Machine Translated by Google

548178SGOXXX10.1177/2158244014548178SAGE
cercetare-articol2014
OpenAbdulai și Owusu-Ansah

Articol

SAGE Deschide
iulie-septembrie 2014: 1–15
Ingrediente esențiale ale unei bune cercetări © Autor(i) 2014
DOI: 10.1177/2158244014548178

Propunere pentru Licență și sgo.sagepub.com

Studenți postuniversitari în domeniul social

Științe

Raymond Talinbe Abdulai1 și Anthony Owusu-Ansah2

Abstract
Ca parte a cerințelor pentru acordarea diplomelor în instituțiile de învățământ superior, studenții de la nivel universitar și postuniversitar
desfășoară în mod normal cercetări, pe care le raportează sub formă de dizertații sau teze. Călătoria de cercetare începe cu selectarea unei
teme de cercetare și pregătirea unei propuneri pe tema selectată. Experiența a arătat că studenții tind să întâmpine dificultăți în redactarea
propunerilor de cercetare pentru supervizorii lor, deoarece nu înțeleg pe deplin ceea ce constituie o propunere de cercetare. Scopul acestui
articol este de a conduce studenții printr-un proces pas cu pas de scriere a unor propuneri bune de cercetare prin discutarea ingredientelor
esențiale ale unei bune propuneri de cercetare. Astfel, nu este o piesă didactică – scopul este de a ghida studenții în redactarea propunerilor
de cercetare. În discutarea acestor ingrediente, sunt oferite exemple relevante acolo unde este necesar pentru ușurința înțelegerii. Este de
așteptat ca, citind acest articol, studenții ar trebui să fie capabili: (a) să demonstreze cunoașterea și înțelegerea despre ce este vorba despre
cercetare și natura sa provocatoare; (b) să prezinte o înțelegere extinsă a lacunelor de cercetare, a problemei sau a întrebărilor, a scopului, a
obiectivelor și a ipotezelor, precum și a caracteristicilor distinctive ale acestora; (c) să demonstreze o bună înțelegere a elementelor relevante
care trebuie luate în considerare în secțiunile constitutive ale unei bune propuneri de cercetare; și (d) să înțeleagă elementele unei propuneri
de cercetare care ar trebui să figureze în disertația sau teza finală scrisă.

Cuvinte cheie
ingrediente esențiale, cercetare, științe sociale, scrierea unei propuneri bune

Introducere Astfel, orice cercetare efectuată trebuie să aducă o contribuție

originală la corpul de cunoștințe existente în disciplina relevantă.
Studenții care urmează studii în instituții academice (în special,
universități), atât la nivel universitar, cât și la nivel postuniversitar,
Există două tipuri principale de cercetare, care sunt cercetarea
trebuie să efectueze o cercetare independentă și să prezinte sub științifică/academică și cercetarea care este mai mult sau mai
forma unei dizertații sau teze ca parte a cerințelor pentru acordarea
puțin efectuată de oameni în viața lor de zi cu zi, cunoscută sub
diplomelor academice. În această etapă, este oportun să explicăm ce
numele de cercetare de bun simț. Făcând distincția între aceste
înseamnă cercetarea și tipurile acesteia, deoarece aceasta oferă un
două tipuri de cercetare, Lundberg (1942) explică că aproape toți
context pentru discursul care urmează. Cercetarea este o investigație
oamenii în cursul vieții lor zilnice pot observa, clasifica și interpreta
atentă, sistematică și răbdătoare într-un anumit domeniu de
în mod sistematic datele, ceea ce este o formă de cercetare. De
cunoaștere, întreprinsă pentru a stabili fapte sau principii; este o
exemplu, un potențial cumpărător al unui anumit model de mașină
anchetă structurată care utilizează o metodologie științifică
poate investiga în mod sistematic performanța mașinii înainte de a
acceptabilă pentru a colecta, analiza și interpreta informații pentru
lua în cele din urmă decizia de a o cumpăra și aceasta constituie
a rezolva probleme sau a răspunde la întrebări și pentru a crea noi
cercetare. Lundberg observă însă că aceasta
cunoștințe care sunt aplicabile în general (Burns, 1997; Grinnell,
1993; Kumar, 2011). În mod similar, în conformitate cu Exercițiul de
evaluare a cercetării (2005), cercetarea este o anchetă sau investigație 1

Universitatea John Moores din Liverpool, Marea Britanie

originală și sistematică asupra unui subiect pentru a obține
cunoștințe și înțelegere a unui fenomen non. Prin urmare,
cercetarea poate fi descrisă pur și simplu ca o călătorie întreprinsă
care duce la descoperirea de noi cunoștințe sau la revizuirea faptelor,
teoriilor și aplicațiilor.
2
Institutul Ghana de Management și Administrație Publică, Accra, Ghana
Autorul corespunzator:
Raymond Talinbe Abdulai, School of Built Environment, Liverpool John
Moores University, Byrom Street, Liverpool L3 3AF, Marea Britanie.
E-mail: R.Abdulai@ljmu.ac.uk

Creative Commons CC BY: Acest articol este distribuit în conformitate cu termenii licenței Creative Commons Attribution 3.0 (http://
www.creativecommons.org/licenses/by/3.0/), care permite orice utilizare, reproducere și distribuire a lucrării fără alte permisiunea cu condiția ca
lucrarea originală să fie atribuită așa cum este specificat pe pagina SAGE
Descărcat și oaspete
de către Open pe
Access (http://www.uk.sagepub.com/aboutus/openaccess.htm).
2 octombrie 2015
Machine Translated by Google
2 SAGE Deschide
tipul de cercetare este diferit de cercetarea științifică din cauza gradului
de formalitate, rigurozitate, verificabilitate și validitate generală a acesteia
din urmă. Caracteristicile esențiale ale cercetării academice sunt că, pe
cât posibil, ar trebui să fie controlată, riguroasă, validă și verificabilă,
empirică, critică (Kumar, 2011), fiabilă, sistematică, discutabilă și
contestabilă.
În ceea ce privește conceptul de control, în viața reală, mulți
factori pot afecta un rezultat și, prin urmare, în explorarea cauzalității
în raport cu, de exemplu, două variabile, este important ca studiul să fie
configurat într-o manieră care să minimizeze efectele altor factori care
afectează relația (Kumar, 2011). Acest lucru, notează Kumar, poate fi
realizat în mare măsură în științele fizice, deoarece cea mai mare parte
a cercetării este efectuată într-un cadru de laborator. El, totuși, opinează
că în științele sociale poate fi extrem de dificil de controlat factorii
externi, deoarece cercetarea este efectuată pe probleme legate de ființele
umane care trăiesc într-o societate în care astfel de controale sunt
imposibile și, prin urmare, va fi necesar. pentru a cuantifica impactul
acestora. Se pare, presupune Kumar, că astfel de impacturi pot fi
întotdeauna cuantificate. Cu toate acestea, s-ar putea să nu fie posibil în
toate cazurile și chiar dacă acestea pot fi cuantificate, o problemă care
poate apărea va fi legată de tehnica adecvată care trebuie utilizată și
acestea constituie unele dintre provocările în procesul de cercetare.
În ceea ce privește rigurozitatea cercetării academice, este necesară
scrupulozitate din partea cercetării pentru a se asigura că procedurile
urmate pentru abordarea problemelor sau găsirea răspunsurilor la
întrebări sunt relevante, adecvate și justificate (Kumar, 2011; Lundberg,
1942). Acești autori observă că gradul de rigoare va varia semnificativ
între științele fizice și cele sociale. Conceptul de validitate și
verificabilitate
implică faptul că concluziile, care sunt făcute pe baza constatărilor
cercetării, ar trebui să fie corecte și să poată fi verificate de către cercetător
și alții (Kumar, 2011). Validitatea se referă la succesul studiului în
măsurarea sau investigarea a ceea ce cercetătorul își propune să
măsoare sau să investigheze (validitate internă) și măsura în care
rezultatele cercetării pot fi aplicate la noi setări (validitate externă) (Bell &
Bryman, 2011; Bryman). , 2012; Bryman & Cramer, 2005; Creswell, 2003,
2009; Curtis & Curtis, 2011; Lincoln & Guba, 2000; Szafram, 2012). Deși
există și alte tipuri de validitate, este suficient să se menționeze doar
validitatea internă și externă, deoarece scopul este de a defini pe scurt
conceptul.
Fiabilitatea se referă la măsura în care un test sau orice procedură de
măsurare dă aceleași rezultate în studiile repetate (Bell & Bryman, 2011;
Bryman, 2012; Creswell, 2003, 2009; Creswell & Miller, 2000; Curtis &
Curtis, 2011; Farrell, 2011; Krippendorff, 2013; Lincoln & Guba, 2000). Este,
deci, despre consecvență. Atunci când procedurile de cercetare sau
instrumentele utilizate de diferiți cercetători oferă măsurători consecvente,
cercetătorii sunt capabili să tragă în mod satisfăcător concluzii, să
formuleze teorii sau să facă afirmații cu privire la generalizarea
rezultatelor cercetării lor (Creswell, 2003, 2009). Astfel, importanța
fiabilității în mediul academic
Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015
cercetarea nu poate fi subliniată excesiv, deoarece determină validitatea
rezultatelor cercetării. În ceea ce privește aspectele empirice , orice
concluzie trasă ar trebui să se bazeze pe dovezi concrete colectate din
experiențe sau observații din viața reală (Kumar, 2011). Cu toate
acestea, trebuie remarcat faptul că, în efectuarea cercetărilor academice,
nu toate datele se vor baza pe experiențe sau observații din viața
reală, deoarece pot exista cercetări desktop, care sunt luate în considerare
mai târziu. În ceea ce privește aspectele critice , examinarea critică a
procedurilor sau metodelor utilizate este crucială pentru o anchetă de
cercetare; adică procesul și procedurile adoptate trebuie să poată rezista
unui control critic (Kumar, 2011).
Cercetarea academică este, de asemenea , sistematică, discutabilă și
contestabilă. Acest lucru se datorează faptului că ceea ce urmează să fie
abordat sau investigat [adică problema sau întrebarea(ele) de cercetare]
trebuie, în primul rând, să fie stabilit pe baza decalajelor de cercetare
identificate în literatura relevantă. În al doilea rând, trebuie determinat
modul în care problema de cercetare sau întrebarea(ele) trebuie să fie abordată.
În al treilea rând, datele vor fi colectate, prezentate și analizate folosind
instrumente adecvate de analiză a datelor și rezultatele cercetării
discutate. În final, se vor face concluzii și recomandări adecvate. Astfel,
desfășurarea cercetării este un proces sistematic care implică realizarea
de repere și rezultate. După cum a observat în mod adecvat de Kumar
(2011), procedurile adoptate pentru a întreprinde o investigație urmează
o anumită secvență logică și, prin urmare, diferiții pași nu pot fi
parcurși într-o manieră întâmplătoare – unele proceduri trebuie să le
urmeze pe altele. Termenele și resursele pentru cercetare sunt în mod
normal strânse.
Orice cercetare care urmează să fie efectuată va fi limitată în timp și,
astfel, cercetătorul nu are timp infinit și nici nu are resurse limitate mai
puțin pentru cercetare; acestea constituie provocări care sunt denumite
în mod normal limitări sau constrângeri ale cercetării. Alte provocări de
cercetare care ar putea fi întâlnite în procesul de cercetare includ aspecte
legate de metodologia de cercetare particulară utilizată și accesibilitatea
la date. Prin urmare, este foarte important să înțelegem aceste provocări
de cercetare și să le recunoaștem în procesul de cercetare.
Există două forme principale de cercetare academică bazată pe sursele
de date. Prima este cercetarea desktop, care este orice cercetare efectuată
în care sursa datelor este exclusiv materiale publicate și nepublicate;
adică cercetarea se bazează în mare măsură pe date secundare. Exemplele
vor include informații din cărți, articole de reviste, disertații și teze
publicate și nepublicate, rapoarte, baze de date, ziare și reviste. Al doilea
este cercetarea empirică în care datele sunt adunate prin experiență
directă, observație, experimentare, interviuri și chestionare - prin
urmare, acest tip de cercetare utilizează în principal date primare. Este
posibil să se efectueze cercetări academice, care este un amalgam al celor
două și, prin urmare, nu sunt cutii închise etanșe.
Preocuparea acestui articol este cercetarea academică, deoarece este
acel tip de cercetare pe care studenții din universități trebuie să o
desfășoare și să raporteze sub formă de disertație sau teză. Călătoria
de cercetare începe în mod normal cu selectarea unui subiect de cercetare
dintr-un subiect sau un
Machine Translated by Google
Abdulai și Owusu-Ansah
domeniul de interes și pregătirea unei propuneri de cercetare pe tema
selectată. O propunere de cercetare clarifică gândurile cercetătorului.
În plus, îl ajută să-și organizeze ideile într-o declarație coerentă a
intenției de cercetare cu privire la ceea ce urmează a fi investigat,
modul în care va fi investigat și semnificația/importanța a ceea ce
urmează să fie investigat. De asemenea, îi oferă posibilitatea de a
convinge un evaluator sau orice alt cititor că cercetarea propusă poate
fi efectuată într-un interval de timp și resurse date.
Scopul acestui articol este de a discuta ingredientele esențiale ale
unei bune propuneri de cercetare. Experiența autorilor în predarea
metodologiei de cercetare și în supravegherea studenților atât la
nivel universitar, cât și postuniversitar arată că studenților le este
dificil să înțeleagă ingredientele esențiale ale unei propuneri de
cercetare și, în acest sens, le este dificil să scrie propuneri de cercetare
bune. Astfel, există necesitatea de a explica astfel de ingrediente mai
detaliat și de a oferi exemple relevante acolo unde este necesar pentru
ușurința de înțelegere. Prin urmare, articolul nu este o piesă
didactică – mai degrabă, scopul este de a ghida studenții în redactarea
propunerilor de cercetare. Aceste ingrediente sunt subiectul cercetării,
contextul cercetării și lacunele, scopul și obiectivele cercetării,
metodologia cercetării, semnificația/importanța cercetării, programul
de cercetare și referințele, care sunt tratate în această ordine.
Elementele propunerii de cercetare care ar trebui să figureze în
disertația sau teza finală scrisă sunt, de asemenea, luate în considerare
înainte de încheierea articolului.
Subiect de cercetare
După cum sa indicat mai sus, propunerea de cercetare este pregătită pe
o temă de cercetare selectată, dar tema va proveni dintr-o zonă de
interes. Un domeniu de interes ar putea fi, de exemplu, managementul
imobiliar sau managementul construcțiilor. Astfel de domenii largi de
subiecte vor sta la baza unei explorări preliminare care va fi efectuată
despre subiect prin citirea literaturii relevante. Lectura preliminară
permite cercetătorului potențial să se familiarizeze cu domeniul
subiectului și să-l ajute să își dobândească un simț al sferei și
complexității acesteia. Odată ce sunt dobândite unele cunoștințe de
bază, următoarea etapă este de a restrânge domeniul de subiect prin
formularea unui subiect care poate fi investigat amănunțit într-o
anumită perioadă de timp. În etapa de formulare a subiectului,
potențialul cercetător ar trebui să fie capabil să articuleze cel puțin un
subiect tentativ pentru cercetarea care urmează să fie efectuată.
Selectarea unui subiect prin acest traseu poate servi ca motivator și
motor pentru cercetare. Pot fi identificate și urmărite subiecte care par
interesante și care, probabil, îndeplinesc aspirațiile de carieră ale
studentului. În utilizarea acestui traseu, poate fi util să discutați cu
colegii și lectorii în ceea ce privește ceea ce intenționați să urmăriți
pentru contribuția lor. Desigur, selectarea unui subiect prin acest traseu
necesită mult timp.
În ceea ce privește, în special, lucrările de licență și de master,
există o altă cale de selectare a unei teme de cercetare.
Acesta este locul în care studenții își modelează subiectele pe baza
intereselor de cercetare ale anumitor lectori; într-adevăr, o listă de
Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015
3
subiecte de la lectori pe baza intereselor lor de cercetare pot fi disponibile
pentru studenți din care să aleagă. Un avantaj al acestui traseu este că
studentul este capabil să rezolve un subiect într-o perioadă mai scurtă
de timp în comparație cu primul de mai sus. Celălalt avantaj este că,
în procesul de supervizare, lectorul va fi într-o poziție mult mai bună
de a oferi sfaturi de specialitate, cu condiția ca studentul care a ales
una dintre subiectele unui anumit lector să fie alocat acelui lector pentru
a-l supraveghea. Acest lucru îmbunătățește semnificativ calitatea
supravegherii și, în cele din urmă, contribuie la creșterea satisfacției
și experienței studenților. Cu toate acestea, ultimul avantaj nu poate
fi atins dacă studentul nu este repartizat în final lectorului a cărui temă
a fost aleasă de student și acest lucru se întâmplă în unele cazuri în
universități. Experiența autorilor în coordonarea disertațiilor arată,
de asemenea, că această cale de selectare a temelor de cercetare poate
fi problematică în unele cazuri, mai ales atunci când studentul se
confruntă cu dificultăți în derularea cercetării; ei tind să folosească
faptul că subiectele le-au fost date de lectorii lor ca un alibi pentru
problemele lor.
Indiferent de calea utilizată pentru a selecta un subiect, este foarte
important să se ia în considerare în mod serios disponibilitatea datelor
relevante și accesibilitatea acestora pentru cercetare în procesul de
luare a deciziilor. Tabelul 1 oferă exemple de subiecte de cercetare bune
și rele.
Context de cercetare
Sunt folosiți diverși termeni pentru a descrie contextul cercetării sau
secțiunea de cercetare, de exemplu, „discuție amplă” (Holt, 1998),
„rațional” (Hart, 2001; Naoum, 2013), „scop” (Naoum, 2006) , și
„introducere”.
Cercetarea este efectuată pentru a aborda o problemă sau o întrebare
existentă, care nu a fost abordată înainte și, prin urmare, indiferent de
terminologia utilizată pentru a descrie secțiunea, oferă un context
pentru cercetare, prin identificarea cercetării. problemă sau întrebare(e)
de cercetare, care necesită un fel de mini revizuire a literaturii. Astfel,
terminologia folosită pentru a descrie secțiunea nu contează de fapt. O
revizuire a literaturii este o „metodă sistematică, explicită și
reproductibilă de identificare, evaluare și sinteză a corpului existent de
lucrări finalizate și înregistrate produse de cercetători, savanți și
practicieni” (Fink, 2005, citat în Booth, Papaioannou, & Sutton, 2012, p.
2-3). Cu alte cuvinte, este un proces de căutare și descriere sau analiză
critică a oricăror date secundare care se referă la un anumit subiect,
domeniu, disciplină sau subiect. Astfel, o revizuire a literaturii este pur
și simplu despre a face referiri la lucrările altor oameni, fie într-o
manieră descriptivă, fie critică și analitică. Este un proces și există două
tipuri: revizuirea literaturii descriptive și revizuirea literaturii critice și
analitice.
Pe baza a ceea ce înseamnă revizuirea literaturii, este inadecvat să
folosiți „recenzia literaturii” ca titlu sau titlu al unei secțiuni într-o
propunere de cercetare sau un capitol dintr-o disertație sau teză, deși
este folosit în mod obișnuit în acest fel. De exemplu, Naoum
Machine Translated by Google

4 SAGE Deschide

Tabelul 1. Exemple de subiecte de cercetare bune și rele.

Subiect de cercetare Remarci

1
Pentru a examina performanța REIT-urilor Subiect de cercetare prost formulat - este formulat ca un
scop sau obiectiv al cercetării. De asemenea, este prea larg.
Ar putea fi transformat într-un subiect de cercetare bun și
bine formulat, ca în 2 de mai jos.
2 O investigație asupra performanței REIT-urilor din Regatul Unit din 2007 până în 2014 SAU Exprimat bine și corespunzător în mod divers și
O examinare a performanței REIT-urilor din Regatul Unit din 2007 până în 2014 SAU Marea Britanie specific - domeniul de aplicare definit în ceea ce
Performanța REIT-urilor din 2007 până în 2014 privește locația geografică și perioada de timp.
3 Impactul noilor dezvoltări de comerț cu amănuntul asupra centrelor comerciale existente în interiorul Exprimat bine și corespunzător în mod divers și
orașului și a magazinelor de stradă: un studiu de caz al Liverpool One din Liverpool, specific - domeniul de aplicare definit în ceea ce
Regatul Unit SAU Examinarea impactului noilor dezvoltări comerciale cu amănuntul asupra privește locația geografică și perioada de timp.
centrelor comerciale existente în interiorul orașului și a magazinelor de stradă: un studiu de caz al
Liverpool One din Liverpool, Regatul Unit SAU O investigație asupra impactului noilor dezvoltări de
retail asupra centrelor comerciale existente în interiorul orașului și magazine de străzi: un studiu de
caz al Liverpool One din Liverpool, Regatul Unit

4 Un studiu comparativ al metodelor de achiziții în construcții în Italia și Bine formulat și specific în ceea ce privește țările
Germania de comparație.
5 Evaluați redezvoltarea Liverpool Central Docks Subiect de cercetare prost formulat. Ar putea fi
transformat într-un subiect de cercetare bun și bine
formulat, ca în 2 și 3 de mai sus.
6 Înregistrarea proprietății imobiliare și accesul la capitalul formal pentru întreprinderile mici și Bine formulat și specific în ceea ce privește țările
mijlocii: un studiu comparativ al Zambiei și al de comparație.
Regatul Unit

Notă. REIT = trust de investiții imobiliare.

(2013) l-a folosit ca titlu de secțiune într-un exemplu de propunere
de cercetare. În scrierea unei propuneri de cercetare, disertație
sau sis, elemente de revizuire a literaturii pot fi găsite în orice
secțiune sau capitol odată ce referințele sunt citate în acea
secțiune sau capitol, chiar dacă este o singură referință care este
citată. În secțiunea de fond de cercetare a unei propuneri de
cercetare, de exemplu, va fi efectuată o mini revizuire a literaturii,
dar secțiunea este intitulată „fondul cercetării” și nu „revizuirea literaturii”.
este de a stabili legăturile dintre ceea ce a fost deja cercetat și ceea
În mod similar, în capitolul de metodologie de cercetare al unei
propuneri de cercetare, disertație sau teză, vor fi citate referințe,
dar capitolul nu va fi intitulat „recenzia literaturii”. Acesta va fi
intitulat corespunzător, „metodologie de cercetare”. De asemenea,
în tezele de MPhil și doctorat, un capitol despre un cadru teoretic
pentru studiu este un imperativ, dar capitolul va fi intitulat „cadru
teoretic”, deși va fi o revizuire a literaturii. Într-adevăr, în
prezentarea datelor empirice, analiza și capitolele de discuție ale
unei disertații sau teze, pot exista elemente de revizuire a literaturii;
de exemplu, un cercetător poate stabili o descoperire și o poate
compara cu constatările anterioare și, în acest caz, vor fi citate
referințele pentru constatările anterioare. Prin urmare, nu are sens
să intitulezi o anumită secțiune sau un capitol „recenzie de
literatură”; mai degrabă, ar trebui folosit un titlu sau un titlu adecvat
care surprinde conținutul secțiunii sau capitolului.
O revizuire a literaturii servește diverse scopuri, care au fost
identificate de Kumar (2011) și Booth și colab. (2012) după cum
urmează: (a) oferă un fundal teoretic pentru cercetare, (b) lărgește
baza de cunoștințe a cercetătorului și aduce claritate și
focalizare problemei de cercetare, (c) ajută la
stabilește legătura dintre ceea ce se propune să fie cercetat și
ceea ce a fost deja studiat, (d) îmbunătățește metodologia de
cercetare și (e) permite cercetătorului să arate modul în care
constatările sale contribuie la corpul de cunoștințe existente și,
prin urmare, ajută la contextualizarea constatările cercetării.
Scopurile (b) și (c) sunt de mai multă relevanță aici – motivul
pentru o revizuire a literaturii în secțiunea de fond de cercetare
ce se propune să fie cercetat, lărgind astfel baza de cunoștințe,
precum și pentru a aduce mai multă claritate și concentrare
problemei de cercetare sau întrebărilor de cercetare.
Termenul de mini recenzie a literaturii este folosit în contextul
de față pentru a-l diferenția de principala revizuire a literaturii
analitice și critice care va fi prezentată în disertația sau teza
finală. Mini recenzia literaturii oferă o privire de ansamblu asupra
surselor cheie de literatură din care se va baza cercetarea principală
finală. Astfel, mini-revista de literatură va fi în cele din urmă extinsă
atunci când disertația sau teza este în curs de redactare. Contextul
cercetării este ritmul inimii unei propuneri de cercetare, iar
cercetătorul trebuie să demonstreze cunoștințele sale despre
literatura relevantă atât din trecut, cât și din prezent, prin
articularea clară a ceea ce alți cercetători au făcut în legătură cu
subiectul care urmează să fie investigat, ce au găsit și ce aspecte.
nu au fost cercetate, cunoscute sub denumirea de goluri de
cercetare.
Astfel, trebuie arătată o linie clară între studiile anterioare care
au fost efectuate și cercetările care urmează să fie întreprinse.
Pe scurt, cercetarea propusă ar trebui să fie punctul principal

Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015

Machine Translated by Google
Abdulai și Owusu-Ansah
de abatere de la cunoștințele existente; adică ceea ce va face
cercetarea propusă care este diferit de ceea ce a fost făcut anterior
trebuie demonstrat. Scopul general al secțiunii de fond de cercetare
este, prin urmare, acela de a stabili lacunele de cercetare, care vor sta
apoi la baza problemei sau întrebărilor de cercetare care urmează să fie
abordată. Lacunele de cercetare pot lua două forme principale, după
cum urmează.
O situație în care nu s-a făcut nicio cercetare
Realizat în legătură cu subiectul sub
Considerare
În cazul în care această situație este stabilită prin intermediul mini-
revizuirii literaturii, ea va sta la baza problemei de cercetare sau a
întrebărilor. Acest lucru se poate aplica cu ușurință științelor fizice.
Cu toate acestea, în științele sociale, poate fi dificil (deși nu imposibil)
să se aplice la fel de invariabil; s-ar fi efectuat o formă de cercetare în
legătură cu o temă.
Cu toate acestea, acolo unde este posibil să se stabilească că cercetarea
nu a fost niciodată efectuată în legătură cu o anumită temă luată în
considerare, aceasta va forma decalajul de cercetare.
O situație în care cercetarea a fost
efectuată asupra unui subiect aflat în considerare,
dar într-o anumită măsură sau dintr-o perspectivă
anume
Această situație se aplică în mod normal în științele sociale.
Sub această formă largă de decalaj de cercetare, pot fi întâlnite diferite
lacune sub-cercetare, inclusiv cele discutate mai jos.
Istoric. Decalajul de cercetare poate fi istoric atunci când cercetarea a
fost efectuată pe o temă cu mult timp în urmă, fără nicio altă cercetare
efectuată pe această temă de atunci. Același subiect ar putea fi cercetat
astăzi deoarece este posibil ca odată cu scurgerea timpului, condițiile
care existau la momentul investigației inițiale asupra subiectului să se
fi schimbat.
Acolo unde un subiect a fost cercetat din perspectiva unei anumite
discipline. De exemplu, un subiect ar fi putut fi investigat de un
planificator, dar nu a fost niciodată luat în considerare de către un
economist și, astfel, poate fi investigat de economist din perspectiva
economiei. Deoarece acești cercetători vor avea subiecte diferite, vor
purta lentile diferite și, prin urmare, vor investiga subiectul din
perspective diferite, în conformitate cu pregătirea lor.
În cazul în care un subiect a fost cercetat în legătură cu o anumită
locație geografică. În ceea ce privește această situație, un subiect ar
fi putut fi investigat, de exemplu, utilizând Olanda ca studiu de caz, dar
nicio cercetare nu a fost efectuată în acest subiect folosind Italia ca
studiu de caz - acest lucru va constitui, prin urmare, o lacună în cercetare.
S-ar putea aplica chiar și în aceeași țară în care
Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015
5
cercetarea ar fi fost efectuată pe o anumită problemă folosind un anumit
oraș sau oraș ca studiu de caz și aceeași cercetare ar putea fi
efectuată folosind un alt oraș sau oraș din aceeași țară. Deși va fi
același subiect care este investigat, condițiile din diferite țări sau
diferite părți ale aceleiași țări vor fi diferite, ceea ce va influența
cercetarea.
Probleme de comparare. O a patra formă de decalaj de cercetare se va
referi la compararea problemelor. Astfel, din literatura de specialitate
care urmează să fie revizuită, se va putea descoperi că cercetările nu au
fost efectuate niciodată pe o temă deja investigată pe bază de
comparație și aceasta va constitui o breșă de cercetare. Această
formă de decalaj de cercetare ar putea, de exemplu, să se refere la
locații geografice în care cercetarea nu a fost efectuată niciodată pe o
temă pe o bază comparativă folosind diferite locații geografice.
Acolo unde un subiect are două sau mai multe dimensiuni, dar cercetările
au fost efectuate doar în legătură cu una sau unele dintre ele. De
exemplu, o problemă precum constrângerile de accesibilitate la capitalul
formal pentru investiții va avea constrângeri pe partea cererii și a ofertei.
Prin urmare, este posibil ca, deși s-ar fi efectuat o mulțime de cercetări
pe această problemă, toate studiile s-ar fi concentrat, de exemplu, pe
partea cererii în diferite țări, fără nicio cercetare care să se uite la
constrângerile din partea ofertei. Aceasta va constitui, prin urmare, o
lacună în cercetare.
Atunci când se efectuează mini revizuire a literaturii, trebuie căutate
formele de mai sus de lacune de cercetare. Odată ce lacunele de
cercetare sunt stabilite, o problemă de cercetare adecvată poate fi
formulată. Formularea problemei de cercetare este o etapă foarte critică
în procesul de cercetare. După cum spune Kerlinger (1986) în mod
adecvat și succint, „Dacă cineva dorește să rezolve o problemă, trebuie
să știe în general care este problema. Se poate spune că o mare parte
a problemei constă în a ști ce încearcă cineva să facă” (p. 17).
Cercetătorul trebuie să aibă o idee clară despre ceea ce vrea să afle și
nu despre ceea ce crede că trebuie să găsească (Kumar, 2011). Cu toate
acestea, ceea ce dorește să afle viitorul cercetător nu ar fi trebuit să fie
investigat în literatura existentă. O problemă sau un fenomen devine o
problemă de cercetare deoarece există și nu a fost cercetat (sau unele
aspecte ale acestuia nu au fost cercetate) înainte. În consecință,
simplul fapt că există o problemă sau un fenomen nu îl transformă într-
o problemă de cercetare – pentru ca problema să devină o problemă de
cercetare, potențialul cercetător trebuie să demonstreze că fenomenul
nu a fost investigat sau că unele aspecte ale acestuia nu au fost
investigate. a fost investigat în literatura existentă. Astfel, pentru toate
intențiile și scopurile, problema cercetării este pur și simplu o
rearticulare a decalajului (lacunelor) de cercetare, care poate fi enunțată
alternativ prin formularea întrebărilor relevante de cercetare la care
trebuie să se răspundă. Problema de cercetare sau întrebarea(ele) de
cercetare vor constitui, la rândul lor, baza scopului cercetării și a
obiectivelor investigației.
Este important să încheiați secțiunea de fond de cercetare cu o
declarație a problemei de cercetare sau a cercetării
Machine Translated by Google
6 SAGE Deschide
întrebări). Problema de cercetare sau întrebarea(ele) de cercetare pot fi, de
asemenea, menționate într-o subsecțiune proprie. Într-adevăr, întreaga
secțiune de fond de cercetare nu trebuie să fie prezentată într-o manieră
monolitică. Poate avea subsecțiuni cu titluri adecvate, după cum este necesar.
Este posibil să se identifice două sau mai multe probleme sau întrebări din mini
revizuire a literaturii.
Cu toate acestea, atunci când apare acest scenariu, dar cercetătorul dorește să
se concentreze asupra unora dintre problemele sau întrebările de cercetare,
domeniul sau limitele cercetării trebuie să fie definite sau precizate clar pentru a
arăta care dintre ele va fi abordată în cercetare. Datorită faptului că o formă de
literatură trebuie revizuită, referințele relevante trebuie citate în această
secțiune.
Prin urmare, declarațiile personale nefondate nu pot sta la baza lacunelor de
cercetare și, de altfel, problema de cercetare sau întrebarea (întrebarile) de
cercetare.
Scopul și obiectivele cercetării
Experiența autorilor arată că unii studenți tind să întâmpine dificultăți în
diferențierea între scopul și obiectivele cercetării. Un scop de cercetare este în
esență o declarație de scop care definește traiectoria sau traseul și destinația
cercetării. Este pur și simplu o reenunțare captivantă a temei de cercetare și,
prin urmare, atunci când subiectul de cercetare a fost formulat corespunzător și
foarte clar, este ușor de precizat scopul cercetării. Scopul cercetării este menit să
abordeze problema sau întrebarea(ele) de cercetare. Trebuie precizat clar în una
până la trei propoziții și este necesar un singur scop de cercetare chiar și la
nivel de master și doctorat, deoarece, așa cum sa indicat mai devreme, un scop
de cercetare este o reenunțare captivantă a temei de cercetare, iar cercetătorul
se va ocupa doar de un singur subiect de cercetare.
Realizarea scopului cercetării va necesita, totuși, urmărirea unor obiective
măsurabile individuale, care ar trebui, de asemenea, precizate în mod clar. Astfel,
obiectivele cercetării sunt o traducere a scopului în declarații operaționale și
spun cititorului cum va fi realizat sau atins scopul general al cercetării. În enunțul
obiectivelor cercetării, specificitatea și neechivocitatea sunt importante; adică
obiectivele trebuie să fie specifice și să fie declarate fără ambiguitate. În plus,
obiectivele cercetării trebuie să fie realiste și ar trebui să fie posibilă investigarea
lor într-o perioadă de timp specificată deoarece, așa cum sa menționat mai sus,
cercetarea va trebui efectuată într-un interval de timp dat. Obiectivele cercetării
nu ar trebui să lase cititorului nicio îndoială cu privire la ceea ce caută exact să
investigheze cercetarea propusă.
Obiectivele cercetării ar putea fi menționate cu marcatori sau numerotate
și, de obicei, între trei și cinci obiective vor fi suficiente chiar și la nivel de
doctorat. Scopul și obiectivele cercetării sunt formulate în mod corespunzător
folosind verbe precum „a investiga”, „a examina”, „a evalua”, „a evalua”, „a
determina”, „a dezvolta”, „a măsura”, „a explorează” și așa mai departe. Astfel
de verbe sunt folosite pentru a arăta că cercetarea este „poate” (Farrell, 2011) și
va fi de natură critică și analitică, mai degrabă decât descriptivă. Exemple sunt
prezentate în tabelul 2.
Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015
Nu este neobișnuit să vezi afirmații precum următoarele: „a dobândi
cunoștințe și înțelegere sau a înțelege . . .” (a se vedea, de exemplu, Farrell,
2011) și „a face recomandări” ca declarații ale obiectivelor cercetării. Cu toate
acestea, astfel de afirmații nu pot fi obiective de cercetare. În ceea ce privește
prima frază, scopul general al efectuării cercetării este de a obține cunoștințe
și înțelegere a unui fenomen sau de a înțelege un fenomen sau o problemă,
dar această cunoaștere și înțelegere este dobândită după ce au fost investigate
obiectivele cercetării și sunt acele obiective care trebuie formulate. întârziat i
declarat. În mod similar, în ceea ce privește a doua frază, recomandările sunt
făcute după ce obiectivele cercetării au fost investigate și pe baza constatărilor
cercetării. Astfel, recomandările sunt un produs final al investigării obiectivelor.
Când cercetarea este efectuată și raportată, recomandările vor fi făcute în orice
mod și, prin urmare, este inutil să spuneți cititorului ceea ce este evident.
De asemenea, nu este neobișnuit să vedem obiectivele și ipotezele cercetării
(ipoteza la singular) formulate în disertații sau teze și, într-adevăr, autori
precum Farrell (2011) și Naoum (2013) creează impresia că obiectivele și ipotezele
cercetării trebuie enunțate în o propunere de cercetare. Acest lucru este însă
problematic. O ipoteză a fost definită de Kinnear și Gray (1994, 2008) ca o
presupunere provizorie că o variabilă are un efect cauzal asupra unei alte variabile.
Este o explicație sugerată pentru un grup de fapte sau fenomene fie acceptate
ca bază pentru verificări ulterioare, fie acceptate ca fiind susceptibile de a fi
adevărate (Holt, 1998). Fellows și Liu (2008) îl definesc, de asemenea, ca o
afirmație, presupunere, speculație sau o presupunere educativă, care este o
sugestie rezonabilă a unei relații cauzale între două variabile.
Pe baza definițiilor de mai sus, o ipoteză poate fi descrisă ca o propoziție
testabilă despre relația care există între două sau mai multe variabile, concepte
sau evenimente. O ipoteză nulă înseamnă că nu există nicio relație între
variabile, concepte sau evenimente. Este un obiectiv de cercetare care este
reformulat ca o ipoteză de cercetare și invers. De exemplu, un obiectiv precum
„să examineze impactul prețului asupra cererii de bunuri și servicii” (care poate
fi formulat și ca „să investigheze măsura în care prețul afectează cererea de
bunuri și servicii”) ar putea fi reformulat. într-o ipoteză precum „prețul afectează
cererea de bunuri și servicii” sau „prețul este un factor determinant al cererii de
bunuri și servicii”. Astfel, odată enunțate obiectivele cercetării, nu este necesar
să se enunțe ipoteze sau atunci când sunt enunțate ipoteze, este inutil să se
enunțe obiectivele cercetării; afirmând că cele două vor fi tautologice. Obiectivele
sau ipotezele cercetării servesc aceluiași scop. În mod normal, obiectivele de
cercetare sunt investigate în timp ce ipotezele sunt testate, dar procesul de
investigare a obiectivelor de cercetare sau de testare a ipotezelor este același și
rezultatele finale sunt, de asemenea, aceleași.
Declarația obiectivelor sau ipotezelor de cercetare (dar nu a ambelor) într-o
propunere de cercetare și, de altfel, într-o disertație sau teză este o condiție
sine qua non. Acest lucru se datorează faptului că obiectivele sau ipotezele
cercetării conduc sau determină restul a ceea ce
Machine Translated by Google

Abdulai și Owusu-Ansah 7

Tabelul 2. Relația dintre subiectul cercetării, scopul și obiectivele.

Exemplul 1

Subiect de cercetare Înregistrarea proprietății de RE și accesibilitatea la capitalul formal pentru IMM-uri: Un studiu comparativ al
Botswana și Țările de Jos
Scopul cercetării Scopul studiului este de a investiga impactul înregistrării proprietății de RE asupra accesibilității IMM-urilor la capitalul formal pe o bază
comparativă între Botswana și Țările de Jos.

Obiectivele cercetării Realizarea scopului cercetării de mai sus va necesita urmărirea următoarelor obiective:

Să examineze natura constrângerilor de capital în rândul IMM-urilor;

Evaluarea impactului înregistrării proprietății de RE asupra accesului IMM-urilor la capital;

Să evalueze factorii responsabili pentru respingerea cererii de capital a IMM-urilor de către bănci și alte instituții financiare și
importanța înregistrării proprietății de RE în raport cu alți factori; și

Să investigheze diferențele (dacă există), care există între cele două țări cu privire la efectele înregistrării proprietății de RE asupra
accesului IMM-urilor la capital.

Exemplul 2

Subiect de cercetare Impactul NRD-urilor asupra centrelor comerciale existente în interiorul orașului și a altor zone comerciale din centrul orașului: un
studiu de caz al L1 în Liverpool, Regatul Unit
Scopul cercetării Scopul cercetării este de a examina impactul NRD-urilor asupra centrelor comerciale existente în interiorul orașului și a altor zone comerciale
din centrul orașului, folosind L1 din Liverpool ca studiu de caz.

Obiectivele cercetării Scopul de mai sus va fi atins prin urmărirea următoarelor obiective:

Pentru a examina ratele de locuri de muncă neocupate în centrele comerciale existente în centrul orașului Liverpool și alte retail din centrul orașului
zone de la deschiderea L1 în 2008;

Pentru a evalua nivelul vânzărilor înregistrate de comercianții cu amănuntul din centrele comerciale existente în centrul orașului Liverpool
și alte zone comerciale din centrul orașului de când a fost deschisă L1;

Pentru a investiga schimbările în ocuparea spațiului de vânzare cu amănuntul în magazinele existente în interiorul orașului Liverpool
centre și alte zone comerciale din centrul orașului de la deschiderea L1; și

Să exploreze strategiile de management adoptate de managerii de centre comerciale existente în interiorul orașului și de managerii de
magazine individuale în ceea ce privește gestionarea concurenței, păstrarea afacerilor curente și atragerea de noi afaceri.

Notă. RE = bunuri imobiliare; IMM-uri = întreprinderi mici și mijlocii; BNR = noi dezvoltări de retail; L1 = Liverpool unul.

este de făcut. Capitolele privind: (a) revizuirea critică și analitică a

literaturii principale (o extindere a revizuirii mini-literaturii în propunerea
Lacuna(e) de cercetare
de cercetare) inclusiv dezvoltarea unui cadru teoretic adecvat (pentru
tezele de doctorat și de doctorat); (b) metodologia de cercetare; (c)
prezentarea, analiza și discuția datelor; și (d) rezumatul constatărilor
Problemă de cercetare sau întrebare(e)
sau concluziilor cercetării, limitările și recomandările se vor baza toate
pe obiectivele sau ipotezele cercetării.

Scopul cercetării
De exemplu, o discuție despre metodologia de cercetare, inclusiv
proiectarea instrumentului de cercetare pentru colectarea datelor,
trebuie să fie legată de obiectivele sau ipotezele cercetării, iar obiectivele
Obiectivele sau ipotezele cercetării
sau ipotezele cercetării vor forma temele în prezentarea, analiza și
discuția datelor.
În plus, în capitolul Rezumatul constatărilor cercetării sau concluziile,
Figura 1. Ordinea activităților.
limitările și recomandările, rezumatul constatărilor cercetării va fi legat
de obiectivele sau ipotezele cercetării pentru a stabili măsura în care
obiectivele sau ipotezele au fost investigate sau testate. Este, așadar, În al doilea rând, pentru a aborda problema sau întrebările de cercetare,
de neconceput ca o disertație sau o teză să nu aibă obiective sau se formulează un scop de cercetare. În cele din urmă, pentru a realiza
ipoteze de cercetare. scopul cercetării, sunt formulate obiective individuale specifice,
neechivoce, măsurabile, realizabile, realiste și limitate în timp (SUMART)
Astfel, în rezumat, în primul rând, problema de cercetare sau pentru a fi investigate sau, alternativ, sunt formulate ipoteze pentru a fi
întrebarea(ele) de cercetare trebuie să fie identificată și enunțată pe testate. Această ordine a activităților este ilustrată schematic în Figura
baza decalajului(e) de cercetare stabilit(e) în mini revizuirea literaturii. 1.

Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015

Machine Translated by Google
8 SAGE Deschide
Lacuna(e) de cercetare
Problemă de cercetare sau întrebare(e)
Scopul cercetării
Obiectivele sau ipotezele cercetării
Figura 2. Abordarea problemei de cercetare sau a întrebărilor
Ordinea problemei de cercetare sau a întrebărilor, a scopului
și a obiectivelor a fost luată în considerare de Naoum (2013). Cu
toate acestea, ordinul lui Naoum este problematic, deoarece pare
să pună căruța înaintea calului, în special atunci când pune
întrebări de cercetare după cum urmează: scopul cercetării;
obiectivele cercetării; și întrebări cheie de cercetare. Ordinea
activităților lui Naoum sugerează că întrebările de cercetare sunt
cele care se adresează obiectivelor cercetării, când este invers. După
cum sa menționat mai devreme, cercetarea este efectuată pentru
a aborda o anumită problemă sau întrebări de cercetare. Astfel,
problema sau întrebarea(ele) de cercetare trebuie, în primul rând,
să fie stabilită de la început pe baza decalajului (lacunelor) de
cercetare și atunci când aceasta este realizată, scopul cercetării și
obiectivele sau ipotezele vor fi apoi formulate pentru a aborda
problema de cercetare sau întrebări(e). Prin urmare, obiectivele
sau ipotezele cercetării sunt investigate sau testate pentru a atinge
scopul cercetării și, odată ce scopul cercetării este realizat sau
atins, înseamnă că problema sau întrebarea(ele) de cercetare ar fi
fost abordată și, în acest caz, lacuna(ele) de cercetare. ar fi fost de
asemenea umplut. În consecință, schematic, săgețile din Figura
1 vor fi inversate față de bază, după cum urmează în Figura 2.
Metodologia de cercetare
Scopul cercetării și obiectivele sau ipotezele care se bazează pe
problema sau întrebarea(ele) de cercetare considerate mai sus vor
spune cititorului ce anume intenționează sau dorește să
investigheze cercetătorul. Această secțiune oferă cercetătorului
posibilitatea de a explica modul în care va fi efectuată cercetarea.
Astfel, metodologia cercetării (cunoscută și sub denumirea de
abordare a cercetării) este strategia investigației, care se referă la
întreaga disertație sau teză de la început până la sfârșit, inclusiv
modul în care s-au fundamentat obiectivele cercetării din problema
de cercetare, cum a fost analizat literatura de specialitate. au fost
efectuate, studii pilot, colectarea datelor, metode analitice și
procesul de elaborare a constatărilor și concluziilor (Farrell, 2011).
Este, prin urmare, o gamă de probleme diverse care sunt: (a)
strategii de investigare; (b) date teoretice/secundare și primare
Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015
Colectie; (c) probleme de eșantionare; (d) construirea unui
instrument de cercetare pentru colectarea datelor primare
(proiectarea chestionarelor și a programelor sau ghidurilor de
interviu), proceduri de colectare a datelor (metode de cercetare),
etică și studii pilot; (e) prezentarea, analiza și discuția datelor;
și (f) validarea rezultatelor cercetării. În această secțiune,
elementele metodologiei de cercetare sunt tratate mai întâi la nivel
teoretic pentru a oferi un context adecvat înainte de a lua în
considerare ceea ce trebuie încorporat în secțiunea de
metodologie de cercetare într-o propunere de cercetare.
În științele sociale, există trei metodologii de cercetare care
pot fi utilizate pentru a efectua cercetări academice. Acestea sunt:
(a) metodologia de cercetare cantitativă, cunoscută și sub
denumirea de abordare de cercetare tradițională, pozitivistă sau
empiristă; (b) metodologia de cercetare calitativă, care este denumită
în mod diferit abordarea de perspectivă constructivistă, naturalistă,
interpretativă, postpozitivistă sau postmodernă; și (c) combinarea
metodologiilor și celelalte terminologii pentru aceasta sunt
metodologie multiplă și abordare pragmatică - este un amalgam
de metodologii de cercetare cantitativă și calitativă într-un singur
studiu. Trăsăturile distinctive ale metodologiilor de cercetare
cantitative și calitative sunt prezentate în Tabelul 3.
Metodologia cercetării este considerată de unii autori ca fiind
aceeași cu designul cercetării, în timp ce alții tratează designul
cercetării ca pe un subset al metodologiei de cercetare. Kumar
(2011), de exemplu, definește un design de cercetare ca un plan,
structură și strategie de investigație concepute astfel încât să
obțină răspunsuri la problemele sau întrebările de cercetare.
Astfel, el consideră că metodologia de cercetare este aceeași cu
designul cercetării, unde face diferența între proiectele de
cercetare calitative și cantitative (a se vedea, de asemenea, de
exemplu, Kerlinger, 1986 și Creswell, 2009, 2013). Cu toate acestea,
explicația designului cercetării de către autori precum Thyer (1993),
Selltiz și colab. (1962), Bell și Bryman (2011) și Bryman (2012)
arată că este un subset al metodologiei de cercetare. Bryman (2012),
de exemplu, îl definește ca fiind cadrul de colectare a datelor și
analiză – accentul aici este doar colectarea și analiza datelor.
Deși literatura de specialitate este ambivalentă în ceea ce privește
distincția dintre metodologia cercetării și designul cercetării,
autorii acestui articol sunt de părere că acestea sunt aceleași și
pot fi folosite interschimbabil.
În ceea ce privește paradigma și metodologia cercetării, există
o diferență între ele. O paradigmă de cercetare este o colecție
de ipoteze și credințe care ghidează calea de a efectua cercetări
și de interpretare a constatărilor (Koshy, Koshy și Waterman,
2010). Astfel, poate fi descris ca o matrice de mentalități teoretice
care stau la baza unei metodologii sau a unei abordări de cercetare.
De exemplu, o presupunere în metodologia cercetării cantitative
este că cunoștințele (epistemologia) sunt reale și există
(ontologie) acolo în lume care poate fi măsurată obiectiv și
cantitativ și care este un element al paradigmei de cercetare în
metodologia cercetării cantitative. Problemele epistemologice și
ontologice sunt tratate mai târziu. În ceea ce privește metodologia
de cercetare calitativă, se presupune că cunoștințele sunt reale
și există acolo
Machine Translated by Google
Abdulai și Owusu-Ansah
Tabelul 3. Caracteristicile metodologiilor de cercetare cantitativă și calitativă.
Metodologia cercetării cantitative
1
Este o anchetă asupra unei probleme sociale sau umane bazată în
mod normal pe testarea unei teorii compuse din variabile,
măsurată cu numere și analizată folosind proceduri statistice pentru
a determina dacă generalizările predictive ale teoriei sunt adevărate.
2 Consideră veridicitatea sau realitatea ca să existe în lume, ceea ce
poate fi măsurat în mod obiectiv.
3 În ceea ce privește relația dintre investigator și ceea ce este investigat,
metodologia cercetării cantitative susține că cercetătorul trebuie să
rămână distant și independent de ceea ce este cercetat pentru a
asigura o evaluare obiectivă a situației.
4 Nu este încărcat de valoare, deoarece valorile cercetătorilor sunt
ținute în afara studiului.
5 Întregul proces folosește forma deductivă a raționamentului sau a
logicii în care teoriile și ipotezele sunt testate în ordinea cauzei și
efectului. Conceptele, variabilele și ipotezele sunt alese înainte de
începerea studiului și rămân fixe pe parcursul studiului. Intenția
studiului este de a dezvolta generalizări care să contribuie la teorie
și care să permită să prezică, să explice și să înțeleagă mai bine
un fenomen.
6 În ceea ce privește metodele de cercetare (în special, procedurile de
colectare a datelor primare), se folosesc chestionare, iar întrebările
adresate sunt în mare parte închise, unde sunt oferite răspunsuri
opționale.
7 Există o analiză numerică descriptivă și inferențială a datelor
folosind pachete statistice.
Sursă. Compilat din Bryman (1998); Locke, Spirduso și Silverman (2000); Mertens (2003); Bell (2005); Creswell (2003, 2009, 2013); O'Leary (2013);
Charmaz (2014); și Flick (2014).
în lume care poate fi măsurat subiectiv și calitativ și care este, de
asemenea, un element al unei paradigme de cercetare în metodologia
cercetării calitative.
Strategii de anchetă
Există diverse tipuri de metodologii cantitative, calitative și mixte, care
au fost luate în considerare de autori precum Clandinin și Connelly
(2000), Babbie (2000), Creswell (2003, 2007, 2009, 2013), Bell și Bryman
(2011), Farrell (2011), Grbich (2013), Naoum (2013), Urquhart (2013) și
Coghlan și Brannick (2014) și rezumate după cum urmează.
Sondajele. Un sondaj este un sistem de culegere de informații și
include studii transversale și longitudinale care utilizează în principal
chestionare, interviuri și observații pentru colectarea datelor. Într-o
anchetă transversală, toate datele privind variabilele relevante sunt
colectate în același timp sau într-un interval de timp relativ scurt. Prin
urmare, oferă un instantaneu al variabilelor incluse în investigație la
un anumit moment în timp. Cu toate acestea, în anchetele longitudinale,
datele sunt
Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015
9
Metodologia cercetării calitative
Este un proces de anchetă de înțelegere a unei probleme sociale sau
umane bazat pe construirea unei imagini holistice complexe formate cu cuvinte,
raportând vederi detaliate ale informatorilor și desfășurate într-un cadru natural.
Ea vede veridicitatea sau realitatea ca să existe în lumea care poate fi
măsurată subiectiv.
Solicitantul merge în mod normal la site-ul participanților țintă
pentru a efectua cercetarea. Acest lucru îi permite cercetătorului să dezvolte un
nivel de detaliu despre individ sau loc și să fie foarte implicat în experiențele
reale ale participanților.
Este încărcat de valori pe măsură ce eul personal devine inseparabil de eul cercetător.
Raționamentul adoptat în cercetarea calitativă este în mare măsură inductiv.
Diverse aspecte sau categorii reies din cele investigate mai degrabă
decât să fie identificate a priori de către cercetător.
Această apariție oferă informații care conduc la modele sau teorii care
ajută la explicarea unui fenomen. Teoria sau ipotezele nu sunt, prin urmare,
stabilite a priori. Obiectivele cercetării se pot schimba și se rafina pe măsură ce
solicitantul învață ce întrebare să pună și cui. Prin urmare, metodologia este
mai degrabă emergentă decât strâns prefigurată.
Interviurile sunt folosite pentru colectarea datelor primare, iar întrebările adresate
sunt în principal deschise, unde nu sunt oferite răspunsuri opționale.
Colectarea datelor text, descrierea și analiza textului sau a imaginilor/
imagini, reprezentarea informațiilor în cifre și tabele, toate informează
cercetarea calitativă. Datele sunt codificate și analizate folosind pachete
software calitative.
colectate pe perioade lungi de timp. Măsurătorile sunt efectuate pentru
fiecare variabilă pe două sau mai multe perioade de timp distincte.
Acest lucru permite măsurarea modificării variabilelor în timp.
Experimente. Intenția de bază a unui experiment este de a testa
impactul unui tratament sau al unei intervenții asupra unui rezultat
(variabila dependentă de efect), controlând în același timp toți ceilalți
factori (determinanții sau cauzele - variabile independente) care ar
putea influența acel rezultat. Strategiile experimentale sunt utilizate în
mod normal în științele fizice, unde experimentele se bazează pe
laborator. Cu toate acestea, ele pot fi utilizate în științele sociale -
atunci când sunt utilizate în științele sociale, experimentul se bazează
pe teren.
Etnografie. Aici cercetătorul studiază un grup cultural intact într-un
cadru natural pe o perioadă prelungită de timp prin colectarea în primul
rând de date observaționale. Procesul de cercetare este flexibil și de
obicei evoluează contextual, ca răspuns la realitățile trăite întâlnite pe
teren.
Machine Translated by Google
10
Teorie solidă. În teoria fundamentată, cercetătorul încearcă să obțină
o teorie a unui proces, acțiune, comportament sau interacțiune bazată
pe opiniile participanților la studiu. Acest proces implică mai multe etape
de colectare a datelor și de rafinare și interrelație a categoriilor de
informații.
Studiu de caz. Este o investigare sistematică aprofundată a unui fenomen
(care poate fi un program, un eveniment, o activitate, un proces, o locație
geografică, unul sau mai mulți indivizi etc.) de către un cercetător.
Cazurile sunt delimitate de timp și activitate, iar cercetătorii colectează
informații detaliate folosind o varietate de proceduri de colectare a
datelor pe o perioadă susținută de timp.
Fenomenologie. Este studiul vieții de zi cu zi. În studiile fenomenologice,
investigatorul identifică „esența” experiențelor umane referitoare la un
fenomen, așa cum este descris de participanții la un studiu. Înțelegerea
„experiențelor trăite” marchează fenomenologia ca filozofie, precum și
ca abordare, iar procedura implică studierea unui număr mic de subiecți
sau participanți printr-un angajament extins și prelungit pentru a
dezvolta modele și relații de sens. În acest proces, cercetătorul își
„așează” experiențele pentru a le înțelege pe cele ale participanților
la studiu.
Cercetarea narativă. Este o formă de anchetă în care cercetătorul studiază
viețile indivizilor și îi cere unuia sau mai multor persoane să ofere
povești despre viața lor. Informația este apoi re-povestită sau re-
povestită de către cercetător într-o cronologie narativă.
Cercetare-acțiune. Cercetarea-acțiune, cunoscută sub denumirea de
cercetare-acțiune participativă, studiu bazat pe comunitate, anchetă
cooperativă, știință a acțiunii, cercetare în rezolvarea problemelor și
învățare prin acțiune, este studiul unei situații sociale efectuat de cei
implicați în acea situație pentru a îmbunătăți. atât practica lor, cât
și calitatea înțelegerii lor asupra situației. Practicienii, industriașii și
studenții din mediul profesional adoptă în mod normal această strategie
de investigare identificând o problemă în cursul activității lor și
investigând-o pentru a propune schimbări care vor îmbunătăți o
situație existentă.
Procedura secventiala. Într-o procedură secven ială, cercetătorul
încearcă să elaboreze sau să extindă rezultatele unei metodologii de
cercetare cu o altă metodologie de cercetare. Aceasta poate implica
începerea cu o metodologie de cercetare calitativă în scopuri exploratorii
și continuarea cu o metodologie de cercetare cantitativă. Când
cercetătorul începe cu o metodologie de cercetare calitativă, urmată de
o metodologie de cercetare cantitativă, se numește strategie de explorare
secvențială. Aici se acordă prioritate aspectului calitativ al studiului.
Constatările celor două faze sunt apoi integrate în timpul fazei de
interpretare. Scopul acestei strategii
Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015
SAGE Deschide
este de a folosi date și rezultate cantitative pentru a ajuta la interpretarea
constatărilor calitative.
Alternativ, studiul poate începe cu o abordare de cercetare cantitativă
urmată de colectarea și analiza datelor calitative. De obicei, se acordă
prioritate datelor cantitative, iar cele două metodologii de cercetare sunt
integrate în faza de interpretare a studiului. Această procedură este
denumită strategie explicativă secven ială. Scopul unei strategii
explicative secven iale este de obicei de a utiliza rezultate calitative
pentru a ajuta la explicarea i interpretarea constatărilor unui studiu în
primul rând cantitativ. Este mai potrivit pentru a explica relațiile. Poate
fi, mai ales, util atunci când rezultate neașteptate apar dintr-un studiu
cantitativ. În acest caz, colectarea datelor calitative care urmează poate fi
folosită pentru a examina aceste rezultate surprinzătoare mai detaliat.
Procedura concurentă. Spre deosebire de procedura secven ială de mai
sus, în care cercetătorul începe cu o metodologie i urmează cu alta în
etape, într-o procedură concomitentă, investigatorul converge datele
cantitative i calitative pentru a oferi o analiză cuprinzătoare a problemei
cercetării.
În acest design, investigatorul colectează atât date cantitative cât și
calitative în același timp în timpul etapei de colectare a datelor și apoi
integrează informațiile în analiza și interpretarea rezultatelor generale.
Cercetatorul poate imbrica o formă de date în alta și aceasta se
numește o strategie imbricată concomitentă. Având o prioritate mai
mică, o metodologie de cercetare cantitativă este încorporată sau
imbricată într-o metodologie de cercetare calitativă proeminentă sau
invers. Această imbricare poate însemna că metodologia de cercetare
încorporată abordează o problemă diferită de metodologia de cercetare
dominantă sau caută informații de la diferite niveluri. Datele colectate
din cele două metodologii de cercetare sunt amestecate în faza de analiză
a proiectului.
Strategia imbricată concomitentă este adesea folosită, astfel încât
cercetătorul să poată obține perspective mai largi ca urmare a utilizării
a două abordări, mai degrabă decât a utilizării unei singure metodologii
de cercetare. De exemplu, un design de cercetare în primul rând calitativ
ar putea încorpora unele date cantitative pentru a îmbogăți descrierea
participanților la eșantion.
Procedura transformatoare. În această procedură, cercetătorul folosește
o lentilă teoretică ca o perspectivă globală în cadrul unui design de
cercetare care conține atât date cantitative, cât și calitative. Perspectiva
teoretică se poate baza, de exemplu, pe ideologii precum advocacy. În
cadrul acestui obiectiv ar putea fi o metodă de colectare a datelor care
implică o strategie secven ială sau concurentă. Perspectiva se reflectă
în problema de cercetare sau întrebarea(ele) de cercetare.
Reflecție asupra strategiilor de anchetă. Procedurile secven iale,
concurente i transformative sunt strategii de investigare în multi-
metodologie. Cu toate acestea, în ceea ce privește celelalte strategii,
așa cum notează în mod adecvat Farrell (2011), ele „nu sunt cutii
închise” (p. 77) și, prin urmare, se pot încadra în cantitative sau
Machine Translated by Google
Abdulai și Owusu-Ansah
studii calitative. De exemplu, anchetele și studiile de caz pot fi strategii
atât în cercetarea cantitativă, cât și în cea calitativă.
Uneori, sondajele sau studiile de caz sunt denumite metodologie de
cercetare. Cu toate acestea, din discursul precedent, ele nu sunt
metodologii de cercetare în sine, ci mai degrabă strategii de cercetare
în cadrul metodologiilor de cercetare.
În luarea unei decizii cu privire la metodologia de utilizat și, ulterior,
strategia de investigare pe care o adoptă, cercetătorii trebuie să ia în
considerare poziția lor filozofică cu privire la problemele epistemologice
și ontologice (Koshy et al., 2010).
Epistemologia este teoria cunoașterii și prezintă o viziune și o
justificare pentru ceea ce poate fi privit drept cunoaștere; adică ceea ce
poate fi cunoscut și criteriile pe care cunoașterea trebuie să le
îndeplinească pentru a fi numite mai degrabă cunoaștere decât
credințe (Blaikie, 1993). Ceea ce spun oamenii, modul în care ceea ce
spun este interpretat și ceea ce fac sunt importante în ceea ce privește,
de exemplu, un cercetător de acțiune pentru crearea cunoștințelor
(Koshy et al., 2010). Ontologia, este despre teoria ființei și mandatul ei
este dezvoltarea de strategii care să poată lumina componentele
realității sociale a oamenilor; adică despre ceea ce există, cum arată,
unitățile care îl compun și modul în care aceste unități
interacționează între ele (Blaikie, 1993). De exemplu, în cadrul
cercetării de acțiune, cercetătorii ar considera această realitate ca fiind
construită social și nu externă și independentă, iar poveștile pe care
le spun se vor baza pe relatări subiective ale oamenilor care trăiesc în
mediul lor - astfel, metodele de colectare a datelor pe care le spun.
utilizarea va fi în concordanță cu poziția lor ontologică (Koshy et al.,
2010).
Tipuri de date și metode de cercetare
După cum sa indicat mai devreme, există două tipuri principale de date
care pot fi utilizate în cele trei metodologii de cercetare de mai sus.
Acestea sunt: (a) date secundare, care se referă la orice material publicat
și nepublicat (de exemplu, materiale din cărți, reviste, ziare, rapoarte,
reviste, dizertații sau teze de licență și postuniversitare, materiale
online, baze de date, înregistrări video și audio); fotografii, filme și
programe bazate pe computer) - astfel, o analiză a literaturii este parte
a colectării de date secundare; și (b) date primare – sunt informații „de
primă mână” colectate prin proceduri precum observarea, interviurile,
chestionarele și experiențele directe. Chestionarele (utilizate în mod
obișnuit în studiile cantitative) pot fi administrate prin poștă/poștă,
fax, Internet (bazat pe web sau e-mail) sau față în față, în timp ce
interviurile (utilizate adesea în studii calitative) pot fi efectuate față în
față. față, prin telefon sau folosind un serviciu de voce prin IP, cum ar
fi Skype.
Interviurile pot fi nestructurate, semistructurate sau structurate, iar
diferența dintre ele a fost explicată de autori precum Abdulai (2010) și
Naoum (2013) după cum urmează. Interviurile nestructurate (numite și
interviuri intensive, informale sau aprofundate) sunt ca interviurile
jurnalistice cu un ghid pregătit pe domeniile sau problemele despre care
intenționați să puneți întrebări. Prin urmare, nu există întrebări
specifice sau ordine anume. Formularea și succesiunea
Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015
11
întrebările care trebuie puse depind de răspunsurile pe care le dă
respondentul la o întrebare inițială. Se presupune că respondenții au
experiențe particulare sau cunosc anumite subiecte asupra cărora pot
elabora. Respondenții sunt, prin urmare, denumiți informatori cheie
și aleși în mod intenționat. Interviurile semi-structurate sunt mai
formale în comparație cu interviurile nestructurate, deoarece
întrebările specifice sunt adresate, deși nu sunt puse într-o anumită
ordine și, în mod normal, nu se utilizează un program de interviu. În
ceea ce privește interviurile structurate, se întocmește un program
de interviu în care întrebările sunt prezentate în aceeași ordine și cu
aceeași formulare tuturor respondenților. Interviurile pot fi realizate
individual sau în grup de focus. Focus grup/
interviurile de grup sunt discuții deschise între membrii unui grup și
cercetător.
Procedurile precedente de colectare a datelor sunt adesea denumite
metode de cercetare. Chestionarele și programele de interviu sau
ghidurile pregătite sunt cunoscute ca instrumentul de cercetare pentru
colectarea datelor primare.
Probleme de eșantionare
În colectarea datelor primare, o populație eșantion (dimensiunea
eșantionului) este în mod normal selectată din populația totală țintă
(cadru de eșantionare) și chestionată. În utilizarea chestionarelor ca
instrument de cercetare și, în special, atunci când acestea sunt
administrate prin internet sau prin poștă, o modalitate de a determina
dimensiunea eșantionului este distribuirea chestionarelor tuturor
membrilor cadrului de eșantionare sau unei sub-populații
predeterminate. a cadrului de eșantionare. Numărul de chestionare
completate care sunt returnate constituie rata de răspuns și care devine
dimensiunea eșantionului. Cu toate acestea, în locațiile geografice în
care internetul sau sistemul poștal nu este bine dezvoltat, această
tehnică de determinare a mărimii eșantionului poate fi dificil, dacă nu
imposibil, de implementat.
În lumina problemei de mai sus, alte metode care pot fi explorate
sunt tehnicile de eșantionare probabilă și non-probabilă. Celălalt nume
pentru eșantionarea probabilă este eșantionarea aleatorie.
Eșantionarea aleatorie încorporează, în general, un anumit tip de
procedură de selecție sistematică pentru a se asigura că fiecare unitate
sau element din cadrul de eșantionare are șanse egale de a fi selectată.
Utilizarea eșantionării aleatorii se bazează pe o presupunere implicită
că poate fi stabilit un cadru de eșantionare. Astfel, în cazul în care nu
este posibilă determinarea cadrului de eșantionare sau nu există o
faimă de eșantionare adecvată, eșantionarea aleatorie nu poate fi
utilizată. Exemple de eșantionare aleatorie sunt eșantionarea aleatorie
simplă, eșantionarea sistematică, eșantionarea stratificată și
eșantionarea în cluster, care au fost acoperite pe larg în lucrările unor
autori precum Morse (1994) și Lincoln și Guba (2000).
Eșantionarea non-probabilă se concentrează pe potențialii subiecți
voluntari, pe potențialii subiecți ușor disponibili sau pe cei care se
întâmplă să fie prezenți atunci când se desfășoară cercetarea. Nu
există nicio procedură de selecție sistematică. Eșantioanele non-
aleatorii sunt utilizate în principal în studii calitative, studii pilot și
Machine Translated by Google
12
cercetare de piață, consultarea cu experți sau în circumstanțe
în care cadrele de eșantionare adecvate nu sunt disponibile (Lincoln
& Guba, 2000; Morse, 1994). Tehnicile de eșantionare accidentală,
voluntară, cotă, intențională și bulgăre de zăpadă sunt exemple de
eșantionare non-aleatorie, care sunt, de asemenea, bine tratate de
autorii de mai sus.
Proiectarea instrumentului de cercetare pentru date primare
Studii de colecție și pilot
În proiectarea unui instrument de cercetare, este important de
reținut că întrebările sunt adresate pentru a solicita informații
care vor permite investigarea obiectivelor cercetării (sau testarea
ipotezelor). Există, prin urmare, necesitatea ca instrumentul de
cercetare să fie legat în mod explicit de obiectivele cercetării. Când
se construiește o întrebare, este esențial să ne întrebăm cum va
ajuta răspunsul la acea întrebare la investigarea unui anumit obiectiv
de cercetare sau a unei părți din acesta. Într-adevăr, ar putea fi
utilă secționalizarea tematică a întregului instrument de cercetare
pe baza obiectivelor cercetării, pentru a se asigura că majoritatea,
dacă nu toate, informațiile necesare pentru a aborda obiectivele
sunt obținute.
Un studiu pilot este descris de Bell (1996, citat în Naoum, 2013)
ca înlăturarea erorilor din instrumentul de cercetare, astfel încât
subiecții din studiul principal să nu întâmpine dificultăți în a-l
finaliza și pentru ca o analiză preliminară să fie efectuată. pentru a
determina dacă formularea și formatul întrebărilor vor prezenta
sau nu dificultăți atunci când datele principale sunt colectate și
analizate. Prin urmare, oferă o perioadă de probă care implică
testarea formulării întrebărilor, identificarea întrebărilor ambigue,
testarea metodei de colectare a datelor și măsurarea eficienței
invitației standard adresate respondenților (Naoum, 2013). La
nivelurile MPhil și doctorat, un studiu pilot poate fi efectuat, deși
acest lucru ar putea să nu fie posibil pentru dizertațiile de licență
din cauza constrângerilor de timp.
Probleme etice
În desfășurarea cercetării (în laborator sau pe teren), este necesar
să se asigure în mod normal că oamenii nu sunt răniți fizic sau
emoțional și despre asta se referă considerentele etice. Cercetatorul
are responsabilitatea de a se asigura că participanții la cercetare
sunt protejați (O'Leary, 2013).
În afară de a nu face rău, există și necesitatea de a fi sincer în
procesul (Coghlan & Brannick, 2014). Curtis și Curtis (2011) observă
că cel mai important aspect al unei cercetări adecvate din punct de
vedere etic este consimțământul informat voluntar.
În ceea ce privește recrutarea participanților, Curtis și Curtis
explică următoarele: voluntar ca noțiune de liber arbitru; informat
ca referire la furnizarea de suficiente informații despre ceea ce li se
va cere; și consimțământul ca proces formal, la care afirmă că li s-
au furnizat toate informațiile de care au nevoie și că sunt de acord
să ia parte din propria lor voință. Procesul de obținere a
consimțământului informat include furnizarea de informații unui
participant
Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015
SAGE Deschide
fișă (PIS), care conține toate informațiile de care are nevoie
participantul pentru a lua o decizie informată cu privire la participare
(Curtis & Curtis, 2011; O'Leary, 2013). Cu toate acestea, înainte de
începerea colectării datelor, aprobarea etică va trebui să fie obținută
de la instituția cercetătorului.
Analiza datelor și validarea rezultatelor cercetării
După colectarea datelor relevante pentru cercetare, acestea trebuie
prezentate, analizate și discutate. Un punct de plecare este de obicei
curățarea, transcrierea (dacă înregistrările au fost făcute în timpul
etapei de colectare a datelor) și codificarea datelor într-un pachet
statistic adecvat, cum ar fi STATA sau SPSS (studii cantitative) sau
pachet de software de analiză calitativă a datelor, cum ar fi NVivo.
(studii calitative) pentru analiză. Analiza conținutului poate fi
efectuată acolo unde este cazul. Este un instrument folosit pentru a
determina prezența anumitor cuvinte sau concepte în texte sau
seturi de texte prin cuantificarea și analizarea prezenței,
semnificațiilor și relațiilor acestor cuvinte și concepte (Palmquist,
Carley și Dale, 1997). Există două tipuri, care sunt analize conceptuale
și analize relaționale.
La un nivel avansat, cum ar fi studiile MPhil și doctorate, este
important să se valideze rezultatele cercetării, deși acest lucru nu
este necesar în mod normal la nivelurile de licență sau de masterat.
Două proceduri comune care sunt utilizate pentru validarea
constatărilor sunt explicate după cum urmează. O procedură este
triangularea în care două sau mai multe tehnici sunt utilizate în
investigarea unui fenomen pentru a spori încrederea în rezultatele finale.
De exemplu, metodologiile de cercetare, inclusiv procedurile de
colectare a datelor, sursele de date și participanții la sondaj pot fi
triangulate pentru a valida rezultatele. A doua procedură este de a
reține un procent din datele colectate, care este apoi prezentat și
analizat ulterior și comparat cu constatările inițiale. Această
procedură, totuși, pare problematică, deoarece este de fapt o
continuare a prezentării, analizei și discuțiilor datelor și nu a
validării cercetării în sens real, deoarece este același set de date
care este utilizat, doar că datele sunt analizate la un moment diferit. .
Ce să includeți în metodologia de cercetare
Secțiune
În secțiunea de metodologie a cercetării, nu este necesară o
tratare detaliată a tuturor problemelor metodologice de cercetare,
deoarece va fi luată în considerare în capitolul de metodologie a
cercetării în etapa de redactare a disertației sau tezei.
Ceea ce se cere în această secțiune este ca cercetătorul să
demonstreze laconic conștientizarea procesului metodologiei de
cercetare în științele sociale într-o manieră logică. Astfel, orice
luare în considerare a problemelor teoretice ar trebui să fie cât mai
scurtă posibil, concentrându-se pe aspectele importante și
importante care vor informa modul în care va fi efectuată cercetarea.
Metodologiile de cercetare disponibile în științele sociale ar trebui
explicate pe scurt și trebuie furnizată o justificare pentru alegerea
unei anumite metodologii.
Machine Translated by Google
Abdulai și Owusu-Ansah
Selectarea unei metodologii de cercetare trebuie să fie legată în
mod explicit de obiectivele sau ipotezele cercetării.
Prin urmare, este necesar să se explice clar cum va fi investigat fiecare
dintre obiectivele cercetării. Dacă este o metodologie de cercetare care
va fi adoptată pentru a investiga toate obiectivele de cercetare declarate,
atunci legătura va fi evidentă și nu are nevoie de o explicație. Cu toate
acestea, acolo unde va fi adoptată multi-metodologia, trebuie să existe o
explicație cu privire la metodologia de cercetare care va fi utilizată
pentru a aborda care dintre obiectivele cercetării. De exemplu, dacă
există patru obiective de cercetare declarate, metodologia de cercetare
cantitativă ar putea fi utilizată pentru a investiga două dintre obiectivele
cercetării, în timp ce metodologia de cercetare calitativă poate fi utilizată
pentru a investiga obiectivele de cercetare rămase, iar acest lucru trebuie
explicat și justificat. În continuare, ar trebui explicate strategia de
anchetă, metodele de cercetare și instrumentul de cercetare care
urmează să fie utilizat, modul în care vor fi selectați participanții la
sondaj și modul în care vor fi analizate datele care urmează a fi
colectate. Dacă se va realiza un studiu pilot, acesta trebuie indicat. De
asemenea, trebuie indicat că aspectele etice vor fi luate în considerare
și că înainte de începerea procesului de colectare a datelor primare,
se va obține aprobarea etică. În cele din urmă, va fi necesar să precizăm
că prima parte a metodologiei de cercetare va consta într-o trecere în
revistă critică a literaturii relevante pentru, printre altele, a identifica
cadrul teoretic adecvat cercetării și pentru a ajuta la proiectarea restului
metodologia de cercetare. Metodologia de cercetare poate fi asemănată
cu „fundația” unei clădiri în construcții și, prin urmare, trebuie să fie
robustă; dacă este slabă, cercetarea va fi și ea slabă.
Semnificația/Importanța cercetării
Importanța cercetării trebuie luată în considerare prin justificarea
necesității cercetării. Acest lucru va necesita o referire la lacunele de
cercetare, problema sau întrebarea(ele) și o explicație a modului în
care cercetarea propusă va contribui la corpul de cunoștințe existent
(noutate), precum și explicarea modului în care rezultatele din cercetare
este probabil să beneficieze următoarele părți interesate, acolo unde
este cazul: (a) mediul academic, (b) indivizi și comunități, (c) industrie
și comerț și (d) factori de decizie la nivel național și internațional.
Programul de cercetare
După cum sa indicat mai devreme, timpul și resursele privind, în
special, moștenirea pecuniară pentru efectuarea oricărei cercetări sunt
în mod normal limitate. Astfel, este nevoie de un program de cercetare.
Acesta indică activitățile principale sau de reper care trebuie
desfășurate și termenul pentru astfel de activități. Programul de
cercetare va fi utilizat de către supervizor pentru a monitoriza progresul
realizat de student odată ce cercetarea începe, astfel încât orice
probleme să poată fi identificate și abordate. Cercetarea
Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015
13
programul poate fi indicat sub formă de tabel sau diagramă, de
exemplu, sub forma unei diagrame Gantt și poate fi încorporat în
secțiunea programului de cercetare sau adăugat ca anexă.
Referințe
În secțiunile de mai sus, referințele relevante vor fi citate în text
acolo unde este necesar, în conformitate cu un anumit stil de referință.
În această secțiune, referințele complete vor fi furnizate în
conformitate cu același stil de referință folosit pentru citatele din text.
Referințele ar trebui să fie enumerate în ordine alfabetică. Sursele din
care se pot extrage informații sunt variate, după cum sa menționat
mai sus. Cu toate acestea, nu este recomandabil să vă bazați în mare
măsură pe site-uri web, deoarece acestea nu sunt adesea considerate o
sursă bună de materiale. Astfel, site-urile web ar trebui folosite cu
moderație. Cele mai apreciate surse de materiale sunt reviste academice
(inclusiv reviste online) și monografii de cercetare, urmate de manuale.
Cantitatea, calitatea și moneda referințelor sunt de importanță aici.
Poate exista și o secțiune de bibliografie , care ar trebui să fie
intitulată „Bibliografie” după secțiunea de referințe. Definiția
dicționarului nu face diferența între referințe și bibliografie. Cu
toate acestea, în scrierile academice, există o diferență între cele
două, deși unii autori le folosesc interschimbabil, probabil pe baza
definiției dicționarului.
După cum explică Farrell (2011), referințele sunt tot ce este citat în
disertație. Astfel, referințele care sunt citate în mod specific în text
vor fi listate complet sub referințe. Cu toate acestea, Farrell descrie
bibliografia ca tot ceea ce a fost citit sau răsfoit, care este relevant pentru
domeniul subiectului, dar nu a fost citat. Prin urmare, este orice material
care este consultat pentru a ajuta la formarea ideilor cercetătorului, dar
nu a fost folosit într-un mod care să justifice citarea în text. De exemplu,
dacă un student consultă disertația sau teza cuiva pentru a obține idei
cu privire la modul de formulare adecvată a unui subiect de cercetare,
studentul nu poate cita persoana respectivă în declararea subiectului
său de cercetare în disertația sau teza sa. Cu toate acestea, pentru a
recunoaște această persoană, referința completă la acea disertație
sau teză va fi listată în bibliografie. În mod similar, referințele care pot
fi relevante pentru cercetare, dar care nu au fost utilizate într-un mod
care să justifice citarea în text, vor fi enumerate în bibliografie pentru
citire ulterioară.
Componentele propunerii de cercetare care
Ar trebui să apară în finală
Teză sau disertație
Pe baza experienței, unii studenți, în special, la nivel de licență și
master, reproduc toate conținuturile propunerii de cercetare în
capitolul introductiv al tezei, ceea ce este inadecvat. Capitolul introductiv
se numește „Capitolul Unu”, iar titlul său este „Introducere”. Principalele
secțiuni relevante din acest capitol sunt: (a) cercetare
Machine Translated by Google
14
fundal; (b) scopul și obiectivele cercetării; (c) metodologia de cercetare; (d)
rezumatul principalelor rezultate ale cercetării, limitări și recomandări; (e)
semnificația/importanța cercetării; și (f) structura/organizarea disertației.
Capitolul introductiv servește unui dublu scop, în primul rând, stabilind
scena potrivită pentru cercetarea efectuată și în al doilea rând, încapsulând
ceea ce a fost cercetat și de ce a trebuit să fie cercetat, cum a fost cercetat,
ce a fost găsit, limitările și calea de urmat sau recomandări; adică oferă un
instantaneu al cercetării care a fost efectuată.
Secțiunile propunerii de cercetare care ar trebui să apară în disertație sau
teză sunt „fondul cercetării”, „scopul și obiectivele cercetării”, „metodologia
cercetării” și „semnificația/importanța cercetării”, desigur, cu modificările
corespunzătoare, acolo unde este necesar, deoarece principala revizuire a
literaturii ar fi fost efectuată și întreaga cercetare efectuată. Conținutul
secțiunii de metodologie de cercetare din acest capitol se presupune a fi
foarte laconic, deoarece va fi un capitol dedicat acestuia în disertație sau
teză.
Concluzie
Acest articol a luat în considerare elementele esențiale ale unei bune
propuneri atât pentru studenții de licență, cât și pentru cei postuniversitari
din științe sociale și se speră că studenții o vor găsi stimulatoare și
perspicace din punct de vedere intelectual.
Deși un cadru teoretic, care se referă la teoria sau teoriile relevante
care stau la baza unui anumit studiu, este un imperativ la un nivel mai
avansat, cum ar fi MPhil sau PhD, nu a fost luat în considerare mai sus. Acest
lucru se datorează faptului că stabilirea unei teorii sau teorii relevante este
dificilă, necesită timp și, în mod normal, nu se va cristaliza în etapa de
redactare a propunerii de cercetare până când literatura principală nu a fost
revizuită critic după începerea cercetării.
Astfel, ceea ce este necesar în etapa de mini revizuire a literaturii este ca
cercetătorul potențial să aibă în vedere faptul că un cadru teoretic trebuie
dezvoltat în cele din urmă dacă este vorba de o cercetare MPhil sau de
doctorat.
Declarație de interese conflictuale
Autorii nu au declarat niciun potențial conflict de interese în ceea ce privește
cercetarea, calitatea de autor și/sau publicarea acestui articol.
Finanțarea
Autorii nu au primit sprijin financiar pentru cercetarea și/sau calitatea de autor a
acestui articol.
Referințe
Abdulai, RT (2010). Instituțiile tradiționale de proprietate funciară din Africa
subsahariana — Funcționarea instituțiilor de proprietate funciară
tradițională în Africa subsahariană: un studiu de caz al Ghanei.
Saarbrücken, Germania: Editura Academică Lambert.
Babbie, E. (2000). Practica cercetării sociale (ed. a 9-a).
Belmont, CA: Wadsworth.
Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015
SAGE Deschide
Bell, E. și Bryman, A. (2011). Metode de cercetare în afaceri (ed. a III-a). Oxford,
Marea Britanie: Oxford University Press.
Bell, J. (2005). Realizarea proiectului de cercetare: un ghid pentru cercetătorii
pentru prima dată în educație, sănătate și științe sociale.
Maidenhead, Marea Britanie: McGraw-Hill.
Blaikie, N. (1993). Abordări ale anchetei sociale. Londra, Anglia:
Politică.
Booth, A., Papaioannou, D. și Sutton, A. (2012). Abordări sistematice ale unei
revizuiri de succes a literaturii. Los Angeles, CA: SAGE.
Bryman, A. (1998). Strategii de cercetare cantitativă și calitativă în cunoașterea
lumii sociale. În T. May & M. Williams (Eds.), Knowing the social world (pp.
138-157). Buckingham, Marea Britanie: Open University Press.
Bryman, A. (2012). Metode de cercetare socială (ed. a IV-a). Oxford, Marea Britanie:
Oxford University Press.
Bryman, A. și Cramer, D. (2005). Analiza cantitativă a datelor cu SPSS 12 și 13.
Londra, Anglia: Routledge.
Burns, RB (Ed.). (1997). Introducere în metodele de cercetare (ed. a II-a). Melbourne,
Australia: Longman Cheshire.
Charmaz, K. (2014). Construirea unei teorii fundamentate (ed. a II-a). Los Angeles,
CA: SAGE.
Clandinin, DJ și Connelly, FM (2000). Anchetă narativă: experiență și cercetare
calitativă a poveștii. San Francisco, CA: Jossey-Bass.
Coghlan, D. și Brannick, T. (2014). Efectuarea cercetării acțiunii în propria
organizație (ed. a IV-a). Los Angeles, CA: SAGE.
Creswell, JW (2003). Proiectarea cercetării: Abordări calitative, cantitative și metode
mixte (ed. a II-a). Thousand Oaks, CA: SAGE.
Creswell, JW (2007). Ancheta calitativă și proiectarea cercetării: alegerea dintre
cinci abordări (ed. a II-a). Thousand Oaks, CA: SAGE.
Creswell, JW (2009). Proiectarea cercetării: Abordări calitative, cantitative și metode
mixte (ed. a III-a). Londra, Anglia: SAGE.
Creswell, JW (2013). Ancheta calitativă și proiectarea cercetării: alegerea dintre
cinci abordări (ed. a treia). Londra, Anglia: SAGE.
Creswell, JW și Miller, DL (2000). Determinarea validității în ancheta calitativă.
Teoria în practică, 39, 124-130.
Curtis, B. și Curtis, C. (2011). Cercetare socială: o introducere practică
ducție. Los Angeles, CA: SAGE.
Farrell, P. (2011). Scrierea unei disertații de mediu construit: îndrumări practice
și exemple. Oxford, Marea Britanie: Wiley Blackwell.
Fellows, R., & Liu, A. (2008). Metode de cercetare pentru constructii
(ed. a 3-a). Oxford, Marea Britanie: Wiley-Blackwell.
Flick, U. (2014). O introducere în cercetarea calitativă (ed. a 5-a).
Los Angeles, CA: SAGE.
Grbich, C. (2013). Analiza calitativă a datelor: o introducere. Los Angeles, CA: SAGE.
Grinnell, R. (Ed.). (1993). Cercetare și evaluare în asistență socială (ed. a IV-a).
Itasca, IL: FE Peacock.
Hart, C. (2001). Făcând o căutare de literatură. Londra, Anglia:
SALVIE.
Holt, G. (1998). Un ghid pentru studiul de disertație de succes pentru studenții
din mediul construit (ed. a II-a). Wolverhampton, Marea Britanie: Universitatea
din Wolverhampton.
Machine Translated by Google
Abdulai și Owusu-Ansah
Kerlinger, FN (1986). Fundamentele cercetării comportamentale (ed. a III-a).
New York, NY: Holt, Rinehart și Winston.
Kinnear, PR și Gray, CD (1994). SPSS pentru Windows a făcut wimple. East
Sussex, Marea Britanie: Lawrence Erlbaum.
Kinnear, PR și Gray, CD (2008). SPSS 16 simplificat. Est
Sussex, Marea Britanie: Lawrence Erlbaum.
Koshy, E., Koshy, V. și Waterman, H. (2010). Cercetare-acțiune în domeniul
sănătății. Los Angeles, CA: SAGE.
Krippendorff, K. (2013). Analiza de conținut: O introducere în metodologia sa
(ed. a III-a). Los Angeles, CA: SAGE.
Kumar, R. (2011). Metodologia cercetării: un ghid pas cu pas pentru începători.
Los Angeles, CA: SAGE.
Lincoln, YS și Guba, EG (2000). Controverse paradigmatice, contradicții și
confluențe emergente. În NK Denzin & YS Lincoln (Eds.), Manual de
cercetare calitativă (ed. a 2-a, pp. 163-188). Thousand Oaks, CA: SAGE.
Locke, LF, Spirduso, WW și Silverman, JJ (2000). Propuneri care funcționează:
un ghid pentru planificarea disertațiilor și propunerilor de granturi (ed.
a IV-a). Thousand Oaks, CA: SAGE.
Lundberg, GA (1942). Cercetare socială: Un studiu asupra metodelor de culegere
a datelor (ed. a II-a). New York, NY: Longmans, Green.
Mertens, DM (2003). Metode mixte și politica cercetării umane: perspectiva
transformator-emancipatoare. În A.
Tashakkori & C. Teddlie (Eds.), Manual de metode mixte în științe
sociale și comportamentale (pp. 100-120). Thousand Oaks, CA: SAGE.
Morse, JM (1994). Proiectarea cercetării calitative finanțate. Han.
conferințe, precum și a fost autorul a șase manuale. Raymond este redactor-
K. Denzin & YS Lincoln (Eds.), Manual de cercetare calitativă (pp. 220-235).
Thousand Oaks, CA: SAGE.
Naoum, SG (2006). Cercetare și scriere disertație pentru studenți în
construcții (ed. a II-a). Oxford, Marea Britanie: Butterworth-Heinemann
Naoum, SG (2013). Cercetare și scriere de disertație pentru studenții în
construcții. Abingdon, Marea Britanie: Routledge.
O'Leary, N. (2013). Ghidul esențial pentru realizarea proiectului de cercetare
(ed. a 2-a). Los Angeles, CA: SAGE.
Palmquist, ME, Carley, KM și Dale, TA (1997). Două aplicații de analiză
automată a textului: analiza literară și
Descărcat de la invitat pe 2 octombrie 2015
15
texte nonliterare. În C. Roberts (Ed.), Text analysis for the social sciences:
Methods for draw statistical inferences from texts and transcripts
(pp.55-69). Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum.
Exercițiu de evaluare a cercetării. (2005). Rae 2008: Exercițiul de evaluare a
cercetării—Orientări privind trimiterile. Londra, Marea Britanie: Consiliul
pentru Învățământul Superior al Angliei (HEFCE), Consiliul Scoțian pentru
Finanțarea Învățământului Superior, Consiliul pentru Finanțarea
Învățământului Superior din Țara Galilor și Departamentul pentru Ocuparea
Forței de Muncă și Învățare.
Selltiz, C. Jahoda, M. Deutsch, M. & Cook, SW (1962) Metode de cercetare în
relațiile sociale (ed. a II-a). New York, NY: Holt, Rinehart și Winston.
Szafram, R. (2012). Răspuns la întrebări cu statistici. Los
Angeles, CA: SAGE.
Thyer, BA (1993). Proiectare de cercetare a sistemelor unice. În RM
Grinnell (Ed.), Cercetare și evaluare în asistență socială (pp. 94-
117). Itasca, IL: FE Peacock.
Urquhart, C. (2013). Teoria fundamentată pentru cercetarea calitativă: A
ghid practic. Los Angeles, CA: SAGE.
Biografii de autor
Raymond Talinbe Abdulai, PhD, MPhil (Cantab), PGCertHE, BSc (Prima clasă),
este lector principal în domeniul imobiliar la Facultatea de Tehnologie și
Mediu, Universitatea John Moores din Liverpool, Liverpool, Marea Britanie. A
publicat mult în reviste academice de renume, a editat manuale și lucrări de
șef al Journal of International Real Estate and Construction Studies, indexat
în Cabell's Directory of Publishing Opportunities in Economics and Finance.
Anthony Owusu-Ansah, PhD, MSc, BSc (Prima clasă), este lector în finanțe la
Business School, Ghana Institute of Management and Public Administration
(GIMPA), Accra, Ghana.
El a publicat considerabil în reviste academice de renume, lucrări de
conferințe și manuale editate.