Subiecte pentru bacalaureat IV

Subiectul I
Ceea ce m-a tras în chip irezistibil la Liviu Rebreanu și m-a impresionat dintru început a fost că
omul, așa cum îl cunoșteam atunci, afectuos, cu privirile albastre, calde, uneori duioase ca și inima sa,
completa pe scriitorul a cărui preocupare centrală era, la acea vreme, zugrăvirea omului simplu.
Odată intrat în raza prieteșugului său, ţi se dezvăluia ca un trainic și devotat prieten. El extindea
această afecțiune prietenească asupra oricărui tânăr înzestrat, ce bătea la ușă cerându-i sfatul, osteneala
audierii unei lucrări. De îndată ce se încredința că un autor tânăr e dotat, Liviu Rebreanu se interesa în
ce condiții trăiește și se dezvolta, și, de era nevoie, îl ajutora.
Interesul viu arătat începătorilor care-i cereau sprijinul era pornit din suflet. El consimțea să-și
rupă din timpul său și să te asculte, deși nu era critic. Dar inima lui simțitoare și generozitatea sa erau
cea mai primitoare casă pentru oricine îi cerea un reazim moral.
La scurt timp după premierea piesei Mioara (1924), i-am transmis lui Liviu Rebreanu vestea că
prietenul nostru comun Camil Petrescu, deznădăjduit de primirea defavorabilă în presă și de foarte
dificila stare materială în care se afla, mi-a mărturisit că vrea să-și pună capăt zilelor. Liviu Rebreanu a
sărit ca ars. A pălit. S-a dus apoi într-un suflet la Camil Petrescu acasă. […]
O noapte întreagă și o dimineață a durat furtunoasa dezbatere și înfruntare dintre Camil Petrescu și
Liviu Rebreanu. Liviu Rebreanu, cald, folosind argumentele cele mai convingătoare, cele mai posibil
omenești, i-a arătat lui Camil Petrescu cât de anevoios a dus-o și el la începuturile sale literare, cât de
greu s-a impus atenției publicului, că apariția romanului Ion a fost cu totul ignorată de critică. I-a
înnoit sentimentele de prețuire și l-a rugat să nu se lase descumpănit de acel concurs neprielnic de
împrejurări. [...]
În cursul acelei agitate discuții (și cei care l-au cunoscut știu cum discuta Camil Petrescu când se
mânie, sau era supărat), Liviu Rebreanu s-a angajat să-l sprijine în chip frățesc, în toate chipurile, pe
colegul pe care-l iubea și îl aprecia foarte mult, dar care se afla sub dubla teroare, a unei campanii
nedrepte de presă și a unei sâcâitoare sărăcii.
Autorul Sufletelor tari mi-a împărtășit mai apoi, cu tot orgoliul imens de care suferea, ce
hotărâtoare și eficientă a fost intervenția frățească a lui Liviu Rebreanu.
Camil Baltazar, Evocări şi dialoguri literare

A. Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text.

1. Indică sensul contextual al expresiei s-a dus apoi într-un suflet.
2. Menţionează două opere ale lui Camil Petrescu amintite în textul dat.
3. Precizează ce l-a impresionat pe C. Baltazar la Rebreanu. Ilustrează răspunsul cu o secvenţă din
text.
4. Explică rolul jucat de Rebreanu în viaţa şi cariera lui Camil Petrescu.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Liviu Rebreanu, așa cum reiese din textul dat.

B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă prietenii au sau nu
un rol esențial în luarea unor decizii importante, raportându-te atât la informațiile din textul dat, cât
și la experiența personală/culturală.

Subiectul al II-lea
Prezentaţi, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului,
identificate în fragmentul dat.
Vicontele se holbează la el cum se îmbracă, ceea ce abia dacă se observă; chiar și acum Vicontele
emană un puternic damf aristocratic din trăsăturile plăcute și calme ale chipului măsliniu, iar părul lui
e cărunt şi des, tuns perie; are o alură de sportsman, de gentleman, de ceva englezesc și aristocrat cu
man la coadă.
 Salopeta cafenie, niciodată mânjită de ulei, croită perfect pe silueta longilină, pare un costum de
grădinărit sau de golf; pentru că el e, până la urmă, un aristocrat, un aristocrat al acestei meserii, să
zicem. Vreo douăj’ de ani a fost mecanicul-şef al unei echipe de automobilism sportiv. Cum a ajuns
aici, acum, când nu mai are decât câţiva ani până la pensie, poate că nimeni n-ar fi în stare să-ţi spună
precis.
El nu-i dispus să dea amănunte, drept pentru care-s destui care spun că cine știe pentru ce prostii a
fost dat afară de la maşini mici, ca un dinte cariat. Vezi, el a venit în depou direct șef, cu foaia de
numire în buzunar, într-o vreme când pentru postul ăsta se săpau între ei trei oameni cu vechime între
cincisprezece și douăzeci de ani. Astfel că el i-a împăcat, unindu-i cât de cât împotriva-i, se pricepe şi
el la locomotive, la ce să zici, da’ cine naiba l-a văzut pe ăsta vreodată punând mâna pe cheie, şi nici
căţărându-se prea des pe ele n-a fost văzut, o fi el şef, da’ nici chiar așa.
Radu Aldulescu, Sonata pentru acordeon

Subiectul al III-lea
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text
poetic studiat, aparţinând lui Mihai Eminescu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un
curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;
– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de
exemplu: titlu, incipit, motive poetice, figuri semantice, prozodie etc.).