SIMULAREA SOLICITĂRII DE FORFECARE

PRIN METODA IOSIPESCU A EPRUVETELOR

DIN ALUMINIU
Prof. dr. ing. Camelia CERBU, Ing. Adrian Nicolae BURLACU

Universitatea „Transilvania” din Braşov, Departamentul Inginerie Mecanică

REZUMAT. În acest articol se prezintă mai întîi un scurt istoric al metodei Iosipescu de testare la forfecare. Se
prezintă succesiv date referitoare la anul în care s-au publicat primele lucrări despre metoda Iosipescu, modul
în care această metodă s-a dezvoltat în timp și materialele care au fost testate. Metoda de testare la forfecare
pură publicată de profesorul Iosipescu [6, 7] a fost preluată de Walrath și Adams [13] care au dezvoltat
versiunea Wyoming utilizată în special pentru testarea materialelor compozite. Versiunea Wyoming a metodei
Iosipescu a fost adoptată ca standard ASTM [2]. Articolul prezintă modelul cu elemente finite al ansamblului
format din epruveta de forfecare și dispozitivul de forfecare. Dimensiunile epruvetei de forfecare sunt în acord
cu standardul ASTM [2]. Se prezintă rezultatele obținute prin analiza cu elemente finite (FEA) a ansamblului
dispozitiv-epruvetă în simularea încercării la forfecare pură a epruvetei din aluminiu în ceea ce privește stările
de tensiuni, deformații și deplasări. Se compară rezultatele obținute prin FEA pentru tensiunea tangențială 
dezvoltată în planul de forfecare al epruvetei, în elementele situate între crestături, cu rezultatul obținut relaţia
teoretică de calcul pentru tensiunea tangențială  care se dezvoltă la forfecare pură. Erorile cele mai mici
(0,59% şi 4,48%) se obțin în cazul elementelor situate în zona apropiată de mijlocul distanței dintre crestături.

Cuvinte cheie: forfecare, metoda lui Iosipescu, simulare, aluminiu.

ABSTRACT. In this paper it is firstly presented a brief history of the Iosipescu’s shear test method. It gradually
presents data regarding the year when it was published the first paper on the Iosipescu’s method, the way this
method was developed in time and materials that have been tested. Pure shear test method published by the
professor Iosipescu [6, 7] was taken over by Walrath and Adams [13] who developed the Wyoming version used
especially for testing of the composite materials. Wyoming version of the Iosipescu’s method was adopted as
ASTM standard [2]. The paper presents the finite element model of the assembly composed by the shear
specimen and the shear device. Dimensions of the shear specimen are in accordance with ASTM [2]. It presents
the results obtained by finite element analysis (FEA) of the device-specimen assembly in simulation of the pure
shear test of the aluminium specimen regarding the states of stresses, strains and displacements. It compares
the results obtained by FEA for the shearing stress  developed in the shear plane of the specimen, in the
elements located between notches, with the result obtained by calculus analytical method used for the shear
stress  that develops in pure shear. The lowest errors (0.59% and 4.48%) are obtained in case of the elements
located in the area close to the midpoint of the distance between the notches.

Keywords: shear loading, Iosipescu’s method, simulation, aluminium.

1. INTRODUCERE Walrath and Adams au analizat starea de tensiune

În 1967, profesorul N. Iosipescu a fundamentat
ştiinţific metoda de încercare la forfecare pură a
metalelor utilizând o epruvetă cu două crestături
având unghiul de 90 aflate la mijlocul epruvetei,
solicitată asimetric [6]. Conform metodei Iosipescu,
adâncimea fiecărei crestături trebuie să fie egală cu un
sfert din lăţimea epruvetei. Standardul românesc
STAS 7926-67 [11] se bazează pe procedura
Iosipescu de testare la forfecare a metalelor.
Profesorul N. Iosipescu a publicat numeroase
lucrări pe tema încercării la forfecare în reviste
internaţionale de prestigiu [6]. A brevetat metoda
metoda încercării la forfecare pură a materialelor
omogene, atât în România (brevetele numerele
42082, 47690, 47983) cât şi în SUA (US 3566681A)
[7].
din epruveta solicitată la forfecare pură prin medoda
Iosipescu şi au adaptat procedura pentru încercarea
materialelor compozite [13, 14]. Au publicat lucrări
şi rapoarte de cercetare referitoare la versiunea
Wyoming a încercării la forfecare, procedură pe care
au aplicat-o la încercarea materialelor compozite pe
bază de răşină epoxi ranforsată cu ţesătură de grafit
[13, 15].
Versiunea Wyoming a procedurii Iosipescu de
testare la forfecare pură a fost adoptată în anul 1993
ca standardul ASTM D 5379 / D 5379M utilizat
pentru determinarea proprietăţilor de forfecare ale
materialelor compozite. Acest standard a fost revizuit şi
în 1998 s-a publicat o nouă ediţie [2].
Într-o lucrare despre proiectarea sistemului de fixare
a epruvetei la încercarea de forfecare pură, Liu (2000) a
prezentat versiunea Idaho a dispozitivului de fixare

Buletinul AGIR nr. 2/2018 ● aprilie-iunie 11

 CREATIVITATE, INVENTICĂ, ROBOTICĂ

care elimină dezavantajele dispozitivului Wyoming

legate de instabilitatea laterală a epruvetei în timpul
încercării de forfecare [5, 10].
Conform unui studiu comparativ publicat de
Adams [1], referitor la metodele de încercare la
forfecare şi caracteristicile mecanice care pot fi
determinate, metoda Iosipescu este una din cele mai
complexe astfel că aceasta reprezintă metoda de bază
și cea mai renumită în determinarea proprietăților la
forfecare ale materialelor compozite. Fig. 2. Forma și dimensiunile epruvetei de forfecare [3].
Procedura Iosipescu de încercare la forfecare pură
a fost aplicată pe lângă metale şi la alte tipuri de
materiale: materiale compozite, lemn, beton armat,
materiale cromoplastice [3, 6, 8, 9, 13, 15].
Obiectivele principale ale articolului constau în:
simularea comportării mecanice a ansamblului
format din dispozitiv şi epruveta din aluminiu, de tip
Iosipescu, la solicitarea de forfecare pură; analiza
stărilor de tensiuni şi deformaţii şi a deplasărilor. Se
vor compara valorile tensiunilor tangenţiale  xy din
planul de forfecare obţinute în analiza cu elemente
finite (FEA) cu valoarea calculată teoretic.

2. METODA DE LUCRU Fig. 3. Modelul cu elemente finite al dispozitivului de încercare

la forfecare prin metoda Iosipescu.

Mai întâi, s-a realizat modelul geometric al
ansamblului format din dispozitiv şi epruveta din
aluminiu de tip Iosipescu (Fig. 1) utilizând soft-ul
Catia [4].
Forma epruvetei este prezentată în figura 2 în care
dimensiunile sunt: L = 76 mm ; d 1 = 20 mm ;
d 2 = 4 mm ; w = 12 mm ; r = 1, 3 mm ; h = 10 mm .
Caracteristicile de material ale aluminiului,
asociate epruvetei în softul de analiză cu elemente
finite sunt: modulul de elasticitate longitudinal
E = 6 , 4  10 MPa ; coeficientul de contracție trans-
4
versală (coeficientul lui Poisson)  = 0 , 34 .
Pentru componentele dispozitivului s-a atribuit ca
material un oțel aliat de calitate 42CrMo4, având
următoarele proprietăți: modulul de elasticitate
longitudinal E = 2 ,1  10 5 MPa ; coeficientul lui
Poisson  = 0 , 3 ; densitatea  = 7830 kg m 3 .
În figura 3 se prezintă modelul cu elemente finite
al ansamblului format din dispozitiv şi epruveta din
aluminiu, de tip Iosipescu.
Discretizarea cu elemente finite a componentelor
dispozitivului s-a realizat utilizându-se elemente
finite tridimensionale tetraedrice liniare, cu patru
noduri. Pentru modelarea epruvetei, s-au utilizat
elemente finite tridimensionale hexaedrice liniare, cu
opt noduri şi o discretizare mai fină (2 mm) pentru a
îmbunătăţi acurateţea rezultatelor.

3000
Forța de forfecare F (N)

2500
2000
1500
1000
500
0
0 2 4
Deplasare v (mm)

Fig. 4. Curba forță-deplasare înregistrată în încercarea la

Fig. 1. Modelul CAD al dispozitivului de forfecare piesele forfecare prin metoda Iosipescu a epruvetei din aluminiu având
componente (vedere izometrică). grosimea h = 3 mm.

12 Buletinul AGIR nr. 2/2018 ● aprilie-iunie

 SIMULAREA SOLICITĂRII DE FORFECARE PRIN METODA IOSIPESCU A EPRUVETELOR

Fig. 6. Condiţii de frontieră.

Fig. 5. Forţa distribuită aplicată (rezultanta - 1,2 kN) asupra
dispozitivului în modelul cu elemente finite.
În figura 4 se prezintă curba forţă-deplasare
(F − v ) înregistrată experimental în încercarea de
forfecare a epruvetei de tip Iosipescu din aluminiu
având aceleaşi dimensiuni ca în figura 2 cu excepţia
grosimii h = 3 mm mult mai mică decât grosimea
epruvetei considerată în modelare (10 mm).
Se observă că până la forţa de aproximativ 1, 5 kN
curba forţă-deplasare ( F − v ) se poate aproxima cu o
linie dreaptă ceea ce înseamnă că acestă porţiune
corespunde domeniului liniar elastic la încercarea
epruvetei din aluminiu cu grosimea de 3 mm.
În modelul cu elemente finite se consideră forţa de
forfecare F = 1, 2 kN aplicată în planul de forfecare
dintre crestături (Fig. 5). Încărcarea se realizează prin
aplicarea unei forţe distribuite în zona de contact
dintre ştiftul filetat şi falca mobilă a dispozitivului:
p =
4F
=
4  1200
= 15 , 2789 MPa ,
2 2
d   10
Ca metodologie de lucru, se prezintă rezultatele
obţinute prin analiza cu elemente finite (FEA) în ceea
ce priveşte stările de tensiuni şi deformaţii şi
deplasările în cazul în care se aplică forţa rezultantă
F = 1, 2 kN . Se evidenţiază distribuţia tensiunilor
tangenţiale  xy la nivelul elementelelor modelului cu
elemente finite situate în zona dintre cele două
crestături în V.
În final, se compară rezultatele pentru tensiunile
tangenţiale  xy din planul epruvetei, obţinute prin
analiza cu elemente finite (FEA) cu rezultatul obţinut
cu relaţia teoretică de calcul a tensiunii tangenţiale
care se dezvoltă în cazul forfecării pure:
F
 = , (2)
A
în care F este forţa de forfecare iar A reprezintă aria
secţiunii transversale a epruvetei care conţine vârful
(1) crestăturilor, solicitată la forfecare pură.

în care F este forța tăietoare calculată analitic iar 3. REZULTATE

d = 10 mm reprezintă diametrul ştiftului prin care se

transmite forţa. În figurile 7 și 8 se prezintă distribuțiile tensiunilor

S-au realizat constrângerile necesare între echivalente  ech Von Mises și respectiv, a
elemente și anume: legături strânse (de tip “tie”) tensiunilor tangenţiale  xy din planul xOy care este
pentru realizarea legăturilor dintre pene, epruvetă, paralel cu planul epruvetei.
falcă fixă, falcă mobilă şi respectiv, pentru realizarea
legăturii dintre ax și placa de bază a dispozitivului.
De asemenea, s-au utilizat contrângeri de tip “rigid
body” pentru solidarizarea penelor de ajustare cu
șuruburile de acționare a acestora.
Întrucât culisarea fălcii mobile pe ax se realizează
cu frecare, s-a definit o constrângere la interfaţa dintre
falca mobilă și axul de contact impunându-se un
coeficient de frecare la alunecare  = 0 , 02 .
S-au definit condițiile de frontieră: placa de bază a
fost încastrată; pentru falca mobilă se permite doar
translaţia în direcţia verticală, paralelă cu axul Fig. 7. Distribuția tensiunilor echivalente von Mises
 ech max = 22 , 52 MPa ( F = 1, 2 kN )
(Fig. 6).

Buletinul AGIR nr. 2/2018 ● aprilie-iunie 13

 CREATIVITATE, INVENTICĂ, ROBOTICĂ

Fig. 10. Distribuția lunecării specifice  xy în planul secțiunii

Fig. 8. Distribuția tensiunii tangențiale  xy în planul epruvetei epruvetei din aluminiu ( F = 1, 2 kN ).
din aluminiu ( F = 1, 2 kN ).

Fig. 11. Distribuţia deformaţiilor specifice maxime  max .

Fig. 9. Detaliu zonei dintre crestături pentru distribuția tensiunii În figura 10 se prezintă distribuţia lunecărilor
tangențiale  xy în planul epruvetei din aluminiu.
specifice  xy în planul xOy paralel cu planul
În figura 9 se prezită un detaliu al distribuţiei epruvetei. În figura 11 se prezintă distribuţia defor-
tensiunii tangenţiale  xy pentru zona situată între cele maţiilor specifice maxime  max .
În figurile 12 şi 13 se prezintă modul de variaţie a
două crestături în V. deplasării totale u şi respectiv, a deplasării verrticale
Pentru elementele evidenţiate cu culoare roşie în
u y în direcţia axei Oy.
figura 9, se prezintă în tabelul 1, rezultatele obţinute
pentru tensiunile  xy prin analiza cu elemente finite
(FEA).
Tabelul 1. Comparație între valorile tensiunii tangențiale τxy
în zona dintre crestături obținute prin FEA și valoarea
calculată teoretic
Numărul Tensiunea tangențială Eroarea
elementului Modelare Calculată (%)
finit (din Fig. 9) FEA τxy m teoretic τxy t
(MPa) (MPa)
163 9,32233 6,78
155 8,74928 12,51 Fig. 12. Deplasarea totală u pentru întreg ansamblul
210 8,58238 14,18 ( F = 1, 2 kN ) .
202 8,67985 13,20
10
139 9,94069 0,59
194 9,55181 4,48
171 8,2157 17,84
179 8,75557 12,44

În ultima coloană a tabelului 1, se prezintă

rezultatele în ceea ce priveşte erorile calculate pentru
tensiunile tangenţiale  xy m obţinute prin FEA faţă de
valoarea tensiunii  xy t calculată teoretic cu relaţia
(2). Grosimea epruvetei în modelul cu elemente finite Fig. 13. Deplasarea uy în direcția axei verticale Oy pentru
este h = 10 mm . întreg ansamblul ( F = 1, 2 kN ).

14 Buletinul AGIR nr. 2/2018 ● aprilie-iunie

 SIMULAREA SOLICITĂRII DE FORFECARE PRIN METODA IOSIPESCU A EPRUVETELOR

4. CONCLUZII Beam Method, American Society for Testing and Materials,

În tabelul 1, pentru elementele situate în zona de
la mijlocul distanţei dintre crestături, se remarcă
valorile mici ale erorilor (0,59% şi 4,48%)
calculate pentru valorile tensiunilor tangenţiale 
obţinute prin analiza cu elemente finite (FEA)
comparativ cu valoarea calculată cu relaţia teoretică
(2) utilizată în cazul forfecării pure. Rezultatele
mici ale acestor erori se explică prin faptul că în
centrul epruvetei sunt eliminate efectele de margine
ale epruvetei.
Ţinând cont de rezultatele prezentate mai sus în
ceea ce priveşte comparaţia tensiunilor tangenţiale  ,
modelul cu elemente finite al ansamblului format din
dispozitivul de forfecare şi epruveta de tip Iosipescu,
studiat în acest articol, este validat prin valoarea
tensiunii tangenţiale  calculată cu bine-cunoscuta
relaţie de la forfecarea pură.
Ca urmare, modelul cu elemente finite utilizat
pentru analiza comportării la forfecare a epruvetei de
tip Iosipescu din aluminiu se poate utiliza şi pentru
analiza comportării la forfecare a epruvetelor fabri-
cate din alte tipuri de materiale: plastice, materiale
compozite, lemn. În acest scop, va fi nevoie doar să
se asocieze la epruvetă, caracteristicile de material
corespunzătoare.
BIBLIOGRAFIE
[1] Adams, D. (2005). A comparison of shear test methods,
High-Performance Composites, Sept. 2005, on-line posted
on December 2, 2009, http://www.compositesworld.com/
articles/a-comparison-of-shear-test-methods.
[2] ASTM D 5379 / D5379M (1998). Standard Test Method for
Shear Properties of Composite Materials by the V-Notched
Philadelphia, PA.
[3] Atanasiu, C., Pastramă, Şt. D., Baciu, Fl., Vlăsceanu, D. (2010).
Pure shearing tests of a Prandtl-type material, U.P.B. Sci.
BULL. Series D, ISSN 1454-2358, vol. 72 (3), 2010, pp. 49-58.
[4] Burlacu A., Cerbu C. (2016). Proiectarea și realizarea
dispozitivului de încercare la forfecare a materialelor
compozite, bazat pe metodat Iosipescu, Anuarul cercetării
științifice studențești, pp. 6-9.
[5] Conant, N. R., Odom, E. M. (1995). An improved Iosipescu
shear text fixture, J. Comp. Tech. Res., 17 (1), pp. 2015.
[6] Iosipescu, N. (1967). New accurate procedure for single
shear testing of metals, J. Mat., 2 (3), pp. 537-566.
[7] Iosipescu, N., Matak, R. (1968). Patent US 3566681 A,
Method and apparatus for pure shear testing of rocks and
other building materials, 20 decembrie 1968, http://
www.google.ch/patents/US3566681.
[8] Janowiak, J. J., Pellerin, R. F. (1991). Iosipescu shear test
apparatus applied to wood composites, Wood and Fiber
Science, 23 (3), pp. 410-418.
[9] Leițoiu, B., Bârsănescu, P.-D. (2012). Nicolae Iosipescu și
încercarea materialelor la forfecare pură, Buletinul
Institutului Politehnic din Iaşi, Universitatea Tehnică
„Gheorghe Asachi“ din Iaşi, Tomul LVII (2).
[10] Liu, J. Y. (2000). Shear test fixture design for orthotropic
materials, ICCE/7, Ed. David Hui, July 2-8, 2000, Denver,
Colorado, pp. 553-554.
[11] STAS 7926 (1967). Încercările metalelor. Încercarea de
rezistenţă la forfecare pură.
[12] Stonebraker D. (2008). Iosipescu shear strength of reinforced
concrete, Publisher: ProQuest, ISBN: 9780549932192, 93
pages.
[13] Walrath, D. E., Adams, D. F. (1983). The Iosipescu Shear
Test as Applied to Composite Materials, Experimental
Mechanics, March 1983, pp. 105-110.
Walrath, D. E., Adams, D. F. (1983). Technical Report:
[14]
Analysis of the stress state in an Iosipescu shear test
specimen, Grant No. NAG-1-272, NASA-Langley Research
Center, May 1982 – May 1983.
[15] Walrath, D. E., Adams, D. F. (1985). Iosipescu shear
properties of graphite fabric/epoxy composite laminates,
Final Technical Report, Composite materials research
group, Mechanical Engineering Department, University of
Wyoming, Laramie, Wyoming 82071, pp.7-33.

Despre autori

Prof. univ. dr. ing. Camelia CERBU,

Universitatea „Transilvania“ din Brașov, Departamentul Inginerie Mecanică
Este absolventă a specializării Tehnologia Construcțiilor de Mașini, Facultatea de Inginerie Tehnologică,
Universitatea „Transilvania“ din Brașov, promoția 1996, șefă de promoție. În anul 1997 a absolvit master-ul în
cadrul aceleiași facultăți. A obținut titlul de doctor în inginerie mecanică în anul 2005. Este conducător de doctorat
din anul 2015 când a susținut teza de abilitare. A participat la numeroase conferințe internaționale din țară și
străinătate și a publicat 33 articole indexate ISI și BDI. A publicat un capitol de carte în editură internațională și 14
cărți de specialitate din care 3 cărți singur autor, 3 cărți prim-autor și 8 cărți în colaborare. A coordonat trei granturi
de cercetare științifică în calitate de director. Are competențe de cercetare și este interesată de domeniile: Rezistența
Materialelor, Mecanica materialelor compozite, Efectul factorilor de mediu agresiv asupra structurilor din materiale
compozite, Testări mecanice, Modelarea Structurilor Mecanice, Elasticitate și Plasticitate, E-mail: cerbu@unitbv.ro.

Ing. Adrian Nicolae BURLACU

S.C. TEHNOMET S.A. din Buzău
Este absolvent al programului de studii Inginerie Mecanică, Facultatea de Inginerie Mecanică, promoția 2016
ca șef de promoție. În prezent este angajat la S.C. TEHNOMET S.A. și frecventează cursurile master-ului
Simulare și Testare în Inginerie Mecanică (STIM), anul I. Are competențe în domeniile: Modelarea Structurilor
Mecanice, Analiză cu elemente finite (FEA), Testări în Inginerie Mecanică.

Buletinul AGIR nr. 2/2018 ● aprilie-iunie 15