CALCULUL CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT

Calculul se poate face în diferite scopuri:

- dimensionarea/verificarea aparatelor de comutatie si a conductoarelor utilizate în instalatiile

electrice din centrale si statii;

- calculul curentilor pentru reglajul protectiilor;

- verificarea conditiilor de compatibilitate electromagnetica în diferite noduri ale sistemului

energetic national.

Pentru dimensionarea/verificarea echipamentelor electrice, este necesar calculul curentilor de

scurtcircuit în regimul de functionare care conduce la solicitarile maxime. Pentru reglajul
protectiilor si verificarea compatibilitatii electromagnetice sunt necesare si calcule de scurtcircuit
în regim minim de functionare.

Calculul regimului de scurtcircuit trifazat metalic (prin impedanta nula) desi foarte rar, conduce
la solicitari maxime în retele si se efectueaza întotdeauna în proiectare si exploatare. În retelele
cu neutrul legat la pamânt, un loc deosebit îl ocupa calculul scurtcircuitului monofazat ca defect
cel mai probabil .

Principalele ipoteze simplificatoare care se admit în calculele de scurtcircuit sunt:

 tensiunile electromotoare ale tuturor surselor din schema se considera ca au aceeasi

valoare si faza;
 în zona în care se considera scurtcircuitul, tensiunea în momentul anterior defectului
poate fi diferita de cea nominala (Un), acest aspect luându-se în considerare prin factorul
de tensiune CU, de exemplu, pentru calculul curentului maxim de scurtcircuit CU =1,1
pentru instalatiile cu Un 220 kV si 1,0 pentru instalatiile cu Un 400 kV;
 toate transformatoarele cu tensiunea de scurtcircuit mai mare de 5% se iau în considerare
numai prin reactanta lor inductiva;
 reactanta ohmica a liniilor electrice aeriene (LEA) si a liniilor electrice în cablu (LEC) cu
Un 110 kV, de regula, poate fi neglijata; si în cazul liniilor de medie tensiune rezistenta
poate fi neglijata, cu conditia ca acest lucru sa nu majoreze substantial valoarea curentilor
de scurtcircuit;
 impedanta sarcinilor, de regula, se neglijeaza; fac exceptie motoarele sincrone si
asincrone de mare putere (de ordinul sutelor de kVA) în cazul unor scurtcircuite
apropiate de bornele acestor motoare, precum si în cazul în care se calculeaza curentii de
scurtcircuit pe partea de înalta tensiune a transformatoarelor care alimenteaza aceste
motoare.
Având în vedere scopul calculului, pentru cazul proiectelor de centrale sau de statii electrice, de
regula, curentii se calculeaza pe barele statiilor electrice (inclusiv pentru statiile de servicii
proprii din centrale) si la bornele generatoarelor electrice.

ALGORITM DE CALCUL A CURENTILOR DE SCURT-CIRCUIT TRIFAZAT PRIN

METODA UNITATILOR RELATIVE

Se figureaza schema de principiu a instalatiei. Se considera schema principiala a unei retele

electrice simple.

Se figureaza schema echivalenta pentru calculul curentilor de scurtcircuit, pornind de la

schema de principiu a instalatiei.

Pentru simplificarea calculelor, schemele care contin transformatoare se înlocuiesc prin scheme
echivalente în care toate elementele sunt cuplate galvanic.

Întocmirea unei astfel de scheme consta în raportarea parametrilor elementelor si a tensiunilor

electromotoare ale diferitelor trepte de transformare ale schemei date la o treapta oarecare din
schema, care devine treapta de referinta (de baza).

Se considera:

Un referinta =Un defect s.

Raportarea se efectueaza pe baza relatiilor care rezulta din teoria generala a transformatorului, iar
pentru raportare se foloseste raportul de transformare determinat ca raport al tensiunilor între
faze ale înfasurarii transformatorului, corespunzatoare prizei de lucru alese la mersul în gol al
transformatorului.

Se fac urmatoarele ipoteze simplificatoare:

- se neglijeaza curentii de magnetizare ai transformatoarelor;

- se neglijeaza capacitatea de serviciu pentru linii;

- se neglijeaza caderile de tensiune pe linii.

Prin urmare, cuplajele magnetice se înlocuiesc prin legaturi galvanice si reactantele trebuie
raportate la tensiunea locului de defect.

CALCULUL CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT NESIMETRIC

Cu exceptia scurtcircuitului trifazat, celelalte tipuri de defecte între conductoarele retelei, cu si

fara legatura cu pamântul, sunt nesimetrice. Pentru studiul unor astfel de scurtcircuite se
utilizeaza teoria componentelor simetrice (teorema lui Fortescue, 1918), la baza careia sta ideea
descompunerii unui sistem trifazat nesimetric de marimi sinusoidale în trei sisteme trifazate
simetrice de marimi sinusoidale, dupa cum urmeaza:

 sistemul de succesiune directa, în care fiecare dintre marimi este defazata înaintea celei
care îi succede cu 2 /3 ;
 sistemul de succesiune inversa, în care fiecare dintre marimi este defazata în urma celei
care îi succede cu 2 /3 ;
 sistemul de succesiune homopolara, care este un sistem de marimi sinusoidale,
caracterizat prin amplitudini egale si în faza.

Aplicarea metodei componentelor simetrice presupune calculul a trei componente independente

(de succesiune directa, inversa si homopolara), fara legaturi între ele, în afara conditiilor de la
locul de scurcircuit. Fiecare dintre aceste componente are propria ei impedanta. Tipul de
nesimetrie sau de dezechilibru din retea poate fi reprezentat printr-o interconectare între retele
echivalente de diferite succesiuni.

Algoritmul de determinare a curentilor de scurtcircuit nesimetric presupune în principal,

urmatoarele etape :

 se analizeaza schema electrica a instalatiei, adoptându-se unele ipoteze care permit

simplificarea calculelor, fara a afecta precizia rezultatelor;
 corespunzator acestor ipoteze simplificatoare, se construiesc schemele de succesiune
directa, inversa si homopolara si se determina impedantele directa, inversa si homopolara
echivalente, care se obtin prin transfigurari în raport cu punctul de defect;
 daca se cunosc impedantele echivalente de succesiune directa (Zd), inversa (Z i) si
homopolara (Zh), precum si tensiunea sursei echivalente, se pot calcula curentii si
tensiunile la locul defectului, pentru diferite tipuri de defecte.