Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
u
il.r
Metoda elementelor finite
ma
Folosirea programei LIRA 9.4
pentru calculul unui cadru plan
li @
zii
ba
Chişinău 2007
Pentru cadrul plan, desenat in fig.1 trebuie de construit diagramele M, Q şi
N de la sarcinile prezentate pe schemă. Calculul static se va efectua prin metoda
elementelor finite cu ajutorul programei LIRA .
Pentru introducerea datelor in calculator e necesar de discretizat (împărţit)
schema dată în elemente finite.
Materiale: beton clasa B20, secţiunile elementelor sînt prezentate in fig.1
Sarcinile: fig.2
Permanente g1 = 3,4 t/m
Temporare de lunga durata g2 = 1,3 t/m
Temporare de scurtă durata g3 = 1,8 t/m
Temporare de scurtă durata g4 = 1,1 t/m
Seismică
2
pentru construirea schemei date vom urma instrucţiunile de pe imagine:
3
4
5
facem un simplu clic(clic stânga) de la nodul 4 spre nodul 7, in rezultat va apărea
elementul finit nr. 6. Repetam acţiunea de la nodul 5 spre 8 in rezulta va apărea elementul
cu nr.7 iar mai apoi de la nodul 7 spre 8 pentru a crea elementul cu nr. 8
6
Următorul pas este aplicarea rigidităţilor:
Pentru a efectua acest lucru este necesar de a insera mai întâi elementele
verticale (stâlpii) (se înseriază cu un clic pe fiecare element ):
7
8
Operaţiunea se repeta in continuare pentru elementele orizontale cu deosebirea
ca se va alege alta secţiune:
9
După aplicare rigidităţii, schimbam tipul elementului finit. Din biblioteca
elementelor finite, alegem elementul de tip 2 – care se foloseşte pentru calculul
cadrelor plane. Pentru aceasta este necesar de a insera toate elementele cadrului (cu
ctrl + a, sau cu mausul facem un clic in partea stingă jos si mutam mausul in partea
dreapta sus )
10
După schimbarea tipului elementelor introducem condiţiile de frontiera, pentru
aceasta este necesar de a insera nodurile in care sînt limitate deplasările (nodurile 1,2
si 3):
11
După construirea schemei de calcul, aplicarea rigidităţilor şi condiţiilor de
frontieră obţinem următoarele:
12
În urma acestor acţiuni schema este încărcată cu sarcinile care le denumim
sarcinile permanente:
13
2. În continuare vom aplica sarcinile temporare de lunga durata g2 = 1,3 t/m.
Acţiunea este similara ca pentru încărcarea permanentă, cu excepţia
deschiderilor încărcate şi valorii sarcinii (privim fig.2).
Mai întâi alegem a doua încărcare şi o denumim corespunzător
14
4. În continuare vom aplica sarcinile temporare de scurtă durată g4 = 1,1 t/m.
Alegem a patra încărcare şi o denumim corespunzător
15
In celula „nr. corespunzător al sarcinilor statice” introducem nr. sarcinilor
statice şi in celula de mai jos coeficientul de transformare (de exemplu sarcina 1 în
schema noastră este sarcina permanentă, deci coeficientul de transformare este 0,9).
18
Rulăm calculul:
19
20