Ministerul Educaţiei si Ştiinţei

Universitatea Tehnică a Moldovei

Catedra Construcţii si Mecanica Structurilor

u
il.r
Metoda elementelor finite
ma
Folosirea programei LIRA 9.4
pentru calculul unui cadru plan
li @
zii
ba

Chişinău 2007
 Pentru cadrul plan, desenat in fig.1 trebuie de construit diagramele M, Q şi
N de la sarcinile prezentate pe schemă. Calculul static se va efectua prin metoda
elementelor finite cu ajutorul programei LIRA .
Pentru introducerea datelor in calculator e necesar de discretizat (împărţit)
schema dată în elemente finite.
Materiale: beton clasa B20, secţiunile elementelor sînt prezentate in fig.1
Sarcinile: fig.2
 Permanente g1 = 3,4 t/m
 Temporare de lunga durata g2 = 1,3 t/m
 Temporare de scurtă durata g3 = 1,8 t/m
 Temporare de scurtă durata g4 = 1,1 t/m
 Seismică

Lansam LIRA, alegem indicele sistemului (documentul 0, linia 2) 2 sistem,

nodurile căruia au 3 grade de libertate: deplasări in direcţia axelor X (u) , Z (w)si
unghiul de rotire fata de Y. Cu cifra 2 sînt notate cadrele plane amplasate in planul
XOZ.

2
pentru construirea schemei date vom urma instrucţiunile de pe imagine:

3
4
5
 facem un simplu clic(clic stânga) de la nodul 4 spre nodul 7, in rezultat va apărea
elementul finit nr. 6. Repetam acţiunea de la nodul 5 spre 8 in rezulta va apărea elementul
cu nr.7 iar mai apoi de la nodul 7 spre 8 pentru a crea elementul cu nr. 8

6
 Următorul pas este aplicarea rigidităţilor:
Pentru a efectua acest lucru este necesar de a insera mai întâi elementele
verticale (stâlpii) (se înseriază cu un clic pe fiecare element ):

După aceasta se alcătuiesc secţiunile necesare:

7
8
 Operaţiunea se repeta in continuare pentru elementele orizontale cu deosebirea
ca se va alege alta secţiune:

9
 După aplicare rigidităţii, schimbam tipul elementului finit. Din biblioteca
elementelor finite, alegem elementul de tip 2 – care se foloseşte pentru calculul
cadrelor plane. Pentru aceasta este necesar de a insera toate elementele cadrului (cu
ctrl + a, sau cu mausul facem un clic in partea stingă jos si mutam mausul in partea
dreapta sus )

10
 După schimbarea tipului elementelor introducem condiţiile de frontiera, pentru
aceasta este necesar de a insera nodurile in care sînt limitate deplasările (nodurile 1,2
si 3):

11
 După construirea schemei de calcul, aplicarea rigidităţilor şi condiţiilor de
frontieră obţinem următoarele:

În continuare vom aplica sarcinile corespunzătoare pe schema noastră (sarcinile

le citim din fig.2).
1. sarcinile permanente g1 = 3,4 t/m.

Urmăm instrucţiunile din imagine şi apoi inserăm toată schema

12
 În urma acestor acţiuni schema este încărcată cu sarcinile care le denumim
sarcinile permanente:

13
 2. În continuare vom aplica sarcinile temporare de lunga durata g2 = 1,3 t/m.
Acţiunea este similara ca pentru încărcarea permanentă, cu excepţia
deschiderilor încărcate şi valorii sarcinii (privim fig.2).
Mai întâi alegem a doua încărcare şi o denumim corespunzător

Inserăm deschiderea pe care se aplică sarcinile temporare de lungă durată,

alegem încărcarea cu sarcini liniare:

3. În continuare vom aplica sarcinile temporare de scurtă durată g3 = 1,8 t/m.

Alegem a treia încărcare şi o denumim corespunzător

Inserăm deschiderea pe care se aplică sarcinile temporare de lungă durată,

alegem încărcarea cu sarcini liniare:

14
 4. În continuare vom aplica sarcinile temporare de scurtă durată g4 = 1,1 t/m.
Alegem a patra încărcare şi o denumim corespunzător

Inserăm deschiderea pe care se aplică sarcinile temporare de lungă durată,

alegem încărcarea cu sarcini liniare:

5. În continuare vom aplica sarcinile seismice.

Alegem a cincia încărcare şi o denumim corespunzător

Alegem din meniul sarcini – dinamica – transformarea sarcinilor statice in

sarcini dinamice (coeficientul de transformarea este: 0,9-sarcinile permanente; 0,8-
sarcinile temporare de lunga durata; 0,5-sarcinile temporare de scurta durată )

15
 In celula „nr. corespunzător al sarcinilor statice” introducem nr. sarcinilor
statice şi in celula de mai jos coeficientul de transformare (de exemplu sarcina 1 în
schema noastră este sarcina permanentă, deci coeficientul de transformare este 0,9).

În continuare vom introduce caracteristicile sarcinilor dinamice

16
17
 După introducerea sarcinilor dinamice, alcătuim tabela combinării eforturilor de
calcul

Alegem pentru fiecare încărcare tipul ei, şi programa automat va alege

coeficienţii necesari:

18
Rulăm calculul:

Vizualizăm rezultatele analizei:

19
20