II.

GRILĂ
1. Decăderea din drepturile părinteşti reprezintă o limitare a capacităţii civile cu caracter:
a) de pedeapsă civilă;
b) penal;
c) de protecţie.

2. Face parte din categoria incapacităţilor cu caracter de protecţie:

a) pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi;
b) interdicţia ca minorul, care a împlinit vârsta de 14 ani, să nu poată dispune prin donaţii, mai
puţin darurile obişnuite, potrivite cu starea lui materială;
c) nedemnitatea succesorală.

3. Incapacitatea minorului de 13 ani de a încheia singur un contract de vânzare a unui

autoturism reprezintă:
a) o limitare a capacităţii civile cu caracter penal;
b) o incapacitate civilă cu caracter relativ;
c) o incapacitate civilă cu caracter absolut.

4. Încheierea actelor juridice civile cu nesocotirea limitelor capacităţii civile a persoanei fizice
este sancţionată:
a) în toate cazurile cu nulitatea absolută;
b) în toate cazurile cu nulitatea relativă;
c) cu nulitatea relativă sau absolută, în funcţie de natura interesului ce a justificat impunerea
limitării.

5. În cazul în care donatorul dispune în favoarea medicului care l-a îngrijit în timpul bolii care
i-a cauzat moartea, Iiberalitatea este:
a) revocabilă;
b) anulabilă;
c) nulă absolut.

6. Cumpărarea de către un magistrat a unor drepturi litigioase de competenţa

curţii de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea atrage:
a) nulitatea absolută a contractului;
b) anulabilitatea cumpărării;
c) rezoluţiunea contractului.

7. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice încetează:

a) doar prin moartea acesteia constatată fizic;
b) prin moartea acesteia, fie constatată fizic, fie declarată pe cale judecătorească;
c) chiar ca urmare a dispariţiei acesteia.

8. Pentru a fi declarată pe cale judecătorească moartea celui dispărut într-un

cutremur:
a) trebuie să treacă un termen de 6 luni de la data cutremurului;
b) trebuie să treacă un termen de 2 ani de la data cutremurului;
c) nu trebuie să se aştepte împlinirea vreunui termen de la dispariţie.

9. Atunci când este sigur că decesul s-a produs, deşi cadavrul nu poate fi găsit,
moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească:
a) numai după împlinirea unui termen de 6 luni de la data împrejurării în care a avut
loc dispariţia;
b) numai după împlinirea unui termen de 2 ani de la data împrejurării în care a avut
loc dispariţia;
c) fără a trebui să se aştepte împlinirea vreunui termen de la dispariţie.

10. În cazul declarării morţii pe cale judecătorească, data morţii este considerată:
a) data pronunţării hotărârii judecătoreşti declarative de moarte;
b) data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti declarative de moarte.

11. Hotărârea judecătorească declarativă de moarte poate fi anulată:

a) oricând, dacă cel declarat mort reapare;
b) numai dacă cel declarat mort reapare şi cere acest lucru;
c) numai dacă cererea este introdusă în termenul general de prescripţie extinctivă.

12. Comorienţii sunt persoanele:

a) în ale căror acte de deces este consemnată aceeaşi dată a morţii;
b) a căror moarte a intervenit în aceleaşi împrejurări, însă în momente diferite;
c) care, având vocaţie reciprocă la moştenire, au murit în acelaşi timp, indiferent de împrejurări.