1.2.

PROCESUL DE ROMANIZARE UNITATEA II

OBSERV ȘI DESCOPĂR REȚINE!

Two thousand years ago – Two thousand years ago, the proudest boast was „civis Romanus CIVIS ROMANUS SUM.
sum“. Today, in the world of freedom, the proudest boast is „Ich bin ein Berliner“. SUNT CETĂŢEAN
(John F. Kennedy, discurs rostit la Berlin pe 26 iunie 1963) ROMAN.

1. Tradu textul în limba română cu ajutorul unui dicţionar.

2. Folosind brainstorming-ul, încearcă să afli semnificaţia mesajului preşedintelui american. Dacă cunoşti limba engleză,
poţi citi întregul discurs pe adresa următoare de internet: https://www.americanrhetoric.com/speeches/jfkberliner.html.
3. Ai învăţat deja în mai multe rânduri despre romanizare. Pune acest citat în legătură cu lucrurile deja ştiute de tine.
4. Când a fost cucerită Dacia de Traian?
5. Ce împărat a abandonat provincia? Când?
6. Cu ajutorul internetului sau al surselor bibliografice indicate de profesor, completează informaţiile despre acest împărat,
aflând ce alte provincii a înfiinţat şi unde se aflau capitalele acestora.

DESCOPĂR ȘI ÎNVĂȚ
Preşedintele Kennedy punea în evidenţă mândria pe care o resimţeau cei care erau cetăţeni ai Romei Antice. Aceştia
credeau despre ei că au o misiune civilizatoare, pe care, în bună măsură, au preluat-o de la greci – aceea de a pacifica lumea
şi de a o transforma într-una mai bună. Ideologia romană nu vorbeşte de cu-
ceriri decât în măsura în care ele au fost necesare pentru a împiedica haosul
să se răspândească. În toate regiunile care au ajuns sub autoritatea lor, au
transferat modul de viaţă roman: buna administraţie publică, ştiinţa de carte,
drumurile şi clădirile publice bine întreţinute, ordinea şi disciplina menţinute
cu ajutorul armatei.
De aceea, mulţi dintre cei cuceriţi au început să adopte limba şi obieciurile
romanilor. De multe ori au avut loc căsătorii mixte. În acest fel, majoritatea po-
pulaţiei începe să cunoască limba latină şi ea devine, încet-încet, instrumentul
de comunicare cel mai folosit. O situaţie similară putem observa în fostele
colonii spaniole, engleze, franceze etc. Limba cuceritorului este folosită fie ca Fig. 1. Luptă între daci și romani
limbă nativă de către cei mai mulţi locuitori din aceste ţări, fie ca limbă de comunicare general acceptată de toate etniile
dintr-o ţară.
În cazul Romei, limba latină a devenit mijloc de comunicare pentru întregul imperiu, mai ales pentru cei care urmau o
carieră militară sau politică. Trupe formate din daci pot fi întâlnite la distanţe mari, chiar şi în Britania, unde, în castre de pe
valul lui Hadrian, staţionează Cohors I Aelia Dacorum. Această unitate militară apare în documente epigrafice şi de cancelarie
până la sfârşitul secolului al IV-lea d.Hr., moment la care Dacia fusese deja abandonată de Aurelian.
În bibliotecile medievale s-au descoperit manuale de învăţare a limbii latine, ceea dovedeşte interesul manifestat de oa-
menii care voiau să aibă o astfel de carieră. Cele mai celebre sunt aşa-numitele Colloquia Latina („Dialoguri latineşti“), un fel
de ghiduri de conversaţie moderne.
Romanizarea, adică aculturaţia integrală a modului de viaţă roman, s-a produs acolo unde cuceriţii se aflau pe o treaptă
inferioară de civilizaţie şi unde influenţa culturii greceşti nu era suficient de mare: în cea mai mare parte a Italiei, în provin-
ciile din Galia, Hispania, Dacia, Moesia etc. Chiar dacă unele spaţii geografice au fost profund romanizate, precum provincia
Africa, de unde provin scriitori importanţi ca Apuleius sau Aurelius Augustinus, nu întotdeauna romanitatea s-a menţinut
în aceste locuri.

LIMBA LATINĂ MANUAL PENTRU CLASA A VII-A 59

 Aculturaţia este preluarea de către o comunitate a elementelor de cultură şi civilizaţie ale altei comunităţi mai înaintate.
Preluarea poate fi parţială sau totală.
I. ROMANII DESPRE ROMANIZARE
„Iarna următoare a fost întrebuinţată pentru hotărâri foarte bine cumpănite: căci pentru a obişnui cu desfătările păcii şi
tihnei oameni împrăştiaţi, neciopliţi şi de aceea înclinaţi către război, le dădea sfaturi în particular, îi ajuta pe căi publice să
clădească temple, foruri, locuinţe, lăudând pe cei harnici, pedepsind pe cei lăsători. Astfel, întrecerea în dobândirea de către
britani a cinstirii devenea o adevărată nevoie. Într-adevăr, Agricola deprindea cu «artele liberale» pe fiii căpeteniilor băştinaşe
şi dădea întâietate darurilor naturale ale britanilor faţă de talentele galilor, încât cei ce până de curând se împotriveau limbii
romanilor râvneau la elocinţă. Chiar îmbrăcămintea noastră se afla la loc de cinste şi adesea se purta toga; puţin câte puţin,
britanii s-au lăsat ispitiţi de vicii, de porticuri şi băi, de eleganţa ospeţelor. Nepricepuţi, numeau civilizaţie ceea ce alcătuia o
parte a subjugării lor.“
(Tacitus, Biografia lui Agricola, traducere de Eugen Cizek)
1. Identifică trei factori ai romanizării prezenţi în text.
2. Care sunt avantajele păcii romane (Pax Romana)? Care sunt dezavantajele ei?
3. Cum primesc britanii civilizaţia romană?

DICȚIONAR
elocinţă (sau elocvenţă) = arta sau talentul de a vorbi bine în public
arte liberale = discipline pentru care se foloseşte inteligenţa. În învățământul Evu-
lui Mediu, artele liberale erau grupate în trivium (gramatică, retorică, logică) și
quadrivium (aritmetică, geometrie, astronomie și muzică). Trivium înseamnă
în latină „intersecţie a trei străzi“, iar quadrivium, „intersecţie a patru străzi“.
portic = galerie în jurul unei clădiri susţinute de coloane şi, uneori, de arcade,
destinată plimbărilor atunci când soarele sau ploaia împiedicau desfăşurarea
acestor activităţi în aer liber. Uneori, cuvântul desemnează şi clădirea în jurul
căreia se găseşte galeria. Fig. 2. Portic

II. ROMÂNA ŞI LATINA

Se dă următorul text bilingv care a fost compus pentru a ilustra o istorie a literaturii române scrise în limba germană1.
Textul latin este scris într-o latină populară, care reconstituie felul probabil în care vorbeau romanii în regiunile dunărene.
„Ţăranul român descrie viaţa sa aşa: locuiesc în o casă de lemn şi lut cu uşi şi ferestre, pe care o veghează un câine. Într-însa
se află mese, scaune, un armar şi altele. Alăturea se întind câmpii late, pe care îmi creşte grâu, secară, orz şi altă verdeaţă.
Mai am în curte pruni, meri, peri, un car cu patru boi, vaci, capre, oi, pe care le mulg eu însumi. Afară de acestea sunt găini şi
porumbiţe, a căror carne o mănânc cu pâine neagră sau albă, unt, caş. Beau apă din fântână sau lapte, la sărbători vinul cel
bun din ţară. Îmbrăcămintea şi schimburile mi le ţese muierea, ca să-mi acopăr pielea în timp de vară şi să mă încălzesc iarna.
Pe fiecare duminică merg la biserică ca să aud liturghia.“
Terranus ille Romanus describit vitam suam aeque sic: Locuisco in una casa de ligno sic luto cum ostiis sic fenestris, per
qualem vigilat unus canis. Inter ipsam se afflant mensae, scamna, unum armarium sic altera. Ad latera se intendunt campi
lati per quales mihi crescit granum, secale, hordium sic altera viriditia. Magis habeo in cohorte prunos, malos, piros, unum
carrum cum quattuor bobus, vaccas, capras, oves, per quales mulgeo ego ipse. Ad foras de istis sunt gallinae sic columbae,
qualium carnem manduco cum pane nigro seu albo, uncto, caseo. Bibo aquam de in fontana seu lac(tem), illa ad servatorias
vinum ecce illud bonum de in terra. Imbracamenta sic scambia texit mihi mulier, qua si accoperiant pellem in tempore de vere
sic me incalidiscant hibernis. Per fiatqualem dominicam mergo illa ad basilicam, ut audiam liturgiam.
1
Wilhelm Rudow, Iacob Negruzzi, Gheorghe Bogdan, Geschichte des rumänischen schrifttums bis zur gegenwart. Ausgearbeitet mit
unterstützung der angesehensten schriftsteller, Wernigerode, 1892, p. 14

60 LIMBA LATINĂ MANUAL PENTRU CLASA A VII-A