DISPOZIŢII REFERITOARE LA MOŞTENIRE ÎN GENERAL

CARTEA A IV-A
Despre moõtenire õi liberalitþĀi
Bibliografie generalþ: Dimitrie Alexandresco, ExplicaĀiunea teoreticþ õi practicþ a dreptului civil
român, tomul III, partea a II-a (Succesiunile ab intestat). Art. 644-799, Ed. Ateliere Grafice Socec&Co,
1912; Dimitrie Alexandresco, ExplicaĀiunea teoreticþ õi practicþ a dreptului civil român, tomul IV,
partea a I-a (DonaĀiunile între vii). Art. 800-802, 806-855, 932-941, Ed. Ateliere Grafice Socec&Co, 1913;
Dimitrie Alexandresco, ExplicaĀiunea teoreticþ õi practicþ a dreptului civil român, tomul IV, partea a
II-a (Testamentele). Art. 856-931, Ed. Ateliere Grafice Socec&Co, 1914; Dan Chiricþ, Tratat de drept
civil. Succesiunile õi liberalitþĀile, Ed. C.H. Beck, Bucureõti, 2014; Francisc Deak, Romeo Popescu,
Tratat de drept succesoral, vol. I, Moõtenirea legalþ, ed. IV-a, actualizatþ õi completatþ, Ed. Universul
Juridic, Bucureõti, 2019; Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, vol. II,
Moõtenirea testamentarþ, ed. IV-a, actualizatþ õi completatþ, Ed. Universul Juridic, Bucureõti, 2019;
Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, vol. III, Transmisiunea õi partajul
moõtenirii, ed. IV-a, actualizatþ õi completatþ, Ed. Universul Juridic, Bucureõti, 2019; Ion Dogaru,
Vasile Stþnescu, Maria Marieta SoreaĀþ (coord.), Bazele dreptului civil, vol. IV, Succesiuni, Ed. C.H.
Beck, Bucureõti, 2009; Mihail Eliescu, Moõtenirea õi devoluĀiunea ei în dreptul Republicii Socialiste
România, Ed. Academiei R.S.R., 1966; Mihail Eliescu, Transmisiunea õi împþrĀeala moõtenirii în
dreptul Republicii Socialiste România, Ed. Academiei R.S.R., Bucureõti, 1966; Gabriela Cristina
FrenĀiu, Comentariile Codului civil. LiberalitþĀile, testamentul. Rezerva succesoralþ. ReducĀiunea
liberalitþĀilor excesive, Ed. Hamangiu, Bucureõti, 2013; József Kocsis, Paul Vasilescu, Drept civil.
Succesiuni, Ed. Hamangiu, Bucureõti, 2016; Victor Marcusohn, Drept civil. Succesiuni, Ed. Universul
Juridic, Bucureõti, 2020; Daniela Negrilþ, Testamentul în noul Cod civil. Studii teoretice õi practice,
Ed. Universul Juridic, Bucureõti, 2013; Daniela Negrilþ, Moõtenirea în Codul civil. Studii teoretice õi
practice, ed. a III-a, revþzutþ õi completatþ, cuprinzând regulile stabilirii rezervei celor îndreptþĀiĀi õi
modalitatea practicþ de efectuare a reducĀiunii, Ed. Universul Juridic, Bucureõti, 2018; Ioan Popa,
Drept civil. Moõteniri õi liberalitþĀi, Ed. Universul Juridic, Bucureõti, 2013; Doru Trþilþ, AcĀiuni civile în
materie succesoralþ, Ed. C.H. Beck, Bucureõti, 2015; Marilena Uliescu (coord.), Noul Cod civil. Studii
õi comentarii, vol. II, Cartea a III-a õi a IV-a (art. 535-1.163), Ed. Universul Juridic, Bucureõti, 2013.

TITLUL I
DispoziĀii referitoare la moõtenire în general

CAPITOLUL I
DispoziĀii generale

Art. 953. NoĀiune

Moõtenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate cþtre una sau mai
multe persoane în fiinĀþ.

Art. 91 LPA – Moõtenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în
vigoare la data deschiderii moõtenirii.

Bibliografie: Corneliu Bîrsan, ConvenĀia europeanþ a drepturilor omului õi dreptul succesoral,

în RRDP nr. 5/2015, pp. 10-27; Vlad Teodor Florea, Unele consideraĀii privind moõtenirea drepturilor de
creaĀie intelectualþ, în RRDPI nr. 3/2014, pp. 87-101; Gabriela Cristina FrenĀiu, Probleme privind
regimul succesoral în cazul decesului unui asociat al societþĀii cu rþspundere limitatþ, în Dreptul
nr. 3/2013, pp. 230-238; Liviu Harosa, Succesiunea, mijloc de dobândire a bunurilor temporare, în
RRDP nr. 5/2009, pp. 56-75; Ilioara Genoiu, Unele posibile soluĀii pentru conflictele de legi în timp care
pot fi întâlnite în materie succesoralþ dupþ intrarea în vigoare a noului Cod civil õi a Legii de punere

7
 CODUL CIVIL ADNOTAT CU DOCTRINĂ ȘI JURISPRUDENȚĂ

în aplicare a acestui cod, în Dreptul nr. 8/2015, pp. 28-37; Titu Ionaõcu, InterferenĀa dreptului
succesiunilor cu dreptul contractelor, în Analele UniversitþĀii „Constantin Brâncuõi” din Târgu Jiu, Serie
ôtiinĀe Juridice, nr. 2/2017, pp. 19-28; Codrin Macovei, Mirela Carmen Dobrilþ, Caracterele juridice ale
transmisiunii moõtenirii, în Analele ôtiinĀifice ale UniversitþĀii Alexandru Ioan Cuza din Iaõi, seria
ôtiinĀe Juridice, vol. XLIII/2017, nr. 1, pp. 21-50; Cristina Nicolescu, Corrélations entre les règles
spécifiques des régimes matrimoniaux et celles de droit successoral dans le système du code civil
roumain, în SUBB nr. 2/2013, pp. 7-24; Bogdan Pþtraõcu, Ilioara Genoiu, Moõtenirea õi felurile ei, în
Marilena Uliescu (coord.), Noul Cod civil. Studii õi comentarii, vol. II, cit. supra, p. 568 õi urm.; Bogdan
Pþtraõcu, Ilioara Genoiu, Abordarea dreptului la moõtenire din perspectivþ constituĀionalþ, în Dreptul
nr. 3/2017, pp. 83-94; Bogdan Pþtraõcu, Ilioara Genoiu, Câteva aspecte de interes în legþturþ cu
transmisiunea succesoralþ, în Dreptul nr. 11/2019, pp. 28-43; Doru Trþilþ, Mircea Dub, Secretul bancar
în relaĀia dintre moõtenitorii titularului de cont õi instituĀia de credit, în AUB nr. 1/2018, pp. 121-130;
Doru Trþilþ, La discrimination concernant les droits successoraux dans la jurisprudence de la Cour
EDH, în Noua revistþ de drepturile omului nr. 4/2020, pp. 9-20; Doru Trþilþ, ProtecĀia drepturilor
succesorale în dreptul românesc õi în dreptul francez, în raport cu ConvenĀia EDH, în PS nr. 8/2021.

 DOCTRINý
1. „Textul art. 91 din Legea nr. 71/2011 este aplicabil õi în materia moõtenirii testamentare, întrucât nu
distinge, astfel cþ legea în vigoare la data deschiderii moõtenirii se va aplica õi în cazul când succesiunea
se deferþ prin testament (de exemplu, în privinĀa executþrii dispoziĀiilor testamentare, a exheredþrii, a
modului de calcul al rezervei succesorale, a reducĀiunii liberalitþĀilor excesive etc.). Considerþm cþ de la
aceastþ regulþ existþ o singurþ excepĀie, în cazul condiĀiilor de validitate a testamentului, în privinĀa cþrora
urmeazþ sþ se aplice legea în vigoare la data încheierii lui (potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011), chiar dacþ
decesul testatorului s-a produs dupþ data intrþrii în vigoare a noului Cod civil”. [M.S. Croitoru, Aplicarea
legii civile în timp din perspectiva noului Cod civil, în RRDP nr. 6/2011, pp. 62-63].
2. „DefiniĀia datþ de art. 953 C. civ. are, de aceastþ datþ, meritul de a preciza cþ dobânditorii
moõtenirii sunt «persoane în fiinĀþ». Se preferþ aceastþ noĀiune celei de «persoane în viaĀþ», folositþ de
cþtre doctrinþ anterior intrþrii în vigoare a Codului civil. «Persoane în fiinĀþ» reprezintþ o noĀiune mai largþ,
îngþduind cuprinderea õi a moõtenitorilor persoane juridice. Într-adevþr, pe lângþ persoanele fizice,
dobânditori ai moõtenirii pot fi õi subiectele colective de drept. De regulþ, acestea pot fi moõtenitori
testamentari, legatari, iar, ca excepĀie, õi moõtenitori legali. Avem în vedere, din aceastþ din urmþ
perspectivþ, titularii moõtenirii vacante (comuna, oraõul sau, dupþ caz, municipiul în a cþrui razþ teritorialþ
se aflau bunurile la data deschiderii moõtenirii) õi statul, acesta în condiĀiile õi cu privire la bunurile
precizate în art. 553 alin. (2) õi (3) C. civ.”. [B. Pþtraõcu, I. Genoiu, Abordarea dreptului la moõtenire din
perspectivþ constituĀionalþ, cit. supra, p. 84].

JURISPRUDENÿý

HOTýRÂRI CEDO Puncernau c. Andorrei, nr. 69.498/01, § 26, CEDO

Sfera dreptului la viaĀþ privatþ. Limitele de
acĀiune ale Statului. Curtea reaminteõte încþ de la
început cþ viaĀa de familie nu cuprinde numai
relaĀii cu caracter social, moral sau cultural, de
exemplu în sfera educaĀiei copiilor; ea înglobeazþ
õi interese materiale, astfel cum o aratþ în special
pensiile alimentare õi locul atribuit rezervei ere-
ditare în ordinea juridicþ internþ a majoritþĀii sta-
telor contractante. Pe de altþ parte, Curtea a afir-
mat deja cþ domeniul succesiunilor õi al libera-
litþĀilor între rude apropiate apare ca strâns legat de
viaĀa de familie (Marckx c. Belgiei, Hotþrârea din 13
iunie 1979, seria A nr. 31, pp. 23 õi 24, § 52, õi Pla õi
2004-VIII). Drepturile succesorale constituie,
aõadar, un element al vieĀii de familie ce nu poate
fi neglijat. Curtea reaminteõte cþ art. 8 din Con-
venĀie nu impune totuõi recunoaõterea unui drept
general la liberalitþĀi sau la o anumitþ parte din
succesiunea autorilor persoanei ori chiar a altor
membri din familia sa; õi în materie patrimonialþ,
acest articol lasþ, în principiu, statelor contractante
dreptul de a alege mijloacele menite sþ permitþ
fiecþruia sþ aibþ o viaĀþ de familie normalþ, iar
acest drept nu este indispensabil în cþutarea
acesteia. Curtea observþ în continuare cþ aceastþ
cauzþ se referþ la un litigiu succesoral între douþ
persoane private. Cauza ar putea fi analizatþ din

8
DISPOZIŢII REFERITOARE LA MOŞTENIRE ÎN GENERAL
perspectiva unei ingerinĀe a instanĀelor naĀionale în
respectarea vieĀii de familie a reclamantului, dacþ
interpretarea datþ de acestea prevederilor legale
aplicabile ar trebui consideratþ ca õi cum ar încþlca
art. 8 din ConvenĀie, sau din perspectiva omisiunii
instanĀelor, în raporturi dintre persoane private, de
a-õi respecta obligaĀiile pozitive ce decurg din art. 8
õi care vizeazþ adoptarea de mþsuri eficiente,
rezonabile õi adecvate pentru protejarea dreptului
la viaĀa de familie a reclamantului în aplicarea pre-
vederilor legale respective [Schaefer c. Germaniei
(dec.) nr. 14.379/03, 4 septembrie 2007]. Curtea
poate totuõi sþ lase deschisþ aceastþ chestiune.
Indiferent dacþ abordþm cauza din perspectiva
unei obligaĀii pozitive, în sarcina statului, de a
adopta mþsuri rezonabile õi adecvate pentru a
proteja drepturile de care reclamantul beneficiazþ
conform par. 1 al art. 8, sau din perspectiva unei
ingerinĀe a unei autoritþĀi publice ce trebuie
justificatþ conform par. 2, principiile aplicabile sunt
destul de asemþnþtoare. În cele douþ cazuri,
trebuie Āinut cont de justul echilibru ce trebuie
pþstrat între interesele concurente ale individului õi
ale societþĀii în ansamblul ei; de asemenea, în cele
douþ cazuri, statul se bucurþ de o anumitþ marjþ
de apreciere pentru a stabili prevederile ce trebuie
adoptate pentru a asigura respectarea ConvenĀiei.
În plus, chiar õi în cazul obligaĀiilor pozitive ce
rezultþ din par. 1, obiectivele enumerate la par. 2
pot juca un anumit rol în cþutarea echilibrului dorit
(Powell õi Rayner c. Regatului Unit, 21 februarie
1990, § 41, seria A nr. 172, López Ostra c. Spaniei, 9
decembrie 1994, § 51, seria A nr. 303-C, õi Hatton õi
alĀii c. Regatului Unit [MC], nr. 36.022/97, § 98,
CEDO 2003-VIII). [CEDO, Velcea õi Mazþre c.
României, hotþrârea din 1 decembrie 2009,
cererea nr. 64.301/01, publicatþ în M. Of. nr. 373 din
7 iunie 2010].
DECIZII ALE CURÿII CONSTITUÿIONALE
Dreptul la moõtenire. Componente. Curtea
reĀine cþ dreptul la moõtenire implicþ îndeplinirea
a trei condiĀii, õi anume: capacitate succesoralþ,
vocaĀie succesoralþ õi pe aceea de a nu fi nedemn,
astfel încât existenĀa unei cauze de nedemnitate in
personam antreneazþ pierderea dreptului la moõ-
tenire [dec. nr. 530 din 13 octombrie 2005, publi-
catþ în M. Of. nr. 1040 din 23 noiembrie 2005]. În
sensul celor arþtate, art. 957 alin. (1) C. civ. prevede
cþ o persoanþ poate moõteni doar dacþ existþ la
momentul deschiderii succesiunii, aõadar, are
capacitatea de a moõteni. Totodatþ, nedemnul este
înlþturat de la dreptul de a moõteni [art. 958-960
C. civ.], cu excepĀia situaĀiei în care efectele
nedemnitþĀii au fost înlþturate [art. 961]. Pentru a
putea moõteni, o persoanþ trebuie sþ aibþ calitatea
cerutþ de lege sau sþ fi fost desemnatþ de cþtre
defunct prin testament [art. 962]. Astfel, indiferent
cþ este vorba de o moõtenire legalþ sau testa-
mentarþ, aceste condiĀii generale ale dreptului de a
moõteni trebuie sþ fie întrunite. În cazul moõtenirii
legale, art. 964 alin. (1) C. civ. stabileõte cþ rudele
defunctului vin la moõtenire în urmþtoarea ordine:
a) clasa întâi: descendenĀii; b) clasa a doua:
ascendenĀii privilegiaĀi õi colateralii privilegiaĀi;
c) clasa a treia: ascendenĀii ordinari; d) clasa a
patra: colateralii ordinari. În legþturþ cu aceste
clase, alin. (3) stabileõte principiul proximitþĀii
gradului de rudenie între moõtenitorii din aceeaõi
clasþ, stabilind o regulþ de drept conform cþreia, în
cadrul aceleiaõi clase de moõtenitori legali, rudele
de grad mai apropiat cu defunctul înlþturþ de la
moõtenire rudele de grad mai îndepþrtat. Astfel,
vocaĀia concretþ de moõtenire depinde de
apropierea gradului de rudenie faĀþ de cel care
lasþ moõtenirea. Se mai reĀine cþ art. 983 alin. (3)
C. civ. este o aplicaĀie a art. 964 alin. (3) în privinĀa
clasei a patra de moõtenitori õi cþ regula proxi-
mitþĀii gradului de rudenie a fost consacratþ õi de
Codul civil din 1864. De la principiul proximitþĀii
gradului de rudenie între moõtenitorii din aceeaõi
clasþ existþ douþ excepĀii, õi anume situaĀia clasei
a doua de moõtenitori [pþrinĀii defunctului neînlþ-
turând de la moõtenire fraĀii/surorile defunctului] õi
reprezentarea succesoralþ [rudele de grad mai
apropiat al defunctului vin la moõtenire împreunþ
cu rudele de grad mai îndepþrtat]. Reprezentarea
succesoralþ este admisþ în linie dreaptþ descen-
dentþ, precum õi în favoarea copiilor õi descen-
denĀilor fraĀilor õi surorilor ce fac parte din ordinul
colateralilor privilegiaĀi. Beneficiul reprezentþrii
este refuzat ascendenĀilor, fie ei chiar privilegiaĀi,
precum õi colateralilor ordinari [dec. nr. 185 din 2
martie 2006, publicatþ în M. Of. nr. 293 din 31
martie 2006]. Prin urmare, de principiu, în cazul
moõtenirii legale trebuie determinatþ în primþ fazþ
îndeplinirea condiĀiilor generale ale dreptului de a
moõteni: capacitatea de a moõteni, nedemnitatea
õi vocaĀia la moõtenire. Ulterior, concretizarea
vocaĀiei succesorale se obĀine prin aplicarea regu-
lilor devoluĀiunii legale, õi anume a celor specifice
prevþzute de art. 964 C. civ., care stabileõte prin-
cipiile generale ale devoluĀiunii legale a moõtenirii,
iar unul dintre acestea fiind cel al proximitþĀii
gradului de rudenie între moõtenitorii din aceeaõi
clasþ. Reglementarea acestei reguli de drept are la
bazþ douþ elemente, unul subiectiv õi altul obiec-
tiv, õi anume prezumarea faptului cþ sentimentul
real de afecĀiune faĀþ de defunct este mai puternic
în funcĀie de gradul proxim de rudenie, respectiv
obligaĀia statului de a stabili un criteriu de ordonare
în materia dreptului succesoral pentru a evita atât
insecuritatea juridicþ generatþ de dezbaterea
succesiunii la un numþr incert de rude de pânþ la
gradul al patrulea, cât õi fþrâmiĀarea accentuatþ a
9
 CODUL CIVIL ADNOTAT CU DOCTRINĂ ȘI JURISPRUDENȚĂ
masei succesorale la un numþr nedefinit de per-
soane. În consecinĀþ, principiul edictat este o
expresie atât a dreptului la moõtenire, cât õi a
securitþĀii juridice. În lipsa unei asemenea reguli
s-ar ajunge la situaĀia împþrĀirii moõtenirii per
capita indiferent de gradul de rudenie cu defunctul
în interiorul clasei respective. Rezultþ cþ vocaĀia
concretþ de moõtenire ar avea-o în nume propriu õi
în mod egal orice rudþ de pânþ la gradul al
patrulea din interiorul clasei; o asemenea orientare
nu ar mai Āine cont de un element esenĀial al
dreptului la moõtenire, respectiv legþtura de sânge
cât mai apropiatþ de defunct. Mai mult, ar produce
õi o insecuritate juridicþ crescândþ, din moment ce
un numþr mare/nedefinit de persoane ar veni la
moõtenire – mai ales în ipoteza clasei a patra de
moõtenitori. Principiul egalitþĀii în drepturi presu-
pune instituirea unui tratament egal pentru situaĀii
care, în funcĀie de scopul urmþrit, nu sunt diferite
(Decizia Plenului CurĀii ConstituĀionale nr. 1 din
8 februarie 1994, publicatþ în M. Of. nr. 69 din 16
martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudenĀei
constante a CurĀii ConstituĀionale, situaĀiile în care
se aflþ anumite categorii de persoane trebuie sþ
difere în esenĀþ pentru a se justifica deosebirea de
tratament juridic, iar aceastþ deosebire de trata-
ment trebuie sþ se bazeze pe un criteriu obiectiv õi
raĀional (a se vedea, în acest sens, cu titlu
exemplificativ, dec. nr. 86 din 27 februarie 2003,
publicatþ în M. Of. nr. 207 din 31 martie 2003, dec.
nr. 476 din 8 iunie 2006, publicatþ în M. Of. nr. 599
din 11 iulie 2006, dec. nr. 573 din 3 mai 2011,
publicatþ în M. Of. nr. 363 din 25 mai 2011, sau dec.
nr. 366 din 25 iunie 2014, publicatþ în M. Of. nr. 644
din 2 septembrie 2014). Având în vedere cele
expuse, Curtea constatþ cþ vocaĀia concretþ de
moõtenire, determinatþ în funcĀie de principiul
proximitþĀii gradelor de rudenie, nu încalcþ dreptul
la moõtenire a rudelor mai îndepþrtate, fiind
evident cþ rudele mai apropiate sunt într-o situaĀie
juridicþ distinctþ faĀþ de acestea. Prin urmare,
folosind acest criteriu – proximitatea gradului de
rudenie –, legiuitorul justificþ în mod obiectiv õi
raĀional tratamentul juridic diferit atribuit celor
douþ categorii de persoane din perspectiva
dreptului la moõtenire. Aõadar, Curtea reĀine cþ nu
existþ o discriminare a rudelor de gradul al
patrulea din clasa a patra de moõtenitori în raport
cu cele de gradul al treilea din aceeaõi clasþ. Tot-
odatþ, principiul proximitþĀii gradelor de rudenie
nu genereazþ discriminare între descendenĀii
colateralilor ordinari în viaĀþ, care profitþ de fruc-
tele unei succesiuni, õi descendenĀii colateralilor
ordinari decedaĀi, care nu pot profita de fructele
aceleiaõi succesiuni pentru cþ se folosesc termeni
care nu suportþ comparaĀie. Colateralul ordinar de
gradul al treilea în viaĀþ la momentul deschiderii
moõtenirii este cel ce profitþ de fructele succesiunii
10
defunctului. Descendentul colateralului ordinar în
viaĀþ de gradul al treilea moõteneõte pe colateralul
ordinar în calitate de fiu/fiicþ în cadrul clasei întâi
de moõtenitori, õi nu pe defunct, faĀþ de care este
rudþ de gradul al patrulea în cadrul clasei a patra
de moõtenitori. El nu are un drept propriu la moõte-
nirea defunctului dacþ este în viaĀþ ascendentul
sþu, rudþ de gradul al treilea cu defunctul. Mai
mult, colateralii ordinari decedaĀi nu au capa-
citatea de a moõteni, astfel cþ descendenĀii lor nu
pot fi în aceeaõi situaĀie juridicþ cu colateralul
ordinar în viaĀþ sau cu descendentul colateralului
ordinar în viaĀþ. Aõadar, colateralul ordinar de grad
al treilea în viaĀþ õi descendentul acestuia nu sunt
în aceeaõi situaĀie juridicþ nici cu colateralul ordi-
nar de gradul al treilea decedat õi nici cu descen-
dentul acestuia. Prin urmare, termenii de compa-
raĀie folosiĀi de autorii excepĀiei de neconstituĀio-
nalitate nu sunt adecvaĀi pentru a demonstra
existenĀa unei situaĀii de discriminare. Rezultþ cþ
art. 964 alin. (3) õi art. 983 alin. (3) C. civ. nu încalcþ
art. 16 din ConstituĀie. Cu privire la invocarea art. 16
din ConstituĀie õi prin prisma existenĀei unei
discriminþri privind dreptul de a veni la moõtenire
prin reprezentare succesoralþ între descendenĀii
copiilor defunctului õi descendenĀii fraĀilor sau
surorilor defunctului, pe de o parte, õi celelalte
clase de moõtenitori, pe de altþ parte, se constatþ
cþ reprezentarea succesoralþ este un beneficiu al
legii de strictþ interpretare, care are drept efect
general împþrĀirea pe tulpini a moõtenirii în cadrul
claselor întâi õi a doua. Aceastþ excepĀie este
justificatþ de evitarea unor situaĀii injuste ce pot
apþrea în cazul unor decese intervenite într-o
succesiune temporalþ imprevizibilþ [decesul
copiilor înaintea pþrinĀilor sau decesul unui/unei
frate/surori al/a defunctului înaintea celuilalt
frate/celeilalte surori] õi de necesitatea îndeplinirii
unor obligaĀii de familie faĀþ de descendenĀii
apreciaĀi în funcĀie de liniile de descendenĀþ. Cu
alte cuvinte, reprezentarea succesoralþ asigurþ
dreptul de moõtenire al descendenĀilor defunctului,
precum õi al colateralilor privilegiaĀi, adicþ per-
soanelor aflate în mediul afectiv õi relaĀional cel
mai apropiat defunctului. Contactul õi relaĀiile
directe õi nemijlocite dintre aceõtia reprezintþ
motivele care au determinat legiuitorul sþ
circumscrie instituĀia reprezentþrii numai acestei
situaĀii speciale. Elementul central se referþ la viaĀa
de familie pe care a avut-o de cujus cu descen-
denĀii, fraĀii õi surorile sale, õi anume s-a nþscut õi a
evoluat în cadrul unei vieĀi de familie prestabilite în
jurul pþrinĀilor/fraĀilor õi surorilor, iar ulterior a
stabilit el însuõi o viaĀþ de familie cu descendenĀii
sþi – fii, nepoĀi, strþnepoĀi etc. Cele expuse mai sus
constituie motive suficiente care sþ demonstreze
caracterul de excepĀie al reprezentþrii succesorale
în raport cu principiul proximitþĀii gradului de
DISPOZIŢII REFERITOARE LA MOŞTENIRE ÎN GENERAL
rudenie. RaĀiunile înfþĀiõate nu permit extinderea
sa la ascendenĀii ordinari sau la colateralii ordinari,
astfel cþ descendenĀii colateralului ordinar de
gradul al treilea decedat nu pot veni în repre-
zentarea acestuia în concurs cu colateralul ordinar
de gradul al treilea în viaĀþ. Prin urmare, nu se
poate susĀine cþ ar exista o discriminare între
descendenĀii copiilor defunctului õi descendenĀii
fraĀilor sau surorilor defunctului din cadrul claselor
întâi õi a doua, pe de o parte, õi celelalte clase de
moõtenitori, pe de altþ parte, acestea fiind ab initio
în situaĀii juridice diferite. Rezultþ cþ art. 966 C. civ.
nu încalcþ art. 16 din ConstituĀie. Cu privire la
pretinsa încþlcare a dreptului la moõtenire, Curtea
constatþ cþ acesta presupune o reglementare
inerentþ din partea statului, neputându-se exercita
oricum õi în orice condiĀii. În acest sens, statul nu
numai cþ are posibilitatea, dar õi obligaĀia sþ
reglementeze condiĀiile generale ale dreptului de a
moõteni, precum õi sþ stabileascþ regulile privi-
toare la moõtenirea legalþ õi testamentarþ pentru a
permite transmiterea patrimoniului defunctului.
Prin urmare, moõtenirea legalþ, prin chiar denu-
mirea sa, denotþ o activitate normativþ a statului
de naturþ a crea un sistem de referinĀþ prin
mijlocirea cþruia sþ se realizeze transmiterea patri-
moniului defunctului cþtre rudele sale apropiate,
valorizându-se, astfel, ca element intrinsec al
procedurii succesorale, gradul de rudenie. Astfel, în
cazul moõtenirii legale, statul trebuie sþ creeze
formele cele mai adecvate de transmitere a patri-
moniului succesoral cþtre persoanele apropiate
defunctului prin reglementarea gradelor de
rudenie, a claselor de moõtenitori õi a altor
mecanisme juridice [proximitatea gradului de
rudenie, reprezentarea succesoralþ, reducĀiunea
liberalitþĀilor excesive, rezerva succesoralþ, coti-
tatea disponibilþ] care sþ asigure corectitudinea,
justeĀea õi echitatea procedurii succesorale. În
consecinĀþ, faptul cþ în cadrul clasei a patra de
moõtenitori îõi gþseõte aplicabilitatea principiul
proximitþĀii gradului de rudenie, iar o rudþ de
gradul al treilea înlþturþ de la moõtenire o rudþ de
gradul al patrulea nu reprezintþ decât o aplicaĀie a
dreptului la moõtenire a acestei categorii de per-
soane. Mai mult, persoana datþ face parte în raport
cu defunctul din clasa a patra de moõtenitori, fiind,
aõadar, ultima rudþ cu vocaĀie succesoralþ înaintea
statului, astfel cþ i se aplicþ regulile specifice
situaĀiei sale; în schimb, aceeaõi persoanþ în raport
cu o rudþ decedatþ de gradul întâi face parte din
clasa întâi de moõtenitori, caz în care i se aplicþ
alte reguli, inclusiv cele referitoare la reprezentarea
succesoralþ/cotitatea disponibilþ etc. Prin urmare,
dreptul la moõtenire legalþ a persoanei cunoaõte o
necesarþ modulare în funcĀie de relaĀia de rudenie
între defunct õi potenĀialul moõtenitor. [CCR, dec.
nr. 5/2021, M. Of. nr. 287 din 22 martie 2021].
DECIZII DE SPEÿý
1. Aplicare în timp a dispoziĀiilor noului
Cod civil. 1) Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 de
punere în aplicare a noului Cod civil, moõtenirile
deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului
civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii
moõtenirii. De asemenea, conform art. 954 NCC,
moõtenirea unei persoane se deschide în mo-
mentul decesului acesteia. Prin urmare, din
interpretarea coroboratþ a dispoziĀiilor legale mai
sus menĀionate rezultþ cþ dispoziĀiile noului Cod
civil vor fi aplicabile doar în cazul decesului
defunctului intervenit dupþ data de 1 octombrie
2011 – data intrþrii în vigoare a noului Cod civil. Per
a contrario, dacþ data decesului defunctului este
anterioarþ datei de 1 octombrie 2011, vor fi
aplicabile regulile ce reglementeazþ regimul juridic
al moõtenirii prevþzute de Codul civil 1864. [T.
Argeõ, s. civ., dec. nr. 27/2013, nepublicatþ].
2) Tribunalul reĀine cþ, având în vedere dispo-
ziĀiile art. 91 din Legea nr. 71/2011, conform cþrora
moõtenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a
Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data
deschiderii moõtenirii õi faptul cþ art. 651 din vechiul
C. civ. õi art. 954 C. civ. prevþd cþ moõtenirea se
deschide în momentul decesului persoanei,
succesiunii defunctului C.F., decedat la data de 16
ianuarie 2005, i se va aplica vechiul Cod civil, în
vigoare la acea datþ. [T. Ilfov, s. civ., dec. nr.
838/2020 (definitivþ), https://rejust.ro/juris/96348ddd].
2. Transmiterea moõtenirii. 1) Moõtenirea se
transmite la succesori în puterea legii din mo-
mentul în care defunctul a încetat din viaĀþ fþrþ a fi
nevoie de vreo manifestare de voinĀþ din partea
moõtenitorilor. Aõadar, întrucât bunul imobil se afla
în patrimoniul defunctei la momentul decesului
acesteia, în mod corect instanĀele anterioare au
reĀinut cþ acesta face parte din masa succesoralþ.
Faptul cþ ulterior a fost înstrþinat unui terĀ atrage
incidenĀa altor dispoziĀii legale, iar nu excluderea
sa din masa succesoralþ. [C.A. Ploieõti, s. civ., dec.
nr. 389/2008, www.portal.just.ro].
2) Transmisiunea patrimoniului celui care
decedeazþ se realizeazþ fþrþ manifestarea de
voinĀþ a moõtenitorilor, adicþ opereazþ de drept
din clipa morĀii persoanei care lasþ succesiunea õi
indiferent dacþ moõtenirea este legalþ sau testa-
mentarþ. Faptul cþ de la data deschiderii succe-
siunii õi pânþ la exercitarea dreptului de opĀiune
succesoralþ trece un timp mai îndelungat sau mai
scurt nu produce consecinĀe importante asupra
transmiterii patrimoniului succesoral. Cel chemat
la moõtenire în temeiul legii sau al voinĀei
defunctului poate accepta moõtenirea sau poate
renunĀa la ea [art. 685 vechiul C. civ. õi art. 1.100
alin. (1) C. civ. õi art. 1.106 C. civ.]. Astfel
persoanele cu vocaĀie generalþ la dobândirea
11
 CODUL CIVIL ADNOTAT CU DOCTRINĂ ȘI JURISPRUDENȚĂ
patrimoniului succesoral (succesibili) îõi pot
exercita dreptul de opĀiune succesoralþ, alegând
între douþ posibilitþĀi: sþ accepte moõtenirea sau
sþ renunĀe la moõtenire, dreptul de opĀiune succe-
soralþ fiind un drept subiectiv al moõtenitorilor cu
vocaĀie succesoralþ din momentul deschiderii
succesiunii. Dreptul de opĀiune succesoralþ se
exercitþ prin intermediul actului juridic de opĀiune
succesoralþ, acesta reprezentând manifestarea de
voinĀþ prin care titularul dreptului subiectiv de
opĀiune succesoralþ are posibilitatea de alegere
între a accepta sau a renunĀa la moõtenire. Acest
drept se exercitþ în termen de õase luni de la data
deschiderii succesiunii pentru succesiunile
deschise înainte de intrarea în vigoare a noului cod
civil [art. 700 alin. (1) vechiul C. civ.] õi în termen
de un dan de la data deschiderii succesiunii pentru
cele deschise dupþ intrarea în vigoare a noului Cod
civil [art. 1.103 alin. (1) C. civ.]. Acceptarea moõte-
nirii este actul unilateral de voinĀþ prin care
succesibilul îõi însuõeõte calitatea de moõtenitor al
defunctului. Aceasta poate fi expresþ când
succesibilul îõi însuõeõte explicit titlul sau calitatea
de moõtenitor printr-un înscris autentic sau sub
semnþturþ privatþ [art. 689 vechiul C. civ. õi art.
1.108 alin. (2) C. civ.] sau tacitþ când succesibilul a
fþcut un act sau fapt pe care nu ar putea sþ îl facþ
decât în calitate de moõtenitor [art. 689 din vechiul
C. civ. õi art. 1.108 alin. (3) C. civ.]. EsenĀa accep-
tþrii tacite o constituie manifestarea intenĀiei neîn-
doielnice de a accepta moõtenirea prin acte
juridice sþvârõite de moõtenitor ce pot privi atât
bunuri succesorale singulare, cât õi bunuri succe-
sorale ca universalitate. Când un asemenea act
este echivoc, fiind în mþsurþ sþ primeascþ õi o altþ
interpretare, el nu mai are valoare de acceptare
tacitþ. [Jud. Slatina, sent. civ. nr. 4843/2020,
definitivþ prin respingerea apelului prin dec. nr.
908/2021 a T. Olt, www.rolii.ro].
3. DistincĀia între moõtenitorii legali/testa-
mentari õi persoanele care pot solicita stabilirea
dreptului de proprietate cu privire la imobilele
naĀionalizate. JurisprudenĀa structuratþ a instan-
Āelor civile a disociat încþ din etapa de debut a
aplicþrii Legii nr. 10/2001 între calitatea de moõte-
nitori legali ori testamentari ai unei persoane õi
respectiv calitatea de persoane îndreptþĀite la
mþsuri reparatorii, arþtându-se cþ nu este relevant
faptul cþ s-a stabilit – în procedurile de drept
comun în materie succesoralþ – existenĀa õi
întinderea dreptului unui moõtenitor ca efect al
deschiderii succesiunii, cât depunerea notificþrii
de cþtre acela care acĀioneazþ în acest sens. Nu
existenĀa actelor de stare civilþ õi a hotþrârilor
judecþtoreõti dispuse în dreptul comun succesoral,
corelate cu titlul din 1925, dau imaginea corectþ a
unei preluþri abuzive în perioada de referinĀþ a
Legii nr. 10/2001. Astfel cum a arþtat apelanta,
12
reclamanĀii erau obligaĀi sþ facþ dovada preluþrii
abuzive pe numele autorului lor, a menĀionþrii
bunului în patrimoniul acestuia în registrele
matricole de dupþ 1936 õi nu doar sþ pretindþ
aplicarea unei prezumĀii care nu îõi gþseõte
suportul legal în textul art. 24 din Legea nr. 10/2001.
În esenĀþ, intimaĀii au solicitat sþ se prezume cþ,
dacþ autorul lor a cumpþrat terenul în anul 1924 õi
dacþ pe respectivul teren, începând cu anul 1960,
au început sþ se edifice obiective industriale, statul
a realizat o preluare abuzivþ pe numele autorului
lor – or, dupþ cum s-a arþtat în precedent, probele
converg spre o altþ concluzie, contrarþ acestui
silogism. Tribunalul ConstanĀa a stabilit deci greõit
cþ reclamanĀii au un drept la despþgubire în
condiĀiile legii speciale, iar trimiterile la statuþrile
CurĀii Europene se dovedesc a fi superflue, fiindcþ
încþlcarea art. 1 din Protocolul 1 al ConvenĀiei se
constatþ dupþ ce reclamantului i se confirmþ
judecþtoreõte dreptul subiectiv, iar nu în demersul
recunoaõterii existenĀei lui. [C.A. ConstanĀa, s. I civ.,
dec. nr. 96/2021, în CACDR 2022, I-II, pp. 2 õi urm.].
4. Necesitatea dovedirii dreptului de
proprietate al defunctului cu privire la bunurile
succesorale. 1) DispoziĀiile art. 644 õi art. 645
vechiul C. civ. (în vigoare la momentul deschiderii
succesiunii defunctului) prevedeau cþ proprietatea
bunurilor se dobândeõte õi se transmite prin succe-
siune, prin legate, prin convenĀie, prin tradiĀiune,
prin accesiune sau incorporaĀiune, prin prescripĀie,
prin lege õi prin ocupaĀiune. Prin urmare, pro-
prietatea nu se poate dobândi în nicio altþ
modalitate, cu excepĀia celor prevþzute de lege. În
analiza normelor legale anterior citate trebuie
fþcutþ distincĀia între modurile originare de dobân-
dire a proprietþĀii õi modurile derivate. Modurile
originare sunt acele mijloace juridice de dobândire
a dreptului de proprietate care nu implicþ o
transmisiune juridicþ a acestui drept de la o
persoanþ la alta, dreptul nþscându-se direct în
patrimoniul titularului. Fac parte din aceastþ
categorie accesiunea, uzucapiunea, posesia de
bunþ-credinĀþ în cazul bunurilor mobile õi al
fructelor õi ocupaĀiunea. Modurile derivate sunt
mijloacele juridice de dobândire a dreptului de
proprietate care implicþ transmisiunea dreptului de
la o persoanþ la alta. Se regþsesc aici convenĀia,
tradiĀiunea, moõtenirea legalþ õi moõtenirea
testamentarþ. În timp ce în cazul modurilor origi-
nare dreptul de proprietate se naõte direct în
patrimoniul titularului, modurile derivate presupun
cu necesitate douþ condiĀii cumulative: preexis-
tenĀa dreptului de proprietate nþscut într-un mod
originar õi transmiterea dreptului într-un alt
patrimoniu. Aplicând aceastþ distincĀie la speĀa de
faĀþ, rezultþ cþ moõtenirea legalþ conduce la
dobândirea dreptului de proprietate doar dacþ s-a
fþcut dovada existenĀei dreptului de proprietate
DISPOZIŢII REFERITOARE LA MOŞTENIRE ÎN GENERAL
asupra bunului în patrimoniul defunctului. Cum
apelanĀii nu au invocat õi dovedit existenĀa unui
titlu de proprietate cu privire la imobilele în litigiu,
în mod corect prima instanĀþ nu le-a reĀinut la
masa succesoralþ. [T. Olt, s. I civ., dec. nr.
908/2021, www.rolii.ro].
2) Deõi s-a invocat uzucapiunea, ca mod de
dobândire a proprietþĀii asupra imobilelor ce fac
obiectul masei de partaj, reclamanĀii nu au detaliat,
aõa cum li s-a pus în vedere, condiĀiile intervenirii
uzucapiunii, nu au precizat pe numele cþrei
persoane opereazþ uzucapiunea, a reclamanĀilor
sau a autorului acestora, detalii õi precizþri în lipsa
cþrora, instanĀa nu a putut face analiza incidenĀei
acestei instituĀii de drept privind dobândirea
proprietþĀii asupra imobilelor, care reprezintþ în
mod indirect õi o sancĀiune a fostului proprietar
care, prin pasivitatea lui, a fþcut ca timp îndelungat
bunul sþ se afle în posesia altei persoane, ce s-a
comportat ca un adevþrat proprietar. [Jud. Slatina,
sent. civ. nr. 4843/2020, definitivþ prin respingerea
apelului prin dec. nr. 908/2021, www.rolii.ro].
5. Compunerea patrimoniului succesoral.
Caracter divizibil. ExcepĀie. În principiu, orice
patrimoniu, inclusiv cel succesoral, este constituit
din totalitatea drepturilor õi obligaĀiilor unei per-
soane fizice sau juridice, privitþ ca o universalitate
juridicþ, în care totalitatea drepturilor reprezintþ
activul, iar totalitatea obligaĀiilor reprezintþ pasivul.
Unicitatea patrimoniului, derivând din unicitatea
titularului, nu exclude divizibilitatea sa în mai multe
mase de drepturi õi obligaĀii, în cazul când acestea
au un regim propriu. Divizibilitatea patrimoniului se
poate regþsi õi în situaĀia în care dobânditorul, prin
calitatea sa, nu are vocaĀie la unele categorii (mase
de bunuri), ca urmare a regimului juridic special,
instituit în materie, cum este cazul fondului funciar.
[TS, s. civ., dec. nr. 2812/1988, în RRD nr. 9-12/1989,
p. 130, õi în C. Turianu, op. cit. III, nr. 11, p. 121].
6. Locuri de înmormântare în cimitire.
Concesionare. Caracterul dreptului obĀinut de
concesionar. Transmiterea dreptului pe cale
succesoralþ. Locurile de înmormântare din cimi-
tirele proprietate de stat se concesioneazþ prin
acte administrative, titularul dobândind un drept
real de folosinĀþ asupra locului de înmormântare
pe durata concesiunii. Acest drept real de folosinĀþ
este un element activ în patrimoniul persoanei
titulare a concesiunii õi nu poate trece în alt
patrimoniu decât printr-unul dintre modurile de
dobândire a proprietþĀii, între care prin succesiune.
Prin urmare, în caz de moarte a concesionarului,
dreptul se transmite succesorilor sþi. Aceasta
implicþ însþ existenĀa calitþĀii de moõtenitor, pe
care nu o poate avea decât persoana cu vocaĀie la
succesiune õi care acceptþ succesiunea. Dacþ
aceastþ din urmþ persoanþ nu acceptþ moõtenirea,
ea nu are calitatea de moõtenitor, õi, în consecinĀþ,
nici posibilitatea legalþ de a dobândi vreun
element din succesiune, cum este õi dreptul de
folosinĀþ asupra locurilor de înmormântare. [TS, s.
civ., dec. nr. 1106/1980, în RRD nr. 1/1981, p. 65, õi
în C.S. Ricu, op. cit., nr. 125, p. 135].
7. Repararea prejudiciului moral. Transmi-
terea dreptului la daune pe cale succesoralþ.
1) Dacþ partea vþtþmatþ, care s-a constituit parte
civilþ, a decedat în cursul procesului penal, însþ nu
ca urmare a sþvârõirii infracĀiunii, iar în cauzþ a fost
introdus succesorul acestuia, inculpaĀii nu pot fi
obligaĀi sþ plþteascþ succesorului pþrĀii civile
daune morale, întrucât dreptul personal nepatri-
monial este strâns legat de persoanþ õi nu poate fi
exercitat decât de titularul sþu. [Cas., s. civ. propr.
int., dec. nr. 3258/2007, în Dreptul nr. 1/2008,
p. 290].
2) Spre deosebire de situaĀia reparaĀiei unui
prejudiciu patrimonial, în care dreptul la acĀiunea
în daune poate fi transmis pe calea moõtenirii
legale sau testamentare, în ce priveõte dreptul
rezultat din vþtþmþrile aduse personalitþĀii morale,
transmisibilitatea succesoralþ este, într-adevþr, mai
greu de acceptat, dat fiind caracterul strict personal
al dreptului la acĀiune; atunci când de cuius nu a
introdus acĀiunea în daune în timpul vieĀii sale pare
destul de nejustificat ca moõtenitorii sþ poatþ
pretinde, în profitul lor personal, preĀul suferinĀelor
fizice sau psihice îndurate de acesta. În caz de
deces, se admite cþ se poate acorda persoanelor
care au fost legate de victimþ printr-o puternicþ
afecĀiune, denumite victime indirecte, o indem-
nizaĀie, însþ pentru propriile suferinĀe de naturþ
psihicþ cauzate de pierderea acestuia. Jurispru-
denĀa mai recentþ a CurĀii Europene a Drepturilor
Omului pare a fi favorabilþ moõtenitorilor, e drept
cþ în situaĀia în care victima imediatþ a decedat în
cursul procesului, dupþ ce aceasta õi-a exercitat
dreptul la o despþgubire pentru prejudiciul de
ordin moral. Astfel, în cauza Lukanov c. Bulgariei
s-a arþtat cþ «nu poate fi contestat faptul cþ, în
urma decesului dlui. Lukanov, vþduva sa õi cei doi
copii aveau calitatea de a continua reclamaĀia, în
numele sþu, iar Curtea nu gþseõte niciun motiv de
a decide astfel». Aceleaõi raĀiuni se regþsesc în
ipoteza în care victima a fost împiedicatþ în timpul
vieĀii de a acĀiona pentru repararea prejudiciului
suferit. [T. Bucureõti, s. a V-a civ., dec. nr.
1307/2006, în C. Nica, op. cit. II, nr. 41, p. 67].
Nota autorului: Pentru aceastþ problemþ, a
se vedea A. Paicu, Dreptul moõtenitorilor persoanei
vþtþmate prin infracĀiune de a pretinde daune
morale, în Dreptul nr. 5/2001, p. 216, õi în C. Nica,
op. cit. II, nr. 45, p. 76.
8. Operþ literarþ. Realizarea unei opere
derivate. Despþgubiri solicitate de moõtenitorii
autorului pentru încþlcarea drepturilor morale.
CondiĀia producerii prejudiciului moral în
13
 CODUL CIVIL ADNOTAT CU DOCTRINĂ ȘI JURISPRUDENȚĂ
persoana autorului. Potrivit art. 11 alin. (2) din
Legea nr. 8/1996, dupþ moartea autorului unei
opere, se transmite moõtenitorului doar exerciĀiul
drepturilor prevþzute la art. 10 lit. a), b) õi d) din
lege. Succesorul nu devine prin moõtenire autor al
operei. Încþlcarea acestor drepturi morale ale
autorului trebuie verificate õi dupþ decesul sþu tot
în legþturþ cu persoana acestuia. Astfel, „dreptul de
a pretinde respectarea integritþĀii operei õi de a se
opune oricþrei modificþri, precum õi oricþrei
atingeri aduse operei, dacþ prejudiciazþ onoarea
sau reputaĀia sa” prevþzut de art. 10 lit. b) din
Legea nr. 8/1996, al cþrui exerciĀiu se transmite
succesorilor, impune verificarea condiĀiei preju-
dicierii onoarei sau reputaĀiei raportat la persoana
autorului, iar nu a succesorului. Prin urmare,
înlþturând obligaĀia pârâĀilor la plata daunelor
morale cu motivarea cþ nu a fost doveditþ
existenĀa unui prejudiciu moral în persoana
reclamantelor moõtenitoare în legþturþ cu pretinsa
încþlcare a drepturilor morale ale autorului lor,
instanĀa de apel a interpretat eronat prevederile
art. 11 alin. (2) õi ale art. 10 lit. b) õi d) din Legea
nr. 8/1996. [ICCJ, s. I civ., dec. nr. 4247/2018, în
BJCD 2018, p. 311 õi urm.].
9. Notificare formulatþ de autorul decedat.
Transmiterea dreptului subiectiv la restituirea
imobilului. În cazul în care notificarea prevþzutþ
de Legea nr. 10/2001 a fost formulatþ de autorul
decedat, atunci, conform normelor legale refe-
ritoare la succesiune, dreptul subiectiv la restituirea
în naturþ sau prin echivalent a imobilului pentru
care s-a efectuat notificarea s-a transmis cþtre
moõtenitorii legali õi/sau testamentari, fiind inclus
în masa succesoralþ de pe urma acestuia. În
aceste condiĀii, transmiterea dreptului s-a fþcut prin
moõtenire, nefiind necesar ca moõtenitorii sþ for-
muleze noi notificþri prin care sþ solicite restituirea
imobilului. De altfel, în Legea nr. 10/2001 nu este
prevþzutþ nicio dispoziĀie în acest sens, referitoare
la impunerea formulþrii notificþrii sau însuõirii
acesteia prin comunicarea cþtre unitatea deĀi-
nþtoare. [Cas., s. civ. propr. int., dec. nr. 5130/2007,
în PR nr. 6/2008, p. 111].
10. Contract de vânzare-cumpþrare înche-
iat în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995. Decesul
cumpþrþtorului înainte de încheierea contrac-
tului de vânzare-cumpþrare. În cazul în care
persoana îndreptþĀitþ a formulat cerere de achizi-
Āionare a unui imobil în temeiul art. 9 din Legea
nr. 112/1995, cerere care a fost aprobatþ de cþtre
unitatea mandatarþ a vânzþtorului, survenirea
decesului solicitantului dupþ acceptul unitþĀii man-
datare, dar înainte de încheierea în scris a con-
tractului de vânzare-cumpþrare este lipsitþ de
relevanĀþ având în vedere principiul consensualis-
mului actelor juridice, situaĀie în care încheierea
contractului de vânzare-cumpþrare ca negotium
14
iuris se realizeazþ la data acordului de voinĀe. În
consecinĀþ, în patrimoniul succesoral se va afla õi
dreptul de proprietate asupra imobilului achizi-
Āionat în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995. [C.A.
Bucureõti, s. civ., dec. nr. 319/2006, în A.P. Coman,
op. cit., nr. 15, p. 55].
11. CetþĀean strþin. Moõtenitor al unui
teren situat în România. Dezbaterea succesiunii
anterior intrþrii în vigoare a ConstituĀiei revi-
zuite. Inadmisibilitatea transformþrii dreptului
de proprietate în drept de creanĀþ õi a dreptului
de creanĀþ în drept de proprietate. Caracterul
juridic de transmisiune universalþ a moõtenirii,
prezintþ numeroase excepĀii evidenĀiate ca atare
de doctrinþ õi de jurisprudenĀþ, printre care õi
interdicĀia prevþzutþ de art. 41 alin. (2) teza II-a din
ConstituĀia din anul 1991. În mod greõit au reĀinut
instanĀele de fond cþ deõi textul art. 41 alin. (2) teza
a II-a din ConstituĀia din anul 1991 le-ar fi interzis
cetþĀenilor strþini sþ dobândeascþ numai dreptul
cetþĀeanului strþin la dreptul de proprietate asupra
terenurilor în materialitatea lor, nu însþ õi dreptul
moõtenitorului strþin de a beneficia de echivalentul
valoric al terenului, drept ce nu ar fi fost suprimat
expres printr-o dispoziĀie constituĀionalþ, întrucât în
patrimoniul defunctului la data decesului sþu nu a
existat un drept de creanĀþ „echivalent valoric al
terenului”, ci un drept real de proprietate asupra
acestui teren, care nu i s-a transmis reclaman-
tului-moõtenitor, din cauza interdicĀiei constitu-
Āionale. Valorificarea unui aõa-zis „echivalent valo-
ric al terenului”, reprezintþ un drept de creanĀþ,
pentru care acĀiunea în justiĀie se prescrie în
termen de 3 ani, iar prescrierea dreptului la acĀiune
obligþ instanĀa sþ o cerceteze din oficiu. [C.A. Cluj,
s. I civ., dec. nr. 2835/2012, în BCA nr. 2/2012
(supliment online)].
Nota autorului: În opinia separatþ la
respectiva decizie s-au reĀinut urmþtoarele: „Prin
aceastþ acĀiune reclamantul tinde la remedierea
nerespectþrii dreptului la moõtenire, protejat de art.
1 par. 1 din Protocolul nr. 1 adiĀional la ConvenĀia
pentru apþrarea Drepturilor Omului õi LibertþĀilor
fundamentale. Potrivit dispoziĀiilor art. 13 din
ConvenĀia pentru apþrarea Drepturilor Omului õi
LibertþĀilor fundamentale, orice persoanþ ale cþrei
drepturi õi libertþĀi recunoscute de prezenta con-
venĀie au fost încþlcate, are dreptul sþ se adreseze
efectiv unei instanĀe naĀionale. Aceastþ dispoziĀie
legalþ permite oricþrei persoane care se pretinde
victima unei dispoziĀii a ConvenĀiei, posibilitatea de
a sesiza instanĀa cu o acĀiune prin care sþ se
constate aceastþ violare a convenĀiei, încetarea sa
õi repararea prejudiciului. În cazul de faĀþ statul
trebuie sþ ofere moõtenitorului legal un mijloc
alternativ de a garanta dreptul de proprietate care-i
derivþ din dreptul de moõtenire, acesta fiind chiar
prezenta acĀiune. Prin interdicĀia aplicatþ cetþĀe-
DISPOZIŢII REFERITOARE LA MOŞTENIRE ÎN GENERAL
nilor strþini de a dobândi terenul prin moõtenire
legalþ, s-a creat o diferenĀþ între moõtenitori
cetþĀeni români õi cetþĀeni strþini care nu are o
justificare obiectivþ õi rezonabilþ. De fapt, aceastþ
neconcordanĀþ între dispoziĀiile ConstituĀiei s-a
remediat dupþ revizuirea ConstituĀiei, în prezent õi
cetþĀenii strþini pot sþ dobândeascþ dreptul de
proprietate asupra terenurilor õi prin moõtenire.
Însþ pentru moõtenirile deschise pânþ în 2003
statul trebuie sþ asigure efectivitatea dreptului de
proprietate decurgând din moõtenirea legalþ,
acordarea echivalentului valoric reprezentat de un
alt teren, care poate fi dat în compensare, fiind o
reparaĀie echitabilþ. Potrivit jurisprudenĀei CEDO,
cauza Prety c. Marea Britanie 2002, diferenĀa de
tratament între persoanele aflate în situaĀii identice
sau comparabile este discriminatorie dacþ nu are
la bazþ o justificare obiectivþ õi rezonabilþ,
respectiv nu urmþreõte realizarea unui scop legitim
sau a unui raport rezonabil de proporĀionalitate
între mijloacele utilizate õi scopul vizat. ConstrucĀia
juridicþ a acĀiunii cu care reclamantul a investit
instanĀa este sui generis, însþ este un remediu
efectiv pentru Statul Român, pentru a evita preju-
dicierea reclamantului õi respectarea concordanĀei
între legislaĀia internþ õi dispoziĀiile ConvenĀiei”.
12. Faptþ ilicitþ cauzatoare de prejudicii ce
constituie, în acelaõi timp, o infracĀiune, dar õi
un delict civil. Decesul fþptuitorului înainte de
condamnarea penalþ. Transmiterea obligaĀiei
de reparare a prejudiciului din patrimoniul
autorului prin moõtenire. Dacþ iniĀial rþspun-
derea civilþ delictualþ, ca sancĀiune specificþ
dreptului civil, aplicatþ pentru sþvârõirea faptei
ilicite cauzatoare de prejudicii, a avut caracter de
pedeapsþ, ulterior aceasta s-a constituit ca o
sancĀiune de sine stþtþtoare, numai cu scop
reparator. Având în vedere acest caracter repa-
rator, rþspunderea civilþ delictualþ este o sancĀiune
civilþ, care se aplicþ nu atât în considerarea
persoanei care a sþvârõit fapta ilicitþ cauzatoare de
prejudicii, cât în considerarea patrimoniului sþu.
Prin urmare, existenĀa rþspunderii civile delictuale
naõte obligaĀia de dezdþunare în patrimoniul
persoanei care a sþvârõit fapta ilicitþ cauzatoare de
prejudicii õi, chiar dacþ, înainte de a se fi stabilit
întinderea rþspunderii, autorul prejudiciului a
decedat, aceasta se transmite moõtenitorilor sþi,
conform dispoziĀiilor art. 650 C. civ. 1864, în temeiul
Art. 954. Deschiderea moõtenirii
(1) Moõtenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.
(2) Moõtenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se
face cu certificatul de deces sau, dupþ caz, cu hotþrârea judecþtoreascþ declarativþ de moarte
rþmasþ definitivþ.
(3) Dacþ ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se aflþ pe teritoriul României,
moõtenirea se deschide la locul din Āarþ aflat în circumscripĀia notarului public cel dintâi sesizat, cu
legii sau prin testament. Aceasta deoarece transmi-
siunea moõtenirii este guvernatþ de principiul
universalitþĀii, ce se referþ la întreg patrimoniul
persoanei decedate, adicþ totalitatea drepturilor õi
obligaĀiilor patrimoniale care au aparĀinut defunc-
tului. Aõadar, se transmit atât activul, cât õi pasivul
moõtenirii, conform art. 774 coroborat cu art. 777
C. civ. 1864, potrivit cþrora coerezii contribuie la
plata datoriilor õi sarcinilor succesiunii, fiecare în
proporĀie cu ce ia, respectiv coerezii plþtesc
datoriile õi sarcinile succesiunii, fiecare în proporĀie
cu partea sa ereditarþ. Transmisiunea activului õi
pasivului succesoral opereazþ de drept, de la
defunct la succesorii sþi, de la data deschiderii
succesiunii (care este momentul încetþrii din viaĀþ
a celui care lasþ moõtenirea), iar în pasivul succe-
soral lþsat de defunct intrþ sarcinile moõtenirii õi
obligaĀiile patrimoniale ale acestuia, indiferent de
izvorul lor (ca urmare a sþvârõirii de cþtre defunct a
unor fapte ilicite sau prin încheierea unor contracte
ce nu au caracter intuitu personae), delicte,
cvasidelicte, contracte ori cvasicontracte. De
asemenea, natura de sancĀiune fþrþ caracter de
pedeapsþ a rþspunderii civile delictuale face
posibilþ asocierea, de exemplu, a sancĀiunii civile
cu o pedeapsþ penalþ. Prin urmare, este posibil ca
fapta ilicitþ cauzatoare de prejudicii sþ constituie,
în acelaõi timp, o infracĀiune, dar õi un delict civil,
cele douþ sancĀiuni pþstrându-õi însþ natura
juridicþ distinctþ, astfel cþ, în acelaõi timp cu
pedeapsa penalþ prevþzutþ de lege, fþptuitorului i
se va aplica õi sancĀiunea civilþ a obligþrii la plata
despþgubirilor. ôi în acest caz, dacþ sancĀiunea
pedepsei prevþzute de Codul penal nu se mai
pronunĀþ, întrucât, înainte de condamnare,
fþptuitorul decedeazþ, iar procesul penal înce-
teazþ, obligaĀia de dezdþunare nþscutþ în patri-
moniul persoanei care a sþvârõit fapta ilicitþ
cauzatoare de prejudicii se transmite moõte-
nitorilor sþi, în temeiul devoluĀiunii legale õi al
principiului transmisiunii universale succesorale,
enunĀate anterior. În acest sens, practica judiciarþ
õi literatura juridicþ au statuat cþ moartea infrac-
torului nu afecteazþ aplicabilitatea sancĀiunii civile
a reparþrii prejudiciului, întrucât aceastþ sancĀiune,
neavând caracter de pedeapsþ, se va transmite
moõtenitorilor infractorului, care au acceptat
succesiunea. [C.A. Craiova, s. I civ., dec. nr.
531/2016, în RRJ nr. 4/2016, p. 3].
15
 CODUL CIVIL ADNOTAT CU DOCTRINĂ ȘI JURISPRUDENȚĂ

condiĀia ca în aceastþ circumscripĀie sþ existe cel puĀin un bun imobil al celui care lasþ moõtenirea.
În cazul în care în patrimoniul succesoral nu existþ bunuri imobile, locul deschiderii moõtenirii este
în circumscripĀia notarului public cel dintâi sesizat, cu condiĀia ca în aceastþ circumscripĀie sþ se
afle bunuri mobile ale celui ce lasþ moõtenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu existþ
bunuri situate în România, locul deschiderii moõtenirii este în circumscripĀia notarului public cel
dintâi sesizat.
(4) DispoziĀiile alin. (3) se aplicþ în mod corespunzþtor atunci când primul organ sesizat în
vederea desfþõurþrii procedurii succesorale este instanĀa judecþtoreascþ.

Bibliografie: Ilioara Genoiu, NoutþĀi aduse de Legea nr. 287/2009 în materia deschiderii
moõtenirii, în CJ nr. 10/2011, pp. 548-552.

LegislaĀie: Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilþ, art. 32-391 (republicatþ în
M. Of. nr. 339 din 18 mai 2012); Legea nr. 36/1995 a notarilor publici õi a activitþĀii notariale
(republicatþ în M. Of. nr. 237 din 19 martie 2018), art. 103-120.

Art. 92 LPA – DispoziĀiile art. 954 alin. (3) õi (4) din Codul civil se aplicþ numai procedurilor
succesorale notariale sau judiciare începute dupþ intrarea în vigoare a Codului civil.

 DOCTRINý
1. „Actele ulterioare deschiderii moõtenirii – cum ar fi, de exemplu, acceptarea sau renunĀarea la
moõtenire sau procedura succesoralþ ori partajul între moõtenitori – sunt guvernate de legea în vigoare la
data sþvârõirii acestor acte, în virtutea regulii potrivit cþreia dispoziĀiile legii noi se aplicþ tuturor actelor õi
faptelor încheiate sau, dupþ caz, produse ori sþvârõite dupþ intrarea sa în vigoare, precum õi situaĀiilor
juridice nþscute dupþ intrarea sa în vigoare [principiul aplicþrii imediate a legii noi – art. 6 alin. (5) C. civ.].
De exemplu, partajul moõtenirii se va realiza potrivit legii în vigoare la data efectuþrii partajului, iar nu
potrivit legii în vigoare la data deschiderii moõtenirii”. [Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, ed.
a 4-a, actualizatþ õi completatþ, vol. I, Moõtenirea legalþ, Ed. Universul Juridic, Bucureõti, 2019, p. 63].
2. „Numai persoana fizicþ decedatþ poate fi moõtenitþ, întrucât nulla est viventis hereditas. Prin
«moarte» se înĀelege atât moartea constatatþ fi zic, cât õi moartea declaratþ printr-o hotþrâre
judecþtoreascþ, în cazul imposibilitþĀii constatþrii fi zice a acesteia. Ca urmare a declarþrii judecþtoreõti a
dispariĀiei persoanei fi zice, nu se deschide moõtenirea acesteia, întrucât dispoziĀiile art. 53 NCC dispun în
sensul cþ cel dispþrut este socotit a fi în viaĀþ, dacþ nu a intervenit o hotþrâre declarativþ de moarte
rþmasþ definitivþ”. [I. Genoiu, NoutþĀi aduse de Legea nr. 287/2009 în materia deschiderii moõtenirii, cit.
supra, p. 548].
3. „Data deschiderii moõtenirii este data morĀii lui de cuius. Aceasta nu trebuie confundatþ cu data
deschiderii procedurii notariale, declanõatþ prin cererea moõtenitorilor, ulterior deschiderii moõtenirii. Cel
care pretinde moõtenirea sau unele drepturi asupra acesteia, indiferent cþ îõi întemeiazþ pretenĀiile pe
dispoziĀii legale sau pe dispoziĀii testamentare, trebuie sþ dovedeascþ atât faptul morĀii, cât õi data morĀii.
Uneori, prezintþ utilitate, chiar dovedirea orei õi minutului morĀii lui de cuius. O astfel de necesitate este
evidentþ, în ipoteza în care moõtenitorul a murit aproape în acelaõi timp cu autorul sþu. Spre exemplu,
tatþl õi fiul mor în acelaõi accident rutier, la intervale foarte scurte de timp. În ipoteza aleasþ, dacþ nu se
poate stabili cu exactitate momentul morĀii celor doi, aceõtia vor fi consideraĀi cþ au murit în acelaõi timp
(ipoteza comorienĀilor din vechea reglementare civilþ) õi nu se vor moõteni reciproc, lipsindu-le
capacitatea succesoralþ [art. 957 alin. (2) NCC]. Dimpotrivþ însþ, dacþ momentul morĀii celor doi se poate
stabili cu precizie, acela care a supravieĀuit, chiar õi numai pentru un singur minut, celuilalt, îl va moõteni
pe cel dintâi decedat”. [I. Genoiu, NoutþĀi aduse de Legea nr. 287/2009 în materia deschiderii moõtenirii,
cit. supra, p. 548].
4. „Faptul juridic al morĀii õi data morĀii pot fi dovedite, în cazul morĀii constatate fizic, cu certificatul
de deces. Acesta este eliberat, dupþ întocmirea de cþtre serviciul de stare civilþ al primþriei din localitatea
în care sဨa produs moartea a actului de deces, pe baza declaraĀiei verbale fþcutþ de membrii familiei
decedatului õi a certificatului medical constatator al morĀii. În cazul declarþrii morĀii pe cale
judecþtoreascþ, actul de deces se completeazþ pe baza hotþrârii judecþtoreõti declarative de moarte,
rþmasþ definitivþ, care cuprinde, în mod necesar, data stabilitþ de instanĀþ ca fiind aceea a morĀii. Dovada
contrarþ a morĀii õi a datei morĀii se poate face, cât priveõte moartea fizic constatatþ, prin orice mijloc de
probþ, întrucât cele douþ elemente constituie simple fapte materiale. Deõi certificatul de deces constituie

16
DISPOZIŢII REFERITOARE LA MOŞTENIRE ÎN GENERAL

un înscris autentic, totuõi menĀiunile acestuia fac dovadþ numai pânþ la proba contrarþ, õi nu pânþ la
declararea lui ca fals, întrucât ele nu constituie constatþri ale funcĀionarului public, fþcute prin propriile
simĀuri – ex propriis sensibus [art. 99 alin. (2) C. civ.]. În consecinĀþ, potrivit dispoziĀiilor art. 100 alin. (1) C.
civ., printrဨo acĀiune în justiĀie, poate fi solicitatþ anularea, completarea sau modificarea actului de deces õi
a menĀiunilor acestuia. Prin orice mijloc de probþ se pot dovedi, de asemenea, ora õi minutul decesului, în
cazul morĀii fizic constatate, în mþsura în care cele douþ elemente prezintþ utilitate õi nu sunt menĀionate
în actul de deces. În ipoteza morĀii declarate pe cale judecþtoreascþ însþ, dovada contrarþ a morĀii õi a
datei morĀii se poate face numai printrဨo nouþ hotþrâre judecþtoreascþ”. [B. Pþtraõcu, I. Genoiu,
Moõtenirea õi felurile ei, cit. supra, pp. 579-580].
5. „Spre deosebire de reglementarea anterioarþ, sub incidenĀa cþreia dovada ultimului domiciliu al
defunctului se putea face prin orice mijloc de probþ, Codul civil în vigoare, prin dispoziĀiile art. 954 alin. (2)
teza a doua, dispune cþ dovada ultimului domiciliu al defunctului se face cu certificatul de deces sau,
dupþ caz, cu hotþrârea judecþtoreascþ declarativþ de moarte, rþmasþ definitivþ. Aõadar, de lege lata,
dovada ultimului domiciliu al defunctului nu mai poate fi fþcutþ cu orice mijloc de probþ, ci, exclusiv, cu
certificatul de deces sau, dupþ caz, cu hotþrârea judecþtoreascþ declarativþ de moarte, rþmasþ definitivþ.
Mai mult, Codul civil în vigoare derogþ în materia locului deschiderii moõtenirii de la dreptul comun în
materia domiciliului, reprezentat de art. 91 alin. (1), ale cþrui dispoziĀii dispun în sensul cþ «dovada
domiciliului (…) se face cu menĀiunile cuprinse în cartea de identitate». Aceste menĀiuni însþ nu pot fi
opuse altor persoane, dacþ ele nu corespund realitþĀii [art. 91 alin. (2) C. civ.]. În ipoteza în care în cartea
de identitate nu existþ menĀiuni cu privire la domiciliu sau acestea existþ, însþ nu corespund realitþĀii,
dovada domiciliului se va face prin orice mijloc de probþ. De fapt, dispoziĀiile art. 954 C. civ. nu sunt în
contradicĀie cu cele ale art. 91 din acelaõi act normativ, ci cele douþ texte de lege trebuie, în opinia
noastrþ, coroborate, astfel încât dovada ultimului domiciliu al defunctului se va face cu certificatul de
deces sau, dupþ caz, cu hotþrârea judecþtoreascþ declarativþ de moarte rþmasþ definitivþ, iar acestea vor
avea în vedere menĀiunile din cartea de identitate a persoanei în cauzþ”. [B. Pþtraõcu, I. Genoiu,
Moõtenirea õi felurile ei, cit. supra, p. 586].

JURISPRUDENÿý

DECIZII DE SPEÿý decesului emis în baza actului de deces. A con-

1. Modul de dovedire a decesului defunc-
tului. Comoõtenitorii pot sþ-õi recunoascþ calitatea,
însþ nu pot sþ recunoascþ decesul lui de cujus fþrþ
a-l dovedi în mod legal, deoarece chestiunea
deschiderii unei succesiuni este de ordine publicþ
care nu permite a se face învoiri asupra unei
succesiuni nedeschise încþ. [T. Dorohoi, sent. nr.
258/1921, în JurisprudenĀa Generalþ, 1923, nr. 908].
Nota autorului: Data deschiderii moõtenirii o
reprezintþ data morĀii. Aceastþ datþ este înscrisþ în
actul de stare civilþ care este „actul de deces”, pe
baza õi în conformitate cu care se elibereazþ
„certificatul de deces”. Desigur, modul de com-
pletare a rubricii speciale din actul de deces diferþ
dupþ modul de stabilire a decesului: în ipoteza
morĀii fizic constate, completarea datei morĀii se
face fie pe baza datei trecute în actul medical
constatator al morĀii, fie pe baza declaraĀiei fþcute
de persoana care anunĀþ, la starea civilþ, decesul
persoanei; în ipoteza morĀii declarate judecþ-
toreõte, completarea datei morĀii în actul de stare
civilþ – actul de deces – se face pe baza hotþrârii
judecþtoreõti declarative de moarte, rþmasþ
irevocabilþ. În consecinĀþ, în toate cazurile data
morĀii trebuie doveditþ cu certificatul constatator al
trario, simpla declarare judecþtoreascþ a dispariĀiei
unei persoane fizice nu are ca efect deschiderea
moõtenirii, pentru „cþ cel dispþrut este socotit a fi în
viaĀþ dacþ nu a intervenit o hotþrâre declarativþ de
moarte, rþmasþ definitivþ”. Întrucât actul de deces
este un act de stare civilþ, menĀiunile referitoare la
data morĀii lui de cujus cuprinse în acesta pot fi
combþtute pe calea acĀiunii în rectificare în
condiĀiile prevþzute de legea specialþ. În cazul
declarþrii judecþtoreõti a morĀii prezumate, data
poate fi rectificatþ printr-o acĀiune judecþtoreascþ.
2. Terenuri care fac obiectul legii fondului
funciar. Data deschiderii succesiunii cu privire
la aceste terenuri. Stabilirea calitþĀii de moõte-
nitor sub incidenĀa Legii nr. 18/1991. Succe-
siunea se deschide la data decesului defunctului,
ceea ce exclude considerarea vreunei alte date –
cum ar fi data apariĀiei Legii nr. 18/1991 ca moment
al deschiderii succesiuni. În consecinĀþ, dacþ prin
efectul Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de
proprietate õi asupra terenurilor care la data dece-
sului nu fþceau parte din patrimoniul succesoral,
dar care – prin reconstituire – se considerþ cþ
existau în acest patrimoniu, dreptul asupra acestor
terenuri aparĀine doar persoanelor care aveau
calitatea de moõtenitori la data decesului defunc-

17