Acumulatorul cu Plumb

A fost inventat in 1860 de catre fizicianul francez Gaston Plante. E o pila ce poate fi reincarcata si
este folosita la alimentarea cu energie electrica a automobilelor. Durata de vita a unei astfel de
baterii este 4 ani dar exista si acumulatoare ce pot dura de la 50 pana la 70 de ani si se utilizeaza in
cazuri speciale.
Pb(s)+SO42-(aq)PbSO4(s)+2e
PbO2+4H+(aq)+SO42-(aq)+2ePbSO4+2H2O (I)
Alcatuirea si functionarea acumulatorului cu Pb este: electrolitul este o solutie de acid sulfuric de
concentratie 38%, anodul e construit din grile de Pb ale caror ochiuri sunt umplute cu Pb
spongios : Pb(s)Pb2+(aq)+2e (oxidare), catodul e construit din grile de Pb avand ochiurile
umplute cu dioxid de Pb: Pb+4 +2ePb2+ (reducere). Reactia globala care are loc atunci cand
acumulatorul de Pb furnizeaza curent electric este urmatoarea:
Pb(s)+PbO2(s)+2H2SO4(aq)2PbSO4(s)+2H2O(l).
Scaderea densitatii solutiei de acid sulfuric care micsoreaza concentratia indica descarcarea
acumulatorului. Acesta poate fi reincarcat prin conectura la o sursa de curent cu polaritatea
inversata. Daca bateria se reincarca cu ajutorul curentului electric rezulta ca reactiile prezentate
anterior vor avea loc in sens invers.
2PbSO4(s)+2H2O (I)Pb(s)+PbO2(s)+ 2H2SO4(aq)
procesul chimic din acumulator poate fi redat astfel:
Pb(s)+2H2SO4(aq)+PbO2(s)2PbSO4(s)+2H2O(l).