Pretul piperat al poesiunii

Proiect realizat de Mihalea Dalia

Asistând la încercarea studenților Universității Duke de a obține bilete la meciul de baschet al

echipei, ce avea o foarte mare greutate fata de elevii scolii, Dan Ariely, autorul cărții ‘’ Irațional
în mod previzibil’’, împreună cu un prieten au devenit interesați de fenomenul la care asistau.
Priveau cum ‘’adevărații’’ fani ai echipei Duke primesc bilet de intrare în sala, în timp ce alții fie
nu reușesc, fie încă așteaptă în corturile asaezate lângă sala. Atunci autorului s-a întrebat daca
‘’Studenții care vor fi castigat biletele –cei care le vor detinein proprietate- le vor prețui mai mult
decât studenții care nu le-au castigat, desi toți ‘’munciseră’’ în egala măsură că să le obțină’’. De
aici a pornit primul experiment efectuat de acesta.
A început să sune student care își dorea biletul și student care déjà îl aveau și erau theoretic
dispuși s ail vanda. Însă ceea ce a observant la sfârșitul experimentului era că cel care își oferea
biletul oferea un preț foarte mare, justificând valoarea mințirilor pe care le vă acumula la acest
meci, iar ei care le cumpărau se gândeau constant la ce altceva ar putea face cu banii. Asta pentru
că atunci când te afli în posestia unui lucru ești predispus să te gândești la ce vei face cu el, în
vreme ce atunci când nu ești, compario acel lucru cu alte posibilități, observând cum se aqplica
proverbul ‘’tavanul unuia e podeaua altcuiva’’. Astfel, a observant că exista ‘’3 metehne’’. Prima
este că ne îndrăgostim de ceea ce avem deja, a doua că ne concentram mai degrabă pe ce putem
pierde decât pe ce putem primii, exemplu fiind o mașină draga. Ne concentram pe amintirile pe
care le-am făcut cu mașină și nu pe suma de pani pe care o putem primi pe ea. Iar a treia că alti
oameni vor vedea tranzacția în același fel, astfel crezanda că persoana care cumpără vă avea
același cristeriu de valori că vânzătorul, lucru care nu era valabil.
Totodată cumpărătorul poate fi atras în mai multe feluri. Primul mod de atracție ilustrat în
carte este cel prin intermediul revistelor și al reclamelor, unde potențialul comparator se
imaginează în postura celor din reviste/reclame, astfel intervine ‘’vitruala posesiune’’, fiind mai
greu să renunțe dup ace s-au imaginat în posesia obiectului respective. A doua metoda o
reprezintă promoțiile cu perioada de proba. Începi prin a te gândi că te poți întoarce oricând la ce
era înainte, iar apoi te găsești în postura în care iți este greu să revii, odată ce ai descoperit ceva
nous au mai calitativ. Aproape aceeași metoda se aplica și în cazul celei de-a treia metoda cu
‘’garanția returnării în 30 de zile’’. Te gândești că o vei returna și că o iei numai că să vezi cum
ar arata, iar apoi, odată ce te vezi în posesia obiectului iți vine greu s ail mai rewturnezi, gasindu-
i deja o utilitate. Iar ultimele doua metode se bazează pe dificultatea de a te întoarce la ce aveai
înainte.
Problema indentificata de autor în acest capitol este că odată ce am făcut o achiziție sau ne-
am imaginat în postura în care să achiziționam deja obiectul respectiv, revenirea la starea
dinainte de posesiune este o pierderepe care nu o putem supoerta. Soluția propusa este să privim
fiecare tranzacție că și cum nu am fi proprietari, încercând să fim mai detașați.
 În opinia informațiile extrase din acest capitol sunt forte utile. Desigur sunt multe perspective
din care putem privi problema, însă cele ilustrate în acest capitol sunt cele mai des întâlnite,
reușind să mă regăsesc în câteva dintre acestea. Reușind să mă regăsesc, îmi dau seama care sunt
problemele în momentul în care îmi doresc să achiziționez ceva, și astfel îmi pot da seama daca
îmi este cu adevcarat folositor si8 cum să reezolv problemea. Din punctuyl meu de vedere cred
că aceste informații ar putea ajuta pe oricine acre o problema cu cumpărăturile excesive, sau
chiar sip e vânzătorii care doresc să își promoveze marfa mai bine sau să atragă mulți client.
Deșii aceste lucruri erau știute de majoritatea oamenilor dar cel mai probabil; nu realizaseră încă.