Nr. 33.

Scrisoarea Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, Alexii II, adresată Preafericitului
Patriarh al României, Teoctist, despre unele acţiuni anticanonice grosolane ale episcopului Petru
(Păduraru) pe teritoriul Ucrainei şi al Moldovei

25 martie 2000 Nr. ieşire 752

PREAFERICIRII SALE, PREAFERICITULUI TEOCTIST, PATRIARH AL ÎNTREGII ROMÂNII, LOCŢIITOR AL

CEZAREEI CAPADOCIEI, MITROPOLIT AL UNGRO-VLAHIEI, ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTIULUI

Preafericirea Voastră!

Salutăm frăţeşte Sfinţenia Voastră cu urări de pace, sănătate şi bunăstare. Drept motiv pentru
scrierea prezentului mesaj serveşte profunda Noastră îngrijorare şi mâhnire în legătură cu
informaţiile neîncetate care sosesc la noi despre acţiunile anticanonice grosolane ale episcopului
Petru (Păduraru) pe teritoriile Ucrainei şi Moldovei, care fac parte din jurisdicţia Bisericii Ortodoxe
Ruse. După cum se ştie, mitropolitul Petru, în timpul când era episcop de Bălţi, vicar al Eparhiei de
Chişinău al Bisericii Ortodoxe Ruse, a nimerit sub oprirea de la slujirea celor sfinte pentru acţiunile
sale schismatice de la sfârşitul anului 1992. Îngrijindu-se pentru o cât mai grabnică atingere a păcii şi
unităţii bisericeşti, precum şi ţinând cont de pocăinţa episcopului Petru, exprimată de el în petiţia din
25 februarie 1999, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a luat decizia cu privire la disponibilitatea
de a scoate de pe el această sancţiune canonică şi de a-i oferi Gramota de Eliberare pentru trecerea
sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Române. Această decizie a fost determinată, înainte de toate, de
năzuinţa eliminării tuturor obstacolelor pentru a putea purta negocieri despre normalizarea relaţiilor
între Bisericile noastre şi a fost luată în speranţa unor paşi de răspuns şi în întâmpinarea părţii
române. Spre regret, Petru nu doar nu şi-a încetat acţiunile sale anticanonice, dar le-a transferat şi pe
teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Moscovei. Asfel, prin unul din decretele
sale, cu nr. 95 din 3.11.99, a fost înfiinţată de el mănăstirea în numele sf. Antonie cel Mare în or.
Cernăuţi, Ucraina, stareţ al căreia a fost numit un cleric al Bisericii Noastre, ieromonahul Varsanufie
(Solopov), oprit de la slujire preoţească de către Arhiepiscopul Cernăuţilor şi al Bucovinei, Onufrie,
pentru oficierea samavolnică a Dumnezeieştii Liturghii în limitele eparhiei sale. Asemenea acţiuni
anticanonice ale mitropolitului Petru aduc un prejudiciu enorm unităţii bisericeşti şi încă mai tare
împiedică restabilirea plinătăţii relaţiilor noastre frăţeşti în spiritul regulilor de comunicare
interortodoxă ale sfinţilor părinţi. 114 Este necesar să remarcăm că în practica chiriarhilor Bisericii
Ortodoxe Ruse nu o singură dată au fost cazuri de adresare a clericilor Patriarhiei Române cu
rugămintea de a-i primi în jurisdicţia Patriarhiei Moscovei. Însă Biserica Ortodoxă Rusă, urmând cu
fermitate duhul şi buchia sfintelor canoane, niciodată n-a mers în întâmpinarea acestor rugăminţi şi
de aceeia se consideră în drept să se aştepte la aceiaşi principialitate canonică de la sora sa – Sfinţita
Biserică Română. Aducând la cunoştinţa Preafericirii Voastre faptele regretabile sus-menţionate,
aşteptăm de la Dumneavoastră eforturile respective25 în vederea eliminării neînţelegerilor triste,
care umbresc relaţiile dintre Bisericile noastre, şi ne rugăm Mai-marelui-păstorilor, Hristos,
Dumnezeul nostru să ne dăruiească plinătatea dragostei frăţeşti pentru a putea făuri cu adevărat
”unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Ef. 4:3).

Cu frăţească dragoste întru Domnul,

+Alexii,

PATRIARHUL MOSCOVEI ŞI AL ÎNTREGII RUSII