PROIECT DE DIPLOMĂ

1. MEMORIU TEHNIC JUSTIFICATIV

1.1. OBIECTUL PROIECTULUI

În cadrul prezentei lucrări s-au proiectat instalaţiile de combatere a

incendiilor cu sprinklere precum şi instalaţiile pentru combaterea
incendiilor cu hidranţi, rezervoarele de înmagazinare a apei , staţia de
pompare ,instalaţiile hidraulice aferente pentru CENTRUL COMERCIAL
OMNIA. De asemenea proiectul mai cuprinde şi un scenariu de incendiu
cu calculul forţelor şi mijloacelor necesare pentru stingere.
Alimentarea cu apă pentru instalaţia de sprinklere se face separat faţă de
consumatorii menajeri. Alimentarea cu apă caldă menajeră se face prin
racordarea la centrala termică din vecinătatea CENTRULUI COMERCIAL
OMNIA.
Date de proiectare:
Destinaţia şi caracteristicile constructive ale clădirii:
-centru comercial cu S1+S2+P+Et1;
Funcţiuni principale:
-deservire publică şi prestări servicii;
Instalaţii de stingere a incendiului:
- instalaţii de combatere a incendiilor cu sprinklere;
- instalaţiile pentru combaterea incendiilor cu hidranţi

–1–
 PROIECT DE DIPLOMĂ

1.2.JUSTIFICAREA TEHNICO-ECONOMICĂ A
SOLUŢIILOR ADOPTATE ÎN PROIECT

Instalaţia de sprinklere pentru stingerea incendiilor s-a adoptat ţinând

seama de:
 posibilitatea apariţiei şi propagării incendiilor;
 pericolul pe care-l reprezintă incendiul pentru viaţa oamenilor şi a bunurilor
materiale;
 importanţa şi valoarea bunurilor materiale supuse protecţiei împotriva
incendiilor;
 posibilităţile reale de alarmare şi intervenţia forţelor umane.
Instalaţiile de sprinklere pentru stingerea incendiilor sunt indicate pentru
protecţia clădirilor comerciale, asigurând detectarea, alarmarea şi stingerea
incendiului pe compartimentele clădirii, denumite compartimente de
incendiu.Ca urmare, pentru intervenţia imediată şi urgentă în cazul
declanşării unui incendiu, instalaţia de sprinklere pentru stingerea
incendiilor poate intra automat în funcţiune, acţionând numai asupra ariei
incendiate, evitând astfel inundarea zonelor necuprinse de incendiu şi
evitarea pagubelor materiale nedorite.
Datorită faptului că în încăperile în care sunt amplasate sprinklerele,
temperatura este permanent mai mare de +4°C s-a adoptat sistemul
instalaţiilor de sprinklere sub presiune tip apă-apă.
Debitul de calcul al instalaţiei de sprinklere s-a stabilit considerând
funcţionarea simultană a capetelor de sprinklere. Pentru instalaţia de

–2–
PROIECT DE DIPLOMĂ

sprinklere se va asigura o rezervă de capete sprinklere conform normelor în

vigoare.
Pentru controlul periodic al stării de funcţionare a instalaţiei de sprinklere
din întreaga clădire şi pentru semnalizarea automată a intrării în funcţiune
a instalaţiei, s-a prevăzut un aparat de control şi semnalizare tip apă-apă.
Acest aparat ca şi instalaţiile de detectare automată a incendiului se vor
amplasa într-un spaţiu special amenajat pentru accesul personalului de
intervenţie.
Aparatul este de construcţie românească şi este prevăzut cu o turbină cu
clopot care acţionează un sistem de alarmare acustică, astfel încât
semnalizarea să fie recepţionată în mod eficient.

–3–
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Fig.1.1.-Schema de funcţionare automată a instalaţiei cu sprinklere

Legendă:

1-conducta principală de alimentare

2-robinetul principal
3-aparatul de control şi semnalizare
4-conducta de distribuţie
5- conducta de ramificaţie
6- conducta de ramificaţie
7-sprinkler
8-conductă de încercare

–4–
 PROIECT DE DIPLOMĂ

9-robinet de încercare
10-robinet de golire
11-conductă pentru turbină
12-robinet normal deschis
13-rotorul turbinei
14-pârghia turbinei
15-clopot de semnalizare
16-perete
17-pâlnie
18-conducta de canalizare
19-conductă de golire
20-robinet de golire
21,22-manometre
23-racord de semnalizare electrică
24-racorduri fixe pentru alimentare
25-conductă racord fix
26-clapetă de reţinere
27-supapă de reţinere

–5–
PROIECT DE DIPLOMĂ

Fig. 1.2.-Schema aparatului de control şi semnalizare

–6–
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Reţeaua de conducte pe care se montează sprinklerele este prevăzută cu

armături şi accesorii destinate să asigure funcţionarea eficientă şi controlul
permanent în timpul exploatării.
Pentru evacuarea aerului din reţeaua de conducte în timpul umplerii cu apă
a instalaţiei, conductele se vor monta cu pantă şi vor fi racordate la o reţea
de conducte de aerisire amplasată în partea cea mai de sus a reţelei de
alimentare cu apă rece, evacuarea aerului făcându-se prin robinetele de
aerisire.
Dimensionarea conductelor instalaţiei de sprinklere în condiţiile unei
soluţii economice din punct de vedere al costului specific de exploatare şi
intervenţie a instalaţiei se poate efectua într-unul din următoarele moduri:
 prin adoptarea unui diametru constant al ramurii pe care se montează
sprinklerele, folosind rezistenţe hidraulice unitare ;
 folosind o pierdere de sarcină liniară medie, în [mm H2O/m] pentru ramura
care se dimensionează ;
 realizând acelaşi debit la fiecare sprinkler prin diafragmarea racordurilor
acestora.
Ţinând seama atât de rezultatele calculelor efectuate, cât şi de avantajele
tehnico economice oferite de tipizarea, modularea şi prefabricarea
instalaţiilor, în final s-au adoptat conducte cu diametru constant, pe care se
vor monta capetele sprinkler.
Alimentarea cu apă a instalaţiei de sprinklere se va face dintr-un rezervor
de stocare a apei reci, prin intermediul unei staţii de pompare amplasată în
subsolul 2 al CENTRULUI COMERCIAL.
Rezervorul de stocare este compus din două compartimente având fiecare
3
capacitatea de 300 [m ].

–7–
PROIECT DE DIPLOMĂ

Staţia de pompare este compusă din 4 pompe montate în paralel având

fiecare debitul de 16 [l/s] , din care 2 sunt se rezervă de tipul CRIŞ 50
respectiv CERNA 150.
Pentru a asigura alimentarea cu apă a instalaţiei de sprinklere în cazuri de
avarii a sursei de bază (sursa de alimentare cu apă compusă din rezervor cu
două compartimente şi staţia de pompare ) s-au prevăzut racorduri fixe,
după aparatul de control şi semnalizare, la care se vor putea racorda
pompele mobile care să asigure alimentarea cu apă de la sursele exterioare.

1.3. INSTRUCŢIUNI DE PUNERE ÎN FUNCŢIUNE ŞI

EXPLOATARE A INSTALAŢIILOR DE SPRINKLERE

Sprinklerul este un dispozitiv care se foloseşte pentru dispersarea apei din

instalaţia automată de stingere a incendiilor. Se recomandă ca alegerea
temperaturii de declanşare a sprinklerelor să fie cu 25-30°C mai mare
decât temperatura maximă a mediului ambiant din spaţiile protejate cu
instalaţii de stingere.
Pentru asigurarea de apă rece în caz de incendiu s-au prevăzut două
rezervoare de înmagazinare a apei, precum şi staţia de pompare aferenta.
La stabilirea rezervei de apă s-au avut în vedere prevederile standardelor şi
normativelor în vigoare şi faptul că în cazul unor întreruperi în
funcţionarea reţelei publice aceasta nu poate funcţiona mai mult de o oră.
Ţinând seama de posibilitatea apariţiei unui incendiu, branşamentul a fost
dimensionat pentru debitul necesar consumului menajer şi cel necesar
refacerii rezervei de incendiu astfel încât să poată asigura în condiţiile de
presiune şi utilizare la rezervoare de circa 5 m col. H 2O.Având în vedere

–8–
PROIECT DE DIPLOMĂ

specificul instalaţiei precum şi parametri funcţionali pentru asigurarea

amorsării permanente a pompelor s-a prevăzut ca acestea sa fie montate
sub nivelul apei din rezervor.
Pompa pentru instalaţia de sprinklere va intra automat în funcţiune la
scăderea presiunii, odată cu intrarea în funcţiune a instalaţiei de sprinklere.
Pentru încercarea periodica a pompelor la debitul de calcul al instalaţiei,
conductele de refulare se leagă la o conductă de testare, care descarcă
înapoi în rezervorul de apă.
Pentru menţinerea presiunii în instalaţia de sprinklere şi eliminarea
semnalelor false cauzate de unele pierderi de apă, s-a prevăzut o pompă
pilot cu debit mic, cu pornire automată, care declanşează la o presiune mai
mică decăt a pompei de incendiu.
S-a adoptat aceasta soluţie din considerente de exploatare raţională a staţiei
de pompare, întrucât pornirile dese şi timpul de funcţionare foarte scurt
dăunează agregatelor de pompare cu debit mare.

1.4. MĂSURI DE TEHNICA SECURITĂŢII ŞI PROTECŢIA

MUNCII LA EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA
INSTALAŢIILOR DE SPRINKLERE

La execuţia şi exploatarea instalaţiei speciale de sprinklere se vor aplica

„Normele republicane de tehnica securităţii şi protecţia muncii” precum şi
măsurile specifice de protecţia muncii corespunzătoare condiţiilor de
funcţionare a instalaţiilor de sprinklere.
Principalele măsuri de tehnica securităţii şi protecţia muncii care trebuie să
fie respectate sunt următoarele:

–9–
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 întregul personal muncitor va trebui să fie dotat cu echipament de protecţie

conform normelor specifice;
 personalul care execută şi exploatează aceste instalaţii va fi calificat
corespunzător şi instruit atât la angajare cât şi periodic, pentru cunoaşterea şi
aplicarea măsurilor specifice de tehnica securităţii şi protecţia muncii;
 la exploatarea staţiei de pompare se vor lua măsuri de evitare a accidentelor
prin electrocutare, în care scop instalaţiile electrice de forţă vor fi prevăzute
cu sisteme de protecţie ;
 conform NORMATIVULUI I-7, circuitele electrice trebuie montate în
tuburi de protecţie, cu execuţie îngropată sub tencuială şi sunt prevăzute din
conductori de cupru şi aluminiu cu înveliş din PVC;
 pentru iluminatul caselor de scări şi a traseelor de evacuare a persoanelor în
caz de incendiu s-a prevăzut iluminat de siguranţă, conform prevederilor art.
6.31 şi tabel 6.1 din Normativul I-7;
 pentru evitarea tensiunilor periculoase de atingere, părţile metalice ale
tablourilor electrice, carcasele utilajelor şi nulul de protecţie, au fost
racordate la priza de împământare a clădirii. Aceasta este de tip natural,
utilizându-se armăturile stâlpilor şi fundaţiilor, de care au fost sudate
elementele de realizare a continuităţii electrice, conform Normativului I-7.

– 10 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

1.5. CRITERII DE DOTARE TEHNICĂ A CLĂDIRILOR

CU INSTALAŢII AUTOMATE CU SPRINKLERE

Montarea sprinklerelor este obligatorie la următoarele tipuri de clădiri

industriale:

 mori cu capacitatea de măcinare a cerealelor de 30 t şi mai mult în 24 h şi

mori pentru servirea populaţiei cu o capacitate de 60 de tone în 24h , cu
excepţia acelora care au planşee de beton şi utilaje incombustibile
 secţii de tâmplărie (croit, prelucrare la maşini, vopsitorie, finisaje, magazii)
2
cu suprafaţa desfăşurată de 2000 m şi mai mult, când sunt situate în clădiri
2
independente sau de 500 m şi mai mult când sunt situate în clădiri cu altă
destinaţie, fără a fi separate de acestea prin pereţi antifoc.
 secţii de confecţionare a modelelor de lucru cu suprafaţă desfăşurată de 1000
2 2
m şi mai mult, când sunt situate în clădiri independente sau de 500 m şi
mai mult, amplasate în clădiri industriale cu alte destinaţii, fără a fi separate
de acestea prin pereţi antifoc;
2
 depozite pentru modele de lemn cu o suprafaţă desfăşurată de 300 m şi mai
mult ;
 spaţii de destrămare şi amestec din secţiile de vigonie şi bataje ale
filaturilor ;

2
 depozite de vată cu o suprafaţă de 700 m şi mai mult, depozite de bumbac,
lână(cu excepţia celor de lână naturală), mătăsuri, tricotaje, textile, articole

– 11 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

de galanterie şi în general la depozitele de mărfuri combustibile, în funcţie

de suprafaţa clădirii şi de valoarea materialelor depozitate ;
 secţii pentru fabricarea celuloidului, a filmelor cinematografice pe bază de
nitroceluloză, precum şi depozite de celuloid, articole din celuloid şi filme
pe bază de nitroceluloză ;
 platouri de filmare acoperite ;
 clădiri industriale fără lumină naturală şi clădiri monobloc din categoriile A,
B, şi C de pericol de incendiu, cu excepţia celor la care materialele solide,
lichide sau utilajele combustibile sunt în cantităţi reduse şi astfel distribuite
încât nu pot favoriza dezvoltarea şi propagarea incendiului sau clădirile din
categoria C de pericol de incendiu la care umiditatea existentă în procesul
tehnologic nu conduce la prevederea unei instalaţii automate de stingere a
incendiilor ;
 garaje sau parcaje cu peste 50 autovehicule, amenajate în subsoluri, precum
şi la cele supraterane închise, care au mai mult de două niveluri ;
 încăperi de tâmplărie şi încăperi pentru depozitarea mobilei din clădiri cu
înălţimi mai mari de 45 m ;
 construcţii închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită (A
şi B), încadrate conform legislaţiei în vigoare, cu densitatea sarcinii termice
mai mare de
2
 construcţii publice cu densitatea sarcinii termice peste 840 MJ/m , cele
destinate depozitării materialelor combustibile, cu aria desfăşurată mai mare
2 2
de 750 m şi densitatea sarcinii termice peste 1680 MJ/m , precum şi
depozite cu stive înalte (peste 6 m înălţime ).
Enumerarea clădirilor şi încăperilor în care se prevăd instalaţii cu
sprinklere nu este limitativă ; funcţie de pericolul de incendiu, importanţa
şi amplasamentul clădirilor şi de valoarea utilajelor şi a materialelor
depozitate se poate stabili necesitatea prevederii instalaţiilor cu sprinklere

– 12 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

şi în alte cazuri. Încăperile prevăzute cu sprinklere se separă prin elemente

incombustibile de spaţiile învecinate neprevăzute cu astfel de instalaţii şi în
care se pot produce incendii. Nu se prevăd instalaţii de stingere tip
sprinkler în cazurile în care apa nu este indicată sau se asigură stingerea cu
alte substanţe (gaze inerte, spumă, abur).

1.6. MĂSURI DE PREVENIRE A SEMNALELOR FALSE

LA APARATELE DE TIP APĂ-APĂ

Pentru evitarea semnalelor false la aparatele de control şi semnalizare de

tip apă-apă este necesar să se asigure etanşeitatea instalaţiei şi ⁄sau să se
evite variaţiile mari de presiune la sursa de alimentare cu apă.
Neetanşeitatea instalaţiei poate proveni de la supapă, reţea sau robinetele
montate în aval de supapă , astfel:
 când supapa nu închide etanş canalul circular , o anumită cantitate de apă
pătrunde continuu în conducta de alimentare ;
 un semnal fals poate aparea şi dacă sunt pierderi de apă în reţea, indiferent
de natura lor va avea loc scăderea presiunii hidraulice în aval de supapă.
Datorită acestui fapt pentru restabilirea echilibrului între cele două feţe ale
supapei se poate monta un compensator;
Asigurarea etanşeităţii supapei, a reţelei de conducte şi a tuturor
robinetelor montate în aval de supapă, împreună cu întreţinerea
compensatorului şi a orificiului de picurare constituie măsuri principale de
prevenire a semnalelor false. Variaţiile de presiune pot determina semnale
false, când sunt lente, numai în lipsa compensatorului sau când acesta este
înfundat.

– 13 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Semnalele provocate de variaţiile mari de presiune ale apei, se identifică

uşor deoarece, spre deosebire de cele de incendiu sau cele cauzate de
neetanşeitate, sunt intermitente. Durata şi frecvenţa lor pot varia în funcţie
de mai mulţi factori locali. Pentru înlăturarea lor se procedează la
eliminarea sau limitarea, conform prescripţiilor furnizorului aparatelor, a
variaţiilor de presiune ale sursei de alimentare cu apă.
Acest deziderat este neglijat de multe ori încă din faza de concepţie a
instalaţiei. Unii proiectanţi adoptă soluţia alimentării instalaţiilor de
sprinklere prin staţii de hidrofoare cu presiune variabilă, cu volum de
3
acumulare redus şi pompe cu debit mare de 100-200m ⁄h, comandate
automate, atât la pornire cât şi la oprire, prin presostat acest sistem prezintă
şi dezavantajul generării frecvente a semnalelor false. Mecanismul
producerii acestora este următorul : la pornirea pompei, o parte din debitul
acesteia se acumulează în recipienţi, iar cealaltă parte trece în reţea
refăcând presiunea în interiorul acestora.
Dezaerisirea instalaţiei, ca şi asigurarea etanşeităţii, sunt măsuri de
prevenire ce se impun în exploatare, pentru evitarea semnalelor false.
Pentru corelarea debitului pompei pilot cu debitul compensatoarelor şi
volumele de aer din recipiente şi reţele pot fi luate, separat sau
concomitent, următoarele măsuri:
 reducerea la minimum a volumului total de aer comprimat din reţelele de
sprinklere ;
 mărirea volumului de aer comprimat din recipientele de hidrofor ;
 reducerea debitului pompei automate (pilot) prevăzută a intra prima în
funcţiune.
În orice împrejurare este strict intezisă aplicarea, pentru înlăturarea
semnalelor false, a unor procedee incorecte cum sunt:

– 14 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 mărirea secţiunii celor trei orificii de curgere ale compensatorului ;

 menţinerea robinetului de semnalizare pe poziţia „închis” ;
 scoaterea capacelor de la clopotele de semnalizare .

1.7. ÎNTREŢINEREA ŞI VERIFICAREA CAPETELOR

SPRINKLERELOR ŞI A REŢELEI
Menţinerea stării de bună funcţionare a reţelei de sprinklere constituie una
din condiţiile de bază pentru eficacitatea instalaţiei.
Sprinklerele trebuie să fie curate, necorodate, fără depuneri de praf, scame,
vopsea sau var, care să le diminueze sensibilitatea. Deflectorul nu trebuie
să prezinte deformaţii pentru a nu se modifica corecta dispersare a apei.
Când sunt expuse pericolului de lovire, trebuie să fie protejate împotriva
deteriorărilor mecanice prin dispozitive speciale.
În locul capetelor declanşate la incendiu sau intempestiv, precum şi în
locul celor deteriorate din alte cauze, se montează neântârziat altele noi,
din stocul de rezervă, de acelaşi tip, mărime şi temperatură de declanşare,
fiind interzisă montarea de dopuri în locul lor.
Montarea şi demontarea sprinklerelor se face numai cu chei special,
construite în acest scop şi livrate odată cu capetele sprinkler de către
furnizorul acestora.
În cazul în care condiţiile de temperatură ale mediului ambiant se
modifică, se schimbă – dacă este necesar – şi capetele sprinkler cu altele
corespunzătoare noii temperaturi. În caz de incertitudine, temperatura
maximă a mediului ambiant al sprinklerelor se determină cu ajutorul unui
termometru de maximă, plasat în locul respectiv timp de câteva zile.

– 15 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

Pentru înlocuirea capetelor deteriorate sau declanşate în caz de incendiu,

trebuie să existe permanent o rezervă de sprinklere, calculată separat
pentru fiecare tip din cele montate în instalaţie.
Pe timpul cât se execută lucrări de reparaţii, zugrăveli sau vopsire în
apropierea capetelor sprinkler, acestea se protejază prin acoperire cu hârtie
sau pungi de polietilenă, pentru a nu fi stropite sau acoperite cu un stat de
vopsea, var sau moloz. Imediat după terminarea lucrărilor acestea se
îndepărtează.
Orice acumulare pe suprafeţele capului sprinkler, contribuind la întârzierea
declanşării lui, trebuie îndepărtată. Când operaţia de curăţire nu se poate
face uşor cu o cârpă sau perie moale, ori prin spălare cu apă, se
demontează sprinklerele şi se înlocuiesc cu altele curate. Apoi se execută
operaţia de curăţire, într-o încăpere corespunzătoare, sau în aer liber, dacă
pentru aceasta se folosesc solvenţi inflamabili. Nu este admisă utilizarea în
acest scop, a soluţiilor corozive sau a lichidelor calde care ar deteriora
sprinklerul.
În cazul deteriorării stratului de protecţie anticorozivă, acesta se reface
corespunzător.
Capetele sprinkler cu aliaj uşor fuzibil se trimit periodic, pentru testare, la
laboratorul Centrului de cercetări şi experimentări al Inspectoratului
general al Corpului Pompierilor Militari, conform I9 art. 88 .
Se va evita depozitarea materialelor sau a obiectelor astfel încât acesta să
împiedice dispersarea apei pe suprafeţele ce tebuie să fie protejate.
Sistemele de încălzire ale spaţiilor protejate cu instalaţii tip apă-apă trebuie
să fie puse în stare de funcţionare. Pe timpul cât nu se lucrează, se va
asigura o încălzire de gardă. Uşile, ferestrele, luminatoarele, ventilaţiile
trebuie de asemenea verificate pentru ca aerul rece să nu pătrundă prin ele
şi să provoace îngheţarea apei din conducte.

– 16 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

În perioadele în care reţeaua este golită pentru verificări sau reparaţii, se

anunţă formaţia civilă de pompieri a obiectivului şi se iau măsuri
suplimentare de supraveghere şi asigurare a intervenţiei cu alte mijloace.
Când se execută operaţii mai importante şi de lungă durată, lucrările se
organizează pe porţiuni separate de introduc modificări în fluxul
tehnologic sau în destinaţia încăperilor, să se adapteze noilor condiţii, când
este necesar şi instalaţia de sprinklere.
Conductele reţelei nu vor fi utilizate pentru alimentarea cu apă a altor
consumatori. Pe reţea, după aparatul de control şi semnalizare, nu se
prevăd robinete. Dacă există totuşi ele se vor demonta sau sigila în poziţie
deschisă, controlând starea lor în fiecare schimb de lucru.
Reţeaua trebuie să fie menţinută în bună stare, fără a prezenta deteriorări
mecanice. Dispozitivele de fixare şi menţinere a conductelor trebuie să fie
intacte pentru a se evita producea de avarii sau deformaţii datorită
tensiunilor în conducte sau fitinguri, în cazul lipsei sau defectării brăţărilor.
Săptămânal se verifică şi curăţă reţeaua de către personalul de întreţinere,
urmărindu-se etanşeitatea şi starea conductelor, fitingurilor, robinetelor de
golire şi dezaerisire, precum şi panta conductelor. În cazul în care se
constată slăbirea sau lipsa suporţilor conductei, defectul se înlătură pe loc.
Pentru a se goli apa condensată se vor verifica şi deschide robinetele de
dezaerisire a reţelei de sprinklere cu apă şi se va evacua aerul acumulat.
La racordurile fixe, pentru alimentarea instalaţiei, se vor verifica starea
garniturilor, existenţa racordurilor înfundate, robinetul de golire şi ventilul
de reţinere. Poziţia racordurilor trebuie să fie semnalizată prin indicator
montat pe perete, iar accesul să fie liber.
Toamna înainte de sosirea frigului, se iau măsuri de evitare a îgheţului apei
în conducte sau capete sprinkler. Orice neglijenţă poate să conducă la
spargerea conductelor sau a sprinklerelor, scoaterea din uz a reţelei şi

– 17 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

pierderi materiale prin degradarea construcţiei, utilajelor sau a

materialelor.
Se va verifica protecţia termică a conductelor interioare de lângă intrări
restul instalaţiei, care se menţine în funcţiune. Dacă se folosesc pentru
izolare blinde, acestea trebuie să fie prevăzute cu o toartă vopsită în roşu,
care să iasă în afara flanşelor, astfel încât să fie uşor vizibilă. Se vor lua
măsuri pentru demontarea blindelor imediat ce se termină lucrările.

2. CALCULUL INSTALAŢIILOR INTERIOARE

DE ALIMENTARE CU APĂ RECE PENTRU
COMBATEREA INCENDIILOR

2.1. CALCULUL HIDRAULIC AL INSTALAŢIILOR DE

COMBATERE A INCENDIILOR CU SPRINKLERE

2.1.1. Elemente generale

Principalele prescripţii de proiectare a instalaţiilor de alimentare cu apă

pentru stingerea incendiilor sunt cuprinse în „Normele generale de
protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi
instalaţiilor” şi „Normele tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor

– 18 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

privind protecţia la acţiunea focului” indicativ P 118/99 şi se referă la

posibilitatea apariţiei şi propagării incendiilor, pericolul pe care-l
reprezintă incendiul pentru viaţa oamenilor sau a bunurilor materiale,
importanţa şi valoarea acestora, precum şi la posibilităţile reale de alarmare
şi intervenţie a forţelor umane.
Măsurile tehnice de siguranţă a construcţiilor se stabilesc în funcţie de
tipul, destinaţia şi mărimea acestora, de categoria de pericol de incendiu a
proceselor tehnologice, de pericolul de incendiu a proceselor tehnologice şi
nivelul de echipare cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor, pe
baza indicaţiilor din „Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor”
indicativ P 118-99.
Sălile aglomerate sunt considerate încăperi distincte, încăperi în care se pot
afla simultan cel puţin 50 de persoane, fiecăreia din acestea revenindu-i o
2
arie de pardoseală mai mică de 4 m .Ţinând seama de destinaţia clădirii
noastre (centru comercial), încăperile respective se încadrează în categoria
S1 de săli aglomerate.
Pentru magazinele universale se recomandă adoptarea instalaţiilor de
sprinklere pentru stingerea incendiilor, cu sectorizarea instalaţiei pe
compartimente de incendiu ale clădirii.
Instalaţia de sprinklere are o funcţionare complet automatizată, fiind
posibilă detectarea şi stingerea incendiilor ca şi semnalizarea acustică şi
optică a intrării în funcţiune a instalaţiei.
S-au prevăzut instalaţii de sprinklere în toate spaţiile comerciale. Datorită
faptului că în încăperile respective avem temperatura mai mare de +4° C
s-a prevăzut sistemul de sprinklere apă – apă.
Reţelele de conducte se vor monta cu panta de 3% pentru eliminarea
aerului sau a apei din acestea iar în punctele cele mai ridicate,
corespunzător fiecărui sector se va prevedea un robinet de închidere şi port

– 19 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

- furtun pentru spălarea conductelor şi un ştuţ cu robinet şi mufă pentru

montarea unui manometru.
Se vor monta manometre în diferite puncte ale instalaţiei ca spre exemplu:
deasupra aparatului de control şi semnalizare, sub robinetul principal de
închidere pe conducta de alimentare cu apă şi în punctul cel mai
dezavantajat din cele două sectoare aceasta pentru a putea controla în
permanenţă presiunea apei. Manometrele vor fi montate astfel încât să se
poată asigura citirea uşoară a indicaţiilor iar pe cadran se va însemna
domeniul presiunilor de lucru al instalaţiei.
Sprinklerele care s-au prevăzut sunt de tip INOX cu Φ 14 cu rozeta
normală şi au temperatura de declanşare de 72°C. Sprinklerele se vor
monta la plafonul încăperilor cu capătul de stropire degajat de orice
obstacol, astfel încât la intrarea în funcţiune să se asigure stropirea cu apă a
suprafeţei incendiate.
Pentru a asigura controlul stării de funcţionare a instalaţiei şi de
semnalizare automată a intrării ei în funcţiune s-a prevăzut un aparat de
control şi semnalizare tip apă–apă ce s-a montat împreună cu dispozitivele
anexe într-o încăpere proprie separată cu pereţi şi planşee, rezistente la foc.
Această încăpere asigură spaţiul necesar servirii şi reparării aparatelor de
control şi semnalizare şi va încălzită termic.

2.1.2. Caracteristici hidraulice, geometrice şi funcţionale ale

capetelor sprinklere

Capetele sprinkler sunt dispozitive care au rolul de a detecta incendiul şi de

a permite refularea apei prin declanşarea lor la o temperatură dinainte
fixată.

– 20 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Sprinklerele utilizate pot acţiona prin unul din următoarele moduri:

 prin topirea unui aliaj fuzibil care menţine închis ventilul sprinklerului;
 prin topirea unei compoziţii chimice care susţine suportul supapei de
închidere;
 prin spargerea unui bulb, umplut cu un lichid care se dilată la temperatură
ridicată.
Sprinklerul INOX se compune dintr-un corp 1 din bronz, prevăzut cu filet
conic exterior pentru asamblarea inelului 2 al ramei 3 de susţinere a rozetei
10 care are marginea îndoită şi zimţată pentru a dispersa uniform apa ( din
care cauză se mai numeşte şi deflector). Inelul 2 fixează totodată etanş o
diafragmă subţire 4 care are în centru un orificiu de refulare a apei, cu
diametrul de 12,7 mm (1/2”). Orificiul de refulare a apei este menţinut
normal închis cu ajutorul unui ventil din sticlă 5, de formă semisferică,
susţinut de un închizător 6 şi de dispozitivul de declanşare alcătuit din trei
plăcuţe 7,8 şi 9 executate din metal bun conductor de căldură, lipite între
ele cu un aliaj uşor fuzibil. Dispozitivul de declanşare tensionat se sprijină
la un capăt pe ramă, iar la celălalt pe închizător, presându-l pe ventilul de
închidere a diafragmei elastice. Modul de funcţionare este următorul: la
atingerea unei anumite temperaturi (produsă de incendiu) numită
temperatură nominală, lipiturile se topesc şi cele trei plăcuţe 7,8 şi 9 se
desfac. Alcătuind un sistem de pârghii instabil, ele sunt expulzate
împreună cu celelalte elemente componente ale dispozitivului de închidere,
sub acţiunea forţei exercitate de membrana elastică. Topirea aliajului uşor
fuzibil trebuie să se facă rapid şi concomitent, astfel ca dispozitivul să
cedeze brusc, piesele lui fiind aruncate energic în exterior pentru a nu
influenţa curgerea şi dispersarea corectă a apei. În cazul în care această
condiţie esenţială nu ar fi îndeplinită, apa, ce s-ar scurge pe aliajul uşor
fuzibil la pierderea de etanşeitate, ar întârzia sau chiar ar împiedica

– 21 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

declanşarea sprinklerului. Odată eliberată secţiunea de trecere a apei prin

orificiul sprinklerului, jetul format la impactul cu rozeta 10 este dispersat
sub formă de picături pe suprafaţa incendiată.
Sprinklerul tip INOX se execută cu diametre ale orificiului de evacuare a
apei de 10,5 mm, 12,0 mm şi 14,0 mm.

Fig.2.1.-Sprinklerul tip INOX

Caracteristicile hidraulice, geometrice şi funcţionale ale sprinklerelor, de

care se ţine seama la alegerea tipului şi numărului acestora sunt:
 debitul specific;
 diametrul orificiului;
 forma geometrică a jetului de apă dispersată;
 aria suprafeţei stropită;
 aria de declanşare simultană a sprinklerelor;
 intensitatea de stropire;

– 22 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 temperatura de declanşare a sprinklerelor.

Temperatura de declanşare a sprinklerelor este temperatura mediului
ambiant la care dispozitivul de blocare, aliajul fuzibil al sprinklerului se
desface şi permite curgerea apei prin orificiul acestuia.

Trepte ale Limitele temperaturii mediului ambiant în care

temperaturii de se pot monta capetele de sprinklere, °C
declanşare, °C Minimă Maximă
72 -5 38
93 -5 60
141 +5 100
182 +5 140

Debitul specific al unui sprinkler qis[l/s] se determină cu relaţia :

π ⋅ d i2
q is = µ ⋅ A ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H i = µ ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ Hi = a i Hi
4
în care:
 Hi este presiunea disponibilă a apei în secţiunea orificiului sprinklerului de
diametru di ;
π ⋅ d i2
 A= - aria secţiunii orificiului sprinklerului de diametru di ;
4
 µ-coeficientul de debit al orificiului sprinklerului ;
 g-acceleraţia gravitaţională ;
π ⋅ d i2
 ai = µ 2 ⋅ g -coeficient caracteristic al tipului de sprinkler, care depinde
4
de coeficientul de debit µ şi de diametrul di al orificiului sprinklerului de tip
i.
Forma geometrică a jetului de apă dispersată se determină experimental
conform SR 13458 şi depinde de forma deflectorului.

– 23 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

– 24 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Fig.2.2.-Secţiuni verticale prin jeturile de apă ale diferitelor tipuri de

sprinklere

Aria suprafeţei stropite este proiecţia pe un plan orizontal a secţiunii

transversale a jetului de apă dispersată. Aceasta are forma unei coroane
circulare a cărei arie, Ai , depinde de tipul sprinklerelor şi de înălţimea de
montaj H [m] a sprinklerelor faţă de suprafaţa protejată. În cazul nostru,
sprinklerele se montează în rânduri paralele, deci suprafaţa protejată care
revine unui sprinkler are forma pătrată.

– 25 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Fig.2.3.-Formele geometrice ale jetului de apă pentru sprinklere cu

diametrul de 10,5mm

Ap = lx ⋅ ly 2
[m ]
Aria de declanşare, As, reprezintă aria în care vor fi acţionate în caz de
incendiu, n sprinklere din totalul de N sprinklere existente într-un
compartiment de incendiu al clădirii şi este dată de relaţia :
2
As=n⋅Ap [m ]
2
Intensitatea de stropire cu apă ii [l/s⋅m ] la funcţionare unui singur sprinkler
avănd debitul specific qis[l/s] este dată de relaţia:
q is
ii =
Ai
2
Intensitatea de stingere is [l/s⋅m ] va fi :
q is min
is =
Ap

unde q ismin este debitul specific al sprinklerului amplasat în poziţia cea mai
dezavantajată din punct de vedere hidraulic.

– 26 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

2.1.3. Alegerea tipului şi determinarea numărului de sprinklere

Pentru a coborî temperatura materialelor aprinse este necesar ca apa să

absoarbă căldură care contribuie la dezvoltarea incendiului cu o viteză mai
mare decât viteza cu care materialul combustibil absoarbe căldura necesară
dezvoltării arderii.
Apa se întrebuinţează pentru stingerea incendiului sub formă de jet
compact, jet dispersat sau jet pulverizat.
Capacitatea de pătrundere a jetului de apă în focarul incendiului depinde de
dimensiunile picăturilor, de presiunea dinamică a jetului, de presiunea
flăcărilor, de curenţii de aer şi de produsele de ardere, de viteza de mişcare
a picăturilor, precum şi de gradul de evaporare a apei în zona de ardere.
Prin folosirea apei sub formă de jet compact se poate folosi cu eficacitate
capacitatea de şoc a apei, deoarece în acest caz cantitatea refulată este
considerabilă şi datorită presiunii mari, efectul de dislocare este puternic.
Jetul dispersat de apă este alcătuit din picături cu diametrul mic, iar efectul
principal de acţiune al apei este răcirea, datorită faptului că suprafaţa
specifică de contact cu flăcările şi produsele de ardere este mult crescută.
Particulele de apă ajunsă în zona focarului trebuie să aibă o viteză
suficientă, capabilă să asigure străbaterea stratului de fum şi gate fierbinţi,
de flăcări pentru a se evapora cât mai aproape de materialul incendiat.
Instalaţiile automate de combatere a incendiilor cu sprinklere sunt cele mai
eficiente sisteme de protecţie care folosesc drept agent de stingere apa.
Superioritatea lor faţă de celelalte sisteme automate de protecţie cu apă
este determinată în primul rând de faptul că sprinklerele se declanşează
individual, acţionând numai asupra ariei incendiate.

– 27 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Instalaţia de sprinklere este un sistem automat de combatere a incendiului

cu funcţii complexe, astfel:
 detectează;
 localizează şi uneori stinge ;
 semnalizează.
În cadrul proiectului, sprinklerele s-au prevăzut astfel încât valorile
intensităţii de stropire să fie mai mari sau cel puţin egale valorile
intensităţii de stingere (conform STAS1478⁄90) S-a ţinut cont şi de dorinţa
investitorului care a decis în funcţie de pericolul, riscul de incendiu,
combustibilitatea şi valoarea construcţiei să se prevadă instalaţii de
stingere automată tip sprinklere în toate spaţiile comerciale şi în cele două
parcaje subterane.
Amplasarea sprinklerelor s-a făcut în funcţie de pericolul de incendiu,
gradul de rezistenţă la foc al încăperilor, poziţia şi dimensiunile grinzilor,
caracteristicile hidraulice funcţionale ale sprinklerelor, dispersarea cât mai
uniformă a apei pe suprafaţa protejată şi densitatea de stingere cu apă.
În cadrul proiectului, cădirea are patru nivele, fiecare constituind căte un
sector. Ele sunt grupate la aparatul de control şi semnalizare. Acesta este
amplasat la parter într-o încăpere proprie separată cu pereţi şi planşee
rezistente la foc; aceasta asigurând şi spaţiul necesar servirii şi reparării
aparatului de control şi semnalizare şi este încălzită şi are acces direct din
spaţiile de circulaţie comună.
Din tabelul 9 (STAS 1478/90) în funcţie de destinaţia încăperii s-a stabilit
intensitatea de stingere (is) şi aria de declanşare simultană (As) astfel :
2
is=0,07 [l/s⋅m ]
2
As=215[m ]
S-au ales sprinklere de tip INOX cu diametrul orificiului de evacuare a
apei di =14 mm pentru o presiune de utilizare în secţiunea orificiului

– 28 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

Hi=20m H2O conform anexei B, STAS 1478- 90 coeficient caracteristic al

capului sprinkler cu diametrul orificiului de 14 mm este ai=0,652.
Pentru proiectul de faţă debitul specific al unui sprinkler s-a calculat:
q is = a i ⋅ H i = 0,652 ⋅ 20 = 2,91[l / s ]

Conform Buletinului de încercare Nr.DS/14.03.1999 pentru capul sprinkler

cu Φ=14 mm şi înălţimea de montaj de 4 m a rezultat R=3,75m ceea ce
reprezintă raza practică de calcul.

– 29 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

Deci sprinklerele vor fi amplasate astfel: vor fi aşezate paralel cu condiţia

stropirii ariei protejate de un singur sprinkler .

Fig.2.4.-Modul de amplasare a sprinklerelor desupra ariei care trebuie

protejată, ţinând seama de raza de stropire

– 30 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Distanţa dintre rândurile de sprinklere şi respectiv dintre sprinklere este

R 2 = 3,75 2 = 5,30m iar distanţa dintre pereţi şi rândul de sprinklere este

R 2 5,30 R 2 ⋅R 2
= = 2,65m. Aria protejată de un sprinkler va fi . Rezultă
2 2
că A p = 2 R = 2 ⋅ 3,75 = 28,12m
2 2 2

2.1.4. Debitul de calcul necesar dimensionării instalaţiei de

sprinklere

Debitul de calcul al conductelor Qi s[l/s] se va determina considerând

funcţionarea simultană a sprinklerelor amplasate în aria A s de declanşare
dintr-un compartiment de incendiu al clădirii.
n
Q is = ∑ q isj
i =1

unde: n-numărul de sprinklere care funcţionează simultan;

2
As-aria de declanşare simultană conform STAS 1478/90, As=215m ;
qis= 2,91 l/s –debitul specific al unui sprinkler
As 215
n= = =8 bucăţi
Ap 28,12

Deci din totalul de 13 sprinklere de la subsol 2 , 8 sprinklere pot declanşa

simultan.
n =8
Qis = ∑ q isj = 8 ⋅ 2,91 = 23,28l / s
i =1

Pentru a se asigura funcţionarea normală a instalaţiei cu sprinklere, se pune

condiţia ca debitul sprinklerului montat în situaţia cea mai defavorabilă, cel
de pe

– 31 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

tronsonul 1.1, să nu depăşească cu mai mult de 15% debitul sprinklerului

montat pe conducta cea mai favorabilă, tronsonul 1.7 . Pentru a se evita
variaţiile mari ale presiunii disponibile la orificiile sprinklerelor, şi pentru a
se realiza o stropire cu apă aproximativ uniformă s-a pus condiţia ca
valoarea medie a intensităţii de stropire să nu depăşească cu mai mult de
15% intensitatea de stingere minimă prevăzută în punctele cele mai
îndepărtate ale ariei de declanşare.
q n = 1,15 ⋅ q1 = 1,15 ⋅ 2,91 = 3,35l / s

2.1.5. Calculul hidraulic al conductelor folosind metoda pierderii

de sarcină liniară specifică medie

q n2 3,35 2
Hn = = = 26.34mH 2 O
a i2 0,652 2
Pierderea de sarcină liniară specifică se calculează astfel :
Hn − Hi 26.34 − 20
i med = = = 295mmH 2 O
1,35 ⋅ ∑ l i 1,35 ⋅ 15,90
n

unde ∑l
i =1
i = 15,90m este suma lungimilor tronsoanelor de conducte dintre

sprinklerele extreme amplasate în aria de declanşare simultană.

Cunoscând debitul q1 şi imed se dimensionează tronsonul 1.1 din
nomogramele pentru dimensionarea conductelor de oţel pentru apă rece şi
a nomogramelor pentru pierderile de sarcină locale .
Se va calcula debitul q2 la sprinklerul 2 cu relaţia:
q 2 = a i H i + hr 12

şi
q12=q1+q2 pe tronsonul 1.2.

– 32 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Se continuă calculele ca mai sus, determinând succesiv debitele la fiecare

sprinkler şi debitul de calcul al fiecărui tronson pe traseul principal, până la
punctul de alimentare cu apă al instalaţiei cu sprinklere.
Se determină sarcina hidrodinamică necesară pentru alimentarea cu apă a
instalaţiei cu sprinklere.
Dacă pe unul din tronsoanele de conducte se ajunge la debitul maxim
admis, calculul hidrodinamic pentru toate tronsoanele următoare ale
traseului principal, se continuă cu valoarea debitului maxim şi imed .
Calculul hidraulic este sistematizat în tabelul 1.
Dimensionarea ramurilor care nu fac parte din aria de declanşare simultană
a sprinklerelor se efectuează la sarcinile disponibile din nodurile traseului
principal, până la punctul de alimentare cu apă a instalaţiei de sprinklere .
Prin această metodă de calcul rezultă că tronsoanele de conducte ale
instalaţiei cu sprinklere vor avea diametre diferite şi se va ţine seama ca
diametrele conductelor să fie monoton crescătoare, de la sprinklerul cel
mai dezavantajat din punct de vedere hidraulic spre punctul de alimentare
cu apă a reţelei.
Calculul de dimensionare a fost sistematizat în tabelul nr.1 în care:
 coloana 1 – numărul tronsonului sau sprinklerului ;
 coloana 2 – debitul sprinklerului [l/s];
 coloana 3 – debitul de calcul de pe tronson [l/s];
 coloana 4 – lungimea tronsonului [m];
 coloana 5 – diametrul conductei [mm];
 coloana 6 – viteza apei în conductă;
 coloana 7 – panta hidraulică a tronsonului (i);
 coloana 8 – pierderea de sarcină liniară [mmH2O];
 coloana 9 – suma pierderilor de sarcină liniară [mmH2O];

– 33 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 coloana 10 – suma coeficienţilor de pierdere locală de sarcină;

 coloana 11 – pierderea locală de sarcină [mmH2O];
 coloana 12 – suma pierderilor locale de sarcină [mmH2O];
 coloana 13 – suma pierderilor totale de sarcină [mmH2O];
 coloana 14 – înălţimea utilă de presiune [mmH2O];
 coloana 15 – înălţimea geodezică [mmH2O];
 coloana 16 – presiunea necesară [mmH2O];

Pentru ramurile celelalte s-a întocmit câte un tabel în care s-a determinat
variaţia debitului la fiecare sprinkler. Fomulele de calcul ale debitului sunt:
qi=ai* Hi ' ;
unde:
Hi’ – noua presiune din orificiul sprinklerului ;
Hi‘= Hi+hr ;
Calculul hidraulic este sistematizat în tabelul următor:

Calculul pierderilor de sarcină:

Pe tonsonul principal avem:
- pe 1.1 avem ∑ζ =1,7 pentru :
-un teu de trecere-0,5
-un cot de 32 mm -1,2
- pe 1.2 avem ∑ζ =0,6 pentru :
-un teu de trecere -0,5
-o reducţie -0,1
- pe 1.3 avem ∑ζ =1,7 pentru :
-un teu de trecere –0,5
-un cot de 40 mm -1,2
- pe 1.4 avem ∑ζ =0,6 pentru :

– 34 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

-un teu de trecere –0,5

-o reducţie -0,1
- pe 1.5 avem ∑ζ =0,6 pentru :
-un teu de trecere -0.5
-o reducţie -0.1
- pe 1.6 avem ∑ζ =0,5 pentru :
-un teu de trecere -0.5
- pe 1,7 avem ∑ζ =3,5 pentru :
-un cot de 100 mm –1.0
-o reducţie-0.1
-două robinete de reţinere cu ventil-2.4
Pe tronsoanele secundare avem:
- pe 2.1 avem Σξ = 3.2 pentru:
-un cot de 40 mm – 1.2
-un teu de derivaţie – 2
- pe 3.1 avem ∑ζ =1.7 pentru :
-un cot de 32 mm –1.2
-un teu de trecere -0,5
- pe 3.2 avem ∑ζ =0.6 pentru :
-un teu de trecere -0,5
-o reducţie –0,1
- pe 3.3 avem ∑ζ =0.6 pentru :
-un teu de trecere -0,5
-o reducţie –0,1
- pe 3.4 avem ∑ζ =2.0 pentru :
-un teu în derivaţie -2
- pe 4.1 avem ∑ζ =3.2 pentru :
-un teu în derivaţie -2

– 35 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

-un cot de 40 mm –1.2

Sarcina hidrodinamică necesară în punctul de racord al instalaţiei cu

sprinklere la reţeaua exterioară de alimentare cu apă este:
Hnec=32313.7 mmH2O=33 mH2O

2.1.6. Prevederi normative specifice instalaţiilor de sprinklere

Echiparea cu instalaţii automate de stingere tip sprinkler a construcţiilor,

compartimentelor de incendiu şi încăperilor, potrivit scenariilor de
siguranţă la foc elaborate, după caz, se asigură după caz la:
 Construcţii închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită
(A şi B) încadrate conform legislaţiei în vigoare cu densitatea sarcinii
2
termice mai mare de 420 MJ/m ;
 Clădiri înalte şi foarte înalte cu densitatea sarcinii termice de peste 420
2
MJ/m , cu excepţia locuinţelor;
 Platourile de filmare amenajate şi închise, studiouri de televiziune şi scene
2
amenajate, cu arii mai mari de 150 m , inclusiv buzunarele, depozitele şi
atelierele anexă acestora;
 Construcţii de producţie încadrate în categoria A, B sau C de pericol de
2
incendiu cu arie desfăşurată de cel puţin 2000 m şi totodată cu densitatea
2
sarcinii termice peste 420 MJ/m ;
2
 Construcţii publice cu densitatea sarcinii termice peste 840 MJ/m , cele
destinate depozitării materialelor combustibile, cu aria desfăşurată mai mare
2 2
de 750 m şi densitatea sarcinii termice peste 1680 MJ/m , precum şi
depozitele cu stive înalte;

– 36 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 Garaje şi parcaje subterane pentru mai mult de 50 autoturisme, precum şi la

cele supraterane închise cu mai mult de 3 niveluri.
Enumerarea echipării cu instalaţii automate de stingere tip sprinkler fiind
minimală, investitorii le pot prevedea şi în alte situaţii, în funcţie de
pericolul şi riscul de incendiu, amplasare, combustibilitatea construcţiei şi
valoare.
Nu se prevăd instalaţii de stingere tip sprinkler în cazurile în care apa nu
este indicată pentru stingere sau se asigură stingerea cu alte substanţe
( gaze inerte, spumă, abur, etc.).
Încăperile protejate cu instalaţii de sprinklere, de regulă trebuie să fie
separate de spaţiile învecinate, prin elemente de construcţie incombustibile
sau prin alte dispozitive corespunzătoare (ecrane, cortine cu acţionare
automată, etc.).
Instalaţia de sprinklere trebuie să fie permanent sub presiune şi se poate
realiza în următoarele sisteme: cu apă-apă şi apă-aer.
Sistemul cu apă-apă se utilizează numai în cazul în care temperatura
o o
încăperilor nu scade sub 4 C şi nu urcă peste 100 C.
Reţelele de distribuţie care pornesc de la aparatele de control şi
semnalizare (ACS), pot fi inelare sau ramificate.
Sprinklerele se montează pe conductele de distribuţie şi pe ramificaţiile
(ramurile) acestora.
Pe fiecare ramură se pot monta maximum 6 sprinklere, cu excepţia
perdelelor de apă de protecţie pe care se pot monta mai multe sprinklere.
Temperatura nominală de declanşare trebuie să fie mai mare decât
temperatura mediului în care sunt montate, conform precizărilor
producătorului.

– 37 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Prin amplasare sau, prin măsuri de protecţie, sprinklerele se protejează

împotriva deteriorărilor mecanice, a efectelor termice şi a influenţării
reciproce asupra declanşării lor.
Pentru mediile corosive se utilizează sprinklere de construcţie specială (de
regulă, din materiale rezistente la coroziune).
Pentru înlocuirea capetelor sprinklerelor deteriorate sau declanşate în caz
de incendiu, se prevede o rezervă de sprinklere, calculate separat pentru
fiecare tip din cele montate, astfel:
 dacă instalaţia are până la 30 de sprinklere, rezerva să fie egală cu numărul
celor montate;
 dacă instalaţia are peste 30 de sprinklere, se asigură o rezervă de 5-25% din
totalul sprinklerelor, în funcţie de tipul acestora, însă nu mai puţin de 30
bucăţi (procentul mare se aplică instalaţiilor cu un număr mic de capete).
La instalaţii echipate cu sprinklere rezistente la coroziune, care
o
declanşează la temperaturi mai mari de 90 C, rezerva trebuie să fie egală
cu numărul de sprinklere montate în sectorul cel mai mare.
Amplasarea sprinklerelor trebuie să se facă în funcţie de pericolul de
incendiu, gradul de rezistenţă la foc al construcţiei, de poziţiile şi
dimensiunile grinzilor, a diferitelor instalaţii, utilaje sau stive de materiale,
precum şi de caracteristicile hidraulice ale sprinklerelor, astfel încât să se
asigure:
 condiţiile de declanşare a sprinklerelor;
 intensitatea de stingere minimă normată;
 protecţia elementelor portante ale construcţiei cu limită de rezistenţă la foc
redusă;
 distribuirea cât mai uniformă a apei pe suprafaţa protejată.

– 38 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Sprinklerele se montează sub plafon şi la nivele intermediare. În cazul în

care există obstacole aflate sub sprinklere, care pot influenţa dispersarea
apei, se impune montarea unor sprinklere suplimentare.
Distanţa minimă între deflectorul sprinklerului şi suprafaţa protejată va fi
de regulă de 0,60 m.
Distanţa dintre deflector şi tavanul continuu, măsurată în plan vertical, va
fi minimum 8 cm şi de maximum 40 cm.
Dacă obiectele existente în încăpere sunt stivuite, introduse în cutii sau
depozitate pe etajere (exceptând cazul depozitelor cu stive înalte), spaţiul
liber în jurul deflectoarelor trebuie să fie de 0,90 m (emisferă cu rază de
0,90 m sub deflector).
Sprinklerele se montează, de regulă, perpendicular pe suprafaţa protejată.
Pentru a evita colmatarea orificiului sprinklerului, acesta se va monta pe
ramură (ramificaţie) prin legarea laterală sau superioară a racordului
sprinklerului.
Distanţa dintre sprinklere şi pereţi nu trebuie să fie mai mare decât
jumătatea distanţei dintre sprinklere.
Sprinklerele se montează cu deflectorul în sus sau în jos, în conformitate
cu instrucţiunile producătorului.
Fiecare sector al instalaţiei de sprinklere se echipează cu un aparat de
control şi semnalizare şi va avea un număr de sprinklere de maximum:
 800 bucăţi în cazul instalaţiei apă-apă; în cazul în care sprinklerele sunt
montate în mai multe încăperi separate între ele prin pereţi şi uşi
incombustibile, numărul sprinklerelor dintr-un sector poate fi mărit la 1200
bucăţi;
 600 bucăţi în cazul instalaţiei apă-aer; în acest caz volumul reţelei de
3
sprinklere a unui sector nu trebuie să fie mai mare de 2 m pentru instalaţiile
3
fără accelerator şi de 3 m la cele cu accelerator.

– 39 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

Sectoarele trebuie să grupeze numai sprinklerele montate în acelaşi

compartiment de incendiu al clădirii.
În cazul în care mai multe încăperi situate pe acelaşi nivel sau pe diverse
niveluri, sunt protejate de aceeaşi instalaţie, trebuie să se poată localiza
intrarea în funcţiune a sprinklerelor de pe fiecare ramură a instalaţiei.
Acest lucru se poate realiza prin montarea unor indicatoare de trecere a
apei instalate pe fiecare ramură a instalaţiei.
Ramificaţiile (ramurile) se prevăd, la capete, cu dopuri care permit
curăţarea periodică.
Pentru eliminarea aerului sau a apei din reţelele de sprinklere, acestea se
o o
montează cu pante 2 /oo -5 /oo; pantele mai mari luându-se pentru cele cu
diametru mai mic.
În punctele cele mai ridicate ale reţelei de sprinklere, corespunzător
fiecărui sector de sprinklere se va prevedea un robinet de închidere şi port-
furtun pentru spălarea conductelor şi un ştuţ cu robinet şi mufă pentru
montarea unui manometru.
Probele hidraulice se execută la 1,5 ori presiunea de regim.
Debitul de calcul al instalaţiei se stabileşte considerând funcţionarea
simultană a capetelor situate în aria de declanşare a sprinklerelor din
compartimentul de incendiu al clădirii conform STAS 1478/90.
Pentru alimentarea instalaţiei de sprinklere de la pompele mobile, se
prevăd racorduri fixe de tip B, amplasate în exterior, în locuri uşor
accesibile utilajelor de intervenţie.
Numărul acestora se stabileşte în funcţie de debitul instalaţiei considerând
15 l/s pentru fiecare racord. Legătura cu reţeaua de sprinklere se face la
distribuitorul staţiei de pompare.
Pe fiecare racord se montează un ventil de reţinere.

– 40 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

Pentru a putea controla în permanenţă presiunea apei sau a aerului se

montează manometre în diferite puncte ale instalaţiei, cum sunt: deasupra
aparatului de control şi semnalizare, sub robinetul principal de închidere
(pe conducta de alimentare cu apă), precum şi în punctul cel mai depărtat
şi mai înalt (cel mai dezavantajat) al fiecărui sector.
Manometrele vor fi montate astfel încât să se poată asigura citirea uşoară a
indicaţiilor, iar pe cadran se va însemna domeniul presiunilor de lucru al
instalaţiei.
Aparatele de control şi semnalizare (ACS), cu dispozitivele anexe, se
montează într-o încăpere proprie separată cu pereţi şi planşee rezistente la
foc, sau într-o încăpere cu altă destinaţie, care nu prezintă pericol de
incendiu.
Încăperea trebuie să asigure spaţiul necesar servirii şi reparării aparatelor
de control şi semnalizare, să fie încălzită cu acces direct din spaţiile de
circulaţie comună.
Dacă încăperea are şi altă destinaţie, aparatele de control şi semnalizare se
montează într-un dulap închis, cu uşiţă şi geam, asigurat cu încuietoare şi
iluminat de siguranţă corespunzător.
Clopotele sistemelor de semnalizare se montează pe elementele de
construcţie verticale, de regulă spre exterior sau astfel încât semnalul să fie
recepţionat cu uşurinţă de ocupanţii clădirii, asigurându-se şi semnalizarea
electrică (optică şi acustică) la încăperea serviciului de pompieri sau la un
punct de supraveghere cu serviciu permanent.
În lipsa indicaţiilor producătorului, distanţa pe orizontală dintre staţie şi
turbina hidraulică nu trebuie să fie mai mare de 25 m, iar pe verticală mai
mare de 6 m (deasupra nivelului supapei staţiei).
Aparatul de control şi semnalizare trebuie montat în poziţie verticală,
ţinând seama şi de indicaţiile producătorului.

– 41 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

Flanşa robinetului principal, aflat în conducta de alimentare a staţiei,

trebuie să se afle la înălţimea de 0,6 m faţă de pardoseală.
Pentru reducerea pagubelor, se recomandă să se asigure evacuarea din
clădire a apei provenită de la instalaţia de sprinklere fie la teren, fie la
reţeaua de canalizare.
Instalaţiile de sprinklere trebuie se fie periodic şi minuţios controlate de un
responsabil competent, desemnat de conducere şi care trebuie să cunoască
instalaţia şi defecţiunile curente, să fie în măsură a stabili fără întârziere
cauza acestora şi să le remedieze la timp, consemnând într-un caiet
(registru) toate constatările şi măsurile luate.
Vanele instalaţiilor de sprinklere vor fi sigilate în poziţie normală de
funcţionare, iar vana principală de alimentare va fi blocată în poziţia
deschis, printr-o curea cu lacăt.
Dacă sigiliul este rupt, vana trebuie să fie controlată şi resigilată în poziţia
normală.
Toate vanele trebuie să fie numerotate pentru identificare şi pentru
facilitarea inspectării, având însemn distinctiv ce indică ramura de
sprinklere ce o controlează.
Vanele instalaţiilor de sprinklere trebuie să fie accesibile în orice moment.
Dacă vanele sunt montate la înălţime, trebuie prevăzute scări permanente
de acces.
Căminele vanelor subterane trebuie ferite de inundaţii, iar capacele trebuie
degajate de pământ, zăpadă, gheaţă sau alte materiale. Acolo unde există
pericol de blocare a vanelor prin depozitarea de materiale, acestea vor fi
protejate prin balustrade, iar accesul va fi marcat pe pardoseală.
Funcţionarea aparatelor de control şi semnalizare şi a vanelor principale va
fi verificată cel puţin o dată pe lună. Personalul de serviciu din fiecare

– 42 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

schimb va verifica starea instalaţiei de sprinklere şi va face menţiuni în

registru.
În cazul în care instalaţia de sprinklere trebuie scoasă din funcţiune pentru
a fi reparată sau controlată, se vor lua măsuri suplimentare de siguranţă.
Lucrările care impun întreruperea funcţionării instalaţiei de sprinklere vor
fi planificate şi executate în perioadele în care pericolul de incendiu este
mai redus.
Se va urmări ca numărul sprinklerelor scoase din funcţiune să fie minim.
După terminarea reparaţiilor, instalaţiile de sprinklere se pun în funcţiune
în cel mai scurt timp.
Periodic se vor lua măsuri pentru verificarea:
 temperaturii din apropierea capetelor sprinkler;
 conductelor pe timp de ger;
 acţiunii corozive a mediului;
 depunerilor de praf, scame pe capetele sprinkler.
Este interzis să se execute modificări în construcţia instalaţiilor de
sprinklere de către persoane necalificate şi fără acordul proiectantului.

– 43 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

2.2. CALCULUL INSTALAŢIILOR INTERIOARE DE

ALIMENTARE CU APĂ RECE PENTRU
COMBATEREA INCENDIILOR - HIDRANŢII
INTERIORI

2.2.1. Elemente generale

Incendiul se defineşte ca un proces complex de ardere, cu evoluţie

necontrolată, datorat prezenţei substanţelor combustibile şi a surselor de
aprindere, a cărui apariţie şi dezvoltare are efecte negative prin producerea
de pierderi de vieţi, pagube materiale, etc. şi care impune intervenţia
organizată pentru stingere.
După felul armăturilor de serviciu cu care sunt echipate, instalaţiile de
distribuţie a apei pentru combaterea incendiilor pot fi: cu hidranţi interiori,
cu sprinklere, cu drencere sau cu pulverizatoare.
Reţelele de conducte de alimentare cu apă pentru combaterea incendiilor
pot fi separate sau comune cu reţelele de alimentare cu apă potabilă sau
industrială.
Stabilirea tipurilor de instalaţii de alimentare cu apă pentru combaterea
incendiilor, ce urmează a fi montate în clădiri depinde de: destinaţia
clădirii, mărimea clădirii, numărul de persoane, gradul de rezistenţă la foc
şi categoria de pericole de incendiu a clădirii, importanţa clădirii sau
bunurilor şi materialelor adăpostite în clădiri, precum şi de alţi factori
tehnici sau economici.
Hidrantul interior pentru clădiri este un robinet de colţ, cu ventil, prevăzut
la intrare cu filet exterior pentru racordarea la o ţeavă de oţel cu diametrul

– 44 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

de 2”, iar la ieşire cu filet exterior pentru înşurubarea unui racord fix la
care se racordează furtunul din cânepă cu ţeava de refulare, care serveşte la
formarea, dirijarea şi împrăştierea jetului de apă asupra obiectului
incendiat.

Fig.2.5.-Schemă pentru determinarea razei de acţiune a unui hidrant

Legendă:
1-coloană de alimentare cu apă rece;
2-nişă ;
3-robinet de hidrant interior pentru incendiu;
4-racord mobil;
5-furtun;
6-ţeavă de refulare;

– 45 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

7-jet de apă;

Hidrantul interior împreună cu echipamentul de serviciu (furtunul şi ţeava

de refulare) se montează într-o cutie metalică amplasată pe perete, în nişă
sau în firidă, la înălţimea de 1,35 – 1,50 m de la pardoseală. Cutia metalică
e prevăzută cu geam mat, pe care se notează cu vopsea roşie, numărul
hidrantului, pentru a putea fi controlat în timpul exploatării instalaţiei sau
identificat rapid în caz de incendiu.

2.2.2. Amplasarea hidranţilor interiori

Hidranţii interiori de incendiu se montează în locuri ferite de îngheţ,

vizibile şi uşor accesibile.
Hidranţii interiori de incendiu se amplasează la intrările din clădire, casa
scării, holuri, coridoare şi alte încăperi cu condiţia ca, deservirea lor în caz
de incendiu, să nu împiedice evacuarea persoanelor aflate în pericol.
Înălţimea de montare a hidranţilor interiori se stabileşte astfel încât să se
asigure o manevrare uşoară a acestora.

– 46 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Fig.2.6.-Cutia metalică pentru hidrantul interior.

Amplasarea şi numărul hidranţilor interiori de incendiu se stabilesc în

funcţie de următorii factori:
 numărul de jeturi ce trebuie să atingă fiecare punct din interiorul clădirii
(numărul de jeturi în funcţiune simultană);
 raza de acţiune a hidranţilor;

– 47 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 caracteristicile constructive ale clădirii;

 amplasarea mobilierului, a materialelor şi a utilajelor în clădire.

Numărul de jeturi ce trebuie să atingă fiecare punct din interiorul clădirii se

stabileşte conform STAS 1478/90 în funcţie de destinaţia clădirii, volumul
construit şi numărul de persoane. Astfel, pentru centrul comercial
considerat, a rezultat un număr de 1 jet ce trebuie să atingă fiecare punct al
clădirii.
Raza de acţiune a hidranţilor este determinată de lungimea furtunului şi de
lungimea jetului de apă
R = Lf +Lj [m]
unde: R - raza de acţiune a hidranţilor [m];
Lf - lungimea proiecţiei orizontale a furtunului [m];
Lj - lungimea proiecţiei orizontale a jetului de apă [m].
Lungimea proiecţiei orizontale a furtunului (Lf) se consideră de 20 m, din
care se scade o lungime de 2,5-3 m, datorită sinuozităţilor în plan vertical
şi orizontal. La încăperile cu înălţimea h = 3-3,5m, raza de acţiune a
hidranţilor se poate considera cu 1-2 m mai mare decât lungimea
furtunului.
Lungimea proiecţiei orizontale a jetului de apă (Lj) se stabileşte cu relaţia:
L j = L2c − ( h − 1,25) 2 [m]
unde: Lc - lungimea minimă a jetului compact [m];
h - înălţimea încăperii [m];
1,25m - distanţa de la pardoseală la nivelul ţevii de refulare.
Lungimea minimă a jetului compact (Lc) se consideră că, în funcţie de
destinaţia clădirilor, variază între 6-9 m. Astfel, pentru un centru comercial
se consideră o lungime minimă a jetului compact (Lc) de 8 m.
Înălţimea încăperii pentru centrul comercial considerat este de 3.2m.

– 48 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Astfel, conform relaţiilor:

⇒ Lj =8.78 m.
⇒ R = 28,78 m.

Caracteristicile constructive ale clădirii constituie un alt factor care trebuie

avut în vedere la stabilirea locului de amplasare a hidranţilor interiori de
incendiu. Astfel, trebuie să se ţină cont de dimensiunile încăperii, poziţia
pereţilor, a golurilor din aceştia, a uşilor şi a căilor de evacuare.
Amplasarea mobilierului, materialelor şi utilajelor trebuie să se facă ţinând
cont de zona de intervenţie a fiecărui hidrant

Fig.2.7.-Raza de acţiune a hidrantului interior.

Legendă:
R - Raza de acţiune a hidrantului interior;
Lf - Lungimea proiecţiei orizontale a furtunului;
Lj - Lungimea proiecţiei orizontale a jetului;
Lc - Lungimea jetului compact;

– 49 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

h - Înălţimea încăperii;
1,25 - Distanţa de la pardoseală la nivelul ţevii de refulare.

2.2.3. Calculul hidraulic al instalaţiei de hidranţi interiori

Metodologia calcului de dimensionare a conductelor instalaţiei cu hidranţi

interiori cuprinde:
 verificarea încadrării clădirii în prevederile normativelor actuale privind
dotarea cu hidranţi interiori pentru incendiu;
 stabilirea numărului de jeturi în funcţiune simultană şi necesitatea atingerii
fiecărui punct combustibil al clădirii de unul sau două jeturi; stabilirea
debitului specific al jetului şi a debitului de calculul; stabilirea jetului
compact, lungimea furtunului şi distanţele de siguranţă conform STAS
1478/90;
 amplasarea hidranţilor interiori pentru incendiu pe planurile clădirii;
 stabilirea tipului reţelei de alimentare cu apă a hidranţilor interiori (comună
cu consumul menajer sau industrial, sau separată);
 întocmirea schemei izometrice de calcul al reţelei de distribuţie a apei;
 stabilirea debitelor de calcul pentru toate tronsoanele reţelei de distribuţie;
 dimensionarea conductelor;
 determinarea pierderilor totale de sarcină;
 determinarea sarcinii hidrodinamice necesare Hnec pentru alimentarea cu apă
a instalaţiei de hidranţi interiori pentru incendiu.

Calculul hidraulic se execută pentru hidrantul cel mai dezavantajat din

punct de vedere hidraulic .

– 50 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

Încăperile în care se efectuează operaţii de vânzare şi care au suprafeţe mai

2
mari de 300 m , se dotează cu hidranţi interiori.
Conform STAS 1478/90, în cazul complexelor comerciale şi a depozitelor
3 3
aferente, pentru un volum 10000 m < 25000 m şi având în vedere că
avem prezentă şi instalaţia de sprinklere, rezultă necesitatea ca fiecare
punct combustibil al clădirii să fie atins de un singur jet, cu o lungime a
jetului compact Lc = 9 m şi un debit de calcul Qih = 2,5 l/s.
Conform STAS 1478/90, în funcţie de lungimea jetului compact L c, se
alege un tip de ţeavă de refulare cu diametrul orificiului ajutajului final d =
16 mm, cu o presiune disponibilă la ajutajul ţevii Hih = 12.40 m H2O şi un
debit specific qih = 3,05 l/s.
Hidranţii interiori de incendiu se dotează cu furtun cu o lungime de 20 m.
Zona teoretică de acţiune a unui hidrant interior este un cerc, având raza
egală cu raza de acţiune a hidrantului.
Amplasarea şi numărul de hidranţi se determină ţinând cont de raza de
acţiune a hidrantului şi de numărul de jeturi, ce trebuie să atingă fiecare
punct combustibil al clădirii.
În cazul complexului comercial dat prin tema de proiectare, numărul de
hidranţi interiori este de 7 hidranţi.
Reţeaua de hidranţi interiori se execută din oţel zincat şi este separată de
reţeaua de consum menajer şi industrial. Reţeua de hidranţi interiori este
formată dintr-un tronson principal din nodurile căruia pornesc trasee
secundare. Acest tronson principal se va calcula cu un debit specific de 2
jeturi ×2,5l/s=5l/s.
În schema izometrică s-a figurat numărul total de 7 hidranţi interiori
stabiliţi.
Diametrul conductelor folosite în instalaţia de hidranţi interiori este de 2”
(50 mm).

– 51 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Se vor calcula vitezele pe fiecare tronson, ţinându-se cont, conform STAS

1478/90, că viteza maximă în instalaţia de hidranţi interiori este 3 m/s.
S-a calculat viteza pentru fiecare tronson, din relaţia de calcul a debitului:
Q
= v⋅A
=
v⋅ πd 2
4 [l/s]
v= Q 4⋅Q 4 ⋅ 2,5 ⋅ 10 −3
A = π ⋅d2 = π ⋅ 0,05 2 = 1,274 [m/s]
unde: v – viteza pe fiecare tronson [m/s];
Q – debitul de calcul [l/s];
2
A – aria secţiunii conductei [m ];
d – diametrul [m].
Vitezele mai pot fi determinate şi cu ajutorul nomogramelor în funcţie de
debitul de calcul şi diametrul conductei d. Din aceste nomograme se mai
determină viteza pe tronson v [m/s] şi panta hidraulică sau pierderea de
sarcină liniară unitară i [mm H2O/m].
Se va calcula sarcina hidrodinamică necesară Hnec, pentru alimentarea cu
apă a instalaţiei cu hidranţi interiori conform relaţiei:
H nec = H g + H i + hr [mm H2O]

unde: Hnec – sarcina hidrodinamică necesară pentru alimentarea cu apă a

instalaţiei cu hidranţi interiori. [mm H2O];
H g – înălţimea geodezică a hidrantului de incendiu amplasat la cota cea
mai mare faţă de un plan de referinţă [mm]; Hg = 15000mm.
Hi – presiunea necesară la ajutajul ţevii de refulare [mm H2O];
hr – suma pierderilor totale de sarcină.
Se va calcula presiunea necesară la ajutajul ţevii de refulare H i conform
relaţiei:
Lc
Hi = 1 −ϕ ⋅ L [mm H2O]
c
α

– 52 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

unde: Lc - lungimea jetului compact [m];

α - coeficient experimental dat de relaţia:
α = 1,19 + 80 ⋅ (0,01 ⋅ Lc ) 4
Cunoscând că Lc = 9 m ⇒ α = 1,191
ϕ - coeficient experimental ce se determină în funcţie de diametrul ţevii
de refulare din STAS 1478/90; astfel, pentru diametrul ţevii de refulare de
16 mm ⇒ ϕ = 0,0105.
Presiunea necesară la ajutajul ţevii de refulare va fi:
Hi=12,40mH2O
Se vor calcula suma pierderilor totale de sarcină hr:
hr = hrf + hrc [m H2O]
unde: hr - pierderile totale de sarcină [m H2O];
hrf - pierderea de sarcină liniară pe furtunul de racord al hidrantului [m
H2O];
hrc - pierderile totale de sarcină (liniare şi locale) pe traseul reţelei de la
hidrantul de incendiu până la punctul de alimentare [m H2O].
Calculul pierderii de sarcină liniară pe furtunul de racord al hidrantului hrf.
= M f ⋅ Q = Af ⋅ l f ⋅ Q = i f ⋅l f
2 2
hrf

unde: M f = A f ⋅ l f - modulul de rezistenţă hidraulic al furtunului;

Af - rezistenţa hidraulică unitară a furtunului;
lf - lungimea furtunului;
Q - debitul de apă evacuat prin furtun;
i f - pierderea de sarcină liniară unitară a apei la trecerea prin furtun; se
determină din nomograma pentru calculul pierderilor de sarcină unitare ale
furtunelor din cânepă necauciucate.
Astfel pentru un debit de 2,5 l/s şi un diametru ales al furtunului de 50mm,
rezultă o pierdere de sarcină liniară unitară de 100 mm H2O/m.
Cunoscându-se că lungimea furtunului este de 20 m:

– 53 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

⇒ hrf = 100 ⋅ 20 = 2000 mm H2O = 2 m H2O

Calculul pierderilor totale de sarcină pe traseul reţelei până la punctul de
alimentare.
hrc = hri + hrl [m H2O]
unde: hrc - pierderile totale de sarcină liniare [m H2O];
hri - pierderile de sarcină liniare [m H2O];
hrl - pierderile de sarcină locale [m H2O].
Pierderile de sarcină liniare apar în procesul disipării energiei hidraulice
prin frecare internă şi depind de vâscozitate şi caracterul curgerii.
Pierderile de sarcină liniare se determină cu relaţia:
λ ⋅v
hri = i ⋅l = 2g ⋅ d
⋅l
[m H2O]
unde: i - panta hidraulică sau pierderea de sarcină liniară unitară [mmH 2O/m];
se determină din nomograme
l - lungimea tronsonului considerat [m];
λ - coeficient de rezistenţă hidraulică;
2
g - acceleraţia gravitaţională [m/s ];
d - diametrul ales al conductei [mm].
Pierderile de sarcină locale apar în zonele în care curgerea uniformă este
perturbată de anumite rezistenţe hidraulice locale (coturi, robinete,
schimbări de direcţie, schimbări de secţiune).
Pierderile de sarcină locale se calculează cu relaţia:
v2
H rl = ∑ξ ⋅ 2 g [m H2O]
unde: ξ - coeficientul adimensional de pierdere de sarcină locală în rezistenţa
hidraulică locală;
v - viteza fluidului în aval de rezistenţa hidraulică locală [m/s];
2
g - acceleraţia gravitaţională [m/s ].

– 54 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Pierderile de sarcină locale se mai pot determina şi din nomograme în

funcţie de Σ ξ şi v.
Σ ξ se va lua în funcţie de tipul rezistenţei hidraulice locale considerate.
Astfel, s-a calculat Σ ξ pentru tronsoanele reţelei celui mai dezavantajat
hidrant:
Calculul pierderilor de sarcină:
Pe tronsonul 1.1 avem ∑ζ =11 pentru :
-un robinet de colţ cu ventil drept Dn=50mm, ζ=8
-trei coturi de 50mm ζ=3
Pe tronsonul 1.2 avem ∑ζ =0,5 pentru :
-un teu de trecere ξ=0.5
Pe tronsonul 1.3 avem ∑ζ =3.5 pentru :
-un teu în derivaţie ξ=1.5
-două coturi de 50 mm ξ=2
Pe tronsonul 1.4 avem ∑ζ =2 pentru :
-un teu de bifurcaţie ξ=2
Calculul hidraulic pentru hidranţi este sistematizat în tabelul următor:

Legendă:
 Q - Debitul de calcul;
 D - Diametrul conductei;
 l - Lungimea tronsonului;
 v - Viteza;
 i - Panta hidraulică sau pierderea de sarcină liniară unitară;
 hri - Pierderea de sarcină liniară;
 hri = i ⋅ l ;

 Σξ - Suma coeficienţilor de pierdere de sarcină locală;

– 55 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 hrl - Pierderile de sarcină locale;

v2
 hrl = Σξ ⋅ 2g ;
 hrc - Pierderile de sarcină liniare şi locale pe fiecare tronson;
 hrc = hri + hrl ;

 hr cum - Pierderile de sarcină liniare şi locale cumulate;

 hr - Pierderile de sarcină liniare şi locale cumulate totale;
 Hg - Înălţimea geodezică a hidrantului;
 Hi - Presiunea necesară la ajutaj;
 Hnec - Sarcina hidrodinamică necesară.

2.2.4. Prevederi normative specifice instalaţiei de hidranţi interiori

Echiparea cu hidranţi de incendiu interiori a construcţiilor,

compartimentelor de incendiu şi a spaţiilor, potrivit scenariilor de siguranţă
la foc elaborate, se asigură după caz la:
Construcţiile închise, din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită (A
şi B), încadrate conform legislaţiei în vigoare indiferent de arie şi numărul
de niveluri;
 Construcţiile publice, administrative şi sociale, cu aria construită de cel puţin
2
600 m şi mai mult de 4 niveluri;
 Clădiri înalte şi foarte înalte, precum şi construcţiile cu săli aglomerate,
indiferent de ariile de construire şi numărul de niveluri;
 Construcţii de producţie sau depozitare din categoriile A, B sau C de pericol
de incendiu, definite conform normelor în vigoare, cu arii construite de
2
minimum 600 m , precum şi depozite cu stive înalte (peste 4 m înălţime);

– 56 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 Construcţii sau spaţii publice, administrative, sociale şi de producţie sau

2
depozitare, subterane, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m ;
 Parcaje sau garaje subterane pentru mai mult de 20 autoturisme şi cele
supraterane închise cu mai mult de două niveluri.
Nu se prevăd hidranţi de incendiu interiori atunci când apa nu este indicată
pentru stingere sau se asigură stingerea cu alte substanţe (gaze inerte,
spumă, aburi, etc.) precum şi la construcţiile parter la care se realizează
intervenţia de la hidranţi exteriori cu furtun de maxim 40 m lungime.
În funcţie de categoriile de pericol sau riscurile de incendiu, de
combustibilitatea şi valoarea construcţiei şi a bunurilor, investitorii pot
stabili necesitatea echipării şi în alte cazuri.
În cazul clădirilor cu mai multe compartimente de incendiu, modul de
echipare cu hidranţi interiori se va stabili pentru fiecare compartiment în
parte, iar gospodăria de apă se va dimensiona pentru compartimentul cel
mai defavorabil.
Hidranţii interiori se pot monta aparent sau îngropat, marcându-se conform
STAS 297/1.
Instalaţiile se proiectează astfel încât să se poată acţiona imediat la
izbucnirea incendiului. Se admite pornirea pompelor şi robinetelor cu
acţionare electrică de la distanţă, prin butoane.
Hidranţii interiori se amplasează în locuri vizibile şi uşor accesibile în caz
de incendiu, în funcţie de raza lor de acţiune şi de necesităţi: lângă intrări
în clădiri, în case de scări, în holuri sau în vestibuluri, pe coridoare, lângă
intrarea în încăperi şi în interiorul acestora.
Robineţii hidranţilor se montează de la 0,8 m la 1,50 m de la pardoseală,
iar cutiile lor vor fi protejate împotriva loviturilor. Cutiile hidranţilor se
execută în conformitate cu prevederile STAS 3081.

– 57 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Nişele hidranţilor nu trebuie să străpungă pereţii antifoc, pe cei care

despart încăperi cu pericol de incendiu diferit sau care delimitează căi de
evacuare. În cazul în care se montează în nişă, rezistenţa la foc a peretelui
trebuie să rămână neschimbată.

Hidranţii interiori se echipează cu furtun tip C (φ 50 mm) flexibil sau tip B

(φ 75 mm) flexibil, cu o lungime de maximum 20 m şi, după necesităţi, cu
dispozitive de refulare a apei sub formă de jet compact, pulverizat sau
mixt.
Dispozitivele de refulare a apei pot fi:
 ţevi de refulare simple;
 ţevi simple prevăzute cu ajutaj pulverizator;
 ţevi de refulare universale.
Ţevile de refulare simple se vor utiliza acolo unde jetul compact nu
produce pagube, dar este necesară forţa de impact a jetului compact (ex.
depozite comerciale, industriale, etc.).
Ţevile de refulare universale se vor utiliza în incinte industriale (hale,
ateliere).
Ţevile simple prevăzute cu ajutaj pulverizator se vor utiliza în toate
clădirile, cu excepţia celor indicate mai sus.
Presiunea minimă la ţeava de refulare – în cazul utilizării dispozitivelor de
pulverizare şi a ţevilor de refulare universale – va fi de minimum 2,5 bari.
Pe timp de noapte sau în locurile unde se desfăşoară activităţi la lumină
artificială, marcarea hidranţilor se va face prin iluminat de siguranţă.
Instalaţiile prevăzute cu hidranţi, amplasate în spaţii cu pericol de îngheţ
vor fi dotate cu armături de golire, dispuse în apropierea robinetului de
acţionare.

– 58 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Pentru întreţinerea în bune condiţii a instalaţiilor de stingere a incendiilor

cu hidranţi interiori, la fiecare unitate se vor construi echipe de revizie care
vor face verificări periodice pe baza unui plan stabilit, consemnând într-un
registru toate defecţiunile şi remedierile efectuate.
Este interzisă utilizarea în alte scopuri a instalaţiilor, utilajelor, mijloacelor
şi materialelor pentru stingerea incendiilor.
Sursele şi reţelele de alimentare cu apă, pentru stingerea incendiilor,
trebuie astfel întreţinute şi exploatate, încât să fie ferite de îngheţ, iar
reviziile şi eventualele reparaţii să se poată face cu uşurinţă în cel mai scurt
timp, fără a se scoate din funcţiune întreaga instalaţie.
Pe conductele instalaţiilor de stingere a incendiilor cu hidranţi interiori nu
se vor suspenda sau rezema diverse obiecte, materiale şi dispozitive. De
asemenea, în apropierea acestor instalaţii nu se vor monta cabluri electrice.
Apa folosită pentru stingerea incendiilor trebuie să fie complet lipsită de
produse petroliere, sau alte produse combustibile.
Se vor întocmi instrucţiuni cu privire la modul de funcţionare, utilizare şi
întreţinere a instalaţiilor, aparatelor, materialelor, etc. pentru stingerea
incendiilor. Ele vor fi cunoscute de personalul de întreţinere a instalaţiei şi
de către membrii formaţiilor civile de pompieri.

Accesul la hidranţi trebuie să fie liber în permanenţă, iar uşile cutiilor

hidranţilor trebuie să se deschidă cu uşurinţă.
Persoanele care lucrează în secţiile prevăzute cu hidranţi interiori trebuie
să cunoască poziţia şi modul de folosire a acestora.
Hidranţii trebuie să fie vopsiţi şi feriţi de lovituri, iar pe timp friguros se
vor proteja împotriva îngheţului.

– 59 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

Instalaţiile se proiectează astfel încât să poată acţiona imediat la izbucnirea

incendiului. Pornirea pompelor (robinetelor cu acţionare electrică), de la
distanţă, prin butoane, se admite numai în cazurile în care este exclusă
posibilitatea deteriorării butoanelor sau acţionarea lor de către persoane
neautorizate.
Alimentarea cu apă a hidranţilor interiori nu se va executa prin
reţele de conducte realizate din mase plastice.

3. PROIECTAREA INSTALAŢIILOR PENTRU

ACUMULAREA APEI RECI

3.1. CALCULUL CAPACITĂŢII REZERVORULUI DE

ACUMULARE A APEI RECI

Necesarul de apă pentru stingerea unui incendiu se stabileşte în funcţie de

debitul de calcul al instalaţiilor ce deservesc compartimentul de incendiu
protejat şi timpul teoretic de funcţionare a acestora. Timpul teoretic de
funcţionare a instalaţiilor speciale de stingere cu sprinklere se consideră 60
minute. Timpul teoretic de funcţionare a instalaţiilor speciale de sprinklere,
pentru răcire sau perdele de limitare a propagării incendiilor, se stabileşte
de la caz la caz, în funcţie de destinaţia elementului protejat şi durata cât
acesta trebuie să reziste la foc.
3
Volumul rezervei de incendiu, Vinc =Vi+Vcons-Va [m ]
în care:

– 60 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 Vi – volumul de apă necesar stingerii tuturor incendiilor simultane, în metri

cubi ; pentru centre populate, Vi se determină conform STAS 1343/1-77 ;
n
Vi = 3,6 ⋅ n ⋅ Te ⋅ Q ie + ∑ 3,6Q ii Tii [m3]
i =1

 Te=3ore durata de calcul a incendiului exterior;

 n=1 numărul de incendii exterioare simultane;
 Qie=5 [l/s] debitul pentru un incendiu exterior care se stabileşte în funcţie de
mărimea clădirii;
 Qii=5+16,27=21,3 [l/s] debitul pentru un incendiu interior;
 Ti=60min pentru instalaţia de stingere cu sprinklere şi 10min pentru hidranţii
interiori;
Din calcul rezultă:
. . . . . . . . . . 3
Vi=3,6 1 180 60 5 +3,6 30,62 60 60+3,6 5 60 10=602035,2 [l]=602 [m ]
3
 Vcons =0 [m ] volumul de apă necesar asigurării consumului de apă potabilă
sau industrială pe timp de incendiu, în metri cubi .În cazul de faţă avem
rezervoare de inmagazinare diferite pentru apă potabilă sau industrială şi
pentru stingerea incendiilor;
 Va – volumul minim de apă cu care rezervoarele pot fi alimentate în timpul
incendiului, care se determină cu relaţia:
Va=3,6Tiqa min
în care:
 Ti – durata teoretică a incendiului(sau, în cazuri speciale, acea parte din
durata incendiului în care se poate asigura alimentarea rezervorului), 1 oră
pentru instalaţia de sprinklere şi tot 1 oră pentru instalaţia de hidranţi
interiori ;
 qa min – debitul minim de alimentare pe timp de incendiu, determinat în
secţiunile de control situate la intrarea apei în rezervoare, în l/s.

– 61 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Vi 602
q a min = 24 = 24 = 602[m 3 / h] = 167,22[l / s ]
Ti 24
Din calcul rezultă Va=3,6·1·167,22=602[l/s]
3
Deci Vinc=602035,2-602=601433,2[l]=601[m ]
La determinarea rezervei de apă s-au avut în vedere şi următoarele condiţii:
 în cazul în care rezervoarele de înmagazinare sunt comune pentru apă
potabilă sau industrială şi pentru stingerea incendiilor, la stabilirea
capacităţii rezervoarelor se ia în considerare rezerva de incendiu sau rezerva
de avarie, şi anume, cea mai mare dintre valorile acestor două rezerve ;
 în caz de funcţionare în regim de avarie se admite folosirea rezervei de
incendiu, cu luarea măsurilor tehnico-organizatorice prevăzute în
instrucţiunile de exploatare, necesare pentru funcţionarea cu restricţii a
consumului în regim de avarie, remedierea operativă a avariei şi întărirea
măsurilor de prevenire a incendiilor în zonele afectate ;
 volumul rezervei pentru incendiu poate fi redus cu volumul V a numai în
cazul când alimentarea rezervorului de la sursă poate avea loc fără
întrerupere, în condiţiile de siguranţă prevăzute de prescripţiile legale în
vigoare, chiar în timpul incendiului ;
 instalaţiile speciale de stingere a incendiilor trebuie să aibă o rezervă proprie
care să asigure funcţionarea lor în orice împrejurare, o perioadă minimă de:
- 20min, cu întreg debitul de calcul la: clădiri industriale
monobloc, magazii, săli de spectacol cu o capacitate mai mare de 600
locuri;
- 10min, cu debitul de cel puţin 10l/s la clădiri industriale sau
civile, obişnuite.
Dimensionarea rezervei proprii pentru instalaţii speciale se poate face
numai dacă, în intervalul de timp indicat, se asigură punerea în funcţiune a
sursei de bază care trebuie să asigure debitele de calcul necesare, în caz

– 62 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

contrar, se dimensionează rezerva proprie, proporţional cu debitele de

calcul şi timpul real de punere în funcţiune a sursei de bază.
Capacitatea bazinelor descoperite de apă pentru incendiu se majorează cu
cantitatea de apă care poate îngheţa pe timp de iarnă sau care poate să se
evapore pe timp de vară.
Când alimentarea cu apă a rezervorului se face dintr-o reţea exterioară
existentă care asigură debitul şi presiunea necesară în caz de incendiu, dar
care funcţionează cu intermitenţă, se prevede un rezervor care să asigure
funcţionarea timp de 10min a hidranţilor interiori şi timp de 60min a
hidranţilor exteriori. Rezerva de apă pentru alimentarea instalaţiilor
speciale poate fi păstrată împreună cu cea pentru hidranţi interiori şi
exteriori.
Rezerva de apă pentru stingerea incendiilor poate fi păstrată împreună cu
cantităţile de apă necesare consumului menajer sau industrial cu
respectarea normelor sanitare, luându-se măsuri ca să se împiedice
folosirea rezervei de apă pentru incendiu în alte scopuri.
Alimentarea cu apă a instalaţiilor de sprinklere, drencere şi pulverizatoare
se face de regulă, din sisteme comune cu alte nevoi. Pentru racordarea
reţelelor de sprinklere pot fi luate în consideraţie două categorii de surse:
 sursă de bază automată, care să asigure alimentarea cu apă la parametrii
proiectaţi, pe toată durata teoretică de funcţionare a sistemului de dispersare;
 sursă iniţială automată, care să alimenteze instalaţia în prima fază a
incendiului şi o sursă de bază care să fie pusă în funcţiune intr-un anumit
interval de timp, înainte de epuizarea sursei iniţiale.
În ordinea de preferinţă, ca surse de alimentare se folosesc:
 rezervoare de înălţime ;
 rezervoare pneumatice ;
 instalaţii de hidrofor.

– 63 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

Ele trebuie să aibă asigurată rezerva de apă pentru incendiu, conform

normelor în vigoare. Rezerva de apă poate fi păstrată în rezervoare
împreună cu cantităţile de apă necesare consumului de apă potabilă,
menajeră sau industrială, luându-se măsuri ca să se împiedice folosirea în
alte scopuri a volumului de apă necesar stingerii incendiului. Dacă sursa
alimentează şi alte instalaţii de incendiu, care funcţionează simultan cu
instalaţiile de dispersare a apei, debitul lor este adăugat la debitul acestora.
În sistemele de protecţie a obiectivelor importante şi vulnerabile,
calculul şi execuţia reţelelor de alimentare şi a instalaţiilor din staţiile de
pompare, hidrofoare, rezervoare, branşamente la reţeaua publică, se fac
astfel încât, în cazul unei avarii, în fiecare porţiune a acestor conducte să se
poată asigura condiţiile de debit şi de presiune pe durata teoretică de
funcţionare a sistemului.
Rezervoarele de înălţime permit acumularea unei rezerve de apă
necesară compensării variaţiilor orare ale debitului consumat, în condiţiile
funcţionării continue sau intermitente a surselor de alimentare cu apă.
Rezervoarele de înălţime, folosite ca surse iniţiale sau de bază, trebuie să
asigure presiunea minimă necesară la capul de dispersare a apei amplasat
în punctul cel mai înalt şi mai depărtat, în condiţiile funcţionării lui în grup
cu celelalte capete prevăzute a acţiona simultan.
Rezervoarele de înălţime pot fi alimentate cu apă prin conducte direct din
conducta publică a reţelei exterioare, când sarcina hidrodinamică
disponibilă în punctul de racord este mai mare sau cel puţin egală cu
sarcina hidrodinamică necesară în instalaţia interioară, sau, cu ajutorul
pompelor în caz contrar. Apa este distribuită din rezervorul de înălţime în
instalaţia interioară prin aceeaşi coloană prin care se face alimentarea cu
apă a rezervorului, cu ajutorul conductei de legătură pe care se montează
clapeta de reţinere care are rolul de a permite trecerea apei numai într-un

– 64 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

singur sens ; în acest fel, rezervorul de înălţime este alimentat cu apă

numai prin racordul superior.
Pentru menţinerea constantă a nivelului maxim al apei, rezervorul de
înălţime este prevăzut cu o conductă de preaplin prin care se elimină
excesul de apă ce ar putea rezulta în cazul unei defecţiuni intervenită pe
conducta de alimentare. Pentru evitarea contaminării apei se interzice
legarea directă a preaplinului la canalizare ; de aceea se prevede o pâlnie
racordată cu un sifon în care se menţine un strat de apă numit gardă
hidraulică ce are rolul de împiedica pătrunderea gazelor din conducta de
canalizare.
În scopul evitării pericolului de inundare a clădirii în cazul unor defecţiuni
ale rezervorului sau al scăpărilor accidentale de apă, se iau diferite măsuri
tehnice. O soluţie este montarea rezervorului de înălţime pe o tavă din
lemn căptuşită cu tablă din oţel zincată care are rolul de a colecta şi evacua
eventualele scurgeri de apă. În acest sens se evită pericolul inundării
clădirii în cazul unor defecţiuni ale rezervorului sau al scăpărilor de apă.
Pentru a se evita pericolul de îngheţ în timpul iernii sau încălzirea excesivă
a apei în timpul verii, rezervorul se izolează cu un material termoizolant
introdus între suprafaţa exterioară a rezervorului şi interiorul unei cutii din
lemn. În acest mod se înlătură şi condensarea vaporilor de apă pe suprafaţa
exterioară rece a rezervorului. De regulă, rezervoarele de înălţime sunt
amplasate în încăperi special amenajate, astfel că, înainte de începerea
montajului sunt necesare o serie de lucrări pregătitoare , ca de exemplu:
 finisarea încăperii în care va fi montat rezervorul de înălţime ;
 asigurarea golurilor pentru introducerea rezervorului, armăturilor şi
conductelor în interiorul clădirii ;
 existenţa unui mijloc mecanizat de ridicare ;
 executarea postamentului pe care urmează să se monteze rezervorul.

– 65 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Rezervoarele de înălţime se montează după cum urmează:

 se verifică orizontalitatea postamentului pe care se va monta rezervorul şi
dacă este posibil se fac rectificările necesare, amplasând sub rezervor pene
de centrare ;
 se montează rezervorul pe postament ;
 se execută conductele de legătură la instalaţie, conducta de preaplin şi golire.
Conductele de alimentare cu apă şi distribuţie se execută din ţevi din oţel
zincate, iar conductele de preaplin şi golire din ţevi negre de oţel, grunduite ;
 rezervorul se vopseşte la interior şi la exterior cu miniu de plumb.
Rezervorul se dotează cu indicatoare de nivel şi dispozitive de transmitere
a indicaţiilor acestuia la staţia de pompare şi/sau la clădirea serviciului
public de pompieri.

Rezervoarele pneumatice sunt recipientele de presiune utilizate ca sursă

iniţială de alimentare cu apă se amplasează orizontal sau vertical, în funcţie
de mărimea lor şi dimensiunile încăperii şi au:
 robinet de închidere şi robinet de reţinere pe conducta de alimentare a
reţelei;
 robinet de închidere şi robinet de reţinere pe conducta de alimentare a
recipientului ;
 robinet de închidere şi robinet de reţinere pe conducta de alimentare cu aer ;
 indicator de nivel cu tub de sticlă având robinete de închidere şi robinet de
golire ;
 manometre şi supape de siguranţă, capac de vizitare şi robinet de golire a
recipientului.
Pentru alimentare cu aer a recipientelor pneumatice se prevăd două
compresoare, unul fiind de rezervă.

– 66 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

Instalaţia de hidrofor se compune dintr-o staţie de pompare având montate

pe conducta de refulare recipiente hidropneumatice aflate sub presiunea
unei perne de aer comprimat, numite recipiente de hidrofor.
Instalaţia de hidrofor se adoptă atunci când sarcina hidrodinamică
(presiunea de serviciu disponibilă a apei din conducta publică în punctul de
racord al instalaţiei interioare) este permanent sau pe perioade lungi,
insuficientă pentru funcţionarea normală a tuturor punctelor de consum, iar
consumul de apă din instalaţie prezintă variaţii importante în timp între
valori maxime şi minime. Folosirea instalaţiilor de pompare fără recipiente
de hidrofor, duce, pe de o parte, la consumuri mari de energie electrică,
deoarece pompele vor funcţiona la debite mici cu randamente mici, şi, pe
de altă parte, la uzura prematură a automatelor de pornire a pompelor,
datorită pornirilor şi opririlor succesive ale acestora, cu frecvenţă foarte
mare.
Din conducta publică apa pătrunde într-un rezervor tampon care poate fi
închis sau deschis, fiecare dintre acestea având avantajele şi dezavantajele
cunoscute. Din rezervorul tampon apa este aspirată de pompă şi refulată în
instalaţie. Din debitul total al pompei, o parte satisface consumul clădirii,
iar restul se acumulează treptat în recipientul de hidrofor, comprimând
perna de aer existentă deasupra apei, până la o valoare limită maximă
dinainte stabilită şi controlată de un presostat, numită presiune de oprire a
pompei, la atingerea căreia presostatul comandă oprirea pompei. Din acest
moment, consumul de apă din instalaţie este satisfăcut din rezerva
acumulată în recipientul de hidrofor. Pe măsură ce această rezervă de apă
scade, perna de aer de deasupra apei se destinde până la o valoare limită
minimă, numită presiune de pornire a pompei, controlată de acelaşi
presostat, care, la atingerea acestei valori, comandă pornirea pompei şi
funcţionarea instalaţiei se repetă.

– 67 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

Aşadar, pompa asigură ridicarea presiunii apei din instalaţie şi are o

funcţionare periodică, durata unei perioade fiind definită ca intervalul de
timp între două porniri succesive ale pompei. Perna de aer de deasupra apei
din recipientul de hidrofor este asigurată de un compresor de aer, care este
pus în funcţiune manual, ori de câte ori este necesar să se refacă volumul
de aer din rezervor.
Hidroforul este prevăzut cu o sticlă de nivel care permite controlul vizual
al nivelului apei în timpul exploatării şi, prin urmare, şi al volumului
ocupat de aer. La partea superioară a hidroforului se montează un ventil de
siguranţă cu contragreutate sau cu arc pentru protecţia recipientului în
cazul unor suprapresiuni accidentale. Comparativ cu rezervorul de
înălţime, recipientul de hidrofor prezintă avantaje deosebite şi anume:
poate fi montat în orice punct al clădirii, dar de regulă se montează în
subsol sau, pentru un ansamblu de clădiri, într-o clădire separată numită
staţie de hidrofor ; conservă calitatea apei evitând impurificarea ei prin
faptul că recipientul este închis.

3.2. PROIECTAREA STAŢIEI DE POMPARE

Staţiile de pompare apă de incendiu pot fi amplasate în clădiri

independente sau înglobate în clădiri civile sau industriale din categoriile
C, D, E de pericol de incendiu sau alipite de acestea.
Încăperile staţiilor de pompare a apei de incendiu se separă de restul
clădirii prin pereţi cu rezistenţa la foc cel puţin 1h 30 minute, având acces
direct din exterior. Se admite comunicarea cu un hol comun printr-o uşă cu
rezistenţa la foc cel puţin 1h 30 minute.

– 68 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Încăperea staţiei de pompare se prevede cu iluminat de siguranţă, conform

normativului I-7. Alimentarea cu energie electrică se face conform
aceluiaşi normativ.
La clădirile în care sunt prevăzute instalaţii automate de stingere şi se
prevăd pompe fixe de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor, este
obligatorie montarea unei pompe de rezervă egală cu cea mai mare din cele
în funcţiune.
Pompele pot fi acţionate automat sau manual. În cazul în care acestea sunt
acţionate automat, se va prevede obligatoriu şi posibilitatea acţionării
manuale. Oprirea pompelor se va face întotdeauna manual din staţia de
pompare. În cazul lipsei de apă, se admite oprirea automată.
Pompele de incendiu se montează astfel încât nivelul rezervei de apă de
incendiu să fie mai sus decât partea superioară a corpului pompei (pompă
înecată). Conductele de legătură între pompe şi rezervor nu se vor monta
deasupra nivelului rezervei de incendiu. Este indicat ca fiecare pompă să
aibă conductă proprie de aspiraţie din rezervorul de apă.
Refularea şi legarea pompelor la reţelele de distribuţie se va face astfel:
 la instalaţiile de stingere cu sprinklere se va prevede un distribuitor propriu,
separat şi independent, ce va fi alimentat prin minim 2 conducte, fiecare
asigurând debitul maxim necesar. Din acest distribuitor vor fi alimentate
instalaţiile de stingere cu sprinklere prin 2 conducte dimensionate fiecare
pentru debitul maxim necesar;
 la instalaţiile de stingere cu hidranţi interiori, se va prevede o conductă
proprie de refulare.
Pentru încercarea periodică a pompelor de incendiu se recomandă
asigurarea posibilităţii de întoarcere a apei în rezervor.
Schema instalaţiei, calculul şi execuţia reţelelor, rezervoarelor şi a
conductelor din staţiile de pompare, se face astfel încât, în cazul unei

– 69 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

avarii, în orice porţiune să se poată asigura debitul şi presiunea de stingere

a incendiului.
Tabloul electric al pompelor de incendiu este racordat înaintea
întrerupătorului general.
Pentru reducerea consumului de energie electrică de pompare, se prevede o
conductă de ocolire pentru alimentarea cu apă în perioada în care reţeaua
de alimentare asigură debitul şi presiunea necesară.
Staţia de pompare care va asigura alimentarea cu apă pentru combaterea
incendiilor se va amplasa în partea de jos a clădirii la ,,subsol 2’’ .
Pompele şi vanele de incendiu vor fi acţionate de la distanţă şi vor trebui să
fie alimentate continuu cu energie electrică de la două surse independente.
Pompele de incendiu vor fi acţionate prin butoane de pornire amplasate în
staţia de pompare, la serviciul de pompieri sau lângă hidranţii interiori.
De regulă, pompele amplasate în staţia de pompare nu aspiră direct din
conducta publică, ci dintr-un rezervor tampon deschis sau închis (sub
presiunea unei perne de aer comprimat) sau din rezervoare de acumulare a
apei, cu care sunt cuplate.
În scopul supravegherii permanente a alimentării normale cu apă a
rezervoarelor s-au prevăzut instalaţii pentru semnalizare optică şi acustică
a nivelului rezervei de incendiu, care să permită în caz de necesitate, luarea
măsurilor de utilizare a rezervei de incendiu în regim de avarii, stabilite
prin instrucţiunile de exploatare.
Având în vedere necesitatea menţinerii permanente a instalaţiei de
sprinklere sub presiune şi evitarea unor alarme false datorate unor pierderi
de apă în reţea, s-a prevăzut o pompă pilot care are rolul de a menţine
instalaţia sub presiune, prin completarea periodică a apei pierdute din
instalaţie.

– 70 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Pompele pilot trebuie să asigure completarea consumului de apă la o

presiune superioară presiunii de funcţionare a instalaţiei de sprinklere.
Menţinerea instalaţiei la presiunea de calcul, se face prin funcţionarea
automată a pompei pilot.
Rezervoarele de acumulare se prevăd pentru :
 instalaţii de alimentare din reţelele exterioare cu funcţionare intermitentă;
 reţelele interioare sau exterioare a căror alimentare directă de la sursă cu
cantităţile de apă necesare pentru acoperirea nevoilor menajere, tehnologice
sau pentru stingerea incendiilor nu este posibilă din punct de vedere tehnic
sau nu este raţională din punct de vedere economic;
 obiectivele speciale la care se desfăşoară un proces tehnologic pentru
combaterea unui incendiu, trebuie asigurate şi în caz de avarie a sursei de
alimentare cu apă.
Aspiraţia se face dintr-un rezervor de acumulare care este amplasat la
,,subsolul 2” şi este comun pentru consumul menajer şi pentru stingerea
incendiilor, instalaţia de sprinklere.
Pompele care vor fi amplasate în staţia de pompare vor aspira apa direct
din rezervor. Debitul necesar al pompelor în funcţiune (Qp) se ia egal cu
debitul conductei principale de distribuţie (qc) , adică:
3
Qp=qc [m /h]
Pompele alese preliminar pot fi de acelaşi tip sau de tipuri diferite, în
funcţie de :
 destinaţia staţiei de pompare;
 variantele de montaj şi de automatizare a staţiei de pompare.
În continuare se determină punctele de funcţionare ale instalaţiei de
pompare, ţinând seama de modul de cuplare şi de numărul pompelor în
funcţiune, la intersecţia curbei caracteristice de sarcină a pompei sau a

– 71 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

cuplajului (la cuplarea în paralel sau în serie) cu curba caracteristică a

reţelei de pompare.
În conformitate cu Normativul I9/1994, pompele pentru incendiu vor avea
aspiraţie de tip înecat.

Alegerea pompelor de incendiu:

 Instalaţia de hidranţi interiori:
3
Se cunosc: - debitul de calcul Qhidr = 2,5 l/s = 9 m /h;
- înălţimea de pompare Hhidr = 17,1mH2O.
Conform datelor de mai sus, s-au ales două pompe, dintre care, una de
rezervă, de tipul CRIŞ 50 cu următoarele caracteristici:
φ = 120 mm;
n = 2900 rot/min.;
P = 0,82 KW.
 Instalaţia de sprinklere.
3
Se cunosc: - debitul de calcul QSpk = 30,62l/s = 110,23 m /h;
- înălţimea de pompare HSpk = 29,8 mH2O.
Conform datelor de mai sus, s-au ales două pompe, dintre care, una de
rezervă, de tipul CERNA 150 cu următoarele caracteristici:
φ = 308 mm;
n = 1450 rot/min.;
P = 12,2 KW.
Se verifică dacă pompele au fost bine alese preliminar, respectiv dacă
debitele şi înălţimile de pompare ale punctelor de funcţionare sunt egale cu
valorile corespunzătoare necesare.

– 72 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

4. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

4.1. ELEMENTE PRIVIND CALITATEA ÎN CONSTRUCŢII

ŞI SIGURANŢA UTILIZATORILOR UNEI
CONSTRUCŢII

Potrivit Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii pentru obţinerea unor

construcţii de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea şi
menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a următoarelor cerinţe:
a) rezistenţă şi stabilitate ;
b) siguranţă în exploatare ;
c) siguranţă la foc ;
d) igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului ;
e) izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie ;
f) protecţia împotriva zgomotului .
Obligaţiile prevăzute mai sus revin factorilor implicaţi în conceperea,
realizarea şi exploatarea construcţiilor.
Prin Ordinul 381/1219/MC/194 pentru aprobarea Normelor generale de
prevenire şi stingere a incendiilor s-au stabilit obligaţiile pe linie de
prevenire şi stingere a incendiilor ce revin proiectanţilor şi executanţilor
lucrărilor de construcţii şi instalaţii, precum şi cele ce revin beneficiarilor
acestora.
Organizarea şi desfăşurarea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor
în general, precum şi realizarea siguranţei la foc a construcţiilor pe baza

– 73 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

sistemului de exigenţe esenţiale au în vedere incendiul ca un proces

complex, cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei substanţelor
combustibile şi a surselor de aprindere.
Apariţia şi dezvoltarea necontrolată a arderii au efect negativ, deoarece
produc pierderi de vieţi omeneşti, pagube materiale etc. şi impun
intervenţia organizată pentru stingere.
Construcţiile trebuie proiectate şi realizate astfel încât, prin soluţiile
adoptate, în caz de incendiu să asigure:
a) protecţia ocupanţilor, ţinând seama de vârstă, starea de sănătate şi
riscul de incendiu;
b) protecţia serviciilor mobile de pompieri care intervin pentru
stingerea incendiilor, evacuarea ocupanţilor şi a bunurilor materiale;
c) limitarea pierderii de vieţi omeneşti şi bunuri materiale;
d) prevenirea avariilor la construcţii şi instalaţii învecinate, în cazul
prăbuşirii construcţiei incendiate;
Principalele performanţe privind siguranţa la foc trebuie asigurate pe
întreaga durată de utilizare a construcţiilor în funcţie de :
 riscul de izbunire a incendiilor ;
 condiţiile de siguranţă a utilizatorilor în caz de incendiu ;
 comportarea la foc a construcţiei în ansamblu şi a principalelor ei părţi
componente ;
 caracteristicile specifice ale elementelor şi materialelor utilizate ;
 posibilitatea de intervenţie pentru stingerea incendiilor ;
Condiţiile performante specifice şi cuantificarea acestora pentru fiecare
situaţie concretă se stabilesc pe baza unor scenarii de siguranţă la foc.
Scenariile de siguranţă la foc sunt constituite din combinaţii de valori şi
relaţii între condiţiile performante asigurate, respectiv între intervalele de
timp şi nivelul performanţelor realizate.

– 74 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

Valorile intervalelor de timp şi nivelul performanţelor asigurate se

stabilesc în funcţie de gradul de importanţă al construcţiei la nivel de
localitate sau de zonă de amplasare, de condiţiile de utilizare privind
riscurile şi pericolele potenţiale de incendiu şi de condiţiile din zona
respectivă referitoare la echiparea cu instalaţii specifice, existenţa, dotarea
şi posibilităţile de intervenţie a serviciilor mobile de pompieri, distanţele
faţă de acestea, căile de acces şi intervenţie asigurate etc.
Nivelul riscului de izbucnire a incendiului într-o construcţie este
determinat de nivelul limită de risc provenit din conţinutul ei, al
materialelor şi elementelor ce alcătuiesc construcţia şi al vecinătăţilor
acesteia, precum şi al instalaţiilor şi al echipamentelor construcţiei care pot
constitui accidental surse de izbucnire a unui incendiu.
Siguranţa utilizatorilor unei construcţii trebuie asigurată prin stabilirea
unor intervale de timp care să permită corelarea acţiunilor de intervenţie şi
de salvare cu dezvoltarea incendiului, respectiv a unor perioade de timp
corespunzătoare pentru alarmare, alertare, supravieţuire, evacuare,
localizare şi stingere a incendiului, precum şi propagarea la obiective
învecinate.
Timp de alarmare – intervalul de timp între izbucnirea incendiului şi
semnalizarea lui de către un sistem automat de detectare şi semnalizare sau
de către o persoană. Acest timp trebuie să fie cât mai scurt posibil şi este
determinat de nivelul performanţelor sistemelor automat utilizate şi
nedeterminat în cazul persoanelor.
Timp de supravieţuire – în încăperile construcţiei şi în spaţiile de refugiu
prevăzute în acestea este intervalul de timp de la izbucnirea incendiului
până la limita menţinerii vieţii, respectiv producerea asfixierii, arsurilor sau
prăbuşirea zonei construit sau a construcţiei. Acest timp este condiţionat de
performanţele elementelor de construcţie utilizate şi trebuie să fie suficient

– 75 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

de mare pentru a permite salvarea utilizatorilor construcţiei. Totodată,

timpul de supravieţuire depinde de temperatura asigurată în zonele
respective, de degajările de fum şi gaze toxice, de stabilitatea structurală
etc.
Timp de evacuare – intervalul de timp după alarmare necesar ca toţi
utilizatorii să se deplaseze din încăperi sau din construcţii în locuri sigure
din exterior sau în spaţiile de refugiu prevăzute în interiorul ei. Acest timp
se asigură prin respectarea condiţiilor impuse căilor de evacuare ca număr,
mod de dispunere, lungime, alcătuire şi dimensionare conform prevederilor
din reglementările tehnice.
Timp de localizare şi stingere a incendiului – este intervalul de timp
cuprins între timpul de alarmare şi momentul în care acesta este sub
control şi stins. Acest timp este determinat pe baze statistice, în funcţie de
tipul construcţiei, nivelul organizării şi echipării acesteia cu mijloace de
semnalizare şi stingere, de amplasare faţă de unităţile mobile de intervenţie
şi de componenţa şi dotarea acestora, de accesele şi căile de intervenţie
asigurate etc.
Timpul de propagare a incendiului la obiectele învecinate este intervalul de
timp între alarmare şi momentul în care se propagă la obiectele învecinate.
Se determină prin calcul în funcţie de radiaţia termică a construcţiei
incendiate, de distanţa faţă de vecinătăţi şi de rezistenţa la foc a faţadelor şi
acoperişurilor obiectelor învecinate.
Stingerea propriu-zisă:
Mai întotdeauna incendiile izbucnite la magazinele comerciale şi
alimentare au produs pierderi destul de mari. Deseori, în magazine, pe o
suprafaţă relativ redusă se concentrează valori materiale mari care pe
timpul incendiilor sunt expuse distrugerii sau degradării din cauza
incendiului şi a refulării unei mari cantităţi de apă pe timpul intervenţiei.

– 76 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Clădirile magazinelor adăpostesc în incinta lor săli de comerţ, de

prezentare şi expunere, încăperi pentru primire, păstrare şi pregătire a
mărfurilor pentru vânzare, încăperi auxiliare şi tehnice (camere de
ventilaţie, secţii de maşini, tablouri electrice, instalaţii de încălzire, etc),
încăperi administrative şi grupuri sociale.
2
Sarcina termică din magazinele comerciale se ridică până la 100kgf/m iar
în încăperile de depozitare a diferitelor mărfuri depăşeşte de 2-3 ori
valoarea indicată. Pe timpul producerii incendiului în magazine şi depozite
pot să se distrugă diferite categorii de produse, inclusiv materiale sintetice
ale căror ardere şi descompunere termică, în majoritatea cazurilor sunt
însoţite de o formare abundentă de fum şi degajare de gaze toxice.
Propagarea incendiului şi ridicarea temperaturii la incendiile de materiale
sintetice se face foarte rapid şi cu degajare de fum dens.
Pentru organizarea în bune condiţii a stingerii incendiilor izbucnite la
magazinele universale este necesar să se stabilească :
 caracteristicile constructive ale magazinului ;
 stabilirea numărului persoanelor existente în clădire şi principalele căi de
evacuare a lor ;
 mijloacele şi metodele potrivite pentru această operaţiune ;
 natura, cantitatea, ordinea de operare şi caracteristicile materialelor
depozitate ;
 proporţiile şi direcţiile principale de propagare a incendiilor ;
 pericolul de explozie şi de intoxicare pentru oameni ;
 posibilităţile de descompunere termică a mărfurilor cuprinse de incendiu, de
degajare şi răspândire a fumului şi gazelor toxice ;
 ce anume arde şi ce anume mărfuri periculoase se mai găsesc în zona
expusă ;

– 77 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 necesitatea evacuări materialelor neincediate, locul de depozitare a lor şi

modul de aducere la îndeplinire a acestei acţiuni (conform planului de
evacuare) ;
 condiţiile care favorizează şi cele care îngreunează acţiunea de stingere ;
 existenţa şi amplasarea ascensoarelor şi a persoanelor imobilizate în acestea;
 căile de acces care se pot utiliza pentru evacuarea persoanelor şi a bunurilor
materiale ;
 necesitatea şi posibilitatea practicării unor deschideri pentru pătrunderea în
clădire în vederea salvării persoanelor şi evacuării bunurilor materiale ca şi a
introducerii ţevilor de refulare destinate stingerii incendiilor ;
 întrerupera curentului electric ;
 sursele de apă disponibile, distanţele până la acestea ;
 forţele şi mijloacele necesare pentru stingere, căile de introducere a lor în
dispozitivul de luptă ;
 substanţele stingătoare cele mai indicate în raport cu materialele
combustibile existente în interior.
Densităţile mari de persoane în magazinele universale şi situaţiile
complexe care intervin în caz de incendiu, obligă la luarea unor măsuri
speciale pentru evacuarea în bune condiţii a personalului din interior.
În caz de evacuare la magazinele cu scări rulante acestea sunt scoase din
funcţiune, pentru a nu se ajunge la aglomerări în faţa scărilor rulante.
Pentru realizarea evacuării într-un timp scurt trebuie să se evite
încrucişarea căilor principale pentru a se înlătura concentraţia de persoane
prin congruenţa fluxurilor din direcţii diferite, pe căile principale de
circulaţie.
De asemenea trebuie efectuată marcarea vizibilă a ieşirilor pe casa scărilor,
folosind indicatoare din materiale luminescente. Prin iluminarea ieşirilor

– 78 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

de evacuare se asigură orientarea fluxului de persoane care se scurge în

mod corespunzător.
Pentru asigurarea unei evacuări rapide a clădirii, ţinând cont de vitezele
diferite de deplasare pe căi de acces şi scări este necesar ca lăţimea uşilor
de la casa scării de la etaje să corespundă cu lăţimea utilă a treptelor. De
asemenea evacuarea trebuie realizată după nişte planuri concrete deja
elaborate.
Mai trebuie ţinut cont şi de faptul că, specific oricărui local cu densitate
mare de persoane este posibilitatea apariţiei panicii, care poate avea urmări
deosebit de grave. Densitatea la care panica prezintă pericol pentru
2
evacuarea personalului este de ordinul a 0,28m /persoană. La densitatea de
0,26 m2/persoană când oamenii aflaţi unii lângă alţii se ating între ei şi nu
mai pot evita contactul, se creează starea de stres care poate degenera în
panică, fără nici o altă cauză.
Căile de evacuare trebuie să conducă la suprafeţe în aer liber. În cazuri
excepţionale evacuarea persoanelor de la etajele superioare se poate face
pe scări metalice exterioare de salvare, cu condiţia ca această acţiune să fie
bine organizată şi condusă din interior şi exterior de persoane competente.
De asemenea se mai pot folosi în aceleaşi condiţii autoscările metalice
sosite la faţa locului, precum şi alte dispozitive.
Numărul mare de persoane prezente obligă la luarea unor măsuri speciale
privind evacuarea în caz de incendiu. Din cercetări rezultă că timpii critici
privind evacuarea sunt între orele 10,30-11,30 şi 16,30-17,30 (sâmbăta
între orele 10,30-11,30).
Calculele făcute pentru desfăşurarea evacuării au confirmat că în
majoritatea situaţiilor se produc aglomerări de persoane în faţa ieşirilor,
precum şi în casele scărilor.

– 79 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

Pentru asigurarea evacuării într-un timp scurt trebuie să se evite

încrucişarea căilor de evacuare principale, trebuie să se facă marcarea
vizibilă a căilor de evacuare, trebuie să se asigure iluminarea acestora,
trebuie ca lăţimea uşilor de la casa scărilor să corespundă cu lăţimea utilă a
treptelor. Personalul trebuie instruit săptămânal cu privire la sarcinile ce-i
revin şi trebuie executate periodic exerciţii practice de evacuare. Acţiunea
calmă şi corectă a acestuia, la evacuare, constituie cea mai importantă
sarcină.
Din experienţă s-a constatat că persoanele care au părăsit obiectivul
incendiat, se depărtează de acesta şi îşi micşorează viteza de mişcare, fapt
ce impune ca ieşirile să fie astfel realizate încât să se asigure ieşirea
nestingherită a persoanelor în exterior.
În cazuri excepţionale, se pot folosi pentru evacuare scările exterioare de
incendiu, autoscările mecanice sau alte dispozitive.
Un incendiu la un magazin comercial se propagă foarte repede cu degajare
mare de căldură şi fum ca urmare a existenţei în magazin a produselor pe
bază de materiale plastice, a ţesăturilor din fibre şi fire sintetice care
creează posibilitatea apariţiei unui fum dens şi care îngreunează acţiunea
de intervenţie. Incendiul se propagă pe verticală şi orizontală, din cauza
curenţilor puternici care se formează.
Principiile tactice de stingere variază în funcţie de specificul raioanelor şi
de caracteristicile materialelor care ard, ceea ce impune de la început
luarea unor măsuri care să ducă la desfăşurarea unei bune intervenţii în caz
de incendiu.
De la început în caz de incendiu, trebuie să se acţioneze cu mijloace
iniţiale de stingere, planul primei intervenţii se va pune în totalitate în
practică. În afară de mijloacele iniţiale se va acţiona imediat cu ţevi de
refulare de la hidranţii interiori de către personalul magazinului universal.

– 80 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

În vederea obţineri succesului de intervenţie a subunităţilor, unităţilor şi

formaţiilor civile de pompieri încă de la început trebuie să se realizeze :
 marcarea , în prealabil, a căilor de acces pentru pompieri ;
 fixarea locurilor de staţionare a maşinilor şi utilajelor de salvare ;
 stabilirea direcţiilor de oprire şi de intrare în dispozitiv a maşinilor în faţa şi
în jurul magazinului ;
 amenajarea de suprafeţe marcate pentru instalarea maşinilor şi utilajelor de
salvare în faţa clădirilor în apropierea nemijlocită a părţii carosabile.
Acţiunea de intervenţie pentru stingerea incendiilor trebuie să înceapă cu
evacuarea persoanelor din încăperile incendiate sau blocate de incendiu.
Pentru aceasta forţele principale se vor dirija în acest scop încă de la
începutul intervenţiei, având în vedere ca acţiunea să fie îndreptată pe
direcţiile căilor prin care se organizează evacuarea bunurilor materiale
aflate în magazin sau în depozit.
Stingerea incendiilor se va organiza pe sectoare, pe paliere sau pe verticală,
în raport deci de caracterul constructiv respectiv.
Ţinând seama de caracteristicile mărfurilor depozitate şi de specificul
raioanelor se vor folosi ţevi cu diametre mari, tip B, cu ajutaje de 20...24
mm, precum şi ţevi tip C, în mod combinat cu ajutaje de 14...16 mm, cu
misiunea de a proteja materialele şi încăperile necuprinse de flăcări; ţevile
tip B vor mai fi folosite pentru apărarea elementelor de construcţie de pe
direcţiile principale şi lucrul în exterior. La nevoie vor fi folosite şi ţevi
pulverizatoare. Ţevile se introduc prin uşi, ferestre şi alte deschideri,
gratiile de la ferestre se vor tăia cu dispozitive speciale.
Majoritatea forţelor se vor amplasa la nivelul în care a izbucnit incendiul şi
pe direcţia principală de propagare a acestuia, iar la nivelele superioare ţevi
din dispozitivul adoptat. Concomitent cu acţiunea de stingere a
materialelor care ard, se execută şi protecţia celor care se evacuează sau a

– 81 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

celor care pot duce la propagarea incendiului sau exploziilor şi în mod

special a celor care prezintă pericol de explozie şi degajări mari de fum.
Pentru evacuarea bunurilor materiale în ordinea importanţei şi valorilor, se
vor concentra numărul de persoane şi utilaje şi se vor organiza depozitarea
lor într-un loc sigur sub pază.
La locul incendiului se va crea o rezervă de forţe şi mijloace cu ajutorul
cărora să se poată interveni la apariţia unor noi focare de ardere.
Substanţele de stingere se vor alege în raport de natura incendiului în
scopul evitării utilizării apei în cazurile în care acesta ar putea provoca
dezvoltarea arderii. Apa se foloseşte sub formă de jet compact sau
pulverizat în raport de cerinţe.
La stingerea incendiilor în magazinele universale se mai poate utiliza
spumă, în special cea cu coeficient mare de înfoiere la produsele unde apa
este contraindicată.
Pe timpul intervenţiei pentru stingerea incendiilor la magazinele
universale, o grijă deosebită trebuie acordată asigurării securităţii
servanţilor. Se vor lua măsuri de evacuare a fumului, gazelor şi a celorlalte
produse de ardere prin ventilare naturală sau mecanică. La nevoie se vor
practica deschideri în planşee şi acoperiş, precum şi utilizarea iniţială a
jetului de apă sub formă pulverizată pentru decantarea particulelor de fum
aflate în suspensie.
Trebuie avut în vedere că amenajarea şi construcţia magazinului universal
se va face conform prevederilor normativului republican pentru
“Proiectarea şi executarea construcţiilor şi instalaţiilor din punct de vedere
al prevenirii incendiilor”.

– 82 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

5. SCENARIU DE INCENDIU

5.1. ELEMENTE GENERALE

Incendiile reale sunt procese complexe, cuprinzând o serie de succesiuni

necesare de stări şi fenomene în urma cărora se produc transformări fizice,
chimice şi termice ale materialelor din zona incendiată şi din vecinătatea
acesteia, având o evoluţie şi dezvoltare în timp şi spaţiu influenţate de
diferiţi factori, procese ce determină acţiuni de intervenţie ale oamenilor,
în cadrul cărora sunt utilizate, procedee, metode şi mijloace specifice
pentru salvarea persoanelor aflate în pericol, întreruperea efectelor
distructive generate de incendii şi înlăturarea urmărilor acestora.
Apariţia unui proces este generată de existenţa elementelor ce determină
iniţierea şi întreţinerea reacţiei de oxidare a substanţelor şi materialelor şi
este însoţită de dezvoltarea de căldură şi lumină. Aceste elemente sunt :
 existenţa substanţelor (materialelor) care întreţin arderea, ce îndeplinesc în
reacţie rolul de oxidant ;
 existenţa substanţelor (materialelor combustibile) ;
 realizarea temperaturii de aprindere, care determină dezvoltarea în lanţ a
reacţiei de oxidare până la gradul de generalizare a incendiului în întreaga
zonă, în care sunt îndeplinite cele două condiţii de mai sus.

Izbucnirea incendiului poate decurge în trei etape:

 oxidarea lentă a materialelor combustibile, proces care în anumite condiţii
poate fi urmat de autoaprindere (chimică sau biochimică) ;

– 83 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 aprinderea, condiţionată de realizarea temperaturii de aprindere fie în

interiorul substanţei (materialului), fie prin acţiunea unei surse exterioare de
iniţiere a procesului de ardere ;
 arderea propriu-zisă, marcată de declanşarea reacţiilor în lanţ, creşterea
cantităţii de căldură şi autopropagarea flăcărilor pe suprafaţa materialului
combustibil.
Momentul începerii arderii propriu-zise este considerat în literatura de
specialitate ca fiind momentul izbucnirii incendiului, începutului de
incendiu, în funcţie de dezvoltare ulterioară a procesului de ardere, de
pericolul pe care îl prezintă pentru vecinătăţi şi pierderile pe care le
provoacă.
Dezvoltarea incendiului este cuprinsă între momentul izbucnirii şi
momentul terminării acţiunilor de înlăturare a urmărilor provocate de
acesta. Ea este subâmpărţită în trei faze, caracterizate şi delimitate de
modul de desfăşurare a reacţiilor de oxidare în lanţ şi de interacţiunea
dintre acestea, activitatea oamenilor, eficienţa folosirii substanţelor
stingătoare şi lucrărilor executate pentru înlăturarea efectelor distructive
provocate de arderile violente din timpul dezvoltării incendiului. Aceste
faze sunt :
 faza de dezvoltare liberă ;
 faza de localizare ;
 faza de lichidare.
Faza de dezvoltare liberă este o parte a evoluţiei incendiului, cuprinsă între
izbucnirea incendiului şi începerea acţiunii de stingere cu mijloacele
primei intervenţii.
Faza de localizare este o parte a evoluţiei incendiului, cuprinsă între
momentul intrării în acţiune cu mijloacele primei intervenţii şi întreruperea
propagării incendiului pe perimetrul incendiat, reducerea intensităţii de

– 84 –
PROIECT DE DIPLOMĂ

ardere timp în care se realizează concentrarea forţelor, evacuarea şi

salvarea persoanelor aflate în pericol, luarea dispozitivelor de luptă şi
refularea substanţelor stingătoare, în scopul limitării propagării arderii,
luării sub control a acesteia şi asigurării stabilităţii elementelor de
construcţii pe perimetrul şi interiorul acestuia.
Faza de lichidare este parte finală a evoluţiei unui incendiu, încadrată în
timp între limitarea propagării arderii pe aliniamentul perimetrului
incendiat, reducerea intensităţii de ardere în zona incendiată, asigurarea
stabilităţii elementelor de construcţie şi încheierea acţiunii oamenilor
(personalului concentrat pentru intervenţie), în care se obţine întreruperea
arderii şi se înlătură posibilitatea reapariţiei incendiului.

5.2.CALCULUL SUBSTANŢELOR NECESARE STINGERII

INCENDIULUI

SITUAŢIA TACTICĂ:
Incendiul a izbucnit la CENTRU COMERCIAL OMNIA pe o suprafaţă de
60mp şi la blocul de locuinţe E13 din partea de est. Instalaţiile speciale de
stingere a incendiilor au intrat automat în acţiune. Există pericolul
propagării incendiului la subsol şi la partea superioară către etajul 1 la
spaţiu comercial. Garda de intervenţie are misiunea de localizare şi
lichidare a incendiului cu ţevi tip B şi ţevi tip C.
În cooperare cu pompieri civili se execută evacuarea persoanelor pe scara
de salvare.
Legătura de conducere şi cooperare se asigură prin staţiile de emisie-
recepţie.
În cazul de faţă se utilizează ca substanţă de stingere apa, pentru care se
efectuează următoarele determinări:

– 85 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 determinarea debitului necesar (qi nec) de apă pentru satisfacerea necesităţilor

de stingere cu apă ;
Debitele necesare de apă pentru stingere se determină cu ajutorul relaţiei:
= k 2 × 60 × A × i s [l / min]
qi nec
unde:
 k2=coeficient de corecţie nedimensional; în cazul de faţă k2=1;
 60=numărul secundelor dintr-un minut;
2
 A=suprafaţa de stingere [m ]; din situaţia tactică creată A=60mp;
 is=intensităţile de stingere minime; în cazul de faţă is=0,1 l/s mp
Deci, qi nec=396 l/min.
 determinarea numărului capetelor de debitare a apei (Nii) pentru realizarea
debitului necesar se va face astfel: atunci când se folosesc capete de un
singur fel, se va utiliza relaţia:
q inec 396
N ii = = = 1.52
q ii 260
Se vor folosi ţevi de refulare tip B cu ajutajul de 14mm, la o presiune de 40
mH2O, qii=260 l/min
Deci, numărul capetelor de debitare va fi :
Nii=1,52 ţevi
Se alege Nii=2
 stabilirea debitelor de refulare parţiale, în funcţie de debitul specific al
capetelor (qii) de acelaşi fel puse în funcţiune simultan conform
dispozitivului adoptat pentru stingere şi însumarea debitelor de refulare
parţiale după corectare, în vederea obţinerii debitului de refulare (qref);
Debitele de refulare parţiale, în cazul folosirii apei ca substanţă de stingere,
sunt egale cu debitul de refulare pentru acelaşi tip de capăt de debitare, şi
anume:
qref= N ii ⋅ q ii

– 86 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ
.
Se calculează: qref=2 260 = 520 l/min
 stabilirea cantităţii de apă necesară pentru acţiunea de stingere a incendiului
(Vih), în funcţie de timpul prevăzut pentru funcţionarea diferitelor capete de
debitare a apei şi debitul de refulare al acestora;
Formula de calcul va fi:
Vih =
∑ q ref ⋅ Tt [m 3 ]
1000
unde:
 Tt se alege în funcţie de operaţia de stingere: Tt=20min;
3
Se calculează: Vih =10,4 m
Acesta este volumul de apă necesar stingerii incendiului.

5.3. CALCULUL FORŢELOR ŞI MIJLOACELOR

Baza de calcul o constituie debitele necesare de substanţe stingătoare
determinate prin calcul, alegerea maşinilor, utilajelor şi capetelor de
debitare pentru asigurarea condiţiei qref>qnec, încadrarea cu personal a
tehnicii de luptă, existenţa, starea, debitele, capacităţile şi distanţele faţă de
sursele de alimentare cu apă, dotarea cu accesorii şi substanţe a tehnicii de
luptă din înzestrarea unităţilor (subunităţilor) şi formaţiilor civile de
pompieri.
Se vor folosi pentru intervenţie:
 1 autospecială cisternă de alimentare cu apă (APCA) cu 2 ţevi de refulare;
 1 autopompă cisternă cu tun (APCT) cu 2 ţevi de refulare;
 1 autotun de intervenţie (ATI) cu 2 ţevi de refulare.
Determinarea numărului total de persoane necesare pentru stingerea
incendiului, limitarea şi înlăturarea efectelor distructive ce-l însoţesc,
simbolizat prin Np, se determină cu ajutorul formulei:

– 87 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Np=Npc+Np th+Np st+Rz+Np aux+Np cc o

în care:
 Npc=numărul ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor necesari pentru
conducerea acţiunii de luptă ale pompierilor militari; Npc=3;
 Np th=numărul persoanelor cu pregătire tehnică din cadrul obiectivului ce
concură la conducerea şi asigurarea tehnico materială a acţiunii de
intervenţie; Np th=2;
 Np st=numărul pompierilor militari şi civili necesari pentru lucrul cu tehnica
de luptă şi utilajele de stingere, conform încadrării acestora; Np st=20;
 Np aux=numărul persoanelor necesare pentru executarea lucrărilor auxiliare
(evacuări, transporturi, deblocări, desfaceri, etc.) şi pentru înlăturarea
urmărilor incendiului; Np aux=5;
 Rz=numărul persoanelor necesare pentru înlocuirea servanţilor în
dispozitivele de luptă, în cazul intervenţiilor de durată în condiţii grele. Se
stabileşte, de la caz la caz, şn funcţie de posibilităţi, şi are în vedere
pompierii militari bine pregătiţi pentru îndeplinirea misiunilor; Rz=6;
 Np cc o=numărul persoanelor necesare pentru paza perimetrului obiectivului
incendiat (blocarea acestuia), însumat cu numărul persoanelor ce execută
cercetarea incendiului (altele decât cele luate în calcul la personalul de
conducere şi cel cu pregătirea tehnică) şi cu numărul persoanelor necesare
pentru asigurarea ordinii şi îndrumarea circulaţiei. Np cc o=0.
Deci, Np=36
Pentru paza perimetrului obiectivului incendiat, asigurarea ordinii şi
îndrumarea circulaţiei se cooperează cu forţe specializate în acest sens din
cadrul Poliţiei, Procuraturii, Serviciului Mobil de Urgenţă şi Reanimare
etc.

– 88 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

6. BIBLIOGRAFIE
 Col.Avram Valer, Cpt.Sârbu Gheorghe, ing.Balint Ionel -Metodologia
calculului forţelor şi mijloacelor necesare pentru stingerea incendiilor –
Serviciul Editorial şi Cinematografic – Bucureşti – 1984.
 Lect.univ.Benescu Vasile, Prep.univ.Moţei C-tin - Tehnica şi tactica
intervenţiilor – Academia de Poliţie, Facultatea de Pompieri – Bucureşti –
1996.
 Pompiliu Bălulescu, Vasile Călinescu – Instalaţii automate de detectare şi
stingere a incendiului. Ed. Tehnică Bucureşti, 1977.
 Pompiliu Bălulescu – Stingerea incendiilor. Editura Tehnică, Bucureşti
1981.
 Pompiliu Bălulescu, Ionel Crăciun – Agenda pompierului, Editura Tehnică,
Bucureşti 1993.
 Lect.univ.drd.ing. Şerbu Traiean, Lector univ.drd.ing. Flucuş Ioan –Instalaţii
speciale de stingere împotriva incendiilor, vol.I, II, Editura M.I.
 Şt. Vintilă, T. Cruceru, L. Onciu – Instalaţii sanitare şi de gaze, EDP Buc.
1995.
 Şt. Vintilă, T. Cruceru, L. Onciu – Instalaţii sanitare şi de gaze. Îndrumător
de proiectare, EDP Buc. 1987.

– 89 –
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 Normativ pentru proiectarea şi execuţia instalaţiilor sanitare, I9 – 1994.

 Reglementări privind protecţia împotriva incendiilor la proiectarea şi
realizarea construcţiilor şi instalaţiilor.
 P118 – 99 Normele tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind
protecţia la acţiunea focului.
 Standardele de stat privind proiectarea şi execuţia instalaţiilor sanitare.
 STAS 1478/90 – Construcţii civile şi industriale. Alimentarea interioară cu
apă.

– 90 –