Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava

Catedra de limba și literatura română

Examenul de bacalaureat 2020

Simulare clasa a XII-a/ Marin Sorescu
Proba E. a)
Limba şi literatura română

Varianta 1

Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocaţională – Profilul pedagogic

• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu.
• Timpul de lucru efectiv este de trei ore.

SUBIECTUL I 50 de puncte 50 de puncte

Citeşte următorul text:

În 1992, Academia Română l-⁠a propus pe Marin Sorescu pentru Premiul Nobel; autorul mai fusese, cu
un deceniu în urmă, pe lista scurtă, era tradus, avea o foarte bună presă internaţională şi ar fi avut toate
şansele. În anii ’80, totul fusese obstrucţionat de Partid, cu aportul unor colegi scriitori, care, se pare, au
şi semnat un memoriu pe care l-⁠au trimis la Stockholm. În 1992, tot colegii de breaslă sunt cei care şi-⁠au
adunat forţele pentru a se împotrivi. Cum, Sorescu, un scriitor care s-⁠a dat cu puterea neocomunistă, să
fie nominalizat la cel mai titrat premiu literar din lume? Peste poate!

Pe 29 februarie (2016 n.m.) s-⁠au împlinit 80 de ani de la naşterea lui Marin Sorescu; în luna decembrie
se vor rotunji 20 de ani de la moartea sa prematură. Întâmplarea face că primul scriitor adevărat pe care
l-⁠am văzut în viaţa mea a fost Marin Sorescu. Se întâmpla prin 1993. Mai încercase înainte o doamna
impozantă şi, vorba lui Breban, pempantă, de la un ziar local, să ne convingă că e poetă, dar nu îi ieşise.
La întâlnirea cu Sorescu am mers la sigur, ca la pomul lăudat. Nu doar pentru că era un autor din manual,
ci pentru că aveam destule cărţi de-⁠ale lui în bibliotecă şi îmi plăceau familiaritatea, ludicul, ironia poeziei
lui. Scria, spre deosebire de mulţi dintre confraţii săi, şi pentru noi. Eram în clasa a X-⁠a, el era ministru,
cred, dar tot ce ţinea de politic îmi era atât de străin, încât nu înregistram informaţia decât formal, pentru
ca imediat să o uit. La fel cum nu băgam în seamă imensa dejecţie pamfletară din presa literară. Erau
simple bruiaje, care nu reuşeau să relativizeze esenţialul: Marin Sorescu era scriitorul! La începutul anilor
’90, acest lucru conta enorm! Măcar pentru un cititor naiv, nepervertit, ca mine. Pentru cititorii pervertiţi,
nu conta aproape deloc, dar asta e o altă poveste, meschină, tristă, demnă de dat uitării.

Aveam mari aşteptări de la această întâlnire, mi-⁠o imaginam ca pe o întâlnire cu toate cărţile lui Sorescu
deodată. Voiam ceva spectaculos. Primul şoc: scriitorul era mic, sfrijit, stătea la o masă, încadrat de două
profesoare solide şi părea speriat. Nu avea părul vâlvoi, ca în poze, nici mustaţa groasă, pe oală, cum se
spune, nici privirea lucioasă, îndrăzneaţă. Avea o figură cenuşie, de om condamnat să fie acolo. Parcă
era în boxa acuzaţilor! Când a început să vorbească, vocea lui a sunat stins, înfundat, fără modulaţii.
„Tuşiţi, tuşiţi!”, mi-⁠a venit să îi strig. A vorbit calm, fără să se încălzească. Era, în mod evident, un om
trist. Apăsat. Părea un om învins! Atunci nu înţelegeam, acum înţeleg. A răspuns meticulos unor întrebări,
una mai stupidă decât alta. Începea să nu-⁠şi mai poată masca plictiseala. „E adevărat că Iona e România
şi balena URSS?”, a fost întrebat. Era încă vremea când totul se citea în cheie politică. Scriitorul a
ripostat, pe un ton cumva melancolic: „Ei, Doamne! Nu, adevărul e că prin Iona am vrut să scriu despre
un om singur şi speriat de singurătatea lui!” Nu simţea nevoia să dezvolte. Nu era locvace, nu se bucura
de dialog. Reteza ciudat frazele, le lăsa suspendate; aşteptai să urmeze punctul pe i şi se aşternea tăcerea.
Marin Sorescu era, din cap în picioare, un om care parcă îşi pierduse bucuria întâlnirii cu celălalt.

Am plecat dezamăgit de la acea întâlnire. Aşteptările mele de adolescent fuseseră dramatic trădate. Cum
e posibil ca omul pe care îl dibuisem în spatele atâtor poeme şi eseuri şi piese de teatru, cel cu gustul
ludicului, spontan, capabil să te facă să râzi în timp ce te pune pe gânduri, să fie personajul şters, apatic
pe care îl întâlnisem? Întrebarea asta a lucrat în mine. Într-⁠un târziu, cred că am reuşit să-⁠i aflu dezlegarea.
Atunci când scrie, orice om se depăşeşte pe sine. Levitează, se ridică deasupra sieşi măcar cu două degete.
Iese din hainele civile şi intră în cele de gală. Se metamorfozează şi priveşte realitatea, reconvertită în
sine, prin prisma potenţialului ei literar. Atunci când iese în lume, scriitorul nu mai e autorul operelor
sale, nu mai este, oricum, cel-⁠care-⁠scrie. Poate, cel mult, să intre în acest rol, care nu îi e străin. El este,
mai curând, purtătorul de cuvânt al celui-⁠care-⁠scrie. Unul mai inspirat sau, uneori, mai indiferent,
condiţionat de necazurile personale.

A doua lecţie am deprins-⁠o şi mai târziu. Ea se referă la ură şi la cât de mult rău poate face ea. Marin
Sorescu a fost una dintre victimele predilecte ale colegilor de breaslă din primii ani de după revoluţie. Iar
sub tirurile încrucişate energia din operă nu s-⁠a mai păstrat şi în omul din ce în ce mai firav, mai fragil.
Era ţinta multor atacuri ale unor confraţi mediocri, invidioşi pe notorietatea sa, care îl basculaseră de la
revista „Ramuri” (voi reveni asupra episodului), care îi reproşau vrute şi nevrute. Că e propus la
nominalizările pentru Premiul Nobel (era singurul scriitor român cu şanse reale); că e academician; că
are simpatii politice diferite de ale intelectualilor care descoperiseră anticomunismul (şi avantajele lui)
după căderea comunismului; că scrie mult şi al naibii de bine! Toate acestea îl tranformaseră într-⁠un om
cenuşiu din cap în picioare. Şi vorbele lui erau cenuşii! Numai cărţile aveau zeci de culori!

(Sursa: https://www.contemporanul.ro/modele/bogdan-cretu-ce-am-invatat-de-la-marin-sorescu.html)

A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire
la textul dat. 30 de puncte
1. Indică sensul din text al secvenței am mers la sigur, ca la pomul lăudat. 6 puncte
2. Menționează titlul unei reviste literare la care a lucrat Marin Sorescu, evidențiat în text. 6 puncte
3. Precizează o construcție custică despre presa literară, formulată de autorul articolului. 6 puncte
4. Explică atitudinea compătimitoare a autorului față de Marin Sorescu, valorificând textul dat. 6 puncte
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, semnificația frazei din finalul articolului: Toate acestea îl
tranformaseră într-⁠un om cenuşiu din cap în picioare. Şi vorbele lui erau cenuşii! Numai cărţile aveau
zeci de culori! 6 puncte

B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă exteriorizarea

sentimentelor este sau nu o condiție a apropierii între oameni, raportându-te atât la informațiile
din articolul criticului literar Bogdan Crețu (Ce am învățat de la Marin Sorescu, revista
Contemporanul, nr. 4/2016), cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte

În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:

– formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea si dezvoltarea corespunzătoare
a două argumente adecvate opiniei, formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de
exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte
În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte
și să dezvolte subiectul propus.

SUBIECTUL al II-lea 10 de puncte

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidenţiind relaţia dintre ideea poetică
şi mijloacele artistice:

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi O femeie pe care am iubit-o
O linie neagră Și cu aceeași femeie care nu ne-a iubit
Și să facem socoteala. Fac zero.

Câteva momente când era să fim fericiți, Un sfert de an de studii

Câteva momente când era să fim frumoși,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niște munți, cu niște copaci, cu niște ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trăit.
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere
A căror înțelepciune am eliminat-o treptat.
Și, în sfârșit, o soartă
Și cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieșit?)
Fac două (Scriem una și ținem una,
Poate, cine știe, există și viață de apoi).
(Marin Sorescu, Contabilitate)
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare –
1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de
cuvinte si să dezvolte subiectul propus.
SUBIECTUL al III-lea 30 de puncte
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularități de construcție
a personajului într-un text dramatic studiat.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
– evidenţierea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două scene/secvenţe comentate;
– ilustrarea a patru componente de structură şi de limbaj ale textului dramatic, semnificative pentru
construcţia personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict dramatic, act, scenă, modalităţi de
caracterizare a personajului, registre stilistice, limbaj, notațiile autorului etc.).

Notă!
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).
Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,
încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;
utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,
lizibilitatea – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte
şi să dezvolte subiectul propus.