e de verde frunza ta oricând. Un pământ mai scump pe lume nu e, nici mai dulce nu e un pământ. Casa mea la margine de Țară Crește fir de busuioc în prag. Nu e nicăieri un plai mai tânăr, nu e nicăieri un plai mai drag. Arde-n soare roua dimineții ca o ploaie grea de margarint La Moldova orice primăvară e de rândunica și argint. Se împlină spicul ca voinicul: de lumina blândă șoapta lui. Nu-i o alta glie mai frumoasă, alta glie mai aleasă nu-i. Tu ești partea noastră de iubire, tu ești dorul nostru cel mai dor; pleacă cineva de lângă tine, niciodată nu ți-a fost fecior! Doina ta, Moldova, e de leagăn, hora ta de codru e, de grui. Nu-i pe lume alt meleag mai pașnic, alt meleag mai sfânt pe lume nu-i! Cerul tău, Moldova (fragment) De Dumitru Matcovschii
Cerul tău, Moldova, e de-albastru,
e de verde frunza ta oricând. Un pământ mai scump pe lume nu e, nici mai dulce nu e un pământ. Casa mea la margine de Țară Crește fir de busuioc în prag. Nu e nicăieri un plai mai tânăr, nu e nicăieri un plai mai drag. Arde-n soare roua dimineții ca o ploaie grea de margarint La Moldova orice primăvară e de rândunica și argint. Se împlină spicul ca voinicul: de lumina blândă șoapta lui. Nu-i o alta glie mai frumoasă, alta glie mai aleasă nu-i. Tu ești partea noastră de iubire, tu ești dorul nostru cel mai dor; pleacă cineva de lângă tine, niciodată nu ți-a fost fecior! Doina ta, Moldova, e de leagăn, hora ta de codru e, de grui. Nu-i pe lume alt meleag mai pașnic, alt meleag mai sfânt pe lume nu-i!