România se află în zona B europeană din punct de vedere al însoririi (1250-1600kWh/m 2),

între ţări cu o industrie solară puternică dar cu o însorire considerabil mai mică (Germania,
Suedia, Danemarca – 2,4-3,4kWh/m2/zi) şi ţările Europei de Sud (Portugalia, Spania, Italia,
Grecia – 4,4 – 5,4kWh/m2/zi).
Cantitatea de energie solară ce atinge la un moment dat un anumit loc de pe suprafaţa
Pământului defineşte constanta solară, valoarea ei depinzând de mai mulţi factori. Dacă
Soarele este la amiază şi cerul este senin, radiaţia pe o suprafaţă orizontală este de
aproximativ 1000 de W/m2.
Lumina directă a Soarelui este o resursă abundentă de cca 5,4·1026 Jouli/an de energie
solară care intră în incidenţă cu straturile superioare ale atmosferei. Doar cantitatea de
2,5·1026J atinge suprafaţa Terrei, cca 18% din total fiind absorbită de atmosferă, iar 30%
reflectată înapoi în spaţiu.
Un calcul generic arată că energia solară care atinge suprafaţa terestră (pe an) este de
6000 de ori mai mare decât cantitatea de energie utilizată pe plan mondial în 1990-2000.
Pe teritoriul României se captează în medie 900-1450 kWh energie/m 2 suprafaţă ori-
zontală.
În România potenţialul solar depăşeşte 1000 kWh/m2.
Organizaţia Mondială a Meteorologiei (World Meteorological Organization)
defineşte raza de soare ca fiind radiaţia directă provenită de la Soare şi ajunsă pe suprafaţa
Pămîntului, caracterizată de un potenţial energetic de 120Watt/m2.
Iluminarea (luminiscenţa) solară extraterestră (Iext) este dată de relaţia:

(1)
în care:
ISC= iluminarea (luminiscenţa) necorectată (luminiscenţa solară);
dn =1 este data de 1 ianuarie;
dn =2 este data de 2 ianuarie.
Iluminiscenţa directă normală (Idn) este corectată cu efectele de procesare tranzitorie
prin atmosferă (c=coeficient de extensie atmosferică şi ma=afectarea optică relativă dată de
masa de aer atmosferic).
Idn= Iext e-cma (2)
 Interceptarea radiaţiei solare la nivel terestru, datorită potenţialului caloric, produce
efecte climatice.
Energia solară pasivă provine din sistemele solare pasive, care sunt considerate
directe, prin asigurarea trecerii convective a fluxurilor luminoase. Din perspectivă tehnică, are
loc conversia energiei solare în energie electrică, respectiv în energie mecanică.
Energia solară activă, se referă la sistemele ce folosesc energia electrică, mecanică
sau mecanisme chimice pentru a favoriza colectarea radiației solare și producerea efectivă de
energie termică solară în cantități mai semnificative.
La nivelul orbital al Pământului, considerând o suprafaţă normală în unghi drept faţă
de sistemul referenţial, se primesc de la Soare 1410 W/m2. Circa 19% din energie din
potenţialul în cauză este absorbită în atmosferă, iar 35% este reflectată în atmosfera cosmică
de către nori.