Cuplurile din miturile antichitatii

1. Echo si Narcis
În mitologia greacă NARCIS era un tânăr de o frumuseţe rar întâlnită. Fiu al unei
nimfe şi a lui Kephisos, un zeu al râurilor, îi fusese prezis, încă din leagăn, de
către prorocul Tirezias, că va avea o viaţă lungă, atâta limp cât „nu se va
recunoaşte niciodată pe el însuşi”.

Multe nimfe erau îndrăgostite de el, dar tânărul nu le dădea nici o atenţie. Dintre
toate, cea mai îndrăgostită era ECHO, pe care Hera o transformase într-o voce fără
trup, drept pedeapsă pentru limbuţia ei. Indiferenţa lui Narcis a atras şi mânia zeiţei
răzbunării, Nemesis. Aceasta l-a făcut să bea apă dintr-un izvor de pe muntele
muzelor, Helicon. Narcis s-a îndrăgostit pe loc de propriul său chip oglindit în unde.
Nimeni n-a mai putut să-l smulgă de acolo şi a murit de durerea de a nu putea
ajunge la tânărul zărit în apă.

Mistuit de această dragoste fără leac, tânărul moare jelit de nimfe, iar când acestea
vor să-i pună capul pe rug, acesta se preface într-o floare galbenă, învelită în mai
multe foi. Pe locul morţii sale, zice altă variantă a legendei sale, au răsărit narcise şi
aceste flori au devenit simbolul primăverii, fiind asociate cu somnul, moartea şi
învierea.

2. Laura si Petrarca
Pe 6 aprilie 1327, poetul Francesco Petrarca, în vârstă de 23 de ani, o întâlnește pe Laura
de Noves, de 17 ani, în biserica Sainte-Claire din Avignon.Pentru Petrarca, este o lovitură de
fulger. Laura, pentru care va manifesta o iubire platonică, îi va deveni muză de-a lungul
întregii sale vieți și a întregii sale opere.

Amorul său pentru Laura i-a adus poetului un succes uriaș. „Dacă Petrarca nu ar fi iubit,
spunea un autor celebru, ar fi fost mult mai puțin cunoscut. Dorind să o facă pe Laura
numuritoare, a devenit el însuși nemuritor prin frumusețea sonetelor și a odelor sale, care au
folosit extrem de mult la cizelarea limbii italiene.”
Laura a fost pentru Petrarca dragoste la prima vedere. „Avea, zice Petrarca, părul blond,
pielea foarte albă, și avea o statură și o ținută pline de majestate.”

Laura nu a fost insensibilă la iubirea lui Petrarca, poetul care îi făcuse numele celebru în
toată Europa. Însă, căsătorită, a știut să se ferească de primejdia pasiunii și nu i-a permis
acestuia decât gesturi conforme cu normele religioase și ale cinstei.

Pe 6 aprilie 1348, după douăzeci și unu de ani de la întâlnirea lor, Laura moare în urma unei
epidemii de ciumă. Petrarca se afla într-o misiune diplomatică la regele Ludovic al Ungariei
când a fost înștiințat de prietenul său, Ludovic Sanctus de Beeringen.

Distrus de veste, Petrarca nu mai poate să spună decât: „Posteritatea va putea crede oare
că a fost posibilă atâta nenorocire?”

Va compune apoi un sonet în care scrie că „moartea părea frumoasă pe frumosul ei chip”,
una dintre imaginile perfecte ale conceptului ideal întruchipat de Laura.

3. Didona si Enea
Pentru Homer, Didon și Aeneas sunt eroi secundari. Vechiul poet roman Virgil dedică
mai multă atenție eroilor mitic și povestea lor de dragoste. Navigatorul, înfășurat într-un
voal de ceață, în care mama lui, zeița Venus, o îmbrăca, intră în cartagina. El vede
frumoasa regină și faptul că este prietenă cu membrii echipei sale. Apoi este ea. La
sărbătoarea Cupidon, luând forma de fiul lui Enea, Yule, presat la Dido si lasa-o sageata
prin inima. Din această regină se îndrăgostește nebunește de eroul troian. Dar fericirea
lor nu a durat mult. Un an mai târziu, zeii l-au trimis pe Mercur să-i amintească lui
Aeneas de datoria lui - să meargă în Italia și să instaureze un nou regat. Soarta, care,
după concepte antice, nu poate fi schimbată, Aeneas intenționa să se căsătorească cu
Lavinia, fiica lui Latina. Pentru a nu auzi plângerile lui Didona, Aeneas o lasă când
dormește. Trezindu-se, regina se zbate cu disperare într-un foc de ardere. Văzând fumul
negru care se ridică deasupra orizontului, Aeneas își înțelege cauza, iar inima lui
țâșnește. Dar își urmează destinul.

4. Elena si Paris
Povestea de dragoste dintre Paris si Elena din Troia este descrisa cu detalii in “Iliada” lui
Homer. Putem afirma ca este una dintre cele mai frumoase legende grecesti, combinand
fapte reale si fictiune.

Elena din Troia era maritata cu Menelaus, regele Spartei, iar Paris era fiul regelui Priam din
Troia. Cei doi se indragostesc, iar tanarul chipes o rapeste. In conformitate cu unele relatari,
Elena, din dragoste pentru Paris si-a parasit sotul, casa si fiica (Hermione) plecand in taina
cu acesta la Troia.

Legenda spune ca iubirea celor doi a fost motivul pentru care a inceput Razboiul Troian.
Cum au aflat de rapirea Elenei de catre Paris, grecii au pornit un mare razboi impotriva
Troiei. Agamemnon, puternicul rege din Micene si fratele lui Menelaos, porneste in fruntea
armatei aheilor pentru a o aduce pe Elena inapoi si a apara onoarea familiei. Grecii doreau
sa il pedepseasca pe Paris, fiul regelui acestei cetati si voiau sa o recupereze pe Elena,
regina Spartei.
A fost o lupta puternica si de durata, iar Troia a fost distrusa. Se pare ca iubirea dintre Paris
si Elena a dat nastere unui razboi care a distrus o civilizatie. Pare a fi o poveste de dragoste
interzisa.

Paris moare, fiind lovit de o sageata otravita a lui Philoctetes. Ce s-a intamplat cu Elena nu
se stie sigur - unii sustin ca a fost readusa in Sparta unde a trait cu regele Menelau, altii
spun ca, dupa distrugerea Troiei, a fugit in Asia Mica.

5. Hero si Leandru
Hero, o preoteasă a Afroditei , trăia în singurătate , întovărăşită de o singură servitoare, la
marginea oraşului Sestos, într-un turn înalt de lângă mare. Ea nu avea vreun alt ţel în viaţă
decât să se dedice misiunii sale de preoteasă. Cu toate astea, farmecul care îi radia din faţă
şi trup a atras ca un magnet numeroşi flăcăi sosiţi la sărbătoarea din Sestus pentru a face
sacrificii în cinstea zeilor nemuritori.

Orbiţi de strălucirea frumuseţii lui Hero, mulţi dintre tineri ar fi preferat să moară pentru a
petrece o noapte împreună cu ea, sau ar fi ales să refuze nemurirea pentru a se căsători cu
ea.

Leandru, îndrăgostit şi el de fata din Sestus, şi-a lăsat deoparte timiditatea şi temerile, şi s-a
apropiat de Hero amuţit de sentimentele sale intense, dar demonstrându-şi-le prin gesturi
elocvente şi înflăcărarea din ochi. A fost o dragoste la prima vedere pentru amândoi şi, fără
a mai avea nevoie de cuvinte, s-au prins mână de mână, iar fata l-a condus în templul
Afroditei.

În acest fel, Leandru şi Hero au ajuns să se iubească în taină, felinarul din turn ajutându-i să
învingă întunecimea nopţii şi împotrivirea faţă de iubirea lor a celor din preajmă. S-au
înfruptat unul din celălalt numeroase nopţi fără somn, până zorii îi despărţeau. Nu-i de
mirare că îşi doreau ca noaptea să vină cât mai repede şi dimineaţa cât mai târziu.

Această legătură de dragoste nu a durat decât în perioada călduroasă a anului. Odată cu

venirea iernii, marea s-a sălbăticit şi până şi navigatorii şi-au lăsat corăbiile la ţărm. Leandru
nu s-a dat însă bătut, şi a luptat cu talazurile reci şi uriaşe pentru a fi alături de iubita lui. Într-
o noapte, o furtună violentă a stins flacăra din felinarul turnului, aşa că Leandru s-a rătăcit în
ape şi, în cele din urmă, s-a înecat. A doua zi, Hero l-a zărit plutind fără viaţă în valurile ce
spumegau spre malul din Sestos. Şi-a sfasiat rochia şi s-a aruncat din turn, rămânând şi în
moarte lângă Leandru.

6. Thisbe si Pyramus
Pyramus si Thisbe au fost doi indragostiti din Asiria ale caror familii vecine, despartite numai
de un zid, era vrajmase de moarte. Rudele apropiate ale celor doi se impotriveau cu
inversunare unirii destinelor tinerilor iubiti printr-o casatorie.

Intr-o zi, Pyramus si Thisbe s-au inteles sa se intalneasca in timpul noptii la mormantul
regelui Ninus. Fata a sosit mai devreme acolo, dar a fost pusa pe fuga de un fioros leu,
manjit de sangele unei prazi din care tocmai se infruptase. In graba de a scapa de
amenintatoarea fiara, ea si-a scapat pe jos mantia. Atunci cand Pyramus a venit la locul de
intalnire si a dat peste vestamantul insangerat al iubitei sale, s-a gandit ca leul o ucisese pe
Thisbe. Cuprins de disperare, si-a pus capat zilelor cu sabia sa. Se spune ca din sangele
sau adunat pe pamant s-a ivit, pentru intaia oara, un agud.

Revenita la mormantul lui Ninus, Thisbe a descoperit trupul fara viata al iubitului ei.
Zguduita de aceasta irecuperabila pierdere, a plans la capataiul lui Pyramus si s-a
sinucis folosind aceeasi sabie. Parintii celor doi tineri i-au ingropat in acel loc,
punandu-le cenusa in aceeasi urna.