doar tulburări și ciorniri pe stăzi - răzmenițe - mulțimea alergând încoace și-ncolo.

Se ridicaseră
niște baricade, burghezii ieșiseră în stradă, trupe fuseseră chemate sub arme, aruncaseră unii într-
alții cu pietre și chiar se auziseră niște împușcături. Tradiția spunea că mai căzuseră unii patrioți,
în orașul vechi se arăta acum o îngrăditură, cu solemnitate închisă, mai la o parte de zgomotul
străzilor, și unde, se spunea, se odihneau osemintele unor martiri. Oricare ar fi fost adevărul, o
anume zi șn fiecare an era dedicată sărbătoririi acelor patrioți și martiri. Oricare ar fi fost
adevărul, patrioți și martiri de memorie mai mult apocrifă - dimineața fiind lăsată pentru un Te
Deum în biserica Sfântului Ioan Botezătorul, iar seara consacrată spectacolelor, sărbătorilor,
iluminațiilor - cum erau cele pe care le vedeam acum.
În vreme ce priveam imaginea unui ibis alb, cocoțat în vârful unei coloane - urmărind apoi
perspectiva adâncă a unei alei luminate de torțe și la capătul căreia se afla un sfinx - îi pierdui din
ochi pe cei pe care-i urmasem încă din piața orașului - sau mai bine zis, ei se risipiră ca un grup
de fantasme. Peste întreaga scenă plutea ceva din aerul unui vis, oricare din siluetele din jur
părea să tremure în aer, oricare mișcare părea să plutească prin ape, glasurile păreau doar ecouri -
și ironice, și nesigure.Pauline și prietenii mei nemaifiindu-mi aproape, acum parcă nici nu-mi
mai venea să cred că-i văzusem cu adevărat, și cu atât mai puțin le simțeam acum lipsa drept
călăuze prin haosul acesta, sau îi regretam ca protectori printre umbrele nopții.
Sărbătoarea din noaptea aceea ar fi fost neprimejdioasă chiar și pentru un copil mic rătăcit în
miezul ei.Jumătate din rusticii care locuiau prin preajma orașului se strânseseră aici, iar burghezii
cumsecade ieșiseră cu toții, îmbrăcați în hainele lor cele mai bune.Pălăria mea de pai trecea acum
printre bonetele și capele, fustițele și șorțulețele sau mantiile lungi de stambă fără, poate, să
atragă nici o privire în treacăt. Îmi mai luai măsura de prevedere să-i trag în jos borurile și să le
mai leg cu o panglicuță, ca țigăncile - și astfel mă simțeam la fel de apărată ca și cum aș fi fost cu
o mască pe obraz.
Netulburată am trecut pe alee - netulburată m-am amestecat în mulțime, acolo unde înghesuiala
era mai mare. Nu-mi mai era in putere să stau deoparte, nici să