Simulare Maramureș

Subiectul I
A. 1. c)
2. b)
3. a)
4. d)
5. Adevărat, Fals, Fals, Fals, Adevărat, Adevărat.
6. O trăsătură morală a personajului Fram, identificată în fragmentul de mai sus este
bunătatatea. Mijlocul de caracterizare este indirect și reiese din gestul personajului. O
secvență ilustrativă o reprezintă: ,,își oprea numai una și pe celelalte le întindea în palmă
altor copii.’’
7. Un element de conținut comun, la nivelul celor două texte, este ursul polar.
În primul text, Fram se simte nostalgic, fiindu-i dor de mealeagurile lui, întrucât nu mai
ține reprezentația la circ așa cum o făcea în trecut, stare observată de publicul prezent.
În al doilea fragment nonliterar, ne sunt prezentate informații despre ursul polar și modul
acestuia de supraviețuire în ținuturile de gheață.
8. Consider că este importantă pentru un artist reacția publicului în timpul unui spectacol,
având în vedere faptul că acesta transmite sentimente de încurajare și emoții pozitive.
Orice artist se simte aparte în prezența spectatorilor și are nevoie de apreciere și de
susținere pentru a putea menține atmosfera evenimentului. De exemplu, așa cum reiese
din fragmentul ,,Fram, ursul polar’’, Fram ,,Știa să fie comic și știa să fie grav’’,
încât ,,iubea aplauzele, iubea publicul, iubea mai ales copiii’’ datorită reacțiilor pozitive
pe care le primea din partea celor prezenți.
9. Ideea textului fragmentar ,,Fram, ursul polar’’, de Cezar Petrescu, mă trimite cu gândul
la opera ,,Cartea cu Apolodor’’, de Gellu Naum.
O valoare culturală comună, la nivelul celor două texte, o constituie interesul pentru
protejarea animalelor.
O valoare morală comună, la nivelul celor două texte, o reprezintă bunătatea oamenilor în
prezența animalelor.
În textul-suport, Fram este trist și schimbat din cauza dorului pe care-l simte față de
ținuturile de gheață, întrucât nu reușește să își țină reprezentația la circ așa cum o făcea în
trecut, iar publicul îi observă schimbarea.
În opera lui Naum, Apolodor, pinguinul, își dorește să își revadă frații și neamurile din
Labrador, iar, în final, va fi îmbarcat și trimis la aceștia.
B. 1. c)
2. b)
3. a)
4. d)
5. ,,ursul’’-nominativ;
,,confortul’’-acuzativ;
,,eschimoșilor’’-genitiv.
6. Citește cartea lui!
Băiatul este abil?
7. ,,Străbate banchize plutitoare’’=propoziție principală;
,,sau înoată ore în șir, cu viteza de 4-5 km pe oră, prin apa rece ca gheața’’=propoziție
principală.
Raportul este de coordonare, prin joncțiune, cu conjuncția coordonatoare
disjunctivă ,,sau’’.
8. știi; noștri; creează, copiii; s-au împrietenit; descoperite.

Subiectul al II-lea

Cu bucurie în suflet, îmi amintesc și acum de o întâmplare petrecută în urma vizitei la

Polul Nord. A fost o excursie pe care nu mi-am propus să o inițez, însă am avut bucuria să o
câștig în urma unui concurs de la literatură, unde am obținut premiul I.
Ajuns acolo, am rămas profund impresionat de împrejurimi, nu-mi venea să cred, însă un
lucru mi-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva?
În jurul meu, am putut observa că locul era un tărâm ce aparținea lumii basmului, mai
ales că se topește cu greu gheața. Se spune că gerul s-a supărat pe acele ținuturi, după ce timp de
mai mulți ani, desigur, soarele l-a determinat să se retragă, dar nu s-a lăsat doborât și a pus din
nou stăpânire, îmbrăcând meleagurile în haine albe, precum spuma laptelui. Plantele erau ascunse
de frică să nu înghețe, iar vântul era speriat de ger, încât sufla cu putere pentru a demonstra că
poate să devină și el friguros.
Am început să mă plimb și să observ niște copilași, care patinau prin zona unui lac din
apropiere. M-am îndreptat către aceștia cu zâmbetul pe buze, dorind să socializez, mai ales că
eram singur pe acolo.
-Salutare, observ că timpul este potrivit pentru a patina.
-Salut, desigur, te invităm alături de noi pentru a te bucura pe deplin.
-Nu pot refuza, îmi doream de ceva vreme să mă reapuc de această pasiune.
-Cu siguranță că ești la locul potrivit!
Am început să ne dăm cu patinele, să râdem și să ne cunoaștem mai bine. De-a lungul
lacului ne bucuram de gheața, ce ne susținea greutatea. Timpul trecea fără să ne dăm seama. După
câteva ore, am decis împreună cu noii mei prieteni să explorăm împrejurimile.
În timp ce ne plimbam, am auzit un sunet. Ce putea să fie? M-am îndreptat către un glob
de gheață. Era un pui de urs tare drăgălaș, care se pare că avea nevoie de ajutorul nostru. Avea un
picior rupt. Împreună cu prietenii pe care i-am cunoscut, l-am ajutat să își găsească mama. Era
singura în măsură să îi aibă de grijă. Puteam observa cum durerea lui devenea suportabilă, fiind în
prezența acesteia. Ne-am bucurat că am putut să îl ajutăm și că a fost fericit că și-a găsit ființa lui
dragă.
Am continuat să ne desfătăm privirile cu împrejurimile de la Polul Nord și să-i admirăm
pe minunații urși polari. A fost o excursie inedită, cu încărcătură emoțională, o zi pe care nu o voi
uita niciodată și din care am învățat că omul cât trăiește, cunoaște și meleagurile pe care le
visează.