelului.

- Vom selecta ca opțiune de colorare “Temperatura”

Fig 1.34

În acest moment se poate vizualiza și contribuția fluidului de răcire în scăderea temperaturii

uleiului fierbinte. Zonele care sunt mai apropiate de intrarea gazului fierbinte vor apărea mai calde
decât partea superioară aflată lângă partea rece. De asemenea, partea stângă a planului de tăiere,
aflată la depărtare de lichidul de răcire, va avea niște contururi albe.

Exceptând temperatura internă, și impactul vitezei poate fi destul de intensă mai ales când se
vizualizează vectorii:

- Se va schimba culoare din dreptul Velocity Magnitude;

- Se vor activa vectorii;

- Se va schimba factorul de scară de la 0.2 la 0.02;

- În final se vor activa vectorii în plan vertical;

 Fig 1.35

Cu cât săgetile care reprezintă vectorii, sunt mai lungi, cu atât este mai mare viteza în acea
zonă.

d. Fluidizarea

Vom crea un set de urme de particule și vom selecta fața admisiei lichidului de răcire pentru a
genera o vizualizare a fluxului ca linii de curgere:

Fig 1.36
 - Se modifică numǎrul liniilor de fluidizare care vor fi proiectate orizontal la „20”;

- Se modifică ȋn același mod și pentru liniile care vor fi generate vertical, de această dată
numărul lor va fi „30”;

- Se adaugă o spațiere de „3.6e-3”;

- Se schimbă colorarea pe “Temperature”;

- Setăm dimensiunea la „5e-4”, care înseamnă diametrul secțiunii transversale circulare a

liniilor de curgere;

- În cazul acesta, se poate dezactiva opțiunea de urmărire în ambele sensuri.

Fig 1.37

Acești pași pot fi repetați și pentru gazul fierbinte. Vom crea un nou set de urme de particule.
Se alege și fața orificiului de admisie :
 Fig 1.38

Se vor aplica următoarele:

- Se vor modifica valorile pentru zona verticală și cea orizontală la “20” respectiv “30”;

- Se va adăuga o spațiere de „3.6e-3”;

- Se schimbă colorarea pe “Temperature”;

- Setăm dimensiunea la “3e-4”;

- În cazul acesta, se poate dezactiva opțiunea de urmărire în ambele sensuri.

 Fig 1.39

În cazul în care se dorește vizualizarea liniilor fluide și a învelișului în același timp, se poate
continua și reduce opacitatea prin setarea Colorare la “Colorare Uni”.

Fig 1.40